Adevěrul Literar şi Artistic, februarie 1930 (Anul 11, nr. 478-481)

1930-02-02 / nr. 478

i g nu-i lasau timp sa se gandeasca la altceva. A-si Ingriji copiii — dintre care cel putin unul, din trei, era totdeau­­na bolnav; a amana pe bookmaken­ si pe datornici; a ras­­punde la pofta unui barbat incapabil sa scrie o scrisoa­­re — iata atâtea treburi zilnice, care ii umpleau indea­­juns viata. Niciodata o fiintä n’a trait, mai mult decat ea, de azi pe mâine. Byron o primi ín locuinta lui din Benet Street, du­­minica 27 Iunie 1813, indata dupa amiaza si fu fermecat de ea. Dela inceput, ea ii placu fiziceste. Ea nu pǎrea prea frumoasa, privitä farä bagare de seama. Dar asta, mai mult din pricina imbracamintii neglijente, decat din cauza trasaturilor care erau frumoase. Avea profilul Byronilor, curioasa lor deprindere de a nu pronunța pe­r, obrazul bosumflat si aproape co­­pilaresc, încruntarea sprancenelor — toate ale familiei. Pentru Byron, atât de curios de sine insusi, intalnirea cu acest alt el insusi — care era o femee frumoasa — fu o sensatie ciudata si placuta. In unele privinji, exista si o asemanare morala. Era timida ca si Byronii, animale destul de salbatece. Byron si ea, amandoi tacuti in lume, se gasira de­odata delicios de liberi unul fata de celalt. * • * ...Din prima zi, tonul convorbirii lor fu placut si a­­nimat. Pacat ca era maritatä! Ar fi venit sa stea la el, sa-i ingrijeascä de casa. Ar fi fost mai bine decat sa se insoare cu o necunoscutä! I­ era groaza de necunoscute, fiinte care nu stiu nimic din viata ta, nimic despre punc­­tele tale sensibile, despre piciorul bolnav, despre copi­­lǎria indurerata... Cu Augusta, totul era usor. Pu­tea sa se lase in voia sufletului lui. Ea avea pentru al ei „Baby Byron” o duiosie ingaduitoare. Din aceasta intaie duminica §i indata dupa ce ea pleca de la el, Byron ii scrise un bilet: „Scumpa mea Au­gusta,— daca vrei sa mergi cu mine la Lady Davy, asta­­seara, am o invitatie pentru tine. Vei vedea pe d-na de Stael, oameni pe care nu-i cunoști §i pe mine, pe care de-asemeni nu ma cunosti, vei vorbi cu cine vei vrea si te voi supraveghea ca si cand ai fi o fata batrana in primejdie de-a ramane in aceiasi situatie. Fa cum vrei. Dar daca esti gata spre ora zece jumatate, vin sa te iaui Cred ca a fi impreuna in fata altora, va fi o senzatie noua pentru amandoi". Byron subliniase cuvantul senzatie. De­sigur, el ii lamurise Augustei doctrina sa favorita: „Singura, sen­­zatia forte ne da conistiintu de noi insine”. Dar a expune idei Augustei era exercitiul cel mai desert din lume. In spiritul ei confuz si saltarej, ideile alunecau­ imediat spre nedeterminat. La inceput, ea ceruse — de politete — sä vadä noi versuri de-ale lui Byron. El ii raspunse ca n’o sä inteleagä nimic. Ea rase, in fond satisfacutä. Ii pla­­cea sä se joace ca un copil. Dotatä, ca toti Byronii, de un foarte viu sentiment al comicului, ea facea imitatii care il incantau pe frate-sau. Avea un limbaj curios, in care faptele erau invaluite intr’o astfel de negura de parante­­ze, de insinuari si de incol­erente incat— dupa ce o as­­cultai cinci minute nu gitai despre ce vorbeste. Erau, in vorbirea ei, multe „oh! dear, oh! dear’’... povestiri des­pre bolile copiilor... apoi, de-odatä, o anecdota despre Regina Charlotte, a careia doamna de onoare era ea... „oh! dear... oh! dear...” — si izbucnia in râs. Byron a­­dora aceasta incoherent. El numea aceasta misterele Augustei, „blestematul ei crinicum­ cranicum”. Repede, el incepu sa-i vorbeasca pe un ton de glu­­mǎ afectuoasa, care parea mai de graba al unui amant, decat al unui frate. * * * Augusta trai la Londra tot inceputul lui Iulie. Nu sta la Byron, dar mergea cu el la bal, la teatru, venia sa-1 vada in apartamentul lui din Bernd­ Street. O ba­trana — Mrs. Mule — facea menajul. Ea avea infuji­­oarea unei vrajitoare, speria pe toti vizitatorii, dar il pierdea din ochi pe Byron, care era foarte bun cu dan­­sa. Femeia de menaj, micul apartament, intalnirile zil­nice — erau intreg decorul clasic al unei legaturi si din prima zi, s’a strecurat — probabil — in aceste legaturi „de-o ciudata fratietate” — o sensualitate cu atat mai dulce, cu cat a fost la inceput mai inconstienta. Byron se indragosteste de Augusta. Augusta cedeaza. Prietenii, care afla de acest incest, il sfa­­tuesc sa rupa imediat legatura netolerata. Chiar Lady Melbourne — cu toata indrazneala ei — ii scria alarmata: „Ești pe marginea prapastiei si daca nu dai indurut imediat esti pierdut pe veci”. Byron spunea ironic: „Este (Lady Melbourne) o fe­mee de treaba, in fond. Sunt lucruri care inca o sperie”. Byron continuä legätura vinovatä cu Augusta, pänä la inceputul lui Septembrie cänd ea rämäne insärcinatä. Indata dupa plecarea Augustei, Byron e invitat la James Wedderburn Webster, un amic al sau, re­cent insurat. Nevasta­ sa, Lady Francer, era o fe­mee foarte tanarä, foarte palidǎ. Byron se indra­­gosti nebuneste de ea. Dar ea nu-i ceda, desi-l iubia. (Va urma). Trad. de TUDOR TEODORESCU-BRANI^TE wBmmmaammmmwEta In editura „Adeverul“ au aparut urmatoarele demä noui lucrari pentru copii s i tineret. INELUL pierdut N. BATZARIA un roman din cele mai duioase, mai morale­­ si mai atragatoare. Frumos ilustrat si cu o mi­­­­nunata coperta in culori. PRETUL LEI 40 I §i 1 ALMANACHUL S DOLARILOR PE ANUL 1930 cuprinzand o materie pe cat de variata, pe atata de instructiva si interes­anta. Foarte bogat ilus­trat, „Almanahul“ acesta nu trebue sa lipseasca din nici o casa. Un volum de 130 de pagini LEI 25 De vasizare la Litorarii 5« -----x?curi de ziare. à j ADEVERUL LITER­AR -­ ARTISTIC- Trenul de 8 si 47 Partes a tr­eia — §tii, Favret, cä au fost gasi­ti! De trei zile de cand La Guillaumette si Croquebol erau lipsit la apel, Hurluret o ducea intr’o manie. In a­­parenta cel putin. Adevarul este ca era nu se poate mai incantat, avand pentru chiulangii vechea slabiciune a unui tata betiv pe care poznele unui fiu chefliu il indu­­ioseaza. Asta nu-1 oprea sa umple cu izbucnirile indig­­narii lui curjile imense ale cazarmii, albe ca de ci*idä in lumina soarelui, si pustii ca o casa parasitä. Plimban­­du-se infrigurat prin coridoarele de c arte, cizmele lui ra­sunau ca pe lespezile unei biserici, cuvinte fārä sir stra­­bateau din cand in cand prin ziduri, din care se deslu­­seau injuraturi marcand cadenta frazei, unde era vorba de tot felul de pu§lamale si de ciudate si ratäcite, aduse inapoi cu picioare in spate. Mai era vorba de transfor­­mari bizare, de surprinzatoare metempsic­ose si rar trecea un ceas fara ca prin usa Biuroului, deschisa brusc, sa nu apara fa(a congestionata a lui Hurlurel, care cu bratele incrucisate, cu mustata sburlita, cu gura larg deschisa, punea aceea o intrebare, repetata la in­finit : — Ei bine, Favret, cum i­i place asta? Lui Favret, deja o vreme, nu-i mai placea deloc. De data asta, Hurluret, intrand ca o avalansa, sur­­­prinse atat de mult pe masor incat condeiul pe care il tinea intre degete ii scapa si depuse pe hartie o lacrima m­are de cerneala. Isi inabusi o miscare de enervare. Totul, far’a sa se ridice, goli un scaun de livretele care il acopereau si il impinse capitanului. Dar Hurluret nu se aseza. In picioare, cu cravata stransa subtioara, pa­rea ca nu vede nimic §i dadea mereu din cap. —■ Nu, asta e nemaipomenit! E nemaipomenit! Respira cu putere si i?i tampona fruntea cu batista facutä gh­em. — $i sa ghice-te, intreba el, cum s’au intors tica­­lo§ii? Plutonierul, cu o m­iscare vaga s i moale, isi aratä atat ignoranta cat si perfecta lui indiferenta. — S‘au intors, spuse solemn Hurlurel, cu jandar­­mii !!! . — A! spuse Favret. Era evident ca aceasta revelatie il lasa rece. Hürluret continua: — Chiar asa! asa cum am onoarea sa-si spun! Cu jandarmii! — Sa nu-ti vie sa-i omori? Ai pus lamalele! Ai ticälo­sii! §i natural pus la mana cealalta de Flick s’a grabit sa-i bage la inchisoare. M’am dus sa-i vad! O pla­­cere sa-i vezi! Sä fiu al dracului daca pot sa-mi inchipui ce-au facut ticalos si de-au a­juns in halul asta! Favret, care se plictisea de moarte, zombi. Impinse chiar politetea pana acolo incat incerca sä strecoare si el un cuvant, dar capitanul il cruta de aceasta osteneala. Pornise, Si de-acuma nu-1 mai p­utea nimeni­­epri. — Nu! Tot ce-ai putea sa-ti inchipui mai murdar mai scarbos, mai infam, mai porcesc, e fleac pe länga ei! Doui porci, isi spun! doui porci, nu altceva! Si ce e mai curios e ca au fost gasiti... ghici unde? La Bar-le- Duc!... Hai? ce spui de asta? La Bar-le-Duc! Nu, spune -i dumneata, ce dracul au putut sa caute la Bar-le-Duc? Se adanci in ganduri. Nasul lui stacojiu era indrep­­tat interogativ in jos si se batea cu palmele de solduri. — Bar-le-Duc?... Bar-le-Duc?... Mister! Totul se sfarsi intr’o deslantuire de furtuna. — Scarboasa lume! Scarboasä meserie! Imi vine sa nnebunesc, pe onoarea mea! Ticalo^ii astia au sä-mi scoatä peri albi! Sunt prea bun si isi bat joc de mine! Dar de-acuma nu mai merge! Mai am incä vre­o sase ani de stat pe aici. Mi-i destul pentru ca sa arat cine sunt! Au sa vada ei! Mai intai, incepand de astazi, s’a sfarsit cu permisiile! Nici­ o permisie nu se mai da, ni­­manui! Nimic! Perm­­isii? Pus lamalele si ticalosii! Le arat eu! Un picior undeva, atat! Nici macar o zi! La fiu al dracului! — Intra! Si tu ce cauti aici? Era ajutorul de cantinier, Joussiaume, care, din exces de discrete si pentru a-si arāta bunele lui ma­­niere, se strecura ca o ?o parla prin usa intredesch­isä. — Ce vrei? intrebä Favret. Joussiäume, suräzänd in vag, vorbi: — Päi... sä vä spun, domnu plutonier major... Sorä­­mea se märitä Marfi. — He­ spuse Hurluret, in cazul asta vai de capul lui barbatu-sau! Soldatul räse cu zgomot­ul paru cä apreciazä foarte mult fine­ ca s i bunul gust al acestei glume. Continua: — Asa ca... voiam sä vǎ rog sä cereti domnului ca­­pitan... sä cearä domnului colonel... mâni dim­nea­u la raport... o permisie de opt zile pentru mine,­­iar asa ca si cum adica domnul capitan ar cere-o de la dumnealui... ca sä nu poatä domnul colonel sä zicä nu!... Trebue sä conyenim cä Joussiäume nu putea sä cadä mai räu decät acuma. Hurluret, drept orice raspuns, inainte cu doi pasi spre el. Prudent, Joussiaume facu s i el doi pa­r inapoi. — Cum ai spus? facu Hurturel, cum ai spus? Us or aplecat inainte, din pricina staturei lui inalte, il privea pe soldat in albul ochilor, aruncandu- mn fa­u rasuflarea lui grea de alcool. — Opt zile!... opt zile permisie!... Cum, aib­a, sä cer eu colonelului opt zile de permisie pentru zile? Dar ce sunt eu? servitorul tau, pun lama? — Vai! domnule cäpitan, spuse Joussiäume. Insä Hurluret nu-si mai putea stäpäni mirana. — Ai auzit, Favret? Ce spui de asta? Iji phee? — Sora dumisale se märitä ?i eu trebue sä cer... Ridicand bratele in sus parea ca invoca puterile ce­­rului ca martore pentru o asemenea pretentie, dar de fapt can­ta o transitie, o cale prezisa, avand o graza sis­­tematica de orice induiossare. S i deodata gasi. Striga: — Opt zile! Opt zile! Dar nu-i destul, opt die! Nu vrei cincisprezece? Nu vrei treizeci? Nu vrei nicǎ zeci? Uff! daca ai putea sä te duci dracului odata -s a nu te mai vad, ce fericire, Dumnezeule! — Favret, äiie re­pede: Joussiaume, caporal. Ajutor de cantinier. Cere o permisie de cincisprezece zile pentru interese d­e a mi­ne. Ai scris? Bun! Mai departe, Capitanul Hurl­­et re­­comanda pe numitul Joussiaume, in chipul cel mai cal­­duros. b­unavointei domnului colonel. Aga. Egu­sm­ulju­ Jmit? Si eu! cu parere de rau ca nu va pot face asa ceva la toti, la toti cati sunteti! De n’as mai auzi vorbindu-se de voi!... Sub aceastä ploaie de cuvinte, Joussiaume stätea prostit de surprindere. Scapä capela din mâni. Hurlurel i-o ridica si i-o puse pe cap, cu cozorocul la ceafa. — Haide! §terge-o! Cälätorie spräncenatä! Sä nu te mai väd niciodatä. Du-te de märitä pe sorä-ta. Dacä-ji seamänä, apoi §tiu cä frumoasä trebue sä mai fie §i sorä-ta! II In acest timp, afacerea aceasta copilareasca lua in­­cetul cu incetul niste proportii pe cat de absurde pe a­­tat de neprevazute. Instigat de colonelul K..., coman­­dantul regimentului 23 cavaler­ie din Bar-le Duc — care er­a incantat sa se faca laudat in dauna unui coleg — jur­­­nalul Albina Bar-le-Duc-ului se ocupa de aceasta intam­­plar­e, o comenta pe larg si cr­itica cu o politeta severa ceia ce numea incuria d-lui colonel baron de la Gondrée, sfarsind prin a stabili, intre regimentul 23 si r­egimentul 22, o paralela in avantajul celui dintai. D. colonel bar­on de la Gondrée adresa Albinei o scri­­soare rectificativa, care avea asprimea unei palme lo­­vind un obraz uscat de mumie, si in care colonelul regi­­m­entului 23 cavalerie era in chip cor­ect biciuit in vazul tuturor, luat de gat si bagat cu nasul in propr­ia-i mur­­darie. Albina Bar-ului r­aspunse. Colonelul bax’on o lasä sä raspundä dar starni cu aceasta chestie pe Musca Com­­mercy-ului, car’e imediat incepu sä batuie si sä inceapa o serie de rautari la adr­esa Albinei, cu scop de a face pe aceasta foaie rivala sa scada fix stima abonatilor. Din acest moment razboiul fu declar­at, Bar-le-Duc luand partea Albinei, iar Comn­ex­cy adunandu-se sub drapelul Mustei. Cele dox­a j­urnale semanau ura si ata­nci focul in cele patru colturi ale jude­ului, in vreme ce, pe de­­asupra capetelor directoriale, cei doui colonei vrajmagi isi spalau linistiti lensurile mu­rdare in fata lun­ii si in­­cheiau astfel o veche cearta, din pr­icina unei femei, de pe vx­eixiea catxd erau in scoala exilitara. Domnii acestia se gandiau chiar foarte serios sa-­i trimita martoxi i cand se intai explä ca parintele Bredouille, directorul ziarului Vocea Saint-Mihiel-ului, avu id­eia sa-si exercite verva naturalä pe aceasta tema usor de brodat si, sub pre­­textul de a spune cateva adevaruri institutiilor care ne guver­neaza, taväli pe cei doui colonei in noroi, in­­tr’un articol de fond care faexx sensajie. Cei doxii colonei nu goväirä prea mxult si, nici una nici doua, luara fiecar­e trenul si venirä sa ceara expli­­ca­ii personale parintelui­ pxublicist. Pati intele xi primi cu un lux­ as dulceag, se scuza de libertatea prea mare pe care §i-a luxat-o s i se adaposti prudent in dosul caracterului sau sacru; o semi-explica­­tie pe care o incununà numai un semi-succes. D. de la Gondrée, e drept, se margini sä-i radä in nas tr­atändu-1 de pezevenghi, insa colonelul K..., om violent, impinse lu­­crurile la extrem dänd 0 palmä rasunätoare e d-lui direc­tor al Vocei Saint-Mihiel-ului. Pǎrintele spuse: — Foar­te bine, domnule. $i referǎ cazul episcopului de Verdum, superiorul saxi ierar­hic car­ e referä si el superiorului sǎu, cardina­­lul-arhiepiscop de Reims. Arthiepiscopul dädu alaxma. Incepu prin a excom­u­­nica pe colonelul K... iar dupa aceea veni sa se planga personal la generalul comandant de corp de armata, cu sediul in Châlons, si sä ceara dela spiritul de j­ustitie al acestuia o pedeapsa exemplara pentru ofiterul culpabil. Gener­alul, rǎu dispuis in dimineata aceea, trimese la plimbare pe arhiepiscop. Acest prelat, exasperat, lua condeiul §i, intr’uxx articol bine sin­tit care aparu a doua zi in Pastorul din Reims, afurisi pe comandantul de cor’p, pe colonelul baron, pe colonelul R..., pe La Guil­laumette si pe Ci’oquebol. Or, Pastorul din Reims avea redactie comuna cu Fulger­ul din Sainte-Menehould. Co­­lexuixica acestuia articolul. In doua zile, intreg departa­mentul Marnei fu pus in cunostin­a de cele intamplate. Chestia aceasta, dupa cum se vede, se ingropa me­reu. In curând ea depasi hotarele jxxdejului si ajunse de­parte. Se vorbi despre ea in Gazela Epinal­ului, smulse surasur­i Liberalului din Turd, provoca in Ecoul Nancy­­ului si in Publicistul din Vitry-le-Frangois severe consi­­dera­ti. S i intr’o buna zi, deodata se abatu asuupra Parisu­­lui ca un atac de holera. Cei care dadu semnalul fu Le Matin. Anuntat prin fir special Le Malin lansa un articol care isbucni ca o lovitur­a de tun, doua coloane stranse, compacte pe car­e le preceda acest titlu­ sumar in form­a de trunchi de con rästurnat. Insa Camera care incepuse sa se com plictiseasca de guvernul actual si nu cauta decat un prilej ca sa-1 rastoarne, prinse imediat pretextul care i se ofer­ea. Camera raspunse cu xxn f­ulgerator vot de blam la apelul gerului guvernului si il dadu peste cap cat ai clipi din ochi. Guvernul cazu. Ca intotdeauna fu foarte greu sa se constitue un al­tul ?i tara ramase zece zile fara conducator, ceea ce facu pe eternii nostri amici, Englezii si Italienii, sä spuie foarte serios ca n’ar fi rau sa vie sa restabileasca ordinea in Franta. In vremea asta, La Guillaumette s i Croquebol, au­­tori inconstienti ai acestui deplorabil cataclism, isi fa­­ceau in liniste pedeapsa si trepadau prin curtea cazar­mei, cu lopata pe umar si turaboanja dupä ei. (Sfärsitul in immärul viitor). Trad de AL. A. PHILIPPIDE GEORGES COURTELIME Scandcalojrile din Est DOI SOLDA’J.T GÄSITI BETI MORTI. — TENTATIVÄ DE ASASINAT IMPOTRIVA UNUI COMERCIAN Í' DIN BAR-LE-DUC. — EMOJIA IN ORAS. — JANDARMERIA MOBILIZATA. — COMPLICITATEA PRESUPUSA A UNUI COLONEL.­­ UN PREOT LOVIT. — NECESITATEA STARII DE ASEDIU. Fu o stupefactie generala. Dela opt dimineața la amiaza oamenii pe strada nu mai vorbeau decât despre asta. — Ai citit articolul du­x Le Matin? Str­agnic! La doua zi trei sferturi dupa amiaza, d. du Puy du Roy de la Tour, deputat influent de dreapta, interpela guvernul in persoana Ministrului de Razboi. Ministrul cer­u trei zile pentru a proceda la o ancheta. A patra zi se prezenta in fata Camerei si restabili in cateva cu­vinte justa proportie a lucrurilor. Dreapta urla ca e o infai­tie si il acuza de rea credinta, sprijinita dealtfel de sipetele ascutite ale extremei­ stangi. Ministrul se aparā cu o nobila indignare. I se raspunse cu insulte. Ceea ce vazand, Ministrul de Justitie, Presedinte al Consiliului, se urca el insusi la tribuna, declara ca se raliaza la pa­­rer­ea onorabilului sau coleg­ii facu din aceasta chestie o chestie de incredere, pentru ca sa se sfarseascä odata cu aceastä glumä. / G­RATIS oferim 1000 FONOGRAFE sau cu titlu de propa­ganda, spre a in­troduce marca noastra 1000 POSTOn­ de I. S. F. primilor H £ i ©& «stasiari­sses^wf S’ sur cestí vor gasi solutiunea exacta a con­­cuursului urmator si vor conforma conditiuni­lor moastre. CONCURS A gasi trei orase din Romania ale carei nume incepe cu Bs inlocuind punctele prin li­terile cari lipsesc: . . § . V . c . r . . . S ■ ■ 8 ■ S­A se trimite imediat acest axumil complectat, adaugand -i un plic cu numele si adresa Dv., foarte eiteje, spre a vi se putea raspunde, lirmeü . ETABLISSEMENTS .„SMSWAT“ Service R. Síi3 29, ruc d’- Vieux Pont de Sevres BII.LANCOURT (Seine), France m*' "Hi1' ■ fl» ,5%OPli» CET1TI artea fryái@aia povestea caa: CE TBE! FRATI IMPARAT! «i&ästratä ä« si&aSons tie pgetorsti DEWüiA^ä P 2© Lei CITIfS CITKP ALMANHCHUL SEALITATE& iUSTIATJS © ADEVÄRATÄ CNCICLOPEDIE Frasii-jos äisustpat fs*Hm©s tigsäirit PRET&JL 60 LEI IN „BS3LIOTECÄ A apÄ DIMINEATA“ F Lwcraure jiubltGaia ttn rewista „Sc'ifsisssiaässa“ fi care apas*e pentiru pirima oarä m vei um. Ma. Í2Q—Í21 2Ü LEI Bll VIATA ANIMALELOft de GHEOESHE FAMU iRUT I ll I

Next