Adevěrul Literar şi Artistic, ianuarie 1924 (Anul 5, nr. 161-164)

1924-01-06 / nr. 161

$Em A in — ANUL fr No, W13 Let K^gmpianrt m t&rft 10 Le« t.x. üli stfáiniátate Adevérul L iterar și Artistic Duminici 6 ianuarie 19"4 irfUNDATORI' / h BttUIMAW 1838—109"i rONDATORi I • CONST. MIUE 1897 -1930 FONDAT în 1893 A venit un lup din crâng Și-alerga prin sat sa fure Și sa ducă în pădure Pe copii care plâng. Și-a venit la noi la poartă Și-am eșit eu ce o m­ea: „Lup flămând cu trei cojoace, Hai ta maica să te joace” — Eu chemam pe lup încoace, El fugea ’ncotro vedea. CÂNTEC feri pe drum unu om sâraa întreba pe la vecine : „Poartă-se copiii bine 7 Dacă nu, să-i vâr în sac / Și-a venit la noi la poartă Și-am ieșit eu și i-am spus: „Puiul meu e bun și face Nu ți-l dau, și du-te 'n pace ! Ești sărac dar n-am ce-ți face / Du-te, du-te ! și s'a dus, Și-a venit an negustor Plin de bani, cu vâlvă mare, Cumpără copii pe care Nu-i iubește mama lor, Și-a venit la noi la poartă Și-am eșit și l-am certat: „Vai nici tu, nici împăratul Bani să-mi cumpere băiatul ! Pleacă ’n sat, că-i mare satul Pleacă, pleacă /* Și-a plecat GL CQȘBUC Crăciunul sărăcitor **• Bătrân aducător de bucurii, Din an în an tot mai sărac ne vin­ Cu sânul gol și cu desagii goi Da ce te-ai mai abate pe la noi ! Atâtora săraci și suferinzi Ce bunuri sărăcia ta le 'moarte 7 Ce lumânări în casa lor aprinzis De bucurie... ori de moarte 7 Copiilor ce te așteaptă Ce vești de mângâere să le spun 7 Cu-mi batem o povarâ înțeleaptă Ca să-l împac in noaptea de Crăciun Leciu povești cum s-au născut odată Un copilaș în staulul cu vite... Vor ascultă povestea repetată Și-or adormi cu gândurile risipite A doua zi te-oi­ spune o minciună: Că Moșul te-a bătut în geam cu voie bună A­șa, pe la cânta­tul de cocoși, Dar lui nu-i plac copiii somnoroși. Iar tu, Bătrâne gârbovit de arci, Strămbează-ți drumul pe'a alte oase. E amorțd căminul de sărmani Și cáriul mor fii roade -n grinzi de oase. Cum ești prea obosit de-atâta drum. In patul celor ce se­ așteaptâ­­ acum Poate găsești o clipă de hodina t Acolo & căldură și lumină. La noi și șoarecii zac prin unghere. Și-S frig: și e’ntuneric și pustiu, Și *n noaptea asta tristă de veghere Un clopot bate cuie la sicriu.*,. ■a,,... * l \ \ ... Qctftrge Â;, ' T._r., ‘j& ..:.-r.^vv?.— ■Copilarta Jn prieten, scriitor de mare valoare, am spunea la* trio zi: ■ — „La cincizeci de ani, dacă apucăm această vârstă, am­­ puutea face două volume, unul­ Crăciun și altul Paște, în care sä adunăm tot ce săm scris în douăzeci și atâți de ani, cu prilejul serbatorilori’. Avea dreptate. Marile cotidiane și revistele de mai mică sau mai marte importanță apar, de scr­iori, cu colaborarea scriitorilor de viață, care, bine­înțeles dau „ceva ocazional” — „Da-mi ceva de Crăciun ” Sau­ — „Da-mi ceva de Paște!” fideverul Literar și Artistic rupe cu tradiția. M-am gin­­dit pentru data aceasta ca și pentru viitor, că­ ar fi intere­sant să apărem cu un număr pentru serbători, care să c aprindă pe cât este cu putiință, tot ce s’a scris îi fure­ unui­­ ace­­lași lucru. Pentru ca sărbătorim nașterea ce­l mai înțelept dintre oameni, celui mai mare poet al omenirii, nașterea aceluia care jertfindu-se a propovăduit mila, iubirea și pa­cea între popoare, paginile noastre sunt închinate divinității sale, slăvind copilăria în amintirea celui ce-a zis:­­ — „Lăsați copiii, să vină la mine!” * * * * Am adunat din aproape toți marii scritori români —i vechi și noul — cerând și contimporanilor, amintiri din copilăria lor sau chiar din prima lor tinerețe, atât de strâns legată cu copilăria Amintirile acestea nu privesc numai Crăciunul. Cu atât mai bine dacă unele se și potrivesc, în felul acesta am imp păcat și tradiția cu noua noastră înfățișare sărbătorească. Și, frunzărind, cu ajutorul harnicului nostru prieten , George Baiculescu, volumele marilor maeștri ai gândirei și scrisului românesc, pentru a găsi fragmentele de care a­­veam nevoe, mi-am retrăit eu insu-mi copilăria, acel dar prețios ce ni-i dă Dumnezeu și pe care — ca orice lucru bun — nu-1 prețuim de­cât după ce Pani pierdut Mai ai vreme să recitești, altfel, pe Odobescu, pe Cos­­tachi Negruzzi, pe Creangă sau pe Alecu Russo’? Grijile zilei, nevoile de tot soiul te fac să te chinuiști cu lucruri de nimic, cu atât mai odioase, cu cât îți iau bu­curia de a mai răsfoi cărțile, din care odinioară ai supt înțelepciunea vieții, dorul liniștitelor vremi patriarhale și farmecul limbii fn care scriem... noi, atât de proști Și amintirile m’au năpădit în stoluri, liniștindu-mi sufle­tul ca o citire din Evanghelie, mai ales când am deschis volumele, cu dedicații, ale celor morți de curând... — Gârleanu, Iosif, Delavrancea, Anghel, Coșbuc, Ma­­cedonski, Vlahuță...! Le-am cules fragmentele cu emoția cu care m’aș fi dus să-i salut de sărbători. [ «■ * Antologia aceasta e departe de a fi complecta. Timpul pregătirii și spațiul revistei n’au îngăduit să pu­nem tot ce trebuia pus. E o simplă încercare. Dar, fie, ca și aceste puține fragmente din opera mari­lor înaintași să vă aducă de sărbători o lectură plăcută și, în acelaș timp, să fie pentru mulți un imbold de a citi și restul acelor volume, care eu drept cuvânt alcătuesc zes­­trea noastră Intelectuală: ■ . . Și Decemvrie 1828 iff. tie EIES-,

Next