Adevěrul Literar şi Artistic, noiembrie 1938 (Anul 19, nr. 935-938)
1938-11-06 / nr. 935
DIRECTOR: M. SEVASTOS Prețul abonamentelor: Lei 200 pe anii 100 pe 6 luni ,150 pe 3 luni in străinătate dublu Editura „ZIARUL“ S.a.r. BUCUREȘTI înscrisă sub No. 232, Tribunalul Ilfov Viata taxelor poștale In numerar conform aprobării Direcției Generale P. T. T. No. 137.282/926 (Urmare in pag. II-a) 0 CARTE BUNA de M. SEVASTOS A apărut un nou volum de d. Mihail Sadoveanu, „Ochiu de urs“, care cuprinde două povestiri — una din viața muntelui și alta din viața bălților. Deși este vorba în ele de vânat și de pescuit, nu sunt drept vorbind istorisiri de sport. După cum nu-s nici scene de natură, cu toate că autorul desfășoară pe dinaintea noastră decoruri de munte — unde „pustia s’a îngustat, sălbătăcia codrului s’a strâns grămadă, potecile s’au oprit, sunetele s’au stins“ — ca și decoruri de bălți cufundate „în singurătăți și tăcere“, pescarul „plutind așa până ce soarele a prins a se pleca in pădurea de sălcii a început a fâlfâirin“. Fiecare povestire are drept miez o dramă sufletească — vânatul, pescuitul și natura fiind numai cadrul întâmplărilor. In prima povestire, trăim durerea unui om — care și-a pierdut tovarășa de viață, rămânând cu un copil: „ochii lui mari, cu gene cârligate, păreau ceva cunoscut, ca o amintire scufundată“. In povestirea cea de-a doua, o tragedie de dragoste — cu înjunghieturi și cu focuri de pușcă —a înfiorat liniștea bălților și a dat pescarilor „cu mâni de nomol“ prilej de sporovăială la lumina focului, întâlnim o eroină ispititoare: Raluca. Ea „se aplecă alene între spinii grindului, căutând o floare. Găsi Un fir de ovăs sălbatic; îl culese și, îndreptându-și linia trupului, îl mușcă cu grație“. Printre oameni primitivi care locuesc subt coviltire puse pe pari, care își vând copitele și care se închină lucrurilor și soarelui — eroii d-lui Sadoveanu sufăr durerile ele 12 PAGINI ILUSTRATE LITERAR ȘI ARTISTIC Anul XIX, Seria III, No. 935 PREȚUL LEI 5 mmmmm Duminică 6 Noembrie 1938 Găina și vulpea In ședința de Marți a Camerei Comunelor, maiorul Attlee, șeful opoziției, a rostit un nou discurs criticând politica generală a cabinetului și cu deosebire acțiunea sa externă. Vorbind de situația Cehoslovaciei, maiorul Attlee a arătat că această țară lunecă din ce în ce mai mult spre Germania in brațele de fier ale căreia a fost îmbrâncită de „pacea de la München”. Se știe că Marea Britanie a făgăduit, prin glasul primului-ministru, un împrumut de treizeci de milioane livre Cehoslovaciei. In legătură cu acest împrumut, șeful opoziției a întrebat guvernul dacă e sigur că Cehoslovacia va rămâne o țară independentă iar nu un stat vasal Germaniei. Căci, a adăugat maiorul Attlee, „nu are niciun rost să îngrășăm găina dacă ea va trebui să cadă pradă vulpei”. Coji de ouăuM „Pace d* de la München e departe de a întruni acea unanimitate admirativă pe care o sperau făuritorii ei. Dimpotrivă. In fiecare zi, se ridică alte glasuri îngrijorate condamnând metodele folosite și rezultatele obținute. Dacă in Franța nemulțumirea pricinuită de pacea de la München nu surprinde, fiindcă in ultimă analiză Franța pare a fi destinată să plătească prețul acestei păci — în schimb indignarea engleză a mizat pe toți aceia cari își închipuiau să poporul englez vede in d. Chamberlain pe „salvatorul păcii”. Opinia publică britanică cunoaște acum nu numai un sentimemt de umilință, cum a spus d. Lloyd George, dar urmările păcii de la München încep să i se deseneze înaintea ochilor în toată amploarea lor funestă. In ultimul său discurs rostit înaintea reprezentanților bisericilor libere, d. Lloyd George a avut numai cuvinte aspre spre a exprima judecata sa asupra actului de la München. Interesantă cu deosebire este afirmația categorică a fostului prim-ministru englez în ceea ce privește rezultatele unui eventual război european: „Dacă războiul ar fi izbucnit țările totalitare ar fi fost sfărâmate ca niște coji de ouă”. O asemenea declarație, venind de la un fost prim-ministru ale cărui informații nu pot fi puse la îndoială, aruncă o lumină neașteptată asupra așa zisei „slăbiciuni” a marilor țări democratice — slăbiciune invocată de cei cari vor să justifice capitularea de la München. Pacea de la Versailles Intro carte de mare răsunet, d. Lloyd George aduce interesante amănunte asupra culiselor conferinței de pace care a dus la încheierea tratatului de la Versailles. Mai întâi, d. Lloyd George răspunde denigratorilor tratatului, afirmând că majoritatea acelora cari atacă pacea de la Versailles n’au citit niciodată textul tratatului. Deși găsește că stipulațiile cuprinse in acest tratat nu sunt ideale, d. Lloyd George își arată convingerea că pacea de la Versailles a respectat ideia de justiție spre deosebire de „pacea de azi” ieșită din denunțări unilaterale, amenințări și violențe. Congresul radical-socialist Credem c’ar fi prematur să se afirme că politica franceză s’a clarificat in urma discursului rostit de d. Daladier la congresul partidului radical-socialist. Primul-ministru francez n’a schițat planul redresării naționale, așa cum se spera, mulțumindu-se să pecetluiască ruptura între guvern și fracțiunea comunistă. D. Dandier s-a ales în 1936 ca reprezentant al frontului Popular al cărui deces l-a anunțat la Marsilia. Rămâne de văzut dacă guvernul său va căuta să se mențină cu concursul parlamentar al unei noi majorități la care ar participa elementele de dreapta, sau se va mulțumi cu sprijinul — încă nesigur — al socialiștilor. Opoziția ar fi atunci formată de comuniști și de reacționari... Cât privește dizolvarea Camerei de care s’a vorbit atâta, se pare că d. Daladier nu e hotărît s-o facă, riscurile fiind primejdioase. Atitudinea D-lui Herriot Deși moțiunea care a rezumat dezbaterile congresului radical-socialist a fost votată cu unanimitate — minus câteva abțineri — în rândurile radical-socialiste s’a desenat un puternic curent potrivnic politicei d-lui Daladier. Unanimitatea cu care s’a votat moțiunea finală de încredere nu reprezintă decât un vot de disciplină internă, și primul-ministru știe acest lucru. D. Edouard Herriot, de pildă, și-a exprimat cu hotărîre, convingerea că politica externă inaugurată de guverne plină de primejdii. In special, d. Herriot a stăruit asupra alianțelor Franței care constituesc un element esențial al securității franceze. După ce și-a arătat regretul că Societatea Națiunilor nu a fost ajutată spre a-și putea îndeplini misiunea, d. Herriot a afirmat că numai securitatea colectivă poate asigura pacea. Ori tocmai fiindcă Societatea Națiunilor și principiile securității colective au fost abandonate, Franța trebue să-și întărească alianțele existente fără de care pacea ar fi o iluzie primejdioasă. Trecând apoi la politica internă, președintele Camerei a făcut un călduros apel la unirea tuturor francezilor „fără excluderea nici unei fracțiuni" pentru apărarea Franței și a pâeii. .....................• • * í IN ACEST NUMĂR COLABOREAZĂ: St. Antim. M. Sevastos, Izabela Sadoveanu, Ion Călugăru, Tache Soroceanu, M. D. Ioanid, I. Neagu Negulescu, Eusebius Camilar, Gh. Neniștor, St. Titu, C. Pajură și alții. IMAGINI DE CIRC GIFFORD BEAL, acrobate LAURA KNIGHT: Intrarea, în arena (Urmată în pagina II-a) PANAMERICA de ST.ANTIM Legea Johnson oprește tezaurul american să acorde credite țărilor, care nu și-au achitat datoriile de război contractate în Statele Unite. Cum din această categorie de țări, fac parte numai Statele din Europa, care au făcut campania contra Germaniei, ele sunt în special lovite de această carență. Dar fără legea Johnson, America n'ar fi acordat credite țărilor europene din pricina situației, care continuă să se mențină tulbure pe continentul nostru. Ba ceva mai mult, din pricina atmosferei de nesiguranță din Europa, capitalurile sumei vechi sunt într o continuă emigrare în America. Banca Centrală a Statelor Unite a ajuns azi să dețină o acoperire metalică în valoare de 14 miliarde dolari, cel mai mare stock metalic înregistrat până acum de analele financiare ale omenirei iar guvernul și băncile particulare se plâng de pletora de aur. Statele Unite sunt literalmente inundate de aur, ca odinioară Spania. Aurul acesta nu circulă, deoarece nici în Statele Unite biletul nu-i convertibil așa încât el a ajuns o problemă mult mai grea de rezolvat decât lipsa metalului galben. Totuși, se pare că Statele Unite sunt în ajun de a lua o hotărîre mare, de natură politică, dar care va soluționa în parte și problemele financiare. Adevărul e că, Statele Unite au fost desiluzionate de soluția dată problemei sudeților. Sacrificarea Cehoslovaciei a făcut impresie rea la Washington, dar guvernul american a fost și mai rău impresionat de faptul că țările democratice din Europa se arată dispuse să intre în relațiuni de prietenie cu țările dictatoriale.