Adevěrul Literar şi Artistic, februarie 1925 (Anul 6, nr. 217-220)

1925-02-01 / nr. 217

„ADEVĂRUL LITERAR §1 ARTISTIC* Tot ce privește REDACȚIA „Adevĕrului Literar și artistic" (corespondență, manuscrise, cărți și reviste) se trimite la ziar, pe adresa d­lui A. de Herz. Locul și data nașterii lui Emin­escu Ziarul Universul din 5 Ianuarie 1925 își inaugurează pagina sa „Literară“, tipărind în cursive emoționale, ur­mătoarea senzațională veste : „După o corespondență ce ne-a fost comunicată și care are nevoie de confirmare, s'ar fi descoperit de cu­rând actul de naștere al lui Eminescu, precizându-se că autorul „Luceafărului“ ar fi văzut lumina zilei la Boto­șani. Academia Română și ministerul artelor au datoria să verifice această nouă versiune, stabilind existenta și autenticitatea unui asemenea act, în cazul când el a fost un adevăr descoperit“. Deci, redactorul Paginei Literare a Universului, in­vită Academia și ministerul artelor să verifice aceasta nouă versiune. Numai că această nouă versiune, e veche de 33 ani, adică din 1892 și anume, decând maica Fevronia Iurașcu, de la M-rea Agafton, auzind despre cearta oamenilor de litere cu privire la locul și data nașterii nepotului ei, a spus hotărît stareții Agapia Gherghel să comunice tutu­ror, că poetul s’a născut în Botoșani și că dânsa a fost fata la botez, care s’a oficiat la biserica Uspenia. N. Giurescu, fost elev al lui Maiorescu, prinzând a­­ceastă mărturisire, a cercetat un „Registru pentru naștere al botez pe anul 1850”". Acest registru, pe care l-am văzut ca însu­mi zilele acestea, cuprinde pe pagina l-a, cinci nume de născuți și botezați. La No. 3 e trecut Mihail Eminescu. Capul­ formular al registrului e­­ tipărit, restul manu­scris, totul cu scrierea chirilică a epocii. Se știe că la 1850, nu erau oficii speciale de stare civilă. Mitricile de naștere și botez erau ținute de parohii bisericilor — în u­­nele localități singurele persoane care știau să scrie. Iată, în transcriere modernă, reproducerea fidelă a documentului: 1 Registru pentru naștere și botez pe anul 1850 Deci documentul există și e cunoscut de mult. Despre el a scris pe larg d. Corneliu Botez în revista Ateneul din Botoșani (Feb. 1904) și în volumul Omagiu lui Mihail Emi­nescu (1909). In el se vede clar: S’a născut la 15 Ianuarie 1850 in orașul Botoșani, s’a botezat după 6 zile la biserica Us­penia. Cu aceste date, evenimentele se reconstituesc per­fect: Raluca Iminovici, din spirit de prevedere, sau sur­prinsă în Botoșani, naște pruncul în casa mamei sale Pa­­raschiva Vasile Iurașcu (soră cu maica Fevronia). Copilul imbolnăvindu-se, ori fiind debil — după cum se obișnuește și azi în Moldova — a fost botezat grabnic. A crede că pruncul s’a născut în Ipotești și că a fost adus la Botoșani in toiul iernii, cale de 10 km., când era numai de 6 zile, spre a fi botezat, este exclus. In acest scurt timp, mama copilului, de-abia ar fi putut părăsi patul, în nici un caz n’ar fi putut face o călătorie grea, pentru sta­rea ei, ca să fie fată la botez. E curios însă că s’au găsit oameni, cari deși puși în fata unui act autentic și oficial, totuși stătue în credința că Eminescu s’a născut la Ipotești. Pe ce se bazează a­­ceastă credința? Unii se reazimă pe o însemnare a lui Gheorghe Imi­­novici, găsită intro psaltire veche. Unde este acea psal­tire? Cine a văzut-o? Cum sună acea însemnare? Și, dacă psaltirea există în adevăr, cine garantează exactitatea însemnărilor unui om, care a avut 10 copii, scrise poate multă vreme după nașterea pruncului? E foarte probabil că Eminescu, fiind născut și botezat în Botoșani — cu evenimentele nașterii și botezului în loc străin — s'a neglijat însemnarea la timp psaltirea fami­liei, care era în Ipotești. Abia la nașterea unuia din cei­lalți copii ce au urmat: Vasile, Maria, Aglaia sau Henrieta, s’a observat lipsa și atunci s’a completat pe dibuitele, cu aproximație. Așa se explică de ce au greșit și ziua nașterii, punând-o la 20 Decembrie 1849. Alții spun că însuș Eminescu ar fi scris într’un regis­tru al Junimii, că e născut în Ipotești, la 20 Decembrie 1849. Cunosc acel registru, fiind reprodus în broșura „La centenarul lui V. Alecsandri“ de Sever Zotta, pag. 89. Poartă titlul ,Albumul societății Junimea". La No. 49 e trecut M. Eminescu. Iată reproducerea exactă, a rândului care se referă la Eminescu: Deci Botoșani, nu Ipotești. Data e cea greșită din psaltire. Credința mea e că, în psaltire, ori e trecut locul de naștere Botoșani, ori nu e precizat de fel. Deci încă o­­dată, unde este acea psaltire? Cum e redactată însemn­­narea? Se va găsi, ori nu se va găsi psaltirea, pentru noi ră­mâne actul oficial de naștere și botez întocmit de Icono­­mul Ioan Stamate; rămâne mărturia maicei Fevronia, care a luat parte la botez; rămâne declarația scrisă a preotului Dumitru Stamate, prin care se adeverește că a slujit la botez, ca diacon; rămâne un pasaj din scrisoarea de la 10 iunie 1888 a Henrietei, sora poetului, care se plân­ge că Mihai „a părăsit orașul natal cu atâta ușurință“. Titu Maiorescu este primul care a răspândit versiunea greșită. In prima ediție a poeziilor lui Eminescu (1887) el scrie că s-a născut la 20 Decembrie 1849 la Ipotești. Din această cauză, chiar pe soclul bustului din Botoșani, data nașterii e săpată greșit. După el s-au luat biografii de mai târziu. Totuși, Ma­iorescu și-a îndreptat greșeala, deoarece, în Critice vol. III din 1908 p. 133, recunoaște că Eminescu e născut în Bo­toșani. Cine mai susține azi versiunea Ipotești, dovedește că nu e în curent cu cele ce s’au scris în această prea mult desbătută chestiune. Prin urmare, Redactorul Paginii Literare a „Univer­sului“ poate fi liniștit. Academia și Ministerul Artelor să nu se mai deranjeze. Chestiunea e tranșată definitiv, îmi pare rău că, până la publicarea monografiei ora­șului Botoșani, nu pot da documentul în facsimile. Posed însă, la Muzeul N. Iorga din Botoșani, o splendidă repro­ducere fotografică a acestui document, pe care o poate examina oricine. CONSTANTIN IORDACHESCU Trotsky lucrează la o „biografie monumentală“" a ilus­trului lui tovarăș. Starea sănătății lui Trotsky întârzie apariția biogra­fiei, care va cuprinde mai multe volume. Bine­înțeles toate informațiunile și documentele furnizate de aceste cărți, trebuesc primite sub beneficiu de inventar. Este in­teresantă însă tendința acestor biografi, de a „umanizat“ figura marelui lor amic. Legenda însă nu lipsește. Figura lui Lenin apare în mijlocul unui­­limp roșu, insensibilă, și indiferentă sentimentelor zbuciumate din juru-i. Pare că ascultând cu toții unui cuvânt de ordine, bio­grafii, încearcă să-l scoată din măsura comună. D-na Krupskaya, în mare măsură de a vorbi de Lenin, se ridică împotriva legendei că Vladimir Ilici, în­cerca asupra poporului sistemul său așa cum își încerca Cleopatra șerpii pe pielea sclavilor ei. Din potrivă, afir­mă ea, Vladimir Ilici, nu era un „ascet fără inimă“, așa cum se pretinde. El iubia viața și știa s’o aprecieze în ce avea bun. La rândul lui Iaroslavsky crede a fi găsit taina prestigiului lui Lenin în faptul că isbutise a­cumula „ca­litățile unui mare șef cu simplitatea omului comun“. Pe acest om comun îl analizează și Staline în volu­mul lui. Zinoviev ca și d-na Krupskaya, pretinde că Lenin iubea poporul cu pasiune. La Londra, Paris, Munich, fre­­qventa cartierele populare, observa viața celor de jos și se interesa de ce fac și gândesc ei. D-na Krupskaya a­firma de asemeni că „Lenin adora natura“ , iar Zinoviei spunea că era om vesel și prieten neprețuit. ,,Cum e­­șeam din oraș, spune Zinoviei, Vladimir Ilici, era cel din­tâi care începea să cânte. Vara umbla pe bicicletă, iarna patina. Adora excursiile, și prin păduri de câte ori dădea de vreun râușor se desbrăca și se arunca în apă“. Cu aceste idilice amintiri se închee biografia asupra lui Lenin- Eminescu "=lî —’i ~i „i. l 3 3 “ 3 15 ^ 3 â I C3 _ gn­ s­t 2 =1 I fi I s . S *=_ i ia §_ H Silfii!­ ip Ifîf gg |S.§ 1^§ $% j "z _ ____­­£..||s i . i___ i­­ “­­ M șillL Ac ü| ~jg.il Hit Mihai If 1“ gg­ IS 1 Nil 1311 " I pI_____I [j_1. I_?j • • N­ ­ îjs o | Numele *3 jg | Data Mașterii­­ *2 65 5* 1 - « |------------------------------------­Z Pronumele | ® Anul Luna M Locul I < ,S­I­N Í ________i____i _______ iT1! i ............ —ii -■->—*..........................................-l— ■- —...... :•>» ■ _________ j__________________ 49 Mihail Eminescu 1871 1849 Bees mime 20 Botoșani 5Öf I j ' Lenin Atragem atenția cetitorilor noștri că d. Lucian Blaga, își începe cu articolul publicat in numărul acesta o nouă serie, care ar putea purta titlul comun de „Paralelism is­toric“. Articolele se pot citi separat, formând fiecare un întreg. Citirea pe rând a seriei înlesnește totuși înțele­gerea gândului central din care se desprind. O op­eră asupra Lui Lenin Gloria lui Lenin n’a dispărut odată cu el. Sau cel puțin moștenitorii și prietenii lui și-au luat sarcina să-i întrețină cu pioșie cultul gloriei. » Au creat de curând un fond... de douăzeci de milioane de franci, destinat unei opere, menită a contribui la pro­pagandă în favoarea­ bolșevismului. Opera a fost distribuită în cele patru colțuri ale lu­­mei. Ea e compusă dintr-o scriere a d-nei Krupskaya, văduva lui Lenin, un volum de Staline, unul de Zinoviev, un altul de Precorajensky. Se spune de asemeni, că și „iVI»a IVI ari re “ de Marino Moretti Critica literară străină a socotit literatura italiană, ca trecând printr’o epocă de desordine și chiar imoralitate. Sub pretextul de a glorifica energia, s’a imputat că literatura italiană a celebrat orgoliul și a preconizat violenta. Marinetti și d’Annunzio au fost cei vizați în primul rând de această imputare a criticei. Sub acest aspect însă, aceiași critică înregistrează, cu multă satisfacție o îndreptare ivită din rândurile tinerei literaturi italiene. Mario Puccini, apreciatul critic literar italian, remar­case el însuși această îndreptare a literaturei italiene in prefața pe care o scrie cărtei lui Moretti spune : „Ca și bolnavii, cari, după ce au încercat diferite po­­muni,­revin la apa curată de fântână, tot astfel revenim a mila și la bunătate, chiar în artă, după multe și orgo­lioase rătăciri“. Originalitatea ultimei cărți a lui Mario Moretti o for­mează esențialmente căldura cu care sunt exprimate sen­timentele.Romanul este intitulat „Mia Madre“ (Mama mea) și este povestea foarte simplă a raporturilor infinit de tandre ale romancierului cu bătrâna și buna lui mamă. Unii au imputat autorului celebrelor Puri di cuore și Voce di Dio, că relevă publicului un tablou prea intim, că desvălue sentimente unei uniuni sufletești prea intime și personale. Publicului, în general, îi place să pătrundă în viața privată a oamenilor celebri, dar impută în acelaș timp autorului că se desvălue cu prea multă complesență. Imputarea făcută lui Moretti e însă deplasată. E atâta simplitate, atâta sinceritate în tabloul pe care l-a făcut asupra vieții lui. Bătrânei lui mame i-a făcut un portret mti adevăr mișcător. Este un adevărat miracol de tan­drețe, de adorație și atâta noblețe în sentimentul pe care autorul îl arată ființei venerate. Romancierul povestește viața mamei lui, și dragostea ei pentru fiul ei. Amintirile sunt stropite de lacrimi. O tris­tețe de nedescris învălue paginele acestea consacrate to­tuși unor istorioare, în fond amuzante. D-na Moretti, mama autorului a fost, mult timp, di­rectoarea Școalei Cosenatice. Acolo a învățat și autorul, mai mult pe genunchii mamei, decât pe băncile școalei.A fost în urmă elevul multor maeștri iscusiți, dar singurul lui profesor adevărat a rămas totdeauna mama lui. Ea­­ a apărat împotriva tuturor și mai ales, a tatălui lui, care îi destinase pentru viitor, cariera de farmacist. Era un monument de bunătate și de afecțiune această mamă, care mai târziu n’a avut altă bucurie, decât să pri­vească, în vitrinele librăriilor, volumele scumpului ei fiu. Din nefericire idila n’a ținut mult­ Suferindă de plă­mâni, bătrâna s’a stins, în culmea tandreței ce o avea încă pentru fiul ei ajuns celebru. Paginele în care Moretti povestește moartea mamei lui, în mijlocul imensei lui sfâ­șieri de suflet, atinge tragicul El încununează demn romanul, destul de dureros, dar plin de sentimente generoase, pure și înalte. Idealismul italian, are astfel în Marius Moretti, mai mult de­cât o nădejde, o realitate care îi face cinste. MAPUNTE: *7* Casele Naționale își încep șezătorile culturale, seria de primăvară, la data de 18 Februarie a. c. Seria șezătorilor va fi deschisă printr’un festival artistic ce se va da în sala Ateneului Român. — Deschiderea expoziției­­. Teodorescu-Sion, va avea pe Duminică 1 Februarie ora 11, la „Cartea Românească”. —­ A murit la Praga scriitorul Emil Prochaska — direc­torul publicației periodice „Moderni Râvue”. — La 1 Aprilie 1925 va avea loc deschiderea solemnă cursurilor Universității ebraice din Ierusalim. Și-au a­nunțat participarea la această mare sărbătoare: Lordul Bal­four, dr. Chades, etc... — Anul acesta, marele „Premiu literar al Algeriei”, pe care juriul instituit de guvernorul general algerian îl oferă în fiecare an unei lucrări franceze inspirate din Algeria, a fost dat d-lui Louis Lecoq pentru romanul său „Quq dans ton oeil” care va apărea în curând. — Teatrul maghiar din Cluj va reprezenta în curând comedia „Palajenul” de d. A. de Herz. — La 15 Februarie apare în București revista literară, critică și socială „Ritmul Vremii” sub conducerea unui grup de tinere talente. — A apărut No. 5—4 din revista râmniceană „Ma­­rhina” la care colaborează d-nii: Octavian Moșescu, George Baiculescu, Victor Dimitriu, N. Protopopescu, G. Lazăr- Demetrescu, î. Măgârdiceanu, Th. Zernoveanu și Virgil Sa*­tîrescu.­­ Ultimul număr din revista „Flamura” (Ianuarie 1925) aduce colaborarea d-lor M. Dragomirescu, Ibsen și critica noastră; Horia Furtună: Numele florilor; T. Ulmu: Că­tre Leuconte (Horațiu); Al. Lascarov-Moldoveanu: Cameleonul; Radu Gyr: Toamnă oltenească; N. I. Her­escu: Către Tor­­quatus (Horațiu); T. Ulmu: Humorul lui Hogaș; T. N. Pan; Han: Putui cu plopi; Dealuri, râpe; Radu Bardeș: Tranda­firul roșu (Li-Taî-Po); Adrian Pascu: Om cinstit; H. I. Herescu: Ad­amicos; Gr. Vâja: învolburări de toamnă. Is rest: rubrica măruntă semnată: Horia Igiroșanu: Radu Gyr. etc... , j — La Teatrul Popular se repetă „Comedia încurcătu­rilor” de Shakespeare cu A. Pop-Martian și Lulu Cruceanu in rolurile principale. — In afară de cursurile regulate și conferințele de fa­brici ce Universitatea Populară­­ine zilnic in Capitală, ea a organizat pentru populația cartierelor mărginașe un ciclu de conferințe și concerte religioase. Primele 4 conferințe vor fi ținute de Preotul scriitor Gala Galaction, misionarul sfintei Mitropolii In ordinea de mai jos și având următoarele subiecte In sala „Locomo­tiva’', Calea Gri­vitei No. 213: ^ ■'? Joi 29 Ianuarie Cristos intre gloate; Joi 5 Februarie Cristos între pricini; Joi 12 Februarie Cristos și cei săraci; Joi 19 Februarie Cristos și cei bogați. Corul Bisericii Amza, sub conducerea d-lui Stoicesaf va executa diferite concerte religioase. — A apărut No. 3 din „Foaia pentru Popor­”, la core scriu d-nii I. Dongorozi și Al. P. Telega­ j — Ultimul număr din „Săptămâna literară” dela Ploești aduce colaborarea d-lor St. V. Ionescu, Dem. Bassarabean, Const. Goran și Petrescu-Vrancea. Și AteÎSe*»*»»«» «sac» ADEVEHUI. Sum ■ ír .V­ii # SA«* . - I .1 CITIȚI și RĂSPÂNDIȚI asîn­ aia Pe anul 1925 ■—­ UN ELEGANT VOLUM" CU COPERTA FRUMOS ILUSTRATA CARE NU TREBUE SA LIPSEASCĂ NICI UNUI ȘCOLAR --------— Prețul Lei 20 ; talmi mm* ■ Pauli Istrati , de H. SANIELEVICI Pretul Lei 30 1 —--------­­ Bin Viata Universitară ASV1IMTIR 3 r i de Q. T. POPA Pretul Lei IS­I ,­­ Cliip î­n Biblioteca „DIMINEȚII”

Next