Adevěrul Literar şi Artistic, octombrie 1929 (Anul 10, nr. 461-464)
1929-10-06 / nr. 461
2 „ADEVĂRUL LITERAR ȘI ARTISTIC" Puțină biografie, oricât de puțină, mărturisită de mine, ar însemna ceva din timpul de atunci până acum. Nu e chiar așa... așa de mult și nici foarte puțin.... Un câne ar fi putut să trăiască trei vieți, un om încă niciuna. Și apoi, care-i acela care nu s’ar recunoaște în orice biografie oricât de străină, — fie a lui Nelson, fie a unui închis într’o leprozerie — și care-i mai cu seamă acela care se recunoaște în biografia lui proprie? Cu nouă cifre se poate scrie orice număr, oricât de fantastic și din continuitatea unei operații simple cu simbol neînsemnat se pune pe hârtie infinitul. Autorii istorici care își închipuesc că au descris în versuri acompaniate de literele din culise viața lui Carol Quintul sau Alchibiade, după dicționare biografice sau tratate recunoscute, și-ar putea intitula eroii: Tomul eseu sau Dupont. Intre aceștia patru sunt sigură că cei care ar avea de pierdut sunt tot cei doi din urmă. Dacă mi-ar fi ușor să spun „La șapte ani m’au dat la școala primară din Știrbey-Vodă și la optsprezece am intrat în Universitatea din Bulevardul Carol“, mi-ar fi imposibil să strâng elementul străin de mine, răspândit in afară, al meu totul printr’o firească osmoză. CURENTE LITERARE Niciunul nu mă interesează propriu zis, sau... probabil toate laolaltă... Nu sunt o luptătoare și o idee mă interesează prin ea însăși atât întrucât nu suferă să fie nici sistematizată, nici comparată, nici legiferată. Dar dacă cineva îmi spune: ca...“,—■ „Asta e, asta nu mai e, pentru că... și iar pentruoricare ar fi ideea, oricât de nouă, oricât de liberă, oricât de generoasă, instinctiv încep să dau îndărăt. Răscrucea de la care am plecat, la care mă întorc și pe care nu cred s’o părăsesc vreodată, e: Arta pentru ea însăși. Tot ce tinde să fie explicat, dar, perfect luminos ține pentru mine de domeniul trecutului.« Ca să existe posibilitatea unei proecții în viitor, la jalonul întrezării de unii, va trebui să rămână de făcut nu numai pentru ei, dar pentru încă mulți alții, o bună bucată de drum. Dacă toate curentele, vârtejurile, vijeliile și orice schimbare bruscă sau lentă de atmosferă literară pot avea un sens și o explicație mecanică, un grafic de funcție depinzând de variabile ale căror valori să fi fost oricât de precis studiate, adevărata creație artistică e tot atât de susceptibilă interpretării, tot atât de aproape și departe de raționamentul omenesc, ca apariția Vieții însăși în Univers. Cred că această asemănare de origină, produce acea înțelegere ocultă pe care o numim „admirație“ francmasoneria instinctivă dintre opera de artă din orice vreme, din orice școală și simțul special al unui artist, se leagă, se îndrăgostesc două elemente de viață, în afară de azi, de mâine, ori, în afară de curente sau împrejurări, în afară de spațiu. Și tot ce e străin de opera însăși, rămâne gheroc de muncitor pe umeri de statue. Cât despre „Concesie“ — cuvântul acesta înrădăcinat așa de multă vreme, pe ogorul artei, indiferent de scop moral sau practic, îl înțeleg greu. E destul de generoasă concesia inconștientă față de tine, față de mijloacele tale de realizare, față de cuvântul aninat de vârful condeiului tău. Mulajul pe gustul unuia sau altuia chiar când aceștia se numesc „public”, clowneria nesinceră pentru scontul unei polițe de succes, atitudinea așa zis morală, pentru suflări și capete de turmă, transformarea unei opere în vederea oricărui alt scop decât cel al viabilității ei estetice, mi se pare de calitatea unei petiții timbrate în care suburbia III din „Afumații de mijloc“ ar cere „Duhului Sfânt" să schimbe colții de copoi cu arce de curcubeu și luna cu un pepene galben sau un ghiveci la tavă. Dacă lucrul ar fi cu putință, dintr-un efect de mare moralitate sau numai pentru câștig practic, oamenii ar mânca luna și dulăii ar căsca gura după fiecare ploaie. NU ȘTIU ROMÂNEȘTE? Mi-aduc aminte de un director de teatru care mi-a spus ca nu scriu „românește”. — „Pune să aducă pe scenă măcar o dulceață, o cafea, ceva care să fie în sfârșit românesc”... (Ce specific românesc a devenit pentru unii, de câțiva ani încoace, pentru literatură, cafeaua turcească!) Era un lucru la care nu mă gândisem. Nu știu cine îmi spusese că un cunoscut scriitor francez, care trăește acum la Paris, prieten cu marele Proust, — își îmbracă o sutană de călugăr înainte să scrie. Sistemul e de recomandat celor cu voită tendință mistică — în loc de glugă, potcapiu — iar celor cu cafeaua turcească li s’ar putea sugera ideea costumului pitoresc — bineînțeles cu greutatea alegerii între cel oltean, moldovean, muntean, ardelean, bucovinean sau basarabean. Eu rămân însă la convingerea că nu există graniță în literatură, cum nu există graniță în privire. Te oprește la vamă, îți cere pașaportul, îl dai, ți-l vizează și ochiul trece mai departe. Restricția, legea, formula de orice soi, cere copii, catedră, școală. Opera de artă cere numai geniu — o condiție simplă, definitivă și cu neputință de înlocuit! CASCADELE DRAMATICE — En veux-tu? — En voilă. Nu se pot plânge literele românești de abundența genului dramatic: tragedii în versuri — stil clasic — drame, comedii, vodeviluri, reviste, în orice chip s'a scris, se scrie și se va mai scrie, teatrul românesc a dat „pe scurt” în patru, cinci ani. O țară de „ochi frumoși, de pământuri bogate” mi-a spus odată un străin. O țară propice genului dramatic, cred eu, cu un substrat de clocot în potențial, nevalorificat decât pe alocuri, suflete mânate de vânturi contrarii, turbine, moliște, dezastre, mijloc de stea cu brațe în toate direcțiile. Rusia-Nord-Occident-Turci. Atâta miez, atâta carne, atâta sânge, cât cuprinde universul unui gălbenuș de ou. Ca să înveți să scrii, trebue, însă, răbdare și — slavă Domnului — avem cu toții răbdare. Ce contează câțiva ani într’o sută și câteva sute în viața unui popor care își începe cântecul cu „foaie verde iasomie”, ca să și-l închege într’un epilog de tragedie? Joi sensul Asta e așa de îmbucurătoare înființarea atâtor teatre. Iată Bucureștiul bâlciu cu șase scene de mare trompetă: — Poftiți domnilor aici,... ba aici e mai frumos, aici e mai nou, aici e mai ieftin, aici se isprăvește mai devreme!... Și am ferma convingere că nu la noi se va face teatrul cel mai slab, dintre centrele mari, europene. Dacă însumarea elementului infinitezimal de gust public ar fi făcută dealungul unei curbe meșteșugit și bine aleasă... Mă gândesc mai cu seamă la domnul Victor Ion Popa, în fruntea teatrului „Maria Ventura” mă gândesc la el, ca la un artist adevărat, prețuitor autentic de plastică, teatru și literatură — în pragul unei lupte mari și nouă. BURUIANA CU MIREZME Am vrut, astă-vară să sădesc dealungul gardului niște „poicis de senteur”: sunt flori cu aripele aproape strânse ca fluturii adomsiți pe vrejuri subțiri — dar n’am putut. Nu-i soare în lungul ulucilor și vecinul mi-a poruncit să las liberă de la scânduri, o jumătate de metru — se pare că așa e legea. Cum nu intenționam să fac tunel pentru căței, am renunțat. Dar am rămas cumplit de mâhnită, la gândul că a putut soarele să intre la învoială cu vecinul, sau chiar de nu s’ar fi înțeles, că au fost amândoi, totuș, de aceeași părere. Dacă ar găsi soare doamna Ventura și domnul Popa, dacă ar scăpa de vecin... Pare că văd, parică aud: „Trei becuri la dreapta stinse și unul colorat la stânga ar fi dat o impresie mai verosimilă. Peruca actorului mai puțin pudrată în momentul când trage cu revolverul, iar vocea sufletului mai voalată, ar fi concordat spre mai multă verosimilitate. Dacă Ana nu și-ar fi părăsit copiii în actul III și dacă nu și-ar fi cunoscut iubitul în actul I, sfârșitul ar fi fost, desigur, cu mult mai verosimil”. Atunci: Se vor cere rețetele pieselor de succes din Europa și între „probabilul” directorilor și „verosimilul” opiniei se va întinde o punte cu fundul ridicat, ca o pată de apă ce ar uni două boabe de cafea pe o masă de marmură albă. Și acel „ceva definitiv” dintr’o piesă, fie că ar fi bună, fie că ar fi slabă, partea aceea care nu poate fi supusă nici unei critice, — soarta din ea — va cădea sub roată — braț de muncitor neatent, bucată de sânge, de Viață, într’o uzină cu roți de fontă. INVOCARE Dar șase scene frumoase, în timp de o iarnă întreagă, vor da măcar o piesă de adevărată valoare, nu se poate altfel cum nu s’a putut nici până acum, pe aceea o doresc din toată inima românească. •• • ••• • • • • • Domnișoara Ticu Archip care a vorbit tot timpul de pe ultima treaptă a unui podium cu covoare din salonul unde-și primește musafirii, s’a ridicat și profilându-și silueta prelungă în acest amurg de toamnă, pe uriașul fluture de mătase de pe peretele din fund, părea ea însăși o eroină care imploră, cu emoție, destinul. F. ADERCA $f Aș vrea să știu“ —------apc=*=M*— —-- I. WEINRAUCH, Bacău. In ce constă ideia unui „perpetuum mobile” și în ce stadiu de realizare se găsește acum? „Perpetuum mobile” (pe latinește mișcarea veșnică) reprezintă un mecanism ideal, capabil de a întreține în permanență o mișcare, fără a consuma vre un combustibil sau a utiliza vre-o energie, ci numai în virtutea unui impuls motor inițial. Această invențiune care a sedus spiritele din cele mai vechi timpuri, prin avantagiile ei extraordinar de atrăgătoare, s’a dovedit a fi principial imposibilă, întrucât este în contrazicere atât cu legea conservării energiei, fundamentul fizicei moderne, cât și cu legea degradării energiei a lui Carnot, baza termodinamicei. Este drept că în decursul veacurilor și astăzi încă, numeroși inventatori, nepătrunși îndeajuns de o disciplină serioasă științifică, au propus diferite sisteme, de „perpetuum mobile”, ingenioase în aparență, dar păcătuind toate prin acelaș vițiu de principiu. Singurele posibilități reale de utilizare practică a energiei sunt pe deoparte, ridicarea randamentului mașinilor de tot felul, prin micșorarea pierderilor în mașină, iar pe de altă parte, exploatarea diverselor surse de energii naturale, cum ar fi de exemplu căderile de apă (cărbunele alb), energia fluxului și a refluxului (cărbunele verde), forța vânturilor, etc. GH. ÎAZARGIEV. — Silistra. Ce e limba esperanto și care e soarta ei? Esperanto este o limbă internațională, creată în 1887 de filologul dr. Zamenhof în scopul realizării unui instrument comod de comunicări în relațiunile internaționale. Pentru a ușura cât mai mult studiul acestei limbi pentru diferitele popoare, autorul ei a compus-o din elemente filologice ale principalelor graiuri curente, a adoptat o ortografie fonetică și o gramatică extrem de simplă, redusă numai la 16 regule. Deși apariția limbei esperanto — cuvântul „esperanto” derivă de la speranță — a fost salutată cu entuziasm de aproape toate popoarele, cari au alcătuit grupuri de propagandă pentru învățarea acestei limbi, a cărei utilitate este menită să devie considerabilă și cu toate că există deja o literatură esperantistă, constituită fie din scrieri originale, fie din traducerea capodoperilor universale, totuș răspândirea limbei esperanto nu este încă destul de întinsă, pentru a se putea realiza scopul creării ei. Motivele acestui insucces sau întârzieri se datoresc pe deoparte faptului că este o limbă artificială, pe care massele populare nu o îmbrățișează cu ușurință și pe de altă parte, disensiunilor internaționale care despart încă popoarele între ele. Este probabil însă că situația politică, economică și culturală a lumii, care va tinde fatal cu timpul către un internaționalism tot mai accentuat, va aduce concomitent și o reînviere a limbei esperanto. de @ re «lese sie Autori român! VOLUME ELEGANTE (Editura «Cultura Națională») PASTELURI VASILE ALECSANDRI Proal 20 IsiSInSEANE .. Și PEPELEA da V. ALECSANDRI Prețul 20 lei POEZII de G. ALEXAMDRESCU __ Prețul 60 lei DOUA 8I0EBRE de I. AGÂRBICEANU Prețul 70 lei MOȘ STAN de I. A. BASSARABESCU Prețul 50 lei nRatxciste de I. BRĂTESCU-VOINEȘTI Prețul 60 lei SCHIȚE veSeLe de GH. BRAESCU _____________Prețul 50 lei NUVELE de LI». CARAGIALE Prețul 60 lei remember de K L. CARAGIALE Prețul 120 lei de pe la km ce-au FoST ODATĂ de T. GRUDÜ Prețul 40 lei VÎRTA llI “ANTON PANN de R. DIANI și S. DAN ...... ....PrețUl 60 lei SULTĂNICA de B. BELAVRANCEA _______ PrețUl 60 lei A DOUA CONȘTIINȚA de B. DELAVRANCEA Prețul 55 lei DE VORBA CU BĂLANUL MEU de EMIL DORIAN Prețul 53 leI ...POEZII LIRICE de M. EBMINESCU __________ PrețUl 20 lei pOEZiI FILOZOFICE de M. EMINESCU _____ _ _ Prețul 20 lei POEZII de M. EMINESCU Prețul 138 lei FÂToFRUMOS de H. FURTUNA _________ Prețul 60 Iei BASMELE ROMANILOR de P. ISPIRESCU _______Prețul 50 lei ~LANGA‘PAMANT de ADRIAN MANIU _____ Prețul 40 lei ROMANȚE pentru MAI TÂRZIU » de ION MINULESCU Prețul 80 lei (ediție cartonată lei 1g.) PE ARGEȘ IN SUS de S. PILEAT ___ Prețul 60 lei TREI NUVELE de BIVOU REBREANU Prețul 70 lei TANASE SCATIU de DUILIU ZAMFIRESCU Prețul 60 lei Cereți aceste volume de la „ADEVERUL” S. A. str. Const. Mille 7—11 (Sărindar), București, trimițând costul prin mandat poștal și indicând pe cuponul mandatului titlurile volumelor cerute. Expediția se face franco la domiciliu. Cataloage cun lista completă a cărților se trimit gratuit la apărute iu Sfcafiile dragoste! este romanul care obține cel mai mare succes de librărie. Scris cu vervă și cu nerv, romanul Stafiile Dragostei este opera celor 4 colaboratori ai „Adevărului Literar” d-nii Alexis Nour, Doctorul Ygrec, Sărmanul Klopstock și Alexandru Bilciurescu. Închisorile lui Verlaine Nimic mai interesant ca descrierea întemnițărilor lui Paul Verlaine, făcută de el însuși și cuprinzând impresiile ilustrului și nefericitului poet din toate închisorile pe unde a trecut, de la cariera școlară sau cea militară, până la pușcăriile din Belgia, în care a fost deținut după zgomotoasa lui tentativă de asasinat săvârșită împotriva straniului și genialului poet Arthur Rimbaud. Povestirile acestea, scrise pe un ton de persiflare glumeață, de sub care răzbate, însă, o sensibilitate excesivă, au fost traduse în românește de d. loachim Botez și publicate în BIBLIOTECA DIMINEAȚA. No. ÎÎ8. Prețul 8 Lei owtolw-jl DECLAME DE ORICE TEL EXECUTA ÎREPRO/AD1L JTINCOCISI^FBA ABIVISUL Im afară de admirabila împrejurime, WiKiM vă mai oferă: teatrele sale celebre Burgul și Opera, teatrele sale de operete — Curse de cai — jocuri de golf, pe cel mai frumos loc de golf de pe continent — băi termale și plaje—localuri de amuzament distinse, excursiuni cu automobile Toate spiriurile de vară și de iarnă—cel mai mare teren de patinaj din grolasă artificială Toamna caldă cu un soare strălucitor și admirabilă vreme de iarnă, HOTELURI și SANATORII de lux. MEDICI cu renume mondial—ARTA CONFECȚIUNILOR VIENEZE vă oferă modele parisiene originale în cel mai bogat asortiment, combinate cu șirul vienez, centrul MODEI BLĂNĂRIILOR. SEMMERING: 1100 m., stațiune climaterică populară cu sporturile sale de vară și de iarnă, 2 ore de Viena, toate hotelurile, institutele terapeutice și pensiunile sunt deschise tot anul. Prospecte și Informațiuni pentru Viena și Semmerings Prin birourile de voiaj și la următoarele hoteluri Vieneze: Hotel Bristol, Grand Hiel, Imperial și Hammerand. Informațiuni comerciale: Camera de Comerț, Viena I, Export-Abteilung.