Adevěrul Literar şi Artistic, iunie 1929 (Anul 10, nr. 443-447)

1929-06-02 / nr. 443

dată —■ și mai sunt și alții, poeții sezonieri, acei pe care nu-i reiai decât din când în când, la anumite timpuri și locuri... — Cu literatura germană (și, în general, cu cultura germană) am făcut strânsă cunoștință cât am fost la Berlin, unde am stat un an și jumătate. Vorbesc de lite­ratura germană contemporană. Pe clasicii și pe roman­ticii germani îi cunoșteam deja. (Am păstrat o dragoste statornică lui Novalis, iar romantismul german e pen­tru mine o grădină interioară a cărei cheie întotdeauna mă voia feri s’o pierd.) La Berlin am cunoscut de a­proape pe un tânăr scriitor german Fred Antoine An­germayer, a cărui piesă „Comedie um Rosa“ a avut un succes frumos anii trecuți și pe care, poate, vom­ tra­duce-o cândva. — Eram în Germania prin 1922, pe vre­mea când bântuia expresionismul și mizeria catastrofei monetare. După cum vezi am ieșit intact din amândouă. Expresionismul a fost o experiență, și ca orice „școală modernistă“ în genere n’a isbutit decât în măsura în care s’a depășit. Georg Kaiser, de exemplu, va rămâne. Tot așa și Walter Hasenhlever și Bert Brecht. E păcat că literatura nouă germană nu este încă destul de bine cunoscută la noi. Este o ameliorare față cu ce era, în a­­ceastă privință, înainte de războiu. Totuși nu e destul. Vom­ inaugura o rubrică de literatură contemporană germană la „Adevărul Literar“. — Parisul? Da, am stat ani de zile în el. Și mă pot lăuda că am despre acest oraș celebru și rău înțeles o imagine deosebită de imagina pe care, obișnuit, o aduc cu ei Românii porniți să se distreze pe malurile Senei. Parisul cel adevărat e Parisul, orașul muncii, Parisul sutelor de mii de lucrători și mici funcționari, Parisul celor care muncesc opt ceasuri pe zi, plus orele supli­mentare, pentru 800 franci pe lună. Parisul uzinelor din Gennevilliers, al fabricilor din Saint Denis și Grenelle. Parisul văzut în metroul de șase sani, când se întorc de la lucru salariații, înghesuiți până la sufocare, în va­goanele de a doua, după ce au prezentat la intrare ti­chetul de „aller et retour“ luat dimineața, înainte de nouă. Acest Paris, rupt în coate și petecit în fund, e ma­rele Paris, e un „tout Paris“ adevărat, un monden cum vrea să spue această expresie absurdă de „Tout Paris“ care în paginile lui „Le Figaro“ înseamnă lumea ele­gantă de la Balul Operei sau de la „Grand Prix de Long­­ehamp“. Am cunoscut și alte Parisuri — am căutat să cunosc toate aspectele, dar aspectul cel adevărat, aspec­tul cel mai cuprinzător, cel mai interesant, cel mai sur­prinzător este acest aspect de uriașă uzină de energie, de tenacitate și de efort, care e Parisul muncei. — Am scris puțin cât am fost în străinătate. Dar cred că am adunat mult. Nu e timp pierdut. Și chiar dacă ar fi — acest timp pierdut îl voiu căuta și-l voiu găsi... D-l Philippide surâde și adaugă grăbit. — Nu e o aluzie intenționată la Proust. Titlul lui îmi place și exprimă exact ce voiam să spun adineauri. Să nu mă întrebi ce părere am despr­e Proust. Am mai multe. Pentru moment țin să-ți spun că opera lui Proust are un ritm care nu se potrivește deloc cu ritmul vremii noastre. Psihologia lui este o psihologie de flâneur, de om fără ocupație, de „pisif“. E, într’o măsură, operă de cli­nică literară... Dar, cum ți-am spus, am și alte păreri des­pre Proust. Le voiu valorifica mai târziu.­­Pe urmă, e cu­rios, îți mărturisesc că sentimentele­ mele față de Proust sufăr de multe caprici. Sunt momente în care îl iubesc, altele în care sunt supărat pe atitudinea lui în fața vieții, și în astfel de momente îi găsesc defecte. — Dragoste cu toane. — Este ceva care, fundamental, mă desgustă la Proust. Este o băloasă dragoste pentru tot ce e aristo­crație de sânge și „faubourg St. Germain“. Mărturisesc că finețea cu care vorbește de rochiile și pronunțarea aristocratică a d-nei de Guermantes mă lasă rece. A­­ceastă viziune socială strâmtă a lui Proust nu-mi este, nu-mi poate fi simpatică. Poate chiar că faptul de a se fi mișcat exclusiv în acest mediu anacronic și, în multe privinți, alăturea de viață, dă operei lui caracterul ei static... Dar destul despre Proust. Sau mai degrabă des­tul cu reproșurile. N’aș mai sfârși dacă ți-aș spune cât îmi este de drag Proust, cum gust „Du côté de chez Swann“ și câte lucruri sunt de învățat dela el... Nu-mi place ciocoismul lui, pentru că nu-mi place în general ciocoismul, care la noi în România este reprezentat în abundență, mișună. împreună cu secăturismul tot așa de național, este singurul lucru pe care îl detest pe lume... — Detalii biografice? Volumul meu de poeme „Aur sterp“ publicat în 1­922, în editura „Viața Românească“ aproape nu se mai găsește în comerț. N­ voiu scoate la toamnă în a doua ediție, când voiu publica și un nou volum de poeme pe care îl am gata. Mai am două sute de pagini dintr’un fel de roman a cărui publicare voiu începe-o în curând într’o revistă. Un amestec de analiză sufletească și de senzațional — de senzațional, însă, foarte verosimil și, cred, destul de trăit... — Ceva despre literatura română contimporană? Ce indiscreție! In calitatea mea de scriitor, să vor­besc despre onorații mei confrați, și să vorbesc așa cum gân­desc, ar fi o lipsă de tact inutilă. — Dar în calitate de esseist și recenzent?... — Pentru asta coloanele „Adevărului Literar“ și paginile „Vieții Românești“ îmi oferă loc suficient. In „Bilanțul săptămânal“ pe care l-am inaugurat de cu­rând la „Adevărul Liter­ ar“ voiu avea prilej să pun la punct multe conturi... Așa că ce ași putea să-ți spun? Că Arghezi e cel mai mare poet de la Eminescu încoace? Asta știe, sau ar trebui să știe toată lumea. Că aștept cu mare curiozitate al... câtelea roman al lui Ionel Teo­doreanu? Am vorbit despre el, pe larg, în coloanele a­­cestui ziar. Talentul lui, copios și strălucit, se află la o răspântie. L’aș sfătui să continue pe drumul început și bine croit din al treilea volum al „Medelenilor“. Alt­ceva? Că Cezar Petrescu este un mare animator și un puternic scriitor? Am spus-o deja, vorbind despre ro­manul lui „întunecare“. Altceva? Că în breasla scriitori­cească română mișună intrigile, culiseriile, sforile și bântue mucegaiul invidiei mai rău ca în lumea univer­sitară? Publicul știe asta, deja. Rușinea s’o poarte cei ce singuri și-o caută... Și, a­ da, încă ceva... Mai este un lucru pe care nu-l pot suferi pe lume: critica dogma­tică și literatura țârîită... — înțeleg perfect aversiunea pentru cea dintâi. Dar la ce faci aluzie vorbind de cea de a doua? — Vei vedea în curând. E subiectul articolului din săptămâna viitoare. A. Z. „ADEVĂRUL LITERAR ȘI ARTISTIC« Bäte Caleidoscop intelectual Tânăra literatură cehoslovacă Să începem, de data aceasta, cu o țară foarte apro­piată de noi,­ cu Cehoslovacia, de care începe să ne lege nu numai o înțelegere politică, dar și o înțelegere spiri­tuală. Nu ne înșelăm prea mult dacă afirmăm că există, prin puternicul flux slav, și o înțelegere de sânge. Nu se știe prea bine că fluviul care trece prin Praga poartă un nume scump nouă, Moldova. In afară de muzica cehă, spiritul ceh a fost mai bine cunoscut la noi prin opera dramatică a lui Carl Ciapek , „Rațional-Universal-Robot“, jucată pe toate scenele mari europene. Problema e a timpului nostru: muncitorii artificiali, roboții, se răzvrătesc împotriva oamenilor vii care i-au creat. La noi, piesa a fost re­­p­rezentată la Teatrul Național di­n Cernăuți, Iași și Chi­­șinău și — probabil din nebăgarea de seamă a direc­torilor de teatre — pe nici una din scenele din Capitală. Filonul de aur dramatic al literaturii cehoslovace s­e­­ ara^ de o valoare autentică, întrecând și producția lirică și producția epică. Un alt autor dramatic, alături de Carol Csapek, e pe cale să cucerească gloria euro­peană. Tânărul scriitor František Langer e reprezen­tat în acest moment la Viena, cu un succes deosebit, după ce a fost reprezentat și pe alte câteva scene ger­mane. Piesa cea nouă întitulată Periferie, e întune­cata și morbidă ca un episod de Dostoievski. Am citat pe Dostoievski și nu pe Andreev, pentru că piesa Peri­ferie, n’are nimic fantastic și halucinant. Povestea lu­crătorului Franzi care devine, fără voia lui tâlhar, în­treținut, și asasin cu ajutorul celei mai sfinte morale, e de un adevăr psihologic care te face să uiți și mediul degradant și amănuntele uneori destul de triviale ale a­­cestei drame. Talentul dramatic al lui Frantisek Langer e foarte variat. Astfel tot la Viena, pe scena lui Carl­ Theater se reprezintă acum o altă piesă a tânărului autor ceh, o satiră de moravuri, intitulată Marele Flotei Nevada. E vorba de un medic ilustru care posedă la munte un sanatoriu de mare lux, mai mult pentru a îmbolnăvi și sărăci însă pe clienți, decât pentru a-i vindeca. Trei bolnavi izbutesc să evadeze, conduși de unul din ei, f­ost soldat prin partea locului și se instalează în vârful muntelui într-o simplă cabană pe care o numesc în glumă „Marele Hotel Nevada”. In singurătate și fără ajutorul ilustrului medic, bolnavii se vindecă: unul scapă de mania persecuției, altul de lipsă de voință și al treilea de slăbirea memoriei — și ei rămân în sânul naturii, marea lecuitoare. La toamnă se va reprezenta la Berlin o nouă piesă a scriitorului ceh, Conversiunea lui Ferdy Pistora. Suc­cesele lui František Langer dovedesc — adică pot do­vedi celor care ar avea timp să vadă — că pasărea albastră nu sboară totdeauna numai pe scenele teatre­­lor bulevardiere din Paris. Bernard Shaw scriitor polon®z Nu există poate o dovadă mai deplină de tinerețe fără bătrânețe prin spirit ca activitatea lui Bernard Shaw, ziarist, om politic, moralist și mai extreamă dra­maturg. Bătrânețea anilor lui se exprim­ă cu opere dramatice și articole de ziar, de o noutate, vivacitate, și prospețime care fac din el un etern debutant de geniu, și care pun pe urmele lui toată intelectualitatea contem­porană. Deși o premieră de Bernard Shaw este un eveni­ment mai mult decât european, autorul nu s-a sfiit, pen­tru a scoate în evidență și mai viu caracteril lucrării, să aleagă de curând un teatru din Varșovia. La 17 Mai a avut deci loc pe o scenă din Varșovia premiera piesei Cărucioara cu mere a lui Bernard Shaw*. Titlul piesei vine de la locuțiunea engleză „a răsturna cuiva carul cu mere”, adică a-i încurca socotelile, și subiectul pie­sei e criza democrației, a sistemului parlamentar, mai evidentă în Polonia, desigur, decât în Anglia. Acțiunea se petrece într-un viitor îndepărtat, în palatul unui rege, iar piesa e alcătuită din două acte mari, despăr­țite de un intermezzo care are loc în budoarul favoritei regelui. Un ziarist englez, care cunoaște piesa, afirmă că ul­tima lucrare a lui Bernard Shaw se află în curba evo­­uției firești a marelui satiric, care a părăsit tot mai mult paradoxul și sarcasmul, adâncind subiectul până a o viziune profetică și descoperind înapoia farselor, înțelesul tragic al existenței. E îmbucurător — și surprinzător — faptul că ge­niul lui Bernard Shaw s’a bucurat la noi de o largă în­țelegere. Multe din comediile marelui irlandez au fost reprezentate pe scenele românești, iar Teatrul Național își închide stagiunea din anul acesta cu viziunea din Om și Supra-om. Oscar Wilde inedit Cellalt irlandez, Oscar Wilde, e tot atât de actual ca și în timpul vieței, în care spunea că trebue să-i cău­tăm geniul. Observațiile, cuvintele de spirit, parabolele pe care le-a vorbit, cu un farmec recunoscut de toți fo­știi lui admiratori și prieteni, par să egaleze în valoare și originalitate opera scrisă. In revistele engleze a apărut de curând o interpre­tare originală și umoristică a legendei lui Androcles și leul, a lui Oscar Wilde. Tot pe seama lui se pune și o observație profundă asupra artei de a vorbi, pe care o reproducem: Oscar Wilde avea o mare admirație pentru Lady Wilde, mama lui, care ținea salon literar la Dublin. Toate personalitățile din capitala Irlandei se întâlneau în salonul doamnei Wilde, care-și iscălea proza cu pre­țiosul nume, gust veacul al 18-lea — „Speranța”. Oscar Wilde, în acest salon, era obligat de mama lui să tacă. Astfel că mai târziu când Wilde era felicitat pentru marea-i artă de a întreține o conversație, răspundea: — Dacă știu să vorbesc acum, faptul se datorește că am știut, o bună bucată de vreme, să tac. Căminul savanților „Societatea pentru progresul științelor”, care-și are sediul la Berlin, a inaugurat de currând o mare clădire pentrru găzduirea savanților străini, care vor putea ast­fel să vie în Capitala Germaniei, pentru a lua cu­noș­­tință de viața intelectuală, științifică și artistică, a Ge­­­­maniei contemporane. Un ziarist francez, care n’are nici un interes să exagereze în bine, dă câteva informa­ții asupr­a acest­ui cămin al savanților. E situat într’un fobur­g al Berlinului, în apropier­e de vasta pădure de brazi denumită Grünewald. La parter, saloanele, la e­­tajul întâi și al doilea, camerele de locuit, fiecare cu baia ei.Se află de asemenea o sală de gimnastică, spre a desvăța pe savantul moder­n de plăcerile ankilozării trupești car­e produce fatal pe cea sufletească. Grădina care împrejmuește căminul și-a rezervat patru locuri pentru tennis, omului de știință stându-i bine să fie și agil. Toate casele industriale din Germania contribue la mobilarea și întreținerea căminului savanților. Intrucât ne ocupăm de săptămâna artistică, am pu­tea fi întrebați, de ce i se interesează un cămin pentru oamenii de știință?... Evident, căminul nu ne intere­­sează, dar trebue să admirăm arta cu care berlinezii știu să atragă pe oamenii de știință ai vremii noastre. Premiu pentru Utopie Tot pe seama ar­tei, car­e tx’ă este dixx imaginație, tre­bue să punem și premiul de 10.000 de franci, adică vrdeo 70.000 de lei instituit la Paris de Revue des Vi­­vants pexxtnx cel mai bun studiu asupra Constituției vii­­toare a Statelor Federale ale Europei. In juriul care va acorda premiul la 10 Decembrie 1929 se află nume­le d-lor Paul Boncour, lord Cecil, Georges Duhamel, Nixxcici, Monsigniorul Seipel, Contele Sforza, Paul Va­lery și Titulescu, ministrul României la Lond­­a. Prezența a doi oameni de litere, romancierul Geor­­­ges Duhamel și poetul Paul Valery, dovedește caracte­rul de vis și de utopie,, al Constituției Statelor­ Unite ale Europei, în vremurile noastre de discuții cu experți și înarmări făr’ă experți. Dar, precum spunea un poet, cine știe? toate uto­piile se ’mplinesc.... Academia Lui Platon Să nu trecem pe lângă ideile, care sunt întregi și perfecte, numai în lumea lor abstractă, făr’ă să amin­tim cercetările și săpăturile care se fac la porțile Ate­nei, în fața bisericei Sf. Trifon, unde se crede a fi fost academia divinului Platon. Cheltuelile acestei lucrăr­i ca­re se ridică la 150.000 de drahme le va suporta d. Pa­­nait Aristofx­on, grec bogat din Alexandria, lin Homer rus Căci epopeia, ca și vechea filosofie, n’au pierit de tot. In curând va sosi la Paris, după ce a străbătut Ce­hoslovacia și Germania, țăranul rus Grigore Iacusov în vârrstă de 68 de ani, dixx Carelia (Fixxlaixda de Nox’d). Bătrânul știe pe dinafară peste cincispr­ezece mii de versuri care alcătuesc epopeia poporului nxs și se trans­mit dixx tată XXX fiu. Această epopee s’a păstrat mai m­ult în regiunea de axiază-noapte, ferită de invazii, și lu­ex­a­­ții precum și filologii și istor­icii ruși, au început să stu­dieze neprețuitul tezaur popular abea la mijlocul vea­cului al 19-lea. Noul Homer trebue să zică stihurile r­usești cu un farmec deosebit. Ar fi de nepriceput astfel că a fost momit din­ bârlogul de miază-noapte și preumblat prin Europa de dragostea și interesul a nu mai puțin de optspr­ezece societăți liter­are. Un Conservator de jazz Și ca să revenim la vremea noastră autentică, să încheiăm — cxxm se obicinuește la sfârșitul tuturor px’O­­gramelor de radio — cu’xx acord de jazz. D. Gregor, care dir­ijează la Paris uxx jazz ar­tistic, foarte aplaudat, a scris unui ziar aristocrat, cerând o atenție mai mare pentru această formă a muzicei care pornind de la dans, a izbutit să dea adevărate creații de jazz simfonic, cu orchestre până la 40 de executanți. Dar această formă a muzicii xxxoderne, cere executannți de cea mai bună calitate și unii dintre ei ar dori să se specializeze, și n’au unde... D. Gregor pr­opu­ne înte­­meerea unui Conservator de jazz. Ideia, evidexxt, mai cu seamă în cl­ient­ul Eur­opei pare rizibilă. Nu este exclus însă, ca peste zece ani să aflăm că la Conservatorii de jazz din Paris s’a desvelit înx sala festivă, xx monumentul marelui Gregor, pr­ecurso­­rul și mucenicul muuzicii moderne. F. ADERCA Un mare roman popular: Cuza-Vodă Ocrotitorul țăranilor Această scriere brodată pe subiectele istorice din vremea lui Cuza Vodă, ne prezi­­tă pe marele și popu­larul Domnitor, sub o lumină nu numai adevărată dar și frumoasă. Toate actele scurte, dar curagioasei sale domnii, ne sunt prezentate de scriitorul Vasile Pop, sub o fo­­­­mă extrem de atractivă. Cititorul odată pornit, de la primele pagini, nu mai lasă volumul din mână până ce nu ajunge la capăt. In romanul Cuza Vodă se scoate î­n relief marima lui dragoste pentr­ o țărănime,­­ pe care el a împro­prietărit-o, și luptele ce a trebuit să ducă împotriva claselor super­ioare, protipendada de atunci. Nu se putea găsi un erou care să intereseze azi mai m­ult în această vreme de țărănism, decât Cuza Vodă, care a fost domnul și ocrotitorul țăranilor, AL. PAR. Pictorii-Artiști găsesc culorii și accesorii germane, franceze, olandeze cu prețuri es­cepflor&aiüe sau setilmto de tafoidlarä la Librăria Pa‘versata Alcalay &. Co. Ceaiecs Victoriei 27 2 Afacerea Dreyfus «ie Theodore ütolstocin. A apărut în traducere românească istoricul afa­cerii Dr­eyfus scrisă de Teodore Reinach. Volumul cuprinde toate evenimentele de la osân­direa căpitanului Alfred Dreyfus până la complecta sa reabilitare. Volumul va fi citit de toți aceia cari au urmărit pe vremuri cu înfrigurare procesele Zola și Dreyfus, cât și noua generație, care a auzit desigur vorbindu­­se de mult de această „afacere”. Prețul volumului 40 lei. De vânzare la toate libră­riile și toți depozitarăi de ziare. Noutăți literare din editură „Cartea Românească“ Bălcescu N.—Istoria Românilor sub Mihai Vodă Viteazul Lei 96 Brătescu-Voinești Al. I. — Firimituri „ 80 » „ „ Sorana. Piesă în 4 acte (s. p.) Caragiale I. Mateiu. — Craii de Curtea-Veche „ 60 Crainic Nichifor.—Dax’ur­ ile pământului. Ed. III „ 60 Cazimir Otilia. — Grădina cu amintiri (s. p.) Davidescu N. — Leagăn de cântece „ 60 Mihăescu I. Gib. — Vedenia. Nuvele „ 90 Papini Giovanni. — Viața lui Isus. Traducer­e de Alex. Marcu „ 120 Petrescu Cezar. — Omul car’e și-a găsit umbr’a „ 75 Rebreanu Liviu.—Păd­urea spânzuraților. Ed. V „ 120 Sadoveanu M. — împărăția apelor „ 90 „ „ Șoimii. Roman. Ed. VII „ 75 „ „ Povestiri din războiu. Ed. IV Ilustr. „ 72 Stănoiu Damian. — Necazurile Pări­ntelui Ghe­deon. Roman. Ed. II „ 75 Teodoreanu Ionel. — Tur­nul Milexxei. Roman. Ed. II „ 96 „ „ Ulița copilăriei „ 60 Topîrceanu ”. —­ Balade vesele ți triste. Ed. III „ 42 „ „ Migdale amare „ 42 „ „ Jos cortina „ 12 Cărțile de mai sus se găsesc de vânzare la toate li­­brăr­iile di­n țară. Pot fi cerute și direct de la „Cartea Ro­mânească“, Bulev. Academiei No. 3, Bucu­rești, I, trimi­țând costul prin mandat poștal. Editura „CUGETAREA“ București­ Director: BEIA FMS S Mătăsari 25 S EMILE Z0LA OTRAVA IV­­R Ö MI A­M Traducere de AL. IAGORESCU De vânzare ia toate librăriile din țară PREȚUL: Două volum­e Lei 110 L tm «t­r­ hi CititB cazi î LECTURA Mo. 225 FLO&­AREA LITERATI­­E 3E LOR STRĂINE fi inT-:----:..............­............................................. cesar m­e »UI de­­ 001MJ In românește de A. T ©­M­A Lei 5 Scrierea complectă la chioșcuri și librari Mii de persoane vindecate ereți imediat car­­e 1 tea mea asupra oua artă d­e alimentare care a salvat deja pe mulți. Aceasta poate fi a­­plicată pe lângă orice fel de viață obicinuită, și ajută să învingi mai repede boala. Transpirația noaptea și tusea dispar­e, greutatea corpului crește și calcinarea progresivă oprește boala. Oameni serioși din știința medicală confirmă superioritatea me­todei mele și aprobă cu plăcere aplicarea ei. Cu cât se î­­cepe mai din timp cu metoda mea de alimentare cu atât e mai mixxe. Cu totul prixtual obțixneți cartea mea din care aflați lucruri demne de știut. Deoarece editorul expediază în total x­umai 10.900 bucăți gratis, sor­iți imediat pentru ca să fiți și Dr. unul din fericiții primitori. •Georif Fulgner, Berlin Neukölln Ringbahnsti’asse 24, Abteiluxxg 611.I

Next