Adevěrul, septembrie 1888 (Anul 1, nr. 15-39)
1888-09-15 / nr. 27
2 Apoi nu vrem nici să ne înşelăm asupra celui de al doilea punct, al personalului actual. D. Ministru de justiţie cunoaşte personalul 'AîîdAl pe care vrea sa ’1 facă ip^i^rwpltz^giunea publică îl cunoaşte îb%es*nl î» Bine si ea, din acest punct df v$e*£ boi ;|îâu credem că proectul care int^pănijce ijgeanovibilitatea, îl va face reclam»-■i'dq^itf*^ue guvern în alegeri, bine Jteîeîes i^feceia care suferă pe urma ju s ti t iculLta t ffil e. Noi înțelegem o reformă judecătorească acolo, unde fondul cestiuneî în litigiu, onoarea sau averea cuî va sunt scoase cu desăvârşire de sub arbitriul judecătorului, remânendu-i a judeca cestiunea de drept numai. Aceasta în primele instanţe. Numai o reformă care ar pleca de aci, poate fi privită ca o reformă reală ; altfel oricare ar fi ea, ea va costa mai mult pe contribuabili, iar justiţiabilii vor fi mai expuşi ambiţiilor şi pasiunilor judecătorilor inamovibili. In genere se recrutează dintre aceia cari nu se bucură de încrederea publică şi cari găsesc un adăpost precar sub o lege de inamovibilitate sau mai bine zis, de irevocabilitate nemotivată. Al doilea punct de reformă, e înlocuirea judecătoriilor comunale prin judecătorii de ocoale. Aci le permitem a întreba: Ceea ce e rău pentru oraşe, e oare bun pentru sate . Suntem nevoiţi a întreba astfel,, de vreme ce ministrul nu vrea să facă inamovibili pe judecătorii de pace — desigur el are argumentele sale pentru a proceda astfel,— şi fiindcă noi credem, că bine face ministrul de nu-i face inamovibili, de ce -i introduce prin sate "-! Nu e mai nemerit că ţăranii, pentru diferendele lor, să fie judecaţi de juraţii lor în reşedinţa comunei? Nu cunosc aceşti juraţi aleşi mai bine obiceiurile şi jurisprudenţa obicinuită di■ constantă în anumitele cazuri ce pot provoca neînţelegeri între ei? Nu sunt mai buni aceşti arbitri, cărora ţăranul îi aplică la rândul seu interpretarea stabilită de ei, de cât comisarii de ocoale cari mai puţin vor şti încă decât judecătorii de pace ? Şi la urmă de ce încă o autoritate acolo unde ea nu e de nevoie ?! Deci ambele puncte de reformă sunt nenorocite şi le respingem. Un Mehedinţean. In Roman d. V. G. Morţunşi va pune candidatura în coleg. II de Cameră şi căzând şi-o va pune şi în coleg. III din acelaşi district. In Putna îşi va pune candidatura la colegiul al II de Cameră d. N. Săveanu In Iaşi d. I. Negruzzi îşi va pune candidatura la coleg II de deputaţi In Râmnicul Sărat d. Gealep, ajutor de primar demisionat, îşi va pune candidatura la al II-lea colegiu de deputaţii. In Tutova se vor prezenta coleg. I de deputaţi colectiviştii I. A. Sturza, I. Codrescu şi Iorgu Giuvara In Tecuci la coleg. II de deputaţi se va prezenta Vasile Gheorghiu. In Gorj coleg. III de deputaţi Diracă Siileru nădăjdueşte să reuşească. In Dolj la coleg. II îşi va pune candidatura şi d. Tache Ionescu care va fi susţinut de guvern. SENAT In Neamţ la coleg I pentru Senat îşi va pune d. D. Dornescu candidatura In Treiova la coleg. I, d. Iorgu Radu In Iaşi colegiul universitar va trimete pe d. N. Ionescu Mişcarea Electorală — CAMERA In Tutova îşi vor pune candidatura d-niî Palade şi Nicorescu pentru coleg. II de Cameră. In Buzeu pentru coleg III de deputaţi îşi va pune candidatura d. D Butculescu. ADE VIEUL CRONICĂ LA EXPOSIŢIE Comitetele private După cum vezură’ţî scris Luptă’n scopul viitoarei Exposiţii din Paris. * * * Dar să ştiţi că şi Palatul După forţele-î vitale Va expune ne’ndoelnic Chiar bucăţi oficiale. * * * Cea d’întâî şi cea mai nouă Ce o fi gata de Sânt-Petru E-un articol diplomatic, Un Carpo-dinastico-metru. * * * Cea de-a doua e o maşină Cu patentă şi brevet Pentru 'ntreaga Românie Cu şurupuri de budget. # * * E făcută chiar de Rege, Cum s’a spus şi ’n alte dăţî Ca să calicească ţara, Face colectivităţi. * * .it Iar ca simbol că maşina-î Garantată pe mulţi ani Va purta pe coş deasupra O ghirlandă de Maicani. M. A. R. DIN AFARA NATIONALII-LIBERALI GERMANI Când D. de Bennigsen, fostul leader al partidului naţional-liberal, a fost numit preşedinte superior al provinciei Hanover, organele naţional-liberale au atribuit acestui eveniment o înaltă însemnătate politică. După eile nu mai era îndoială că cu acea numire a început o evoluţie care trebuia să se sfârşească printr'o reconciliare definitivă între D. de Bismarck şi vechii sei aliaţi din 1871. Acuma lucrurile au început a se clarifica şi se vede că speranţele naţionalilorliberali n'au fost decât visuri ale unui partid bolnav, căci partidul naţional-liberal e în realitate bolnav când îl judeci după manifestul ce a publicat. Raţiunea de a fi a acestui partid este îndoită : ideea naţională şi ideea parlamentară. Ca propagator al ideei naţionale, partidul naţional-liberal şi-a îndeplinit misiunea ; unitatea germană este gata şi concursul amicilor D-luî de Bennigsen a încetat de mult de a fi indispensabil guvernului pentru a consolida opera din 1871. Fireşte naţionalii-liberalî declară în manifestul lor, că vor rămâne credincioşi antecedentelor partidului şi că politica lor va fi totdeauna esenţialmente germană şi imperialistă. Aceasta însă nu va ajuta pe candidaţii de portofolii ministeriale, conservatorii fiind azi tot atât de imperialişti şi naţionalişti ca Miquel şi Bennigsen. In ce priveşte ideea parlamentară, ea lipseşte cu totul în manifestul despre care vorbim. Nu mai este vorba de garanţii reprezentative, cari jucau o dată un rol mare în polemicile naţionalilor liberalî, contra reacţiunei. Astăzî ea insistă asupra necesităţei unei puteri regeşti tari, care să garanteze ordinea şi libertatea; într’o vreme eî atribuiau această misiune cu preferinţă representaţieî naţionale. Participarea poporului la legislaţie şi administraţie nu mai are pentru eî aceeaşi însemnătate ca în epoca în care eî se puteau crede chemaţi a dirige viitorul politic al Germaniei. --------------------------- DE PESTE MUNŢI Forţa ziarului „ADEVÉRUL“ LUPUL NEGRU DE XAVIER DE MONTE PIN 27 II. Prăpastia Dracului Agenor nu mai stătu la îndoială. îşi puse repede gluga care -i atîrna pe umerii sei. îşi reluă bastonul său cu fier. Depuse o ultimă sărutare pe mina mamei sale şi din nou se îndreptă spre uşe. Murinda înţelese mișcarea aceasta. — • Agenor — murmură dînsa cu o voce rugătoare stai lîngă mine - stai... stai... - Nu me opri mamă răspunse tînărul - trebue să ies — trebuie! In numele lui D-zeu care a făcut ca eu să fiu muma ta — în numele acestuî pîntece care te-a purtat — în numele acestui sîn care te-a nutrit, te rog copilul meu ; şi la trebuinţă î ţi ordon să veghezi la agonia mea. Mamă... mamă... strigă Agenor cu desperare — nu mai căuta să me opreşti — nu pot, ascultă bine, nu pot să me supun... nu... nu .. nu pot... — Dacă tu me părăseşti Agenor, voia muri chemându-te în zadar, și să ştii că strigătul unei mume care ’şi chiamă pe fiul seu fără ca el să vie este ca şi un blestem. . Agenor era cu un picior pe pragul uşeî. Un strigăt sfâşietor eşi din pieptul tinerului. El eşită din nou. Dar această esitare fu scurtă. Se repezi afară şi închise uşa după dînsul, înăbuşind astfel suprema chemare a mumei saie. Işi astupă dr mâinele urechile sale pline de vuete şi de zgomote stranii, şi începu a fugi ca un nebun, peste câmpii înspre castelul de Montaigu. Agenor ajunse aproape de ruine. Abia la o sută de paşi, se vedea, sau mai bine se ghicea în întunerec, mărimea colosală a Pietrei care se învîrteşte. Tînărul ţăran se apropie şi aşteptă. Trecură câteva minute. Pe urmă, vîntul dinspre nord îi aduse ecoul a douăsprezece vibraţiuni ale unui clopot din depărtare, care suna miezul nopţi. Inima lui Agenor încetă de a mai bate. Sîngele i se opri în vine şi ochii e i se măriră. O spaimă grozavă îl coprinse deodată şi un frig glacial, ca acela de care vorbeşte sfinta Scriptură, îl străbătu tot corpul şi duscă toată Legea de presă maghiară se va modifica în sensul celei mai radicale idei de stat maghiară. Guvernul maghiar va presenta în sesiunea de iarnă a adunării deputaţilor un proiect de lege, care tinde la reglementarea presei naţionalităţilor nemaghiare şi în deosebi a presei române. Nici un stat constituţional din Europa nu are o lege de presă atât de medievală ca Ungaria, şi guvernul ungar vezând că nici această lege nu e îndestulătoare sudoarea arzătoare care ’î curgea pe frunte. In acelaşi timp o lovitură violentă — un simţimînt de neînţeleasă durere după care urmă un leşin greu — îl trînti fără cunoştinţă pe zăpadă. Câini îşi reveni în simţiri, primele luciri ale diminețeî se arătau la orizont. Membrele sale înțepenite nu putea să mai slujască. Cugetarea lui zăpăcită nu ’i permitea să ’și dea compt nici de locul în care se afla, nici de cauza care '1 adusese acolo. Lângă el zăpada era pătată de sînge. Nimic nu ne-ar împedeca de a lăsa pe lectorii noștri să vază că fantazia juca un rol însemnat în căderea și leșinul lui Agenor. Am avea tot dreptul de a spune că dama Blanche de Montaigu, supărată de încercarea nesocotitul cu tînăr aventurier, îl pedepsise de îndrăsneala lui. — Asta ar fi foarte misterios şi foarte mişcător dar n’ar fi adevărat. Nimic mai natural ca accidentu întîmplat viteazului nostru, şi în care nu se arătă intervenirea unei puteri infernale sau cereşti... O piatră deslipită din întîmplare din vîrful Pietrei care se învârteşte şi lovind pe Agenor tocmai la timp, era singura cauză a acestei întimplări. Cât despre apariţiunea damei de Mon(Va urma). pentru ca să năduşească vocea presei independente, crede de cuviinţă a o reglementa prin legi draconice. Pusa bine ! Crede guvernul ungar, că prin astfel de legii va putea să facă ca Românii de peste muiaţi să renunţe la drepturile, la credinţa şi la limba lor? Nu! Confraţii noştri de peste munţi vor şti să facă gazetărie chiar şi faţă cu cele mai infame legii ungureşti. Vor lucra,, precum au lucrat vechii liberali-republicani din Spania !1. Şi aceştia au fost persecutaţi de legile cele mai aspre. închisorile din Madrid şi Barcelona erau îndiesuite de publiciştii cel mai de frunte; şi totuşi în urma lor a rămas o ceată de bărbaţi devotaţi liberalismului şi aceştia văzând asprimea legei au recurs la mijloace faţă de care nu se mai putea opune nici o lege şi nici brutalitatea guvernului din 1845-47. In loc de articol de fond, am publicat din sfânta scriptură câte o scrisoare a vreunui sfânt, care se potrivea de minune stărilor de pe atunci. Şi în sfârşit libertatea a triumfat. Astfel vor face şi confraţii noştri, când îi vor vedea pe maghiari la culmea şovinismului lor. La banchetul dat în Arad, după condamnarea generalului Traian Doda, sau ţinut următoarele toasturi pe care le rezumă Luminătorul din Timişioara : „D. advocat dr. N. Cucu a închinat în onoarea şi sănătatea generalului Doda, ca vrednic representant al luptătorilor pentru idealurile libertăţii. Toastului urmară cele ma însufleţite şi îndelungate aclamaţiuni şi ovaţiuni pentru destoinicul cetăţean şi distinsul general al monarchiei noastre. D. advocat E. M. Stănescu serbători în limba maghiară bărbăţia şi iubirea de dreptate a apărătorului generalului acuzat, a maghiarului Eötvös. Noul ovaţiuni puternice. D. deputat dietat koşutist şi advocat Eötvös Karoly, care se vedea că ’l place şi se simte prea bine în societatea Românilor naţionali, mulţumi pentru onoarea şi atenţiunea de care este împărtăşit, mărturiseşte cu durere, că stricăciosul curent şovinistic este astăzi domnitor şi ţine pre mulţi maghiari în lanţuri, însă aceştia sunt nebuni (bolondok) , şi încheie toastul închinând pentru doamnele Române. După o pausă mică d. Georgiu Lazăr, advocat în Vinga, întruni însufleţitul consimţimânt al celor presenţi, închinând pentru fruntaşii partidei naţionaleliberale din acest ţinut. taigu, se arătase, dar nu?... Iată ceeace nu vom şti să, spunem. Va trebui să aştepte din nou să treacă un secol spre a putea şti ceva desprefantoma cu cheia de aur. Agenor, prăpădit de oboseală şi disperat îşi luă încet drumul spre casă, 0 văzu în curînd în depărtare. Nici un fum nu eșea de subt învelișit ca și acoperit cu zăpadă. Cete de corbi flămînzi se învîrteau pe d’asupra, descriind niște cercuri mari. Câinele Legat înăuntru,, urla într’un mod plîngător. Agenor, cu inima strînsă de un presimţimînt grozav, își grăbi paşi cletinîndu se. Puse piciorul pe prag şi deschise uşa. Mumă-sa era moartă . Cadavrul, rece şi ţeapăn, întins prin cele din urmă convulsiuni ale agoniei, zăcea jumătate pe patu mototolit şi jumătate pe jos Ochii erau grozav de deschişi, dar luminele se întorseseră şi nu se vedea decât albul injectat de sânge. Gura contractată păstră pe buzele sale deschise o înfăţişare de rugăciune şi de desperare. Agenor se aruncă în genuchi lîngă acest pat sinistru sughiţând şi lovindu-şi capul de pămîntul întărit. * * *