Adevěrul Literar şi Artistic, decembrie 1927 (Anul 8, nr. 365-368)
1927-12-04 / nr. 365
ANUL VB!I. - Mo. 365 FONDATORI I AU V. BcLOiWIAN 188» 1897 CONST MILLE 1897-1920 „Mari curtezane și vestiți libertini“ Ne-am deprins să credem că problemele sexuale nu pot fi expuse in public cu simplarea și preciziunea cu care sunt expuse, de pidă, problemele sociale sau economice. Această credință greșită, cuprinzând problemele sexuale într’un văl de taină, a făcut ca ele să devină subiecte pornografice. Bectul este des cu totul contrar celui urmărit de moraliști și de educatori. Subiectele sexuale devin pornografice atunci când ele sunt uitete de a ei ca în’au alt scop decât să comercializeze o revistă sau o broșură așa numită „umoristică”. Scrise numai cu aluzii, cu subînțelesuri, cu tălmăciri tendențioase și cu metafore grotești, subiectele sexuale atrag cetitori de toate vârstele. Tineretul e deprins repede să considere subiectele sexuale ca ridicole, rușinoase, despre ele nu se poate vorbi decât in patru ochi, iar publicațiile pornografice sunt trecute pe sub mână. Astfel, funcțiunea cea mai vitală este trivializată printr-o morală fățarnică. Educația sexuală, care ar trebui să fie la baza tuturor celorlalte învățăminte, este atât de neglijată, încât efectele acestei ignoranța nu întârzie să se ivească. Intr’o serie de patru foietoane publicate în „Adevĕrul lterar și artistic” (No. 345, 347, 349, 351), am tratat chestinea educații sexuale integrale, din punctul de vedere al eugenismului și al malusianismului. Analizând opera lui Manuel Devaldes, „La maternité consciente”, am arătat că eugenismul este o știință a regenerării speciei umane prin limitarea și selecțiunea nașterilor, ceia ce nu se poate face fără educație sexuală integrală, prin aplicarea legii sterilizării” la cei cari sufăr de boli incurabile, pentru a evita dereditățile morbide. Mai e necesară o nouă morală, acea a maternității conștiente, femeile trebuind să devină un element activ în regenerarea speciei. Maltus animul intervine in chestiunea aceasta cu așa numita „lege a populației”. Limitarea nașterior este inpusă de mjloacele de troiu. Suprapopulata înăsprește lupta pentru existență și astfel mijloacele pur eugenie nu sunt suficiente: — trebue să selecțiunea voită, în vânarea nataității celor inapți și limitarea nașterii celor apți în raport cu mijloacele de subsistență într’o regiune dată. Am spus, în foiletoanele amintite că, dacă lucrarea lui Devades, care e scrisă simplu și limpede, ar fi publcată in marile cotidiane din toată lumea, s’ar produce o transformare a mentalității în ce privește chestiunea sexuală — și efectele s’ar vădi printr’o regenerare a speciei. Aceleași motive ne îndeamnă să considerăm și lucrarea întitulată: „Grandes prost tcées et famens liberttis” ca necesară pentru educația sexuală integrală. Exită desigur o evoluție a moravurilor sexuale care, dacă ar fi cunoscută de toți, ar determina o schimbare a mentalității. Sexualismul n’ar mai fi confundat cu pornografia. Tainele genezice, nu vor mai fi subiecte de discuție lubrică și cauze de depravare fisică și morală. Istoria faptului sexual a fost până acum păstrată în arhhive secrete. Puțini au cercetat aceste arhhive cu gânduri curate. Au căutat subiecte pentru broșuri licențioase și anecdote scabroase. Când cineva a cercetat insă aceste arhhive cu spiritul obiectiv al omului de știință care este totodată un luptător pentru liberarea socială, atunci a alcătuit o lucrare care aduce o lumină neașteptată într’un domeniu ținut in umbră. In această umbră mișunau toate erorile și toate monstruoșităle. Și, iată că ele apar, nude, hidoase! Această apariie face să dispară atracția perversă, sugestia pornografică. Faptul sexual e situat în mediul istoric, politic, economi, et, sau estetic — și astfel sunt lămurite legăturile dintre sexua î ate și celelate fenomene sociale. Figuri sau fapte istorice, capătă semnificația lor depănă prin substratul lor sexual. Epoci întregi sunt caracterizate mai mult prin moravurile lor sexuale decât pin celelalte. Neron e un caz de patologie sexuală. Decadența imperiului roman e în legătură directă cu degenerescența și perversiunile sexuale. Unele acțiuni colective care sunt neînțelese; unele personalități, cari se bucură de o glorie vagă, capătă prin faptul sexual o explicație definitvă. Acesta e meritul lui Ern î'o Gade, un spaniol care a publicat in 1912 o serie de „caete” editate de Salad g Fuerza. Data 1912, e o indicație că autorul n’a cercetat problemele sexuale sub influența psihozei de după războiul european. In 1922, E. Armand, un ideolog și combatant libertar, a început să traducă și să publice în revista sa l’en debars, studiul lui Emile Gante, sub titlul: „Grandes prostituées et fameux liber,ins”. E. Armand, din traducător a devenit colaborator și, astfel, studiul a fost amplificat, îmbogățit cu date culese din arhivele franceze. începând cu preistoria, studiul se termină cu „neliniștea sexuală” din zilele noastre. In 82 Lretcane ni se dă o frescă imensă unde faptele sunt lăsate să vorbească singure, cu brunitate uneori, ceia ce e firesc dacă ne gândim că ele erau ținute ascunse, ori pomenite cu scârbă ironică sau cu plăcere sadică. Dela început, autorii țin să lămurească deosebirea dintre proftia 12 și libertina, pentru că expunerea lor să fie bine înțeleasă. Prostituția e „dragostea” care se vinde. Libertinajul e un fel de hipertrofie a plăcerilor trupești, dorința nesătulă a simțurilor pervertite. După aceste definiții, bărbatul și femeia se prostituează atunci când își dau trupul din interese josnice, pentru a-și trea sau spori averea, pentru a avea o „situație socială” Cine se dă pentru un salariu sau pentru un cadou ein categoria prostituaților. Femeile sunt în general cuprinse in această categorie din cauza condițiior lor fiziologice și psihologice. Pe de altă parte, în categoria libertinilor nu intră numai bărbați ci și femeile cari sufăr de tulburările datorite exagerării apetitului genetic. Această exagerare duce la denaturări și la monstruosități sexuale cari fac ca libertinajul să pară mai odios decât prostituția. Nu există granițe fixe între prostituție și libertinaj — și de cele mai multe ori, ele se confundă sau „devin complici”. Astfel, bărbatul care dorește o femeie numai pentru a-și satisface instinctele denaturate, e un libertin; dar femei care i se dă pentru o anumită sumă e o prosituată. Nesăturata Mesania era libertină pentru că frecventa o casă de prostituție; era și prostituată pentru că primea să fie plătită. Cesar avea relații homosexuale cu rege Menalc; amândoi erau libertini, dar amândoi erau și prostituați pentru că, prin relațiile lor nefirești, nădăjduiau să aibă și foloasele unei alianțe politice. De asemenea, femeia văduvă ori divorțată, care acrage pe un bărbat, pentru a-și face o „nouă situație”, este o prostiuată: femeia bătrână care seduce pe un tânăr e o libertină, iar tânărul care are anumite avantaje din această situație e un simplu prostituat. Prin aceste exemple, autorii au vrut să distingă două concepții pe care mult le confundă. Știind ce este prostituția și ce este libertinajul, cetitorul va putea urmări istoria sexuală a umanității pe care Emilio Gante și E. Armand s’au străduit s’o expună, după documente, în lumina adevărului. Cunoașterea motivelor reale, care au determinat fapte numite pur și simplu „istorice”, nu duce la o depreciere a lor. Unele glorii personale vor avea de suferit în urma acestor expuneri. Ceia ce ar fi insă de reținut, ar fi modificarea unei mentalități nefaste care, ținând în umbră faptul sexual, a contribuit la pervertirea și exploatarea josnică a acestui act vital. Instinctul sexual trebue ferit de trivialitate și denaturare; acestea se afirmă cu atât mai „rentable”, cu cât ignoranța sexuală e mai riguros păstrată printr-o greșită educație. Adevărul nu poate fi dușmănit decât de acei care sunt și dușmanii progresului omenesc. Iată de ce o lucrare ca „Mari curtezane și vestiți liberii’ merită să fie cunoscută de cât mai mulți. O serie de extrase și rezumate va apărea in traducere, in coloanele „Adeverului literar și artistic”. -------eo=:h=3oo----------: EUGEN RELGIS 7 LEI EXEMPLAffUI V* ȚARA 14 LEI EXEMPLARUL IN STRA.NATATE rabinic*, 4 Decembrie 1927 Literar EEEE și Artistic FONDAT in 1993 Cai creturi A fi neluat în seamă dhiar de cei pe cari-i iubești, e cuipa amăndunii celei mai mari; de-aci purcede surâsul dureros pe care-l găsim pe buzele oamenilor mari, și nu-1 înțelegem. Attfel Nu trebue să ne facem iluzii în această privință: durerile puse in versuri, sunt de-acum dureri potolite. Ackermann O mie de plăceri nu fac cât o durere ? Periada Ä creia, iată mijlocul sigur de a scăpa de durere și de a-ți face viața ușoară. Dar spre a fi creator, e nevoie de multe dureri. Nietzsche Durerea e o funcție intelectuală cu atât mai perfectă cu cât inteligența e mai desvoltată. Ch. Richet Ideia de fericire e atât de nelămurită, încât cu toată dorința pe care o avem de a fi fericiți, nimeni nu poate spune cu precizie și fără a se contrazice ceiace dorește cu adevărat și ceiace vrea. Kant De multe ori fericirea e a face cu pasiune ceiace știi bine că faci din interes. Stendhal Omul cel mai fericit e numai acela care poate face o legătură între începutul și sfârșitul vieței lui. Goethe Toate fericirile se aseamănă, dar fiecare nefericire își are propria ei înfăișare. — A. Tolstoi Anastase §Imu © snerosiii donator al Muzeului ce-i poartă numele și un certe a strâns cu străduințele întregii vieți o neprețuită comoară de frumos Mina Bick- Wepper Natură moartă a " Irile Caterinei Stat ® de CONSTANTA MARINO-MESCU FRAGMENT Tot ce trăisem in vacanța aceia, de Crăciun, fu rouă și soarele, care hrănesc planta de abia sădită și lipsită de îngrijiri. In recreație sau Duminica, după masă, când mă duceam la Adeluța, de eram sau nu îndrumată spre amintirea acelor întâmplări, le istoriseam, pe toate, din capăt ori mă mulțumeam să-i spun, în treacăt, câte ceva ce-mi părea că uitasem în alte întâlniri. „Las, că știu”, îmi zise ea într’o zi, uitându-se, cu interes, în Atlas și întrebându-mă apoi de-mi făcusem hărțile pentru a doua zi... In scurtul timp petrecut în familia deprinsesem cu grija și cu atenția ce se arăta acestei hrane o resimțeam acum cu atât mai mult, cu cât, prin fire, eram pe cât de înclinată pe atât de jinduită oricând. De un timp, Adeluța, prinsă cu totul de dragostea ei de învățătură și de cercetările ce făcea în cărțile cursului secundar, părea a nu mai asculta, cu drag, ca altădată, povestirile mele; și, fără să mi-o spună, mă încredințai într’o zi când, așteptând’o, ca de obiceiu, pe cerdacul casei noastre, o văzui trecând iute și cu ochii in pământ. — Nu vii pe la mine, Adeluța? — Ce să fac? — Să mai vorbim. — Să-mi spui iar tot ce știu pe de rost? A doua zi chiar mă mutai in banca din fund, lângă Morgenstein Sara, o fată blândă și liniștită, care in timpul explicațiilor îmi dădea ades, pe sub bancă, roșcove, zahăr de gheață și fascicole din romanul „Haiducu Iancu Jianu” din care, în recreație, îmi povestea, uneori, cu atâta amănunțime și atât de viu, încât mi se întâmpla să intrăm în clasă ori încântate de isprăvile banditului, ori plângând de nenorocirile lui Morgenstern Sava asculta cu plăcere istorisirile mele citite în cărțile lui Moșu Costică și repetate ei fără de greș. Iar câteodată când supărările ce mi le pricinuia mama, erau covârșitoare și-mi stângeau orice poftă de vorbă, necum de istorisiri. Morgenstein Sara mă prindea pe după gât, mă ducea în fundul ogrăzii și dându-mi câteva acadele lipite :ntre ele ca un bulgăre de omăt colorat, îmi zicea: — Iaca fam adus ceva. Și hai să stăm de vorbă ,să-ți treacă supărarea. — Nu-s supărată — Ba ești. Las’că te-am văzut eu; azi dimineață ai venit cu ochii roșii. Iar te-a ocărât mama matale? — Iar, puteam eu de abia răspunde și isbucneam în plâns, ținând bomboanele, ca un pietroiu, in mână, pe când ea desfăcea hârtia boțită, îmi ținea capul, îmi înfunda gura și mi-o astupa cu palma ca să se încredințeze că le mănânc. — Știi ce, Tincuța, după clasă ai să mergi la noi; a făcut, azi, mama, collici 1 proaspeți și i-am spus să puc zahar mai mult că așa-ți plac matale, mai dulc — Nu merg, Sara, că mă bate mama. — Las’că n’are să te bată. Am să mă duc pân’la mata acasă și ai să spui că mergem să ne cumpărăm hârtie pentru hărți și eu știu să aleg din ce bună, și atunci mama matale, are să ti lese. Și noi atunci avem să stăm la noi di vorbă și mama are să nu dee ceai cu coilici proaspăt— Vrei? — Vrea. Purtarea Sare mă împacă și așteptarea unei clipe, de altă viață, mă înveseli chiar. Și când sună clopotul de „ieșire” dădurăm buzna printre eleve ca să nu mai pierdem nici un moment și, ajungând in fugă acasă, Sara vorbi mamei într’un suflet. — Am venit, cucoană, să vă spun că a zis domnișoara să nu cumpărăm hârtia bună pentru hărți... Și a zis să aleg eu, că Ținea... nu știe cari-i ace mai bună. . — Bine, să meargă, da să nu stee mult. — Nu, numai atâta cât avem să căutăm la Manolescu, la Ivanov și poate că avem să găsim, tocmai in capu târgului, la dugheana care s’a deschis acu. Are voie să meargă prin toate dughenile? — Da. Mama imi dădu doi gologani și, de mâna cu Sara, ieșirăm în ogradă pofnind de râs. Un simțimânt, nou și plăcut, îmi da libertatea, atât de îngrădită, a acțiunei mele. Ulița târgului iera parcă mai largă și mai frumoasă, chipurile Evreilor pe care-o cunoșteam și dintre care unii mă salutau surâzând, mi se înfățișară mai blânde ca altădată și arcadele vechi și albăstrii ale dughenei Chives Morgenstern îmi 1) Pânea evreiască de Sâmbătă. Continuare in pagina ll-a