Adevěrul Literar şi Artistic, februarie 1925 (Anul 6, nr. 217-220)
1925-02-01 / nr. 217
„ADEVĂRUL LITERAR §1 ARTISTIC* Tot ce privește REDACȚIA „Adevĕrului Literar și artistic" (corespondență, manuscrise, cărți și reviste) se trimite la ziar, pe adresa dlui A. de Herz. Locul și data nașterii lui Eminescu Ziarul Universul din 5 Ianuarie 1925 își inaugurează pagina sa „Literară“, tipărind în cursive emoționale, următoarea senzațională veste : „După o corespondență ce ne-a fost comunicată și care are nevoie de confirmare, s'ar fi descoperit de curând actul de naștere al lui Eminescu, precizându-se că autorul „Luceafărului“ ar fi văzut lumina zilei la Botoșani. Academia Română și ministerul artelor au datoria să verifice această nouă versiune, stabilind existenta și autenticitatea unui asemenea act, în cazul când el a fost un adevăr descoperit“. Deci, redactorul Paginei Literare a Universului, invită Academia și ministerul artelor să verifice aceasta nouă versiune. Numai că această nouă versiune, e veche de 33 ani, adică din 1892 și anume, decând maica Fevronia Iurașcu, de la M-rea Agafton, auzind despre cearta oamenilor de litere cu privire la locul și data nașterii nepotului ei, a spus hotărît stareții Agapia Gherghel să comunice tuturor, că poetul s’a născut în Botoșani și că dânsa a fost fata la botez, care s’a oficiat la biserica Uspenia. N. Giurescu, fost elev al lui Maiorescu, prinzând această mărturisire, a cercetat un „Registru pentru naștere al botez pe anul 1850”". Acest registru, pe care l-am văzut ca însumi zilele acestea, cuprinde pe pagina l-a, cinci nume de născuți și botezați. La No. 3 e trecut Mihail Eminescu. Capul formular al registrului e tipărit, restul manuscris, totul cu scrierea chirilică a epocii. Se știe că la 1850, nu erau oficii speciale de stare civilă. Mitricile de naștere și botez erau ținute de parohii bisericilor — în unele localități singurele persoane care știau să scrie. Iată, în transcriere modernă, reproducerea fidelă a documentului: 1 Registru pentru naștere și botez pe anul 1850 Deci documentul există și e cunoscut de mult. Despre el a scris pe larg d. Corneliu Botez în revista Ateneul din Botoșani (Feb. 1904) și în volumul Omagiu lui Mihail Eminescu (1909). In el se vede clar: S’a născut la 15 Ianuarie 1850 in orașul Botoșani, s’a botezat după 6 zile la biserica Uspenia. Cu aceste date, evenimentele se reconstituesc perfect: Raluca Iminovici, din spirit de prevedere, sau surprinsă în Botoșani, naște pruncul în casa mamei sale Paraschiva Vasile Iurașcu (soră cu maica Fevronia). Copilul imbolnăvindu-se, ori fiind debil — după cum se obișnuește și azi în Moldova — a fost botezat grabnic. A crede că pruncul s’a născut în Ipotești și că a fost adus la Botoșani in toiul iernii, cale de 10 km., când era numai de 6 zile, spre a fi botezat, este exclus. In acest scurt timp, mama copilului, de-abia ar fi putut părăsi patul, în nici un caz n’ar fi putut face o călătorie grea, pentru starea ei, ca să fie fată la botez. E curios însă că s’au găsit oameni, cari deși puși în fata unui act autentic și oficial, totuși stătue în credința că Eminescu s’a născut la Ipotești. Pe ce se bazează această credința? Unii se reazimă pe o însemnare a lui Gheorghe Iminovici, găsită intro psaltire veche. Unde este acea psaltire? Cine a văzut-o? Cum sună acea însemnare? Și, dacă psaltirea există în adevăr, cine garantează exactitatea însemnărilor unui om, care a avut 10 copii, scrise poate multă vreme după nașterea pruncului? E foarte probabil că Eminescu, fiind născut și botezat în Botoșani — cu evenimentele nașterii și botezului în loc străin — s'a neglijat însemnarea la timp psaltirea familiei, care era în Ipotești. Abia la nașterea unuia din ceilalți copii ce au urmat: Vasile, Maria, Aglaia sau Henrieta, s’a observat lipsa și atunci s’a completat pe dibuitele, cu aproximație. Așa se explică de ce au greșit și ziua nașterii, punând-o la 20 Decembrie 1849. Alții spun că însuș Eminescu ar fi scris într’un registru al Junimii, că e născut în Ipotești, la 20 Decembrie 1849. Cunosc acel registru, fiind reprodus în broșura „La centenarul lui V. Alecsandri“ de Sever Zotta, pag. 89. Poartă titlul ,Albumul societății Junimea". La No. 49 e trecut M. Eminescu. Iată reproducerea exactă, a rândului care se referă la Eminescu: Deci Botoșani, nu Ipotești. Data e cea greșită din psaltire. Credința mea e că, în psaltire, ori e trecut locul de naștere Botoșani, ori nu e precizat de fel. Deci încă odată, unde este acea psaltire? Cum e redactată însemnnarea? Se va găsi, ori nu se va găsi psaltirea, pentru noi rămâne actul oficial de naștere și botez întocmit de Iconomul Ioan Stamate; rămâne mărturia maicei Fevronia, care a luat parte la botez; rămâne declarația scrisă a preotului Dumitru Stamate, prin care se adeverește că a slujit la botez, ca diacon; rămâne un pasaj din scrisoarea de la 10 iunie 1888 a Henrietei, sora poetului, care se plânge că Mihai „a părăsit orașul natal cu atâta ușurință“. Titu Maiorescu este primul care a răspândit versiunea greșită. In prima ediție a poeziilor lui Eminescu (1887) el scrie că s-a născut la 20 Decembrie 1849 la Ipotești. Din această cauză, chiar pe soclul bustului din Botoșani, data nașterii e săpată greșit. După el s-au luat biografii de mai târziu. Totuși, Maiorescu și-a îndreptat greșeala, deoarece, în Critice vol. III din 1908 p. 133, recunoaște că Eminescu e născut în Botoșani. Cine mai susține azi versiunea Ipotești, dovedește că nu e în curent cu cele ce s’au scris în această prea mult desbătută chestiune. Prin urmare, Redactorul Paginii Literare a „Universului“ poate fi liniștit. Academia și Ministerul Artelor să nu se mai deranjeze. Chestiunea e tranșată definitiv, îmi pare rău că, până la publicarea monografiei orașului Botoșani, nu pot da documentul în facsimile. Posed însă, la Muzeul N. Iorga din Botoșani, o splendidă reproducere fotografică a acestui document, pe care o poate examina oricine. CONSTANTIN IORDACHESCU Trotsky lucrează la o „biografie monumentală“" a ilustrului lui tovarăș. Starea sănătății lui Trotsky întârzie apariția biografiei, care va cuprinde mai multe volume. Bineînțeles toate informațiunile și documentele furnizate de aceste cărți, trebuesc primite sub beneficiu de inventar. Este interesantă însă tendința acestor biografi, de a „umanizat“ figura marelui lor amic. Legenda însă nu lipsește. Figura lui Lenin apare în mijlocul unuilimp roșu, insensibilă, și indiferentă sentimentelor zbuciumate din juru-i. Pare că ascultând cu toții unui cuvânt de ordine, biografii, încearcă să-l scoată din măsura comună. D-na Krupskaya, în mare măsură de a vorbi de Lenin, se ridică împotriva legendei că Vladimir Ilici, încerca asupra poporului sistemul său așa cum își încerca Cleopatra șerpii pe pielea sclavilor ei. Din potrivă, afirmă ea, Vladimir Ilici, nu era un „ascet fără inimă“, așa cum se pretinde. El iubia viața și știa s’o aprecieze în ce avea bun. La rândul lui Iaroslavsky crede a fi găsit taina prestigiului lui Lenin în faptul că isbutise acumula „calitățile unui mare șef cu simplitatea omului comun“. Pe acest om comun îl analizează și Staline în volumul lui. Zinoviev ca și d-na Krupskaya, pretinde că Lenin iubea poporul cu pasiune. La Londra, Paris, Munich, freqventa cartierele populare, observa viața celor de jos și se interesa de ce fac și gândesc ei. D-na Krupskaya afirma de asemeni că „Lenin adora natura“ , iar Zinoviei spunea că era om vesel și prieten neprețuit. ,,Cum eșeam din oraș, spune Zinoviei, Vladimir Ilici, era cel dintâi care începea să cânte. Vara umbla pe bicicletă, iarna patina. Adora excursiile, și prin păduri de câte ori dădea de vreun râușor se desbrăca și se arunca în apă“. Cu aceste idilice amintiri se închee biografia asupra lui Lenin- Eminescu "=lî —’i ~i „i. l 3 3 “ 3 15 ^ 3 â I C3 _ gn st 2 =1 I fi I s . S *=_ i ia §_ H Silfii! ip Ifîf gg |S.§ 1^§ $% j "z _ ____£..||s i . i___ i “ M șillL Ac ü| ~jg.il Hit Mihai If 1“ gg IS 1 Nil 1311 " I pI_____I [j_1. I_?j • • N îjs o | Numele *3 jg | Data Mașterii *2 65 5* 1 - « |------------------------------------Z Pronumele | ® Anul Luna M Locul I < ,SIN Í ________i____i _______ iT1! i ............ —ii -■->—*..........................................-l— ■- —...... :•>» ■ _________ j__________________ 49 Mihail Eminescu 1871 1849 Bees mime 20 Botoșani 5Öf I j ' Lenin Atragem atenția cetitorilor noștri că d. Lucian Blaga, își începe cu articolul publicat in numărul acesta o nouă serie, care ar putea purta titlul comun de „Paralelism istoric“. Articolele se pot citi separat, formând fiecare un întreg. Citirea pe rând a seriei înlesnește totuși înțelegerea gândului central din care se desprind. O operă asupra Lui Lenin Gloria lui Lenin n’a dispărut odată cu el. Sau cel puțin moștenitorii și prietenii lui și-au luat sarcina să-i întrețină cu pioșie cultul gloriei. » Au creat de curând un fond... de douăzeci de milioane de franci, destinat unei opere, menită a contribui la propagandă în favoarea bolșevismului. Opera a fost distribuită în cele patru colțuri ale lumei. Ea e compusă dintr-o scriere a d-nei Krupskaya, văduva lui Lenin, un volum de Staline, unul de Zinoviev, un altul de Precorajensky. Se spune de asemeni, că și „iVI»a IVI ari re “ de Marino Moretti Critica literară străină a socotit literatura italiană, ca trecând printr’o epocă de desordine și chiar imoralitate. Sub pretextul de a glorifica energia, s’a imputat că literatura italiană a celebrat orgoliul și a preconizat violenta. Marinetti și d’Annunzio au fost cei vizați în primul rând de această imputare a criticei. Sub acest aspect însă, aceiași critică înregistrează, cu multă satisfacție o îndreptare ivită din rândurile tinerei literaturi italiene. Mario Puccini, apreciatul critic literar italian, remarcase el însuși această îndreptare a literaturei italiene in prefața pe care o scrie cărtei lui Moretti spune : „Ca și bolnavii, cari, după ce au încercat diferite pomuni,revin la apa curată de fântână, tot astfel revenim a mila și la bunătate, chiar în artă, după multe și orgolioase rătăciri“. Originalitatea ultimei cărți a lui Mario Moretti o formează esențialmente căldura cu care sunt exprimate sentimentele.Romanul este intitulat „Mia Madre“ (Mama mea) și este povestea foarte simplă a raporturilor infinit de tandre ale romancierului cu bătrâna și buna lui mamă. Unii au imputat autorului celebrelor Puri di cuore și Voce di Dio, că relevă publicului un tablou prea intim, că desvălue sentimente unei uniuni sufletești prea intime și personale. Publicului, în general, îi place să pătrundă în viața privată a oamenilor celebri, dar impută în acelaș timp autorului că se desvălue cu prea multă complesență. Imputarea făcută lui Moretti e însă deplasată. E atâta simplitate, atâta sinceritate în tabloul pe care l-a făcut asupra vieții lui. Bătrânei lui mame i-a făcut un portret mti adevăr mișcător. Este un adevărat miracol de tandrețe, de adorație și atâta noblețe în sentimentul pe care autorul îl arată ființei venerate. Romancierul povestește viața mamei lui, și dragostea ei pentru fiul ei. Amintirile sunt stropite de lacrimi. O tristețe de nedescris învălue paginele acestea consacrate totuși unor istorioare, în fond amuzante. D-na Moretti, mama autorului a fost, mult timp, directoarea Școalei Cosenatice. Acolo a învățat și autorul, mai mult pe genunchii mamei, decât pe băncile școalei.A fost în urmă elevul multor maeștri iscusiți, dar singurul lui profesor adevărat a rămas totdeauna mama lui. Ea a apărat împotriva tuturor și mai ales, a tatălui lui, care îi destinase pentru viitor, cariera de farmacist. Era un monument de bunătate și de afecțiune această mamă, care mai târziu n’a avut altă bucurie, decât să privească, în vitrinele librăriilor, volumele scumpului ei fiu. Din nefericire idila n’a ținut mult Suferindă de plămâni, bătrâna s’a stins, în culmea tandreței ce o avea încă pentru fiul ei ajuns celebru. Paginele în care Moretti povestește moartea mamei lui, în mijlocul imensei lui sfâșieri de suflet, atinge tragicul El încununează demn romanul, destul de dureros, dar plin de sentimente generoase, pure și înalte. Idealismul italian, are astfel în Marius Moretti, mai mult decât o nădejde, o realitate care îi face cinste. MAPUNTE: *7* Casele Naționale își încep șezătorile culturale, seria de primăvară, la data de 18 Februarie a. c. Seria șezătorilor va fi deschisă printr’un festival artistic ce se va da în sala Ateneului Român. — Deschiderea expoziției. Teodorescu-Sion, va avea pe Duminică 1 Februarie ora 11, la „Cartea Românească”. — A murit la Praga scriitorul Emil Prochaska — directorul publicației periodice „Moderni Râvue”. — La 1 Aprilie 1925 va avea loc deschiderea solemnă cursurilor Universității ebraice din Ierusalim. Și-au anunțat participarea la această mare sărbătoare: Lordul Balfour, dr. Chades, etc... — Anul acesta, marele „Premiu literar al Algeriei”, pe care juriul instituit de guvernorul general algerian îl oferă în fiecare an unei lucrări franceze inspirate din Algeria, a fost dat d-lui Louis Lecoq pentru romanul său „Quq dans ton oeil” care va apărea în curând. — Teatrul maghiar din Cluj va reprezenta în curând comedia „Palajenul” de d. A. de Herz. — La 15 Februarie apare în București revista literară, critică și socială „Ritmul Vremii” sub conducerea unui grup de tinere talente. — A apărut No. 5—4 din revista râmniceană „Marhina” la care colaborează d-nii: Octavian Moșescu, George Baiculescu, Victor Dimitriu, N. Protopopescu, G. Lazăr- Demetrescu, î. Măgârdiceanu, Th. Zernoveanu și Virgil Sa*tîrescu. Ultimul număr din revista „Flamura” (Ianuarie 1925) aduce colaborarea d-lor M. Dragomirescu, Ibsen și critica noastră; Horia Furtună: Numele florilor; T. Ulmu: Către Leuconte (Horațiu); Al. Lascarov-Moldoveanu: Cameleonul; Radu Gyr: Toamnă oltenească; N. I. Herescu: Către Torquatus (Horațiu); T. Ulmu: Humorul lui Hogaș; T. N. Pan; Han: Putui cu plopi; Dealuri, râpe; Radu Bardeș: Trandafirul roșu (Li-Taî-Po); Adrian Pascu: Om cinstit; H. I. Herescu: Adamicos; Gr. Vâja: învolburări de toamnă. Is rest: rubrica măruntă semnată: Horia Igiroșanu: Radu Gyr. etc... , j — La Teatrul Popular se repetă „Comedia încurcăturilor” de Shakespeare cu A. Pop-Martian și Lulu Cruceanu in rolurile principale. — In afară de cursurile regulate și conferințele de fabrici ce Universitatea Popularăine zilnic in Capitală, ea a organizat pentru populația cartierelor mărginașe un ciclu de conferințe și concerte religioase. Primele 4 conferințe vor fi ținute de Preotul scriitor Gala Galaction, misionarul sfintei Mitropolii In ordinea de mai jos și având următoarele subiecte In sala „Locomotiva’', Calea Grivitei No. 213: ^ ■'? Joi 29 Ianuarie Cristos intre gloate; Joi 5 Februarie Cristos între pricini; Joi 12 Februarie Cristos și cei săraci; Joi 19 Februarie Cristos și cei bogați. Corul Bisericii Amza, sub conducerea d-lui Stoicesaf va executa diferite concerte religioase. — A apărut No. 3 din „Foaia pentru Popor”, la core scriu d-nii I. Dongorozi și Al. P. Telega j — Ultimul număr din „Săptămâna literară” dela Ploești aduce colaborarea d-lor St. V. Ionescu, Dem. Bassarabean, Const. Goran și Petrescu-Vrancea. Și AteÎSe*»*»»«» «sac» ADEVEHUI. Sum ■ ír .Vii # SA«* . - I .1 CITIȚI și RĂSPÂNDIȚI asîn aia Pe anul 1925 ■— UN ELEGANT VOLUM" CU COPERTA FRUMOS ILUSTRATA CARE NU TREBUE SA LIPSEASCĂ NICI UNUI ȘCOLAR --------— Prețul Lei 20 ; talmi mm* ■ Pauli Istrati , de H. SANIELEVICI Pretul Lei 30 1 —-------- Bin Viata Universitară ASV1IMTIR 3 r i de Q. T. POPA Pretul Lei ISI , Cliip în Biblioteca „DIMINEȚII”