Adevěrul Literar şi Artistic, noiembrie 1938 (Anul 19, nr. 935-938)

1938-11-06 / nr. 935

DIRECTOR: M. SEVASTOS Prețul abonamentelor: Lei 200 pe an­ii 100 pe 6 luni ,1­50 pe 3 luni in străinătate dublu Editura „ZIARUL“ S.a.r. BUCUREȘTI înscrisă sub No. 232, Tribunalul Ilfov Viata taxelor poștale In numerar conform aprobării Direcției Generale P. T. T. No. 137.282/926 (Urmare in pag. II-a) 0 CARTE BUNA de M. SEVASTOS A apărut un nou volum de d. Mi­hail Sadoveanu, „Ochiu de urs“, care cuprinde două povestiri — una din viața muntelui și alta din viața bălților. Deși este vorba în ele de vânat și de pescuit, nu sunt drept vor­bind istorisiri de sport. După cum nu-s nici scene de natură, cu toate că autorul desfășoară pe dinaintea noastră decoruri de munte — unde „pustia s’a îngustat, sălbătăcia co­drului s’a strâns grămadă, potecile s’au oprit, sunetele s’au stins“ — ca și decoruri de bălți cufundate „în singurătăți și tăcere“, pescarul „plutind așa până ce soarele a prins a se pleca in pădurea de sălcii a în­­­ceput a fâlfâi­rin“. Fiecare povestire are drept miez o dramă sufletească — vânatul, pes­cuitul și natura fiind numai cadrul întâmplărilor. In prima pov­estire, trăim dure­rea unui om — care și-a pierdut tovarășa de viață, rămânând cu un copil: „ochii lui mari, cu gene cârli­­gate, păreau ceva cunoscut, ca o a­­mintire scufundată“. In povestirea cea de-a doua, o tragedie de dragoste — cu înjun­­ghieturi și cu focuri de pușcă —a înfiorat liniștea bălților și a dat pescarilor „cu mâni de nomol“ pri­lej de sporovăială la lumina focu­lui, întâlnim o eroină ispititoare: Ra­­luca. Ea „se aplecă alene între spi­nii grindului, căutând o floare. Găsi Un fir de ovăs sălbatic; îl culese și, îndreptându-și linia trupului, îl mușcă cu grație“. Printre oameni primitivi care lo­­cuesc subt coviltire puse pe pari, care își vând copitele și care se în­chină lucrurilor și soarelui — eroii d-lui Sadoveanu sufăr durerile ele 12 PAGINI ILUSTRATE LITERAR ȘI ARTISTIC Anul XIX, Seria III, No. 935 PREȚUL LEI 5 mmmmm Duminică 6 Noembrie 1938 Găina și vulpea In ședința de Marți a Camerei Comunelor, maiorul Attlee, șeful opoziției, a rostit un nou discurs criticând politica generală a cabinetu­lui și cu deosebire acțiunea sa externă. Vorbind de situația Cehoslovaciei, maiorul Attlee a arătat că această țară lunecă din ce în ce mai mult spre Germania in brațele de fier ale căreia a fost îmbrâncită de „pacea de la München”. Se știe că Marea Britanie a făgăduit, prin glasul primului-ministru, un împrumut de treizeci de milioane livre Cehoslovaciei. In­ le­gătură cu acest împrumut, șeful opoziției a întrebat guvernul dacă e sigur că Cehoslova­cia va rămâne o țară independentă iar nu un stat vasal Germaniei. Căci, a adăugat maiorul Attlee, „nu are niciun rost să îngrășăm găina dacă ea va trebui să cadă pradă vulpei”. Coji de ouăuM „Pace d* de la München e departe de­ a în­truni acea unanimitate admirativă pe care o sperau făuritorii ei. Dimpotrivă. In fiecare zi, se ridică alte glasuri îngrijorate condamnând metodele folosite și rezultatele obținute. Dacă in Franța nemulțumirea pricinuită de pacea de la München nu surprinde, fiindcă in ultimă analiză Franța pare a fi destinată să plătească prețul acestei păci — în schimb indignarea engleză a mizat pe toți aceia cari își închi­puiau să poporul englez vede in d. Chamber­­lain pe „salvatorul păcii”. Opinia publică bri­tanică cunoaște acum nu numai un sentimemt de umilință, cum a spus d. Lloyd George, dar urmările păcii de la München încep să i se de­seneze înaintea ochilor în toată amploarea lor funestă. In ultimul său discurs rostit înaintea repre­zentanților bisericilor libere, d. Lloyd George a avut numai cuvinte aspre spre a exprima judecata sa asupra actului de la München. In­teresantă cu deosebire este afirmația catego­rică a fostului prim-ministru englez în ceea ce privește rezultatele unui eventual război euro­pean: „Dacă războiul ar fi izbucni­t țările to­talitare ar fi fost sfărâmate ca niște coji d­e ouă”. O asemenea declarație, venind de la un fost prim-ministru ale cărui informații nu pot fi puse la îndoială, aruncă o lumină neaștep­tată asupra așa zisei „slăbiciuni” a marilor țări democratice — slăbiciune invocată de cei cari vor să justifice capitularea de la Mün­chen. Pacea­­ de la Versailles Intro carte de mare răsunet, d. Lloyd George aduce interesante amănunte asupra culiselor conferinței de pace care a dus la în­cheierea tratatului de la Versailles. Mai întâi, d. Lloyd George răspunde denigratorilor tra­tatului, afirmând că majoritatea acelora cari atacă pacea de la Versailles n’au citit niciodată textul tratatului. Deși găsește că stipulațiile cuprinse in acest tratat nu sunt ideale, d. Lloyd George își arată convingerea că pacea de la Versailles a respectat ideia de justiție spre deosebire­ de „pacea de azi” ieșită din denunțări unilaterale, amenințări și violențe. Congresul radical-socialist Credem c’ar fi pre­matur să se afirme că politica franceză s’a clarificat in urma dis­cursului rostit de d. Daladier la congresul partidului radical-so­cialist. Primul-minis­­tru francez n’a schițat planul redresării na­ționale, așa cum se spera, mulțumindu-se să pecetluiască ruptura între guvern și fracțiunea comunistă. D. Da­­ndier s-a ales în 1936 ca reprezentant al frontului Popular al cărui deces l-a anunțat la Marsilia. Rămâne de văzut dacă guvernul s­ău va căuta să se mențină cu concursul par­lamentar al unei noi majorități la care ar participa elementele de dreapta, sau se va mulțumi cu sprijinul — încă nesigur — al socialiștilor. Opoziția ar fi atunci formată de comuniști și de reacționari... Cât privește dizolvarea Camerei de care s’a vorbit atâta, se pare că d. Daladier nu e ho­­tărît s-o facă, riscurile fiind primejdioase. Atitudinea D-lui Herriot Deși moțiunea care a rezumat dezbaterile congresului radical-so­cialist a fost votată cu unanimitate — minus câteva abțineri — în rândurile radical-so­­cialiste s’a desenat un puternic curent po­trivnic politicei d-lui Daladier. Unanimita­tea cu care s’a votat moțiunea finală de în­credere nu reprezintă decât un vot de disci­plină internă, și primul-ministru știe acest lucru. D. Edouard Herriot, de pildă, și-a­ ex­primat cu hotărîre, convingerea că politica externă inaugurată de guvern­e plină de pri­mejdii. In special, d. Herriot a stăruit asupra alianțelor Franței care constituesc un element esențial al securității franceze. După ce și-a arătat regretul că Societatea Națiunilor nu a fost ajutată spre a-și putea îndeplini misiunea, d. Herriot a afirmat că numai securitatea co­lectivă poate asigura pacea. Ori tocmai fiind­că Societatea Națiunilor și principiile securi­tății colective au fost abandonate, Franța tre­­bue să-și întărească alianțele existente fără de care pacea ar fi o iluzie primejdioasă. Trecând apoi la politica internă, președin­tele Camerei a făcut un călduros apel la uni­rea tuturor francezilor „fără excluderea nici unei fracțiuni" pentru apărarea Franței și a pâeii. .....................• •­­ * í IN ACEST NUMĂR COLABOREAZĂ: St. Antim. M. Sevastos, Izabela Sadoveanu, Ion Călugăru, Tache Soro­­ceanu, M. D. Ioanid, I. Neagu Negulescu, Eusebius Camilar, Gh. Neniștor, St. Titu, C. Pajură și alții. IMAGINI DE CIRC GIFFORD BEAL, acrobate LAURA KNIGHT: Intrarea, în arena (Urmată în pagina II-a) PANAMERIC­A de ST.­ANTIM Legea Johnson oprește tezaurul a­­merican să acorde credite țărilor, care nu și-au achitat datoriile de război contractate în Statele­ Unite. Cum din această categorie de țări, fac parte numai Statele din Euro­pa, care au făcut campania contra Germaniei, ele sunt în special lovite de această carență. Dar fără legea Johnson, America n'ar fi acordat credite țărilor europene din pricina situației, care continuă să se menți­nă tulbure pe continentul nostru. Ba ceva mai mult, din pricina atmosfe­rei de nesiguranță din Europa, ca­pitalurile sumei vechi sunt într o continuă emigrare în America. Ban­ca Centrală a Statelor­ Unite a ajuns azi să dețină o acoperire metalică în valoare de 14 miliarde dolari, cel mai mare stock metalic înregistrat până acum de analele financiare ale omenirei iar guvernul și băncile particulare se plâng de pletora de aur. Statele Unite sunt literalmente inundate de aur, ca odinioară Spa­nia. Aurul acesta nu circulă, de­oarece nici în Statele­ Unite biletul nu-i convertibil așa încât el a ajuns o problemă mult mai grea de rezolvat decât lipsa metalului galben. Totuși, se pare că Statele­ Unite sunt în ajun de­ a lua o hotărîre mare, de natură politică, dar care va soluționa în parte și problemele financiare. Ade­vărul e că, Statele­ Unite au fost de­­siluzionate de soluția dată problemei sudeților. Sacrificarea Cehoslovaciei a făcut impresie rea la Washington, dar guvernul american a fost și mai rău impresionat de faptul că țările democratice din Europa se arată dispuse să intre în relațiuni de prie­tenie cu țările dictatoriale.

Next