Adevěrul Literar şi Artistic, aprilie 1934 (Anul 15, nr. 695-699)
1934-04-01 / nr. 695
Angina 9-a Toamnă lungă formare din pagun corn tonale, care patronează cu plăcere această operă de binefăcere, apele cerului spală gratis orașul de toate murdăriile acumulate peste an. Și-l spală... și-l freacă... și iar îl spală.... ca «re la o vreme îți vine să pleci în lume și să nu te mai oprești până în fundul Saharei, — căci pe-acolo, încalce, apa stă la locul ei subt pământ, nu se ridică ’n slava cerului, ca să aibă de unde-ți cădea mai bine pe cap. Abia acum poate în sfârșit și populația orașului, după ce a răbdat toată vara de sete, să bea apă cât îi cere inima. Căci apa de Timișești, Care alimentează din când în când orașul nostru, o fi ea mai scumpă la vedere decât apa de turîi» sau de streșină, — dar gust n’are a face! După părerea ieșenilor, apă mai buna la gust ca apa de spălat sau de ploaie, nu se mai află. Cea de izvor, miroase. Afară de asta, apa de băut mai are un cusur; ea nu-i destul de sălcie, chm ar fi apa din Marea Moartă de pildă, unde se zice că nu poate trăi nici o vietate microscopică fără se se înece... La noi, în fiecare moleculă de apă de băut stă încolăcit câte un microb de febră tifoidă, cu soția lui și cu șase copii mici, de țâță. Și nimeni n’are ce le face, nimeni nu-i mai poate deranja din cotlonul lor de cristal, nici fierți — nu se dau duși de-acolo! A încercat ea, Primăria, să le dea un soiu de otravă tare, ca să vadă, de curiozitate, cine moare ’ntâiu: microbii — ori locuitorii orașului? Se pare însă că microbii s’au adaptat de grabă la situație și că otrava nu le mai face nici o supărare, ba a ’nceput chiar să le privască. Iar cât privește locuitorii, nu se știe niciodată bine ce se ’ntâmplă cu ei: unul moare, altul scapă, — ca omul... Din pricina asta, apa de Iași miroase a pucioasă de la o poștă, mai tare decât toate celelalte ape minerale din Europa. * In fiecare toamnă, toate apele care cad pe suprafața județului nostru se scurg de pe dealul T și se adună în Bahlui. Când vede că fiu mai are încotro, acest râu fără apă, care e unul din cele mai vechi râuri ale Moldovei (fiind pomenit și’n cronicari), — începe să dea și el semne de viață, se umflă, ca Nilul Egipetului, până ce iese din matcă. In faza aceasta, el se chiamă Bahluiul galben — fiindcă seamănă la culoare cu numele de botez al unei gârle mai mici, care se varsă ’n el puțin mai la vale, de ți-i și scârbă să mai faci geografie când auzi de ea. Bahluiul galben, care inundă în fiecare an mahalalele de jos până în cele mai mici amănunte, nu se poate spune că aduce numai mâl și pagubă prin partea locului, ci și oarecare belșug. Apele lui mănoase aduc din sus, de la Târgul Frumos și Podul Iloan, fel de fel de lucruri nefolositoare, care tot mai pot și felurite animale domestice, care au trăit pe lângă casa omului, dar acuma nu mai sunt bune de nimic." .. .!■ [UNK] [UNK] ^ Pe urmă pârăul începe să se tragă îndărăt, la matcă, și ’n faza aceasta el se chiamă Bahluiul aerele. Și se tot chiamă așa, două-trei zile, se tot chiamă.... până ce apa lui seaca de tot. Dar când ajunge în halul ăsta, mai bine să nu mai vorbim de el. După ce a secat și Bahluiul, nimica nou mi se mai întâmplă în orașul acesta adormit de-a ’n picioarele. Rar citești la gazetă că în aula Universității vr’un profesor local a măi ținut o conferință despre „Tainele nepătrunse ale universului, văzute prin prisma teoriei lui Einsfeî piián că ,acceleratul'de'9 și zeci, a întâlnit pe linie o oaie, și i-a tăiat o dosvârlă... Pe la ferestre se prelinge din cer o lumină lichidă care se sicește încet-încet pe geamuri și tremură, ca o perdea groasă de gelatină. Văzduhul e plin de melancolia stridentă a cârdurilor de ciori. Nopțile se fac tot mai lungi și zilele din ce în ce mai scurte, abia s’a crăpat bine de ziuă — că și ’ncepe să se crape de noapte.... Astfel, nici nu bagi de seamă când a trecut toamna și-a venit în sfârșit Crăciunul, cu câteva fire de omăt în barba-i posomorâtă și rară. "* ■ ... Gaj al unui amor târziu dintr’o amăgitoare zi de vară, un ou minuscul depus într’o liniștită cută, a unei perdele, s’a prefăcut încet în larvă, s’a închis apoi pe multă vreme în armură de crisalidă, din care s’a deșteptat prea de timpuriu un fhrturaș plăpând, cenușiu ca norii ninsorilor, cu un semn cabalistic de argint pe aripi. După misterioase calcule instinctive, care n’au contat totuși cu o toamnă atât de lungă, socotind că în sfârșit afară trebue să fie primăvară, nenorociul a eșit din temnița lui ocrotitoare la lumină — și a nimerit tocmai în ajunul Anului Nou. Prin crăpăturile’ ferestrei, vechi,’ suflarea crivățului l-a învăluit numai decât căci la noi, la Iași, în fiecare iarnă se întâmplă câte un viscol, cum de treizeci de ani nu s’a mai pomenit... — Va să zică, nu-i încă primăvară? și-a zis el, ținându-se cu două lăbuțe firave de marginea adăpostului, cilindric, din care a eșit. Și fără lamentări zadarnice, și-a sfârcit și celelalte, piciorețe, câte le mai avea, și-a lipit bine aripile de trup și, cu ochii deschiși opac spre lumina acestei primăveri viforoase, a trecut a doua oară în lumea cea eterna a întunericului. . G. TOPIRCEANU Din volumul Scrisori fără adresă, ediția Ila, complect revăzută și întregită cu bucăți inedite,pe care se află,sub tipar. . ... , , , * •’ i PASTĂ SĂPUN PUDRA ARA DE CURA ADEVERUL LITERAR ȘI ARTISTIC Actualități științifice . » ’ Chirurgie prin unde electrice Pornind de la faptul că până în prezent nu s’a putut încă explica pe cale teoretică științifică efectul ciudat al undelor electrice foarte scurte asupra organismului animal și uman, câțiva medici, fiziciani, biologi și chimiști mai de seamă din Viena, au întemeiat de curând o societate, care-și propune să se ocupe mai deaproape cu aceste studii. Ei speră că în modul acesta se va creia o bază științifică sigură și precis controlabilă pentru aplicațiile practice ale undelor foarte scurte în terapeutica medicală. Societatea ține din când în când ședințe, la care se fac comunicări în legătură cu rezultatele obținute pe tărîmul terapiei prin unde. La ultima ședință a societății, profesorul Schemiizky, de la Institutul de Fiziologie din Viena, a comunicat o serie de descoperiri senzaționale. Savantul vienez a examinat mai de-aproape modul de a se comporta al unui cocoș, în creierul căruia s’a lansat un curent de foarte înaltă frecvență. Prin aceasta operație, organul central a fost desprins din procesul vital al pasării. S’a observat că printr’o aplicare ingenioasă a electrozilor, se poate trece prin corp un curent de căldură, realizându-se astfel imediat o completă încetare a funcționării organelor atinse. Rezultatul este acelaș ca acel, pe care-l obținem printr’o intervenție chirurgicală, cu marele avantaj însă că o asemenea operație se face fără cuțit, fără să provocăm o rană și fără să curgă o picătură de sânge. In momentul, în care curentul de UVdeB§4HrtuHk a fost ttrWts,țn.î#;cei'iii' cocoșului,stau produs efecte bizare, ca și cumercerul ar fi fost extras deodată din corp, printr’o intervenție magică. Cocoșul și-a pierdut instantaneu cunoștința și a rămas nemișcat și rigid ca o statue, stăpânit numai de acele reflexe care lucrează automat. Nu mănâncă și nu bea chiar dacă i se introduc în Cioc câteva grăunțe de hrană sau câteva picături de apă, în schimb, reacționează prin reflexele naturale. Dacă îl punem pe spate,intervine imediat simțul echilibrului deranjat și cocoșul revine în poziția de la început, după care rămâne din nou nemișcat. Această operație radio-electrică extrem de interesantă, deschide perspectivă nebănuite tratamentelor medicale, prin unde scurte. Vom putea executa în curând operațiuni fără sânge, în interiorul corpului, alegând în mod judicios natura electrozilor, lungimea de undă și locul unde aplicăm dispozitivul. Anile diurne devin nocturne In insulele arhipelagului oceanic trăește un rac ciudat, care se hrănește cu nuca de cocos, pe care și-o procură și o dă jos din pom. Naturaliștii, care au studiat mai de-aproape felul de a trăi și de a se comporta al acestui animal, au constatat o particularitate extrem de interesantă: anume, că în locurile, unde racul pomenit este urmărit mâncat de populație, el s’a transformt mat dintr’un animal de zi într’un animal de noapte. Ciudat este faptul că ,această completă transformare s’a făcut în unele cazuri numai în curs de câțiva ani, ceea ce dovedește o extraordinară facultate de adaptare la nouăle condiții de viață. De asemenea, o serie de animale mari, locuind în această regiune și-au schimbat complect obiceiurile de viață, tot datorită unor cauze asemănătoare. Pentru un somn bun Profesorul Iselin, care a studiat multă vreme condițiunile fiziologice ale somnului, a ajuns la concluzia că, pentru a dormi bine, fără folosirea unor mijloace chimice, condițiile cele mai importante sunt: întunericul, aerul curat și tăcerea, care De asemenea, elemente esențiale, favorizează somnul sănătos sunt: picioarele calde și capul răcorit, condițiuni care sunt realizate de la sine la persoanele sănătoase și trebuesc să fie produse eventual pe cale articială, dacă nu există. De asemenea, profesorul Iselin crede că o respirație uniformă și profundă, creând o bună circulație a sângelui și o degajjie a creerului, favorizează somnul. Sub ceafă e recomandabil să se pună o perniță cu păr de cal, pentru ca astfel capul să stea ceva mai înapoi și să poată fi întors cu ușurință la dreapta sau la stânga, ceeace micșorează de asemenea afluxul sângelui. Savantul german socotește că această precauțiune determină o anumită concentrație a voinței, care provoacă somnul în scurtă vreme. împotriva ruginei fierului Pentru a apăra de rugină _ fierul expus influențelor atmosferei, se obicinuia până în prezent ca fierul să fie acoperit la suprafață cu un strat de zinc, cupru, nichel, etc., sau să fie vopsit cu un anumit lac protector. De curând, s’a introdus un nou procedeu, în acest scop. Anume: se tratează fierul la o temperatură foarte ridicată într-o soluție diluată de fosfat. Se obține astfel un excelent mijloc împotriva ruginei. Procedeul este pe cât de simplu, pe atât de economic. Cel mai ușor lemn în ținuturile mlăștinoase din peninsula Malaya crește un arbore, cunoscut în Indiile olandeze sub denumirea de botanic este „Cayu-Gabo”, (termenul „Alstonia spatulata”), care se bucură de prețioasa proprietate de a avea lemnul cel mai ușor, cunoscut până în prezent. Din comunicările botanistului englez, profesorul E. Greefe, rezultă că de fapt se folosește lemnul rădăcinii care pătrunde în pământ până la o adâncime de zece metri. Acest lemn este atât de moale, încât se poate recunoaște la suprafața lui până și urma cea mai ușoară a unei unghii. Pe de altă parte, acelaș lemn este atât de elastic, încât poate fi comprimat până la o zecime din volumul său.Grație faptului că este extrem de ușor, acest material folosește pentru confecționarea căștilor protectoare în ținuturile tropicale. Anestezia vitelor la abator După cum se știe, calitatea cărnurilor comestibile depinde într-o anumită măsură de felul cum a fost ucisă vita la abator. Astfel, dacă un animal a fost rău anesteziat, contracția mușchilor poate provoca spargerea unor vase sanguine și hemoragii, care micșorează valoarea cărnii, împiedicându-ne de pildă, s’o putem afuma. Lucrul se’ntâmplă foarte des cu animalele mai mici (porci oi, viței), care nu sunt anesteziate sau sunt insuficient amețite, printr’o lovitură. Totuș, nimic nu e mai simplu decât operația anesteziei animalelor, prin curentul electric. Germania practică anestezia la abator, cu ajutorul unor electrozi ascuțiți și izolați ce sunt aplicați înapoia urechilor animalului. Animalul își pierde cunoștința, îndată ce străbătut de curentul electric și astefel se poate realiza evacuarea completă, automatic a sângelui. Centenarul lui Mendeleev In luna precedentă s’au împlinit ,100 de ani de la nașterea celebrului chimist rus Dimitri Ivanovici Mendeleev, al cărui nume e legat de faimoasa lege de periodicitate a elementelor chimice. Mendeleev, care a studiat câțiva ani în laboratorul lui Wurz la Paris, s-a ocupat de aproape cu cercetarea petrolurilor din ținuturile Caucazului, a fost numit profesor de chimie la Petersburg și a murit în 1907. In 1868, el a făcut o descoperire senzațională. Scriind la rând, unul după altul, în linii orizontale seria corpilor simpli, în ordinea greutăților atomice crescătoare, a observat că, revenind la linii noui, în mod periodic se formează, în coloane verticale, grupe de corpuri cu proprietăți chimice asemănătoare. Astfel Mendeleev, stabilind o clasificare rațională a elementelor, a regăsit, pe de-o parte, familii bine cunoscute în chimie,, iar pe de altă parte, a sugerat descoperirea unor noi elemente chimice, deduse din existența unor lacune în tabloul său. Intrnadevăr, o serie întreagă de corpi noui au fost descoperiți pe această bază. Astăzi, se cunosc 92 de corpi simpli, pe când în timpul lui Mendeleev nu erau cunoscuți decât 64. I. S. Templul aurului în mină. „Caleidoscop Internațional“ Evenimente, probleme, aspecte de TÎC Rustureanu ; Din sumar: Problema Britanică ; Sovietele : Imperialismul japonez ; Economia mondială ; Dezarmarea; Dollfuss și Hitler; „Rooseveltismul“. Ultimul capitol e încheiat cu un sinoptic comprehensiv : Desmăț internațional. E o carte interesantă, instructivă și mai ales originală prin felul în care autorul știe să pună problemele, să analizeze evenimentele și să tragă concluziile ce se impun sub prizma unor vederi sociale. PAG. 21. PREȚUL 50 LEI á Duminică în Aprilie 1934 Impresii din America (urmare din pag. I-a) marmurei mute a mormintelor regale. ‘ Lincoln La o recentă expoziție, am admirat relicvele lui Lincoln. Lincoln e cel mai reușit tip de american din câți cunoaște istoria și pe care nu îndrăznesc să-l compar decât cu Edison. Acum am în față portretele și manuscrisele sale, numeroase scrisori, acele ale poștașului, gardianului și avocatului—scrisorile de dragoste adresate Anei Rutledge — toate datând dintr’o epocă anterioară carierei sale politice. Apoi portretul quadragenarului, o figură unică alături de a lui Beethoven, în istoria fizionomiilor. In sfârșit, capul în bronz — alături de mână, amândouă armonizânduse perfect. Se găsesc acolo toate acele mici documente care constituesc adevărata glorie a unui om, nu discursuri sau acte oficiale dar mici însemnări în care se cere ca soldații să fie mai bine hrăniți sau o scrisoare autentică: „Doamna ce-ți aduce scrisoarea, îmi spune că are doi fii care caută zi de lucru. Procură-i numai decât ceia ce-ți cere. E așa de rar să vezi pe cineva că cere de lucru — încât trebuie neapărat să o încurajezi”. A Lincoln Ce-ar zice Lincoln astăzi când ar auzi cele cinci milioane de voci reclamând de lucru. Iată o sută de ordine militare. Lincon implora eroare pentru un dezertor, ceea ce a uimit pe ministrul armatei și pe generali. Alături se găsește un exemplu adnotat al Constituției: „Is’nt he sweet?” se aude o voce în fața portretului lui Lincoln, care nu e cu toate acestea întru nimic mai puțin decât „sweet”. In ultima vitrină, alături de o telegramă, se pot vedea câteva cuvinte scrise de mâna sa și afișate ministrului de război: „Tad ar dori să aibă câteva pavilioane”. Lincoln doria ca fiul său preferat să aibă și ei o amintire a victoriei. Pe programul de la reprezentația teatrală în cursul căreia a fost asasinat se pot citi următoarele cuvinte: „Last night”. Alături o mare fotografie a asasinului Booth. 1 Ce greșală! în loc de a șterge pentru totdeauna acest nume, figura asasinului e eternizată într’un tablou încadrat și cu sticlă protectoare. Dar fiindcă e așa — se poate compara fizionomia asasinului cu a victimei. ■ • "• " Expresiiunea actorului Booth, care e îmbrăcat într’o tunică de mătase, e trasă, nesigură și îngrijorată. Acest om pare născut pentru a purta costume bizare și de a încarna personagii stranii. Alături de el ,Lincoln. Portretul lui Lincoln se învecinează și cu acel al adversarului său, Douglas. Aceștia formează cei doi poli ai tipului american: Douglas, bărbatul frumos, tipul Romanului din epoca decadenței au urechi mici, buzele răsfrânte, fruntea largă și nobilă, ochii profunzi și plini de foc, o figură arzătoare și gata de luptă. Și Lincoln, modelat din lut, cu barba sbârlită ca niște ierburi sălbatice, cu numeroase sbârcituri asemenea brazdelor pe câmp, cu urechile-i murL~r; seamănă acerb sau a fiară. Fața lui e o hartă pe care se pot ceti gândurile, suferințele, speranțele, idealurile, nu E capul de neuitat al unui om care și-a iertat totdeauna anproapele, dar care era însuflețit de dorința de neînfrânt de a-și îndeplini misiunea dată de D-zeu. ' •)■? •A -£ (Urmează) / a *• EMIL LUDWIG Conferințe Parsifal Sâmbătă după amiază a avut loc la Opera Română a zecea și ultima conferință a d-lui Em.Ciomac, despre viața și opera lui Richard Wagner. întreg ciclul de conferințe a fost întovărășit de exemplificări, bucurându-se de concursul d-lui prof. M. Jora și al cântăreților Operei, în frunte cu d. Nasta și d-nele Cojocăreanu și Bassarab. După înfăptuirea teatrului din Bayreuth, prin larga contribuție a regelui Ludovic al Bavariei, Wagner — spunea d. Ciomac — se putea gândi la o ultimă lucrare, care să încheie într’o apoteoză mistică întreg edificiul creației sale. Astfel, între 1877 și 1882, în toiul unor lungi pribegiri prin Germania, Anglia și Italia, a luat naștere Parsifal. Trecând prin revoluționarismul de la 48 și prin pesimismul schopenhauerian, Wagner întrevedea acum noul nădejdi. Renunțarea la orice egoism, consfințirea activității omenești și a binelui aproapelui, i se părea un țel vrednic de urmărit și de realizat. Sentimentul, care îl mâna spre concepția creștinească a milei și a compătimirii, își avea originea în propriile sale suferințe. La subiectul lui Parsifal, Wagner s’a gândit multă vreme. Il găsise de altfel, ca și pe cel al lui Tannhäuser și Lohengrin, în legendele medievale. Ceia ce a contribuit insa în realizarea lui Parsifal a fost un proces sufletesc. . . t . ist Supra-omului și acelui „Mitleid” Schwäche” al lui Nietzsche, Wagner i-a opus pe „Der reine Thor*’! și pe j,Durch Mitleid wissend”: M __ _ : Intri o scrisoare adresată lui Liszt, drept răspuns la sfaturile acestuia de a-și căuta echilibrul sufletesc și mângâierea, în creștinism,Wagner i-a răspuns pe îărg,printr’o profesie de credință budistă! Religiile:orientale, budiste și brahmane, corespundeau mai curând ideologiei sale. I se părea că concepția trecerii ființei omenești prin mai multe vieți — pentru ca succesiv să-și ispășească toate păcatele într’o ultimă purificare — e superioară concepției creștine, cu o singură viață pământească, care, după o scurtă ispășire a păcatului originar și lipsită de deplina ei purificare, își făgăduește un raiu, în care, gloata, e primită fără, nici o diferențiere. , Ritualul catolic și transpunerea misterelor și a simbolurilor celor mai înalte ale bisericii, nu erau folosite în acțiunea piesei decât pentru susținerea ideologiei budiste. In această privință sunt edificatoare schițele pentru, ^învingătorii’? "și „Isus din Nazaret”, "i".) ..In Parsifal *e» oglindește,de asemeni și concepția anti-raționalistâ, dar contrar lui Siegfried, el ajunge să se mântuiască pe sine și să mântuiască lumea numai prin intuiție, prin simplitate și prin simțământul milei. După caracterizarea lui Parsifal și a personagiilor principale, conferențiarul a trecut la analiza poemului..—. Preludiul lui Parsifale ,asemănător în construcție cu, cel din Lohengrin. El aduce dintru început acea solemnă și supranaturala magie a anuzicei, desfășurată întro mișcare lentă și sigură, care va domina. toată partițiunea- Tonurile, acestea , imateriale șijțiț , însă o restrângere potolită dar arzătoare a plăcerilor senzuale, pe care nu le bferg. Wagner chiar atunci când evocă lucruri imateriale. • . . Ideea melodică răsare _dda_ început, parcă ar vrea să îmbrățișeze toată lumea în vălul ei de bunătate. Fragmenta din lunga frază a „Cinei cea de Taină” vor servi la nașterea altor teme. Urmează motivul, „Gfșâi* lului” cu ascensiunea lui de sé*fé, cu cadența pe o quintă, așa deracteristică mărirei bisericești: „Găsim această succesiune armonică și în Tandjiu ser, după cum o întâlnim utilizată în cunoscutul „Gloria’ Gregorian,* Intr’an" „Amen” al liturghiei'7, saxone de la Curtea din Dresdă, în „Dante Simphonie” de Liszt și în „Lobgesang” și „Simfonia Reformei” a lui Mendelsohn. Mereu în aceiași tonalitate, apare al treilea motiv, cel al „Credinței”: care va suferi o ridicolă ',parodiere— un sfert de veac,, mai târziu — în, op ®* reta ,,Die Geschiedene Frau” a lui Franz Lehar. Din acest motiv derivă, prin inversare, cel al ,,Lariciei”.. • .. :, ■ ‘ ' ' . Pe aceste patru motive e construit atât „Preludiul” cât și întreaga partitură, căreia îi adaugă că motive noi:cel al „Clopotelor”, „Plângerea lui Amfortaș” și „Der Spine Thor’s. Relevând inspirația poetică și plină de grație a „Fetelor Rinului” și farmecul „Vinerii Mari”, d.Em. Ciomac a încheiat anunțând ' apropiata apariție a conferințelor d-sale într’un volum. . . .! AMERICA văzută de un tânăr de azi ‘de Peru Comarnescu Viziuni precedate de un preludiu marin prin Constantinopol, Atena, Neapole, Alger, ’Madera, rememorând viața marilor orașe americane, New-Yorkul, Chicago, Los Angeles, Hollywood, San-Francisco, Boston, Washington, Saranah, Charleston și fizionomia variatelor regiuni, Estul industrial, Middle-Vestul fermierilor, California fagăduinții și a desamăgirii, Sudul tradițiilor coloniale, Noua Anglie puritană și încheindu-se cu un epilog marin și uman, unind Pacificul cu Atlanticul, prin canalul Panama, și lumea de azi, veșnic în căutare și desnădejde.. Cu II gravuri și o copertă colorată de P. Great Editura „Adevărul”