Adevěrul Literar şi Artistic, octombrie 1929 (Anul 10, nr. 461-464)

1929-10-06 / nr. 461

2 „ADEVĂRUL LITERAR ȘI ARTISTIC" Puțină biografie, oricât de puțină, mărturisită de mine, ar însemna ceva din timpul de atunci până a­­cum. Nu e chiar așa... așa de mult și nici foarte puțin.... Un câne ar fi putut să trăiască trei vieți, un om încă niciuna. Și apoi, care-i acela care nu s’ar recunoaște în orice biografie oricât de străină, — fie a lui Nelson, fie a unui închis într’o leprozerie — și care-i mai cu seamă acela care se recunoaște în biografia lui proprie? Cu nouă cifre se poate scrie orice număr, oricât de fantastic și din continuitatea unei operații simple cu simbol neînsemnat se pune pe hârtie infinitul. Autorii istorici care își închipuesc că au descris în versuri acompaniate de literele din culise viața lui Ca­rol Quintul sau Alchibiade, după dicționare biografice sau tratate recunoscute, și-ar putea intitula eroii: To­mul eseu sau Dupont. Intre aceștia patru sunt sigură că cei care ar avea de pierdut sunt tot cei doi din urmă. Dacă mi-ar fi ușor să spun „La șapte ani m’au dat la școala primară din Știrbey-Vodă și la optsprezece am intrat în Universitatea din Bulevardul Carol“, mi-ar fi imposibil să strâng elementul străin de mine, răspândit in afară, al meu totul printr’o firească osmoză. CURENTE LITERARE Niciunul nu mă interesează propriu zis, sau... pro­babil toate laolaltă... Nu sunt o luptătoare și o idee mă interesează prin ea însăși atât întrucât nu suferă să fie nici sistematizată, nici comparată, nici legiferată. Dar dacă cineva îmi spune: ca...“,—■ „Asta e, asta nu mai e, pentru că... și iar pentru­­oricare ar fi ideea, oricât de nouă, oricât de liberă, ori­cât de generoasă, instinctiv încep să dau îndărăt. Răs­crucea de la care am plecat, la care mă întorc și pe care nu cred s’o părăsesc vreodată, e: Arta pentru ea însăși. Tot ce tinde să fie explicat, d­ar, perfect luminos ține pentru mine de domeniul trecutului.« Ca să existe posibilitatea unei proecții în viitor, la jalonul întrezării de unii, va trebui să rămână de făcut nu numai pentru ei, dar pentru încă mulți alții, o bună bucată de drum. Dacă toate curentele, vârtejurile, vijeliile și orice schimbare bruscă sau lentă de atmosferă literară pot a­­vea un sens și o explicație mecanică, un grafic de func­ție depinzând de variabile ale căror valori să fi fost ori­cât de precis studiate, adevărata creație artistică e tot atât de susceptibilă interpretării, tot atât de aproape și departe de raționamentul omenesc, ca apariția Vieții însăși în Univers. Cred că această asemănare de origină, produce acea înțelegere ocultă pe care o numim „admirație“ franc­masoneria instinctivă dintre opera de artă din orice vreme, din orice școală și simțul special al unui artist, se leagă, se îndrăgostesc două elemente de viață, în a­­fară de azi, de mâine, ori, în afară de curente sau îm­prejurări, în afară de spațiu. Și tot ce e străin de opera însăși, rămâne gheroc de muncitor pe umeri de statue. Cât despre „Concesie“ — cuvântul acesta înrădă­cinat așa de multă vreme, pe ogorul artei, indiferent de scop moral sau practic, îl înțeleg greu. E destul de generoasă concesia inconștientă față de tine, față de mijloacele tale de realizare, față de cuvân­tul aninat de vârful condeiului tău. Mulajul pe gustul unuia sau altuia chiar când aceștia se numesc „public”, clowneria nesinceră pentru scontul unei polițe de suc­ces, atitudinea așa zis morală, pentru suflări și capete de turmă, transformarea unei opere în vederea oricărui alt scop decât cel al viabilității ei estetice, mi se pare de calitatea unei petiții timbrate în care suburbia III din „Afumații de mijloc“ ar cere „Duhului Sfânt" să schim­be colții de copoi cu arce de curcubeu și luna cu un pe­pene galben sau un ghiveci la tavă. Dacă lucrul ar fi cu putință, dintr-un efect de mare moralitate sau numai pentru câștig practic, oamenii ar mânca luna și dulăii ar căsca gura după fiecare ploaie. NU ȘTIU ROMÂNEȘTE? Mi-aduc aminte de un director de teatru care mi-a spus ca nu scriu „românește”. — „Pune să aducă pe scenă măcar o dulceață, o ca­fea, ceva care să fie în sfârșit românesc”... (Ce specific românesc a devenit pentru unii, de câțiva ani încoace, pentru literatură, cafeaua turcească!) Era un lucru la care nu mă gândisem. Nu știu cine îmi spusese că un cunoscut scriitor francez, care trăește acum la Paris, prieten cu marele Proust, — își îmbracă o sutană de călugăr înainte să scrie. Sistemul e de recomandat celor cu voită tendință mistică — în loc de glugă, potcapiu — iar celor cu ca­feaua turcească li s’ar putea sugera ideea costumului pi­toresc — bineînțeles cu greutatea alegerii între cel ol­tean, moldovean, muntean, ardelean, bucovinean sau basarabean. Eu rămân însă la convingerea că nu există graniță în literatură, cum nu există graniță în privire. Te o­­prește la vamă, îți cere pașaportul, îl dai, ți-l vizează și ochiul trece mai departe. Restricția, legea, formula de orice soi, cere copii, catedră, școală. Opera de artă cere numai geniu — o condiție sim­plă, definitivă și cu neputință de înlocuit! CASCADELE DRAMATICE — En veux-tu? — En voilă. Nu se pot plânge literele românești de abundența genului dramatic: tragedii în versuri — stil clasic — drame, comedii, vodeviluri, reviste, în orice chip s'a scris, se scrie și se va mai scrie, teatrul românesc a dat „pe scurt” în patru, cinci ani. O țară de „ochi frumoși, de pământuri bogate” mi-a spus odată un străin. O țară propice genului dramatic, cred eu, cu un substrat de clocot în potențial, nevalorificat decât pe a­­locuri, suflete mânate de vânturi contrarii, turbine, mo­­liște, dezastre, mijloc de stea cu brațe în toate direcțiile. Rusia-Nord-Occident-Turci. Atâta miez, atâta carne, atâta sânge, cât cuprinde universul unui gălbenuș de ou. Ca să înveți să scrii, trebue, însă, r­ăbdare și — sla­vă Domnului — avem cu toții răbdare. Ce contează câțiva ani într’o sută și câteva sute în viața unui popor care își începe cântecul cu „foaie ver­de iasomie”, ca să și-l închege într’un epilog de trage­die? Joi sensul Asta e așa de îmbucurătoare înființarea a­­­tâtor teatre. Iată Bucureștiul bâlciu cu șase scene de mare trompetă: — Poftiți domnilor aici,... ba aici e mai frumos, aici e mai nou, aici e mai ieftin, aici se isprăvește mai de­vreme!... Și am ferma convingere că nu la noi se va face tea­trul cel mai slab, dintre centrele mari, europene. Dacă însumarea elementului infinitezimal de gust public ar fi făcută dealungul unei curbe meșteșugit și bine aleasă... Mă gândesc mai cu seamă la domnul Victor Ion Popa, în fruntea teatrului „Maria Ventura” mă gândesc la el, ca la un artist adevărat, prețuitor autentic de pla­stică, teatru și literatură — în pragul unei lupte mari și nouă. BURUIANA CU MIREZME Am vrut, astă-vară să sădesc dealungul gardului niște „poicis de senteur”: sunt flori cu aripele aproape strânse ca fluturii adomsiți pe vrejuri subțiri — dar n’am putut. Nu-i soare în lungul ulucilor și vecinul mi-a porun­cit să las liberă de la scânduri, o jumătate de metru — se pare că așa e legea. Cum nu intenționam să fac tunel pentru căței, am renunțat. Dar am rămas cumplit de mâhnită, la gândul că a putut soarele să intre la învoială cu vecinul, sau chiar de nu s’ar fi înțeles, că au fost amândoi, totuș, de aceeași părere. Dacă ar găsi soare doamna Ventura și domnul Po­pa, dacă ar scăpa de vecin... Pare că văd, parică aud: „Trei becuri la dreapta stinse și unul colorat la stânga ar fi dat o impresie mai verosimilă. Peruca actorului mai puțin pudrată în momentul când trage cu revolverul, iar vocea sufletului mai voa­lată, ar fi concordat spre mai multă verosimilitate. Dacă Ana nu și-ar fi părăsit copiii în actul III și dacă nu și-ar fi cunoscut iubitul în actul I, sfârșitul ar fi fost, de­sigur, cu mult mai verosimil”. Atunci: Se vor cere rețetele pieselor de succes din Europa și între „probabilul” directorilor și „verosimilul” opi­niei se va întinde o punte cu fundul ridicat, ca o pată de apă ce ar uni două boabe de cafea pe o masă de mar­mură albă. Și acel „ceva definitiv” dintr’o piesă, fie că ar fi bună, fie că ar fi slabă, partea aceea care nu poate fi supusă nici unei critice, — soarta din ea — va cădea sub roată — braț de muncitor neatent, bucată de sânge, de Viață, într’o uzină cu roți de fontă. INVOCARE Dar șase scene frumoase, în timp de o iarnă întrea­gă, vor da măcar o piesă de adevărată valoare, nu se poate altfel cum nu s’a putut nici până acum, pe a­­­­ceea o doresc din toată inima­ românească. •• • ••• • • • • • Domnișoara Ticu Archip care a vorbit tot timpul de pe ultima treaptă a unui podium cu covoare din sa­lonul unde-și primește musafirii, s’a ridicat și profilân­­du-și silueta prelungă în acest amurg de toamnă, pe u­­riașul fluture de mătase de pe peretele din fund, părea ea însăși o eroină care imploră, cu emoție, destinul. F. ADERCA $f Aș vrea să știu“ —------apc=*=M*— —--­ I. WEINRAUCH,­­ Bacău. In ce constă ideia unui „perpetuum mobile” și în ce stadiu de realizare se găsește acum? „Perpetuum mobile” (pe latinește mișcarea veș­nică) reprezintă un mecanism ideal, capabil de a în­treține în permanență o mișcare, fără a consuma vre­ un combustibil sau a utiliza vre-o energie, ci nu­mai în virtutea unui impuls motor inițial. Această invențiune care a sedus spiritele din cele mai vechi timpuri, prin avantagiile ei extraordinar de atrăgă­toare, s’a dovedit a fi principial imposibilă, întrucât este în contrazicere atât cu legea conservării energiei, fundamentul fizicei moderne, cât și cu legea degra­dării energiei a lui Carnot, baza termodinamicei. Este drept că în decursul veacurilor și astăzi încă, numeroși inventatori, nepătrunși îndeajuns de o dis­ciplină serioasă științifică, au propus diferite sisteme, de „perpetuum mobile”, ingenioase în aparență, dar păcătuind toate prin acelaș vițiu de principiu. Singurele posibilități reale de utilizare practică a energiei sunt pe deoparte, ridicarea randamentului mașinilor de tot felul, prin micșorarea pierderilor în mașină, iar pe de altă parte, exploatarea diverselor surse de energii naturale, cum ar fi de exemplu că­derile de apă (cărbunele alb), energia fluxului și a refluxului (cărbunele verde), forța vânturilor, etc. GH. ÎAZARGIEV. — Silistra. Ce e limba esperanto și care e soarta ei? Esperanto este o limbă internațională, creată în 1887 de filologul dr. Zamenhof în scopul realizării unui instrument comod de comunicări în relațiunile internaționale. Pentru a ușura cât mai mult studiul acestei limbi pentru diferitele popoare, autorul ei a compus-o din elemente filologice ale principalelor graiuri curente, a adoptat o ortografie fonetică și o gramatică extrem de simplă, redusă numai la 16 regule. Deși apariția limbei esperanto — cuvântul „esperanto” derivă de la speranță — a fost salutată cu entuziasm de aproape toate popoarele, cari au alcătuit grupuri de propa­gandă pentru învățarea acestei limbi, a cărei utili­tate este menită să devie considerabilă și cu toate că există deja o literatură esperantistă, constituită fie din scrieri originale, fie din traducerea capodoperilor universale, totuș răspândirea limbei esperanto nu este încă destul de întinsă, pentru a se putea realiza sco­pul creării ei. Motivele acestui insucces sau întâr­zieri se datoresc pe deoparte faptului că este o limbă artificială, pe care massele populare nu o îmbrăți­șează cu ușurință și pe de­ altă parte, disensiunilor internaționale care despart încă popoarele între ele. Este probabil însă că situația politică, economică și culturală a lumii, care va tinde fatal cu timpul către un internaționalism tot mai accentuat, va aduce con­comitent și o reînviere a limbei esperanto. de @ re «lese sie Autori român! VOLUME ELEGANTE (Editura «Cultura Națională») PASTELURI VASILE ALEC­SAN­DRI Pro­­al 20 Isi­­SInSEANE .. Și PEPELEA da V. AL­ECSANDRI Prețul 20 lei POEZII de G. ALEXAMDRESCU __ Prețul 60 lei DOUA 8I0EBRE de I. AGÂRBICEANU Prețul 70 lei MOȘ STAN de I. A. BASSARABESCU Prețul 50 lei nRatxciste de I. BRĂTESCU-VOINEȘTI Prețul 60 lei­­ SCHIȚE veSeLe de GH. BRAESCU _____________Prețul 50 lei NUVELE de L­I». CARAGIALE Prețul 60 lei remember de K L. CARAGIALE Prețul 120 lei de pe la km ce-au FoST ODATĂ de T. GRUDÜ Prețul 40 lei VÎRTA ll­I “ANTON PANN de R. DIANI­ și S. DAN ...... ....PrețUl 60 lei SULTĂNICA de B. BELAVRANCEA _______ PrețUl 60 lei A DOUA CONȘTIINȚA de B. DELAVRANCEA Prețul 55 lei DE VORBA CU BĂLANUL MEU de EMIL DORIAN Prețul 53 leI ...POEZII LIRICE de M. EBMINESCU __________ PrețUl 20 lei pOEZiI FILOZOFICE de M. EMINESCU _____ _ _ Prețul 20 lei POEZII de M. EMINESCU Prețul 138 lei FÂToFRUMOS de H. FURTUNA _________ Prețul 60 Iei BASMELE ROMANILOR de P. ISPIRESCU _______Prețul 50 lei ~LANGA‘P­AMANT de ADRIAN MANIU _____ Prețul 40 lei ROMANȚE pentru MAI TÂRZIU » de ION MINULESCU Prețul 80 lei (ediție cartonată lei 1g.) PE ARGEȘ IN SUS de S. PILEAT ___ Prețul 60 lei TREI NUVELE de BIVOU REBREANU Prețul 70 lei TANASE SCATIU de DUILIU ZAMFIRESCU Prețul 60 lei Cereți aceste volume de la „ADEVERUL” S. A. str. Const. Mille 7—11 (Sărindar), Bu­curești, trimițând costul prin mandat poș­tal și indicând pe cuponul mandatului titlu­rile volumelor cerute. Expediția se face franco la domiciliu. Cataloage cun lista completă a cărților se trimit gratuit la apărute iu Sfcafiile dragoste! este romanul care obține cel mai mare succes de libră­rie. Scris cu vervă și cu nerv, romanul Stafiile Dragos­tei este opera celor 4 colaboratori ai „Adevărului Lite­rar” d-nii Alexis Nour, Doctorul Ygrec, Sărmanul Klop­­stock și Alexandru Bilciurescu. Închisorile lui Verlaine Nimic mai interesant ca descrierea întemnițărilor lui Paul Verlaine, făcută de el însuși și cuprinzând im­presiile ilustrului și nefericitului poet din toate închi­sorile pe unde a trecut, de la cariera școlară sau cea mi­litară, până la pușcăriile din Belgia, în care a fost deți­nut după zgomotoasa lui tentativă de asasinat săvârșită împotriva straniului și genialului poet Arthur Rim­baud. Povestirile acestea, scrise pe un ton de persiflare glumeață, de sub care răzbate, însă, o sensibilitate exce­sivă, au fost traduse în românește de d. loachim Botez și publicate în BIBLIOTECA DIMINEAȚA. No. ÎÎ8. Prețul 8 Lei o­wtolw-jl DECLAME DE ORICE TEL EXECUTA ÎREPRO/AD1L JTINCOCISI^FBA ABIVISUL Im afară de admirabila împrejurime, WiKiM vă mai oferă: teatrele sale celebre Burgul și Opera, teatrele sale de operete — Curse de cai — jocuri de golf, pe cel mai fru­mos loc de golf de pe continent — băi termale și plaje—localuri de amuzament distinse, excursiuni cu automobile Toate spiriu­rile de vară și de iarnă—cel mai mare teren de patinaj din grolasă artificială Toamna caldă cu un soare strălucitor și admirabilă vreme de iarnă, HOTELURI și SANATORII de lux. MEDICI cu renume mondial—ARTA CONFECȚIUNILOR VIENEZE vă oferă­ modele parisiene originale în cel mai bogat asortiment, co­mbinate cu șirul vienez, centrul MODEI BLĂNĂRIILOR. SEMMERING: 1100 m., stațiune climaterică populară cu sporturile sale de vară și de iarnă, 2 ore de Viena, toate hotelurile, institutele terapeutice și pensiunile sunt deschise tot anul. Prospecte și Informațiuni pentru Viena și Semmerings Prin bi­rourile de voiaj și la următoarele hoteluri Vieneze: Hotel Bristol, Grand H­iel, Imperial și Hammerand. Informațiuni comerciale: Camera de Comerț, Viena I, Export-Abteilung.

Next