Adevěrul Literar şi Artistic, aprilie 1934 (Anul 15, nr. 695-699)

1934-04-01 / nr. 695

Angina 9-a Toamnă lungă formare din pagu­n­ corn ton­ale, care patronează cu plăcere această operă de bine­­făcere, apele cerului spală gra­tis orașul de toate murdăriile a­­cumulate peste an. Și-l spală... și-l freacă... și iar îl spală.... ca «re la o vreme îți vine să pleci în lume și să nu te mai oprești până în fundul Saharei, — căci pe-acolo, încalce, apa stă la lo­cul ei su­bt pământ, nu se ridi­că ’n slava cerului, ca să aibă de unde-ți cădea mai bine pe cap. Abia acum poate în sfârșit și populația orașului, după ce a răbdat toată vara de sete, să bea apă cât îi cere inima. Căci apa de Timișești, Care a­­limentează din când în când o­­rașul nostru, o fi ea mai scum­pă la vedere decât apa de tur­­îi» sau de streșină, — dar gust n’are a face! După părerea ieșenilor, apă mai buna la gust ca apa de spălat sau de ploaie, nu se mai află. Cea de izvor, miroase. Afară de asta, apa de băut mai are un cusur; ea nu-i destul de sălcie, ch­m­ ar fi apa din Marea Moar­tă de pildă, unde se zice că nu poate trăi nici o vietate micros­copică fără se se înece... La noi, în fiecare moleculă de apă de băut stă încolăcit câte un mi­crob de febră tifoidă, cu soția lui și cu șase copii mici, de țâță. Și nimeni n’are ce le face, ni­meni nu-i mai poate deranja din cotlonul lor de cristal, nici fierți —­ nu se dau duși de-a­co­lo! A încercat ea, Primăria, să le dea un soiu de otravă tare, ca să vadă, de curiozitate, cine moare ’ntâiu: microbii — ori locuitorii orașului? Se pare în­să că microbii s’au adaptat de grabă la situație și că otrava nu le mai face nici o supărare, ba a ’nceput chiar să le privască. Iar cât privește locuitorii, nu se știe niciodată bine ce se ’n­tâm­plă cu ei: unul moare, altul scapă, — ca omul... Din pricina asta, apa de Iași miroase a pucioasă de la o poș­tă, mai tare decât toate celelalte ape minerale din Europa. * In fiecare toamnă, toate ape­le care cad pe suprafața jude­țului nostru se scurg de pe dea­­lu­l T și se adună în Bahlui. Când vede că fiu mai are în­cotro, acest râu fără apă, care e unul din cele mai vechi râuri ale Moldovei (fiind pomenit și’n cronicari), — începe să dea și el semne de viață, se umflă, ca Nilul Egipetului, până ce ie­se din matcă. In faza aceasta, el se chiamă Bahluiul galben — fiindcă sea­mănă la culoare cu numele de botez al unei gârle mai mici, care se varsă ’n el puțin mai la vale, de ți-i și scârbă să mai faci geografie când auzi de ea. Bahluiul­ galben, care inundă în fiecare an mahalalele de jos până în cele mai mici amănun­te, nu se poate spune că aduce numai mâl și pagubă prin par­tea locului, ci și oarecare bel­șug. Apele lui mănoase aduc din sus, de la Târgul Frumos și Podul­ Iloan­, fel de fel de lu­cruri nefolositoare, care tot mai­­ pot și feluri­te animale domestice, care au trăit pe lângă casa omului, dar acuma nu mai sunt bune de ni­mic." .. .!■ [UNK] [UNK] ^ Pe urmă pârăul începe să se tragă îndărăt, la matcă, și ’n fa­za aceasta el se chiamă Bahlu­iul aerele. Și se tot chiamă așa, două-trei zile, se tot chiamă..­.. până ce apa lui seaca de tot. Dar când ajunge în halul ăs­ta, mai bine să nu mai vorbim de el. După ce a secat și Bahluiul, nimica nou mi se mai întâmplă în orașul acesta adormit de-a ’n picioarele. Rar citești la ga­zetă că în aula­­ Universității vr’un profesor local a măi ținut o conferință despre „Tainele ne­pătrunse ale universului, văzu­te prin prisma teoriei lui Ein­­sfeî pi­­ián că ,acceleratul'de­'9 și zeci, a întâlnit pe­ linie o oa­ie, și i-a tăiat o d­osvârlă... Pe la ferestre se prelinge din cer o lumină lichidă­ care se sic­ește încet-încet pe geamuri și tremură, ca o perdea groasă de gelatină. Văzduhul e plin de melancolia stridentă a cârduri­lor de ciori. Nopțile se fac tot mai lungi și zilele din ce în ce mai scurte, abia s’a crăpat bine de ziuă — că și ’ncepe să se cra­pe de noapte.... Astfel, nici nu bagi de seamă când a trecut toamna și-a venit în sfârșit Crăciunul, cu câteva fire de omăt în barba-i posomo­râtă și rară. "* ■­­ ... Gaj al unui amor târziu dintr’o amăgitoare zi de­­ vară, un ou minuscul depus într’o li­niștită cută, a unei perdele, s’a prefăcut încet în larvă, s’a în­chis apoi pe multă vreme în ar­mură de crisalidă, din care s’a deșteptat prea de timpuriu un fhrturaș plăpând, cenușiu ca norii ninsorilor, cu un semn ca­balistic de argint pe aripi. După misterioase calcule instinctive, care n’au contat totuși cu o toamnă atât de lungă, socotind că în sfârșit afară trebue să fie primăvară, nenoroci­ul a eșit din temnița lui ocrotitoare la lumină — și a nimerit tocmai în ajunul Anului Nou. Prin cră­păturile’ ferestrei, vechi,’ sufla­rea­ crivățului l-a învăluit nu­mai decât­­ căci la noi, la Iași, în fiecare iarnă se întâmplă câte un viscol, cum de treizeci de ani nu s’a mai pomenit­... — Va să zică, nu-i încă pri­măvară? și-a zis el, ținându-se cu două lăbuțe firave de margi­nea adăpostului, cilindric, din care a eșit. Și fără lamentări zadarnice, și-a sfârcit­ și celelalte, piciore­țe, câte le mai avea, și-a lipit bine aripile de trup și, cu ochii deschiși opac spre lumina aces­tei primăveri viforoase, a tre­cut a doua oară în lumea cea­ e­­terna a întunericului. . G. TOPIRCEANU Din volumul Scrisori fără adresă, ediția Ila, complect revăzută și în­tregită cu bucăți inedite,­­pe care se af­lă,­sub tipar. . ... , , , *­­ •’ i PASTĂ SĂPUN PUDRA ARA DE CURA ADEVERUL LITERAR ȘI ARTISTIC Actualități științifice . » ’ Chirurgie prin unde electrice Pornind de la faptul că până în prezent nu s’a putut încă explica pe cale teoretică științifică efectul ciu­dat al undelor electrice foarte scur­te asupra organismului animal și u­­man, câțiva medici, fiziciani, biologi și chimiști mai de seamă din Viena, au întemeiat de curând o societate, care-și propune să se ocupe mai de­­aproape cu aceste studii. Ei speră că în modul acesta se va creia o bază științifică sigură și pre­cis controlabilă pentru aplicațiile practice ale undelor foarte scurte în terapeutica medicală. Societatea ține din când în când ședințe, la care se fac comunicări în legătură cu rezultatele obținute pe tărîmul terapiei prin unde. La ultima ședință a societății, pro­fesorul Schemiizky, de la Institutul de Fiziologie din Viena, a comuni­cat o serie de descoperiri senzațio­nale. Savantul vienez a examinat mai de-aproape modul de a se comporta al unui cocoș, în creierul căruia s’a lansat un curent de foarte înaltă frecvență. Prin aceasta operație, or­ganul central a fost desprins din procesul vital al pasării. S’a observat că printr’o aplicare ingenioasă a electrozilor, se poate trece prin corp un curent de căl­dură, realizându-se astfel imediat o­­ completă încetare a funcționării organelor atinse. Rezultatul este acelaș ca acel, pe care-l obținem printr’o intervenție chirurgicală, cu marele avantaj însă că o asemenea operație se face fără cuțit, fără să provocăm o rană și fără să curgă o picătură de sânge. In momentul, în care curentul de UVdeB§4HrtuHk a fost­ ttr­Wts,țn.î­#;cei'iii' cocoșului,­­stau produs efecte bizare, ca și cum­ercerul ar fi fost­ extras deodată din corp, printr’o inter­venție magică. Cocoșul și-a pierdut instantaneu cunoștința și a rămas nemișcat și­­ rigid ca o­ statue, stă­­pânit numai de acele reflexe care­­ lucrează au­tomat. Nu mănâncă­ și nu bea chiar dacă i se introduc în Cioc câteva grăunțe de­ hrană sau câteva picături de apă, în schimb, reacționează prin refle­xele­ naturale. Dacă îl punem pe spa­te,­intervine im­­ediat simțul echili­brului deranjat și cocoșul revine în poziția de la început, după care ră­mâne din nou nemișcat. Această operație radio-electrică extrem de interesantă, deschide perspectivă nebănuite tratamentelor medicale, prin unde scurte. Vom pu­tea executa în curând ope­­rațiuni fără sânge, în interiorul cor­­pulu­i, alegând în mod judicios na­­tura electrozilor, lungimea de undă și locul unde aplicăm dispozitivul. An­i­le diurne devin nocturne In insulele arhipelagului oceanic trăește un rac ciudat, care se hră­nește cu nuca de cocos, pe care și-o procură și o dă jos din pom. Naturaliștii, care au studiat mai de-aproape felul de a trăi și de a se comporta al acestui animal, au cons­tatat o particularitate extrem de in­teresantă: anume, că în locurile, un­de racul pomenit este urmărit mâncat de populație, el s’a transfor­mt mat dintr’un animal de zi într’un animal de noapte. Ciudat este faptul că ,această com­­­pletă transformare s’a făcut în unele cazuri numai în curs de câțiva ani, ceea ce dovedește o extraordinară fa­cultate de adaptare la­ nouăle condiții de viață. De asemenea, o serie de animale mari, locuind în această regiune și-au schimbat complect obiceiurile de viață, tot datorită unor cauze ase­mănătoare. Pentru un somn bun Profesorul Iselin, care a studiat multă vreme condițiuni­le fiziologice ale somnului, a ajuns la concluzia că, pentru a dormi bine, fără folosirea unor mijloace chimice, condițiile cele mai importante sunt: întuneri­cul, aerul curat și tăcerea, care De asemenea, elemente esențiale, favorizează somnul sănătos sunt: picioarele calde și capul răco­rit­, condițiuni care sunt realizate de la sine la persoanele sănătoase și trebuesc să fie produse eventual pe cale articială, dacă nu există. De asemenea, profesorul Iselin cre­de că o respirație uniformă și pro­fundă, creând o bună circulație a sângelui și­ o degajjie a creerului, favorizează­­ somnul. Sub ceafă e recomandabil să se pună o perniță cu păr de cal, pen­tru ca astfel capul să stea ceva mai înapoi și să poată fi întors cu ușu­rință la dreapta sau la stânga, ceea­­ce micșorează de asemenea afluxul sângelui. Savantul german socotește că a­­ceastă precauțiune determină o anu­mită concentrație a voinței, care pro­voacă somnul în scurtă vreme. împotriva ruginei fierului Pentru a apăra de rugină _ fierul expus influențelor atmosferei, se o­­bicinuia până în prezent ca fierul să fie acoperit la suprafață cu un strat de zinc, cupru, nichel, etc., sau să fie vopsit cu un anumit lac protector. De curând, s’a introdus un nou procedeu, în acest scop. Anume: se tratează fierul la o temperatură foarte ridicată într-o soluție diluată de fosfat. Se obține astfel un exce­lent mijloc împotriva ruginei. Procedeul este pe cât de simplu, pe atât de economic. Cel mai ușor lemn în ținuturile mlăștinoase din pe­ninsula Malaya crește un arbore, cu­noscut în Indiile olandeze sub denu­mirea de botanic este­ „Cayu-Gabo”, (termenul „Alstonia spatulata”), care se bucură de prețioasa proprie­tate de a avea lemnul cel mai ușor, cunoscut până în prezent. Din comunicările botanistului en­glez, profesorul E. Greefe, rezultă că de fapt se folosește lemnul rădăcinii care pătrunde în pământ până la o adâncime de zece metri. Acest lemn este atât de moale, în­cât se poate recunoaște la suprafața lui până și urma cea mai ușoară a unei unghii. Pe de altă parte, acelaș lemn este atât de elastic, încât poate fi com­primat până la o zecime din volumul său.­­­­­Grație faptului că este extrem de ușor, acest material folosește pentru confecționarea căștilor protectoare în ținuturile tropicale. Anestezia vitelor la abator După cum­ se știe, calitatea cărnu­­rilor comestibile depinde într-o anu­mită măsură de felul cum a fost uci­să vita la abator. Astfel, dacă un a­­nimal a fost rău anesteziat, contrac­ția mușchilor poate provoca sparge­rea unor vase sanguine și hemoragii, care micșorează valoarea cărnii, împiedicându-ne de pildă, s’o pu­tem afuma. Lucrul se’ntâmplă foarte des cu a­­nimalele mai mici (porci oi, viței), care nu sunt anesteziate sau sunt in­suficient amețite, printr’o lovitură. Totuș, nimic nu e mai simplu decât operația anesteziei animalelor, prin curentul electric. Germania practică anestezia la a­­bato­r, cu ajutorul unor electrozi as­cuțiți și izolați ce sunt aplicați îna­poia­ urechilor animalului. Animalul își pierde cunoștința, îndată ce străbătut de curentul electric și ast­e­fel se poate realiza evacuarea com­pletă, automatic a sângelui. Centenarul lui Mendeleev In luna precedentă s’au împlinit ,100 de ani de la nașterea celebrului chimist rus Dimitri Ivanovici Men­­deleev, al cărui nume e legat de fai­moasa lege de periodicitate a ele­mentelor chim­ice. Mendeleev, care a studiat câțiva­­ ani în laboratorul lui Wurz la Paris, s-a ocupat de aproape cu cercetarea petrolurilor din ținuturile Caucazu­­lui, a fost numit profesor de chimie la Petersburg și a murit în 1907. In 1868, el a făcut o descoperire senzațională. Scriind la rând, unul după altul, în linii orizontale seria corpilor sim­pli, în ordinea greutăților atomice crescătoare, a observat că, revenind la linii noui, în mod periodic se for­mează, în coloane verticale, grupe de corpuri cu proprietăți chimice a­­­semănătoare. Astfel Mendeleev, stabilind o clasi­fic­are rațională a elementelor, a re­găsit, pe de-o parte, familii bine cu­noscute în chimie,, iar p­e de altă par­te, a sugerat descoperirea unor no­i elemente chimice, deduse din exis­tența unor lacune în tabloul său. In­trnade­văr, o serie întreagă de corpi noui au fost descoperiți pe a­­ceastă bază. Astăzi, se cunosc 92 de corpi sim­pli, pe când în timpul lui Mendeleev nu erau cunoscuți de­cât 64. I. S. Templul aurului în mină. „Caleidoscop Internațional“ Evenimente, pro­bleme, aspecte de TÎC Rustureanu ; Din sumar: Problema Britanică ; Sovietele : Imperialismul ja­ponez ; Economia mondială ; Dezarmarea; Dollfuss și Hitler; „Roose­­veltismul“. Ultimul capitol e încheiat cu un sinoptic comprehensiv : Desmăț internațional. E o carte interesantă, instructivă și mai ales originală prin felul în care autorul știe să pună problemele, s­­ă analizeze evenimentele­ și să tragă concluziile ce se impun sub prizma unor vederi sociale. PAG. 21. PREȚUL 50 LEI á Duminică î­n Aprilie 1934 Impresii din America (urmare din pag. I-a) marmurei mute a mormintelor regale. ‘ Lincoln La o recentă expoziție, am admirat relicvele lui Lincoln. Lincoln e cel mai reușit tip de american din câți cunoaște is­toria și pe care nu îndrăznesc să-l compar decât cu Edison. Acum am în față portretele și manuscrisele sale, numeroase scrisori, acele ale poștașului, gardianului și avocatului—scri­sorile de dragoste adresate Anei Rutledge — toate datând din­tr’o epocă anterioară carierei sale politice. Apoi portretul quadragenarului, o figură unică alături de a lui Beethoven, în istoria fizionomiilor. In sfârșit, capul în bronz — alături de mână, amândouă armonizându­­se perfect. Se găsesc acolo toate acele mici­ documente care constituesc adevărata glorie a unui om, nu discursuri sau acte oficiale dar mici însemnări în care se cere ca soldații să fie mai bine hră­niți sau o scrisoare autentică: „Doamna ce-ți aduce scrisoarea, îmi spune că are doi fii care ca­ută zi de lucru. Procură-i numai decât ceia ce-ți cere. E așa de rar să vezi pe cineva că cere de lucru — încât trebuie neapărat să o încurajezi”. A Lincoln Ce-ar zice Lincoln astăzi când ar auzi cele cinci milioane de voci reclamând de lucru. Iată o sută de ordine militare. Lincon implora eroare pentru un dezertor, ceea ce a uimit pe ministrul armatei și pe gene­rali. Alături se găsește un exem­plu adnotat al Constituției: „Is’nt he sweet?” se aude o vo­ce în fața portretului lui Lin­coln, care nu e cu toate acestea întru nimic mai puțin decât „sweet”. In ultima vitrină, alături de­ o telegramă, se pot vedea câteva cuvinte scrise de mâna sa și a­­­fișate ministrului de război:­ „Tad ar dori să aibă câteva pavilioane”. Lincoln doria ca fiul său preferat să aibă și ei o amintire a victoriei. Pe programul de la reprezen­tația teatrală în cursul căreia a fost asasinat se pot citi ur­mă­­toarele cuvinte: „Last night”. Alături o mare fotografie a asa­sinului Booth. 1 Ce greșală! în loc de­ a șterge pentru totdeauna acest nume, figura asasinului e eternizată într’un tablou încadrat și cu sti­clă protectoare. Dar fiindcă e așa — se poate compara fizionomia asasinului cu a victimei. ■ • "• " Expresiiunea actorului Booth, care e îmbrăcat într’o tunică de mătase, e trasă, nesigură și îngrijorată. Acest om pare năs­cut pentru a purta costume­­ bi­zare și de­ a încarna personagii stranii. Alături de el ,Lincoln. Portretul lui Lincoln se înve­­­cinează și cu acel al adversaru­lui său, Douglas. Aceștia for­mează cei doi poli ai tipului a­­merican: Douglas, bărbatul fru­mos, tipul Romanului din epo­ca decadenței au urechi mici, buzele răsfrânte, fruntea largă și nobilă, ochii profunzi și plini de foc, o­ figură arzătoare și ga­ta de luptă. Și Lincoln, modelat din lut, cu barba sbârlită ca niște ier­buri sălbatice, cu numeroase sbârcituri asemenea brazdelor pe câmp, cu urec­hile-i mu­rL~­r; seamănă a­cerb sau a fiară.­ Fața lui e o hartă pe care se pot ceti gândurile, suferințele, speranțele, idealurile, nu E capul de neuitat al unui om care și-a iertat totdeauna­ an­proapele, dar care era însuflețit de dorința de neînfrânt de a-și îndeplini misiunea dată de D-zeu. ' •­)■? •­­A -£ (Urmează) / a *• EMIL LUDWIG Conferințe Parsifal Sâmbătă după amiază a avut loc la Opera Română a­ zecea și ultima conferință a d-lui Em.­­Ciomac, des­pre viața și opera lui Richard Wag­ner. întreg ciclul de conferințe a fost întovărășit de exemplificări, bucurându-se de concursul d-lui prof. M. Jora și al cântăreților O­­perei, în frunte cu d. Nasta și­ d-nele Cojocăreanu și Bassarab. După înfăptuirea teatrului din Bayreuth, prin larga contribuție a regelui Ludovic al Bavariei, Wag­ner — spunea d. Ciomac — se putea gândi la o ultimă lucrare, care­­ să încheie într’o apoteoză mistică în­treg edificiul creației sale. Astfel, în­tre 1877 și 1882, în toiul unor lungi pribegiri prin Germania, Anglia și Italia, a luat naștere Parsifal. Trecând prin revoluționarismul de la 48 și prin pesimismul scho­­penhauerian, Wagner întrevedea a­­cum noul nădejdi. Renunțarea la orice egoism, con­sfințirea activității omenești și a binelui aproapelui, i se părea un țel vrednic de urmărit și­­ de­ reali­­zat. Sentimentul, care îl mâna­ spre concepția creștinească a milei și­­ a compătimirii, își avea originea în propriile sale suferințe. La subiectul lui Parsifal, Wagner s’a gândit multă vreme. Il găsise de altfel, ca și pe cel al lui Tannhäuser și Lohengrin, în legendele medie­vale. Ceia ce a contribuit insa în­ re­alizarea lui Parsifal a fost un pro­ces sufletesc. .­­ . t . ist Supra-omului și acelui „Mitleid” Schwäche” al lui Nietzsche, Wagner i-a opus pe „Der reine Thor*’! și pe j,Durch Mitleid wis­send”: M __ _ : Intri o scrisoare adresată lui Liszt, drept răspuns la sfaturile acestuia de a-și căuta echilibrul sufletesc și mângâierea, în­­ creștinism­,­­Wagner­­ i-a răspuns pe­ îărg,­­printr’o profe­sie de credință budistă! Religiile:o­­­rientale, budiste și brahmane, co­respundeau mai curând ideologiei sale. I se­ părea că concepția trece­rii ființei omenești prin­ mai multe vieți — pentru ca succesiv să-și is­pășească toate păcatele într’o ulti­mă purificare — e superioară con­cepției creștine, cu o singură viață pământească, care, după o­ scurtă ispășire a păcatului originar și lip­sită de deplina ei purificare, își fă­găduește un raiu, în­ care, gloata­­, e primită fără, nici o diferențiere. , Ritualul­­ catolic și transpunerea misterelor și a simbolurilor celor mai înalte ale bisericii, nu erau fo­losite în acțiunea piesei decât pen­tru susținerea ideologiei budiste. In această­ privință sunt edificatoare schițele pentru­­, ^învingătorii’? "și „Isus din Nazaret”, "i".) ..In­ Parsifal *e» oglindește­,de­ ase­meni și concepția anti-raționalistâ, dar contrar lui Siegfried, el­­ ajunge să se mântuiască pe sine și să mân­tuiască lumea nu­mai prin intuiție, prin simplitate și prin simțământul milei. După caracterizarea lui Parsifal și a personagiilor principale, confe­rențiarul a trecut la analiza poemu­lui..—. Preludiul lui Parsifal­­e­ ,ase­mănător în construcție cu, cel din Lohengrin. El aduce dintru începu­t acea solemnă și supranaturala ma­gie a anuzicei, desfășurată întro mișcare lentă și sigură, care va­ do­mina. toată partițiunea- Tonurile, a­­cestea , imateriale șijțiț , însă o­ res­trângere potolită dar arzătoare a plăcerilor senzuale, pe care­ nu le b­­ferg. Wagner chiar atunci când­­ evo­că lucruri imateriale. • . . Ideea melodică răsare _dda_ înce­put, parcă ar vrea să îmbrățișeze toată lumea în vălul ei de bunătate. Fragmenta din lunga frază a „Cinei cea de­ Taină” vor servi­­ la nașterea altor teme. Urmează motivul, „Gfșâi* lului” cu ascensiunea lui de sé*fé, cu cadența pe o quintă, așa de­­­racteristică mărirei bisericești: „Gă­­sim­­ această­ succesiune armonică și în Tandjiu­ ser, după cu­m o întâlnim utilizată în cunoscutul „Gloria’ Gregorian,* Intr’an" „Amen” a­l litur­ghiei'7, saxone­ de la Curtea­­ din Dres­­dă,­ în „Dante Simphonie” de Liszt și în „Lobgesang” și „Simfonia Re­formei” a lui Mendelsohn. Mereu în aceiași­ tonalitate, apare al­­ treilea motiv, cel al „Credinței”: care­­­ va suferi o ridicolă ',parodiere­­­— un sfert de v­eac,, mai­ târziu —­ în, op ®* reta ,,Die­ Geschiedene Frau” a lui Franz Lehar. Din acest motiv de­rivă, prin inversare, cel al ,,Lari­­ciei”­.. • .. :, ■ ‘ ' ' . Pe aceste patru motive e­ construit atât „Preludiul” cât și întreaga par­titură, cărei­a îi adaugă că­­ motive noi:­­cel al „Clopotelor”, „Plângerea lui Amfortaș” și „Der Spine Thor’s. Relevând inspirația poetică și plină de grație­­ a „Fetelor Rinului” și farmecul „Vinerii­ Mari”, d.­­Em. Ciomac a încheiat anunțând ' apro­piata­­ apariție a­­ conferințelor d-sale într’un volum. . . .! AMERICA văzută de un tânăr de azi ‘­­de Pe­ru Comarnescu Viziuni precedate de un preludiu marin prin Constanti­­nopol, Atena, Neapole, Alger, ’Madera, rememorând viața marilor orașe americane, New-Yorkul, Chicago, Los An­geles, Hollywood, San-Francisco, Boston, Washington, Saranah, Charleston și fizionomia variatelor regiuni, Estul industrial, Middle-Vestu­l fermierilor, California fagăduinții și a desamăgirii, Sudul tradițiilor coloniale, Noua Anglie­ puritană și înch­eindu-se cu un epilog marin și uman, unind Pacificul cu Atlanticul, prin canalul Pa­nama, și lumea de azi, veșnic în căutare și desnădejde.. Cu II gravuri și o copertă colorată de P. Great Editura „Adevărul”

Next