Adevěrul Literar şi Artistic, octombrie 1923 (Anul 4, nr. 148-151)

1923-10-07 / nr. 148

SERIA III ANUL IV—NO. 148 4 Lei Exemplarul în țară 8 Lei Ex* in străinătate Literar == și Art Duminică 7 Octombrie 1923 is­tic FONDAT în 1893 IN GRĂDINI Miresme dulci de flori mă ’ndată și mă alintă gînduri blinde­ De iertător și bun ți-i gîndul, în preajma florilor plăpîndel mici în grămadă, flori de nalbă și albele flori de mărgărint. De par’c’ar fi căzut pe straturi un stol de fluturi de argint. Sfioase-s bolile spre sară, și mai sfioasă-i iasomia. Pe fața ei neprihănită se ’ngînă ’n veci melancolia Seninului de zare stinsă, și ’n trandafiri cu foi de ceară Mese mîhnirile și plînge norocul zilelor de vară. Atîtea amintiri uitate cad abătute de-o mîreazma: Par’că-mi arunc’o floare roșă o mînă albă de fantasmă, Ș’un chip bălan lîng’o fereastră răsare ’n fulger și se stinge.. De-atuncia mi-a rămas garoafa pe suflet ca un strop de sînge Ca nalba de curat odată eram, și visuri de argint îmi surîdeau cu drag, cum rnde lumina ’n foi de mărgărim Și dulci treceau zilele toate, și-arar dureri dădeau ocoale. Ah, amintirile ’s ca fulgii rămași uitați în cuiburi goale! D. ANGHEL Psalm Antic David Ps. XXIII Cel veșnic mi-e păstorul, — Pot lipsa eu cunoaște? Prin grasele pășune Ce te-a udat isvorul Acolo el mă paște. Acolo mă adapă La liniștita apă. Chiar pașii când m’or duce Pe văi, în umbra morții, De rău, eu nu mă tem. Tu ești lumina torjii Și mâna-mi o s’apuce Toiagul tău, în noaptea Când, rătăcit, te chem. In văzul celor care Mă prigonesc, — tu masa Mi-o ’ntinzi cu ’mbelșugare Rupi firele din plasa Vicleană, pânditoare, — Și cupa mi se umple De binecuvântare! in creștet untdelemnul Mi­torii, drept mângâere pi’n inimă îndemnul Ce fericirea cere. In tine ’mi cuget rostul Și’n cortul tău afla-voi De-a pururi adăpostul. Psalmi moderni Psalmul luptei Victoria ce tu mi-o ceri O! Doamne e atât de mare: Un suflet nou? Alte puteri? Când cel de azi, nimic bun n’are Tu vreai să am tăria Ta Și mai puternic să fiu încă: Eu gol, — din gol să pot crea, Nimicul să se facă stâncă. Mă sbat, și gându-ți oglindesc la mlaștinile mele-o clipă, Tresar, și cânt isbândă! crescu ..Dar simt a mîlului risipă. Iâi’n svârcolirea ce mă­­ vie Făr’ de nădejde, abătut, Mereu căzând din culmi senine, Și iar urcând dela ’nceput, De-a’și ști că lupta n van durează Și nu e nici o izbăvire, Nu pot să mă despart de-o rază Ce’n iad mi-e singura sclipire! Dar când în ultimile oare In sus privi-voi rugător, In calmul ce-o să mă’mpresoare Veni-vei tu, biruitor? 1923. D. Nairn Kiteld săptămânal = ------de I. AUREL CANDREA „Conașule, eu nu mai spăl astăzi, să mă tai! Dar de ce, iată ?, — Mi-a spus o femeie de la noi că dacă spăl Lunia, îmi cade părul și e rău de urît. — Dar nu fii proastă, Licsandro, ce te iei după gura uneia și alteia ?. . Î3­n VM1 A^Min«i1n mu o«XI M[n] t»ÎMA **<«»• 1*^ •—■ i­Jcx. xxu, ^wxxaȘui^, xxu apai» max jl/i­xv.­xxxux ; Văzând că eu n’am încotro, o întorc pe altă foaie. „Spune femeii care te-a învățat că nu știe nimic. Lu­­aia poți să speli, numai Miercurea, zic oamenii de la tară, nu e bine să faci leșie. ■— Păi dacă spui dumneata, așa trebue să fie, că doară ești profesor, și le știi toate“. Numai astfel am putut decide servitoarea să-și vadă de treabă, căci să-i scoți din cap că anumite lucrări sunt oprite în unele zile era peste poate. Nemuritorul Anton Pan înregistrează nedumerirea unei femei din popor asupra lucrărilor oprite în dife­ritele zile ale săptămânei și răspunsul ce primește, în ur­mătoarele versuri: __ I-am zis odată : „Fetico­­ fă bine a mă ierta. Să te’ntreb pentru ce oare azi nu lucrezi dumneata ? Ori este vre’o sărbătoare și ții pentru vre­ un sfînt ? Spune-mi, mă rog, că știi carte și toate de pre pământ" "Ea-mi răspunnse zicându-mi: „Mamă, dacă vrei să știi. Peste toată săptămâna găsești sărbători să ții. Că Lunea sunt sfinții îngeri, Marțea sfîntul loan, Carii și -n alte zile se prăznuesc peste an. Miercurea , ziua Crucii, de-aceea și post mâncăm, Bi furca fiind mai mică nainte­i ni o ridicăm. Joia sînt sfinții Apostoli, cum și sfântul Nicolai, Vinerea e sfânta Vineri, s’o ții chiar de m­ ai mălaiu. Sîmbăta facem colivă și de răposați vedem. Duminica­­ necd se știe că trebuie să ședem. Asta e, mamă, pricina lucru’n mîini de nu sau eu, Că sunt prea evlavioasă și mă tem de Dumnezeu. „ (­Povestea vorbii“, ed. Minerva, p. 68). Zilele săptămânii fiind ținute aproape numai de femei, deseori bărbații iau în rîs muierile leneșe în strigătele lor de joc. Astfel, în Moldova: Frunză verde fir de linte, Măi bărbate-am prins la minte, la cânepa și mi-o vinde, mi-o vinde făr’de preț, Că eu Lunea nu lucrez. Mărfi e zi de sărbătoare, Atunci capul că te doare ! (Șezătoarea, I, p. 13, con­tară, p. 324). In Muntenia: Lunea, Marțea n'am lucrat Vinerile-mi sânt legate, Mai de când m'am măritat. Nu lucrez, că fac păcate; Miercurea n'am apucat; Sâmbăta, ce-o lucra moașa Joile îmi sânt oprite, Olu lucra și eu și n așa. Nu lucrez de nu țin minte. (Șezătoarea, II, p. 80). Astfel de versuri de batjocură adresate muierilor su­perstițioase și în special celor leneșe le găsim la foarte multe popoare. Așa, de pildă, la Francezi: Et la dimanche on ne fait rien- Jeudi la Sainf-Nicolas ; Lundi, mardi, fgte; lendref on ne travaille pas; c ’ Samedt on se repaose; Mercredi, pent-iétre; Ef le dimanche on ne fait rien. (Â. Órain, Folkore de Vllle-et-Vilaine, I, p. 73). Credința că unele zile ale săptămînii sunt faste, iar altele nefaste, aducătoare de necazuri și dă tot felul de nenorociri pe capul aceluia care nu le-ar respecta e foarte veche și se pierde în întunecimea timpurilor. Grecii și Romanii nu întreprindeau nici o călătorie, nu se apucau de anumite lucrări, nu contractau căsătorii, etc. în zilele considerate „nefaste“, de teama nenorocirilor care i-ar lovi fără doar și poate. Aceste zile nenorocoase erau nu­mite de Romani zile negre (dies­atri), pentru că le însem­nau cu un cărbune, pe când zilele „faste“ le însemnau cu cretă. Tot astfel se zice că vechii Sciți, când se du­ceau să se culce, puneau în tolba cu săgeți o piatră albă, dacă ziua le-a fost norocoasă, și o piatră neagră, în cazul când au avut supărări în acea zi. (M. A. de Ches­­nel, Diet, de superstitions, p. 505).­­ Intr’un discurs festiv „Despre superstițiuni“, rostit la Cernăuți și publicat în Gazeta Bucovinei (an. II, No. 79), d. Emilian Voinichi constată că „la Roman­ sunt în fiecare lună două zile rele sau nenorocoase. In aceste zile nici o întreprindere nu poate să succeadă; și femeia care naște într’una din aceste zile, trebue chiar să moară. In privința zilelor de peste săptămână există în general regula că nenorocoase sunt: Lunea, care e favorabilă numai pentru tot ce are să crească; Marțea, care e bună numai pentru afaceri judecătorești și de contracte Joia, în care zi, acolo unde locuesc elemente slave, nu e permis să se ser­beze n­ici o cununie­,căci altfel va fi gijenie în viața con­jugală, și Vinerea care e cea mai nenorocoasă dintre toate zilele din săptămână. La zilele cele norocoase se numără Sîmbăta și în special Dumineca, care se are în vedere mai ales la nașteri și acțiuni bisericești“. Aceasta ne amintesc superstițiunile din așa numitul­ calendar agricol cu care se încheie scrierea poetului grec Hesiod (sec. VIII a. Chr.) intitulată Lucrări și zile: „Intîia a 4-a, a 7-a, a 8-a și a 9-a zi a luni sînt zile sfințite; a 11-a și a 12-a sunt favorabile lucrărilor: prima pentru tunsul oilor, cealaltă pentru seceriș, dar a 12-a e cea mai priv­incioasă; în a 13-a să nu se semene, ci să se sădească nu­­mai; a 16-a e rea pentru sădit, e favorabilă însă pentru reproducerea animalelor de sex bărbătesc; e rău pentru fete să se nască sau să se mărite în această zi; a 6-a e puțin favorabilă fetelor care se nasc în aceasta zi; e bună pentru întors iezii și mieii și pentru făcut țarcuri; a 8-a e bună pentru întors iezii și pentru jugărit boii; a 12-a e bună pentru jugărit catârii; a 20-a e bună pentru a da nașt­tere unu om înțelept; a 10-a e bună pentru născut băeti; a 14-a e priincioasă pentru nașterea fetelor; e primejdi­oasă din partea dobitoacelor înfuriate; în a 4-a, a 16-a și a 24-a zi e rău să fii trist; a 5-a, a 15-a și a 25-a sunt bu­clucașe; în a 17-a trebue jertfit zeiței Ceres; în a 4-a tre­­buesc construite corăbiile; a 19-a e bună numai după amiazii etc. Aceste credințe deșarte erau foarte răspândite la Greci și-i opriau deja multe lucrări de teama celor mai mari nenorociri. Alimentate de doctrinele caldeene și e­­giptene, superstițiunile privitoare la zilele săptămînii s’au ratit tot mai mult în popor, au continuat să influențeze ac­țiunile mulțimii în tot evul­ mediu și, adînc înrădăcinate în mintea poporului, s’a păstrat în mare parte pînă în ziua de astăzi. Să examinăm acum pe rând credințele Românului privitoare la fiecare zi a săptămânii în legătură cu credin­țele analoge la alte popoare. V­m începe deci în articolul viitor cu Lunea. In Bucovina: Din părinți am apucat Lunea, Marțea n’am lucrat; Miercurea-i zi împărătească, ,*>■ Toată lumea s’o slăvească; Joile sânt legate Și mă tem să fac păcate; In Transilvania: Lunea, Marțea n’am lucra' A tinea­m am apucat; Miercurea e sărbătoare, Că scapa de multe boabe; Apoi Joile-s legate, N’oiu lucra să-mi fac păcate; STUDII DE FOLKLOR Miercuri e de fată mare; Joia pentru dobitoace; Vinerea că nu se toarce; Sâmbătă de-amiază’n jos Mă Iau și mă spăl frumos Duminică dimineață Mă pornesc la iarmaroc... . I. Pamfil, Cântece de Vineri e Vinerea mare, Aș lucra și-i sărbătoare, Da Sîmbăta de-a luna, de-a fulgera Eu din pat nu m’oiu scula. Duminică de-a lucra popa, Voi lucra și eu. (Voronca, Dat. și cred. p. 2S0) Vinerile se cinstesc Și nu mă prea ostenesc, Sâmbăta, când aș lucra, Gata-i popa cu toaca, Să înceapă vecernia... Stăi, părinte, nu toca, Că eu încep a lucra! (Saraik-Blisa[nu, Doine., p. 350),

Next