Adevěrul, septembrie 1888 (Anul 1, nr. 15-39)

1888-09-15 / nr. 27

2 Apoi nu vrem nici să ne înşelăm­ a­­supra celui de al doilea punct, al per­sonalului actual. D. Ministru de justiţie cunoaşte per­sonalul 'AîîdAl pe care vrea sa ’1 facă ip^i^rwpltz^giunea publică îl cunoaşte îb%es*nl î» Bine si ea, din acest punct df v$e*£ boi ;|îâu credem că proectul care int^pănijce ijgeanovibilitatea, îl va face reclam»-■i'dq^itf*^ue guvern în alegeri, bine Jteîeîes i^feceia care suferă pe urma j­u s ti t iculLta t ffil e. Noi înțelegem o reformă judecătorea­scă acolo, unde fondul cestiuneî în liti­­giu, onoarea sau averea cuî­ va sunt scoa­se cu desăvârşire de sub arbitriul jude­cătorului, remânendu-i a judeca cestiu­­nea de drept numai. Aceasta în primele instanţe. Numai o reformă care ar pleca de aci, poate fi privită ca o reformă reală ; alt­fel ori­care ar fi ea, ea va costa mai mult pe contribuabili, iar justiţiabilii vor fi mai expuşi ambiţiilor şi pasiuni­lor judecătorilor inamovibili. In genere se recrutează dintre aceia cari nu se bucură de încrederea publică şi cari găsesc un adăpost precar sub o lege de inamovibilitate sau mai bine zis, de ire­­vocabilitate nemotivată. Al doilea punct de reformă, e înlo­cuirea judecătoriilor comunale prin ju­decătorii de ocoale. Aci le permitem a întreba: Ceea ce e rău­ pentru oraşe, e oare bun pentru sate . Suntem nevoiţi a întreba ast­fel,, de vreme ce ministrul nu vrea să facă inamovibili pe judecătorii de pace — de­sigur el are argumentele sale pentru a proceda ast­fel,— şi fiind­că noi credem, că bine face ministrul de nu-i face ina­movibili, de ce -i introduce prin sate "-! Nu e mai nemerit că ţăranii, pentru diferendele lor, să fie judecaţi de jura­ţii lor în reşedinţa comunei? Nu cunosc aceşti juraţi aleşi mai bine obiceiurile şi jurisprudenţa obicinuită di■ constantă în anumitele cazuri ce pot provoca neînţe­legeri între ei? Nu sunt mai buni a­­ceşti arbitri, cărora ţăranul îi aplică la rândul seu interpretarea stabilită de ei, de cât comisarii de ocoale cari mai pu­ţin vor şti încă de­cât judecătorii de pace ? Şi la urmă de ce încă o autoritate a­­colo unde ea nu e de nevoie ?! Deci ambele puncte de reformă sunt nenorocite şi le respingem. Un Meh­edinţean. In Roman d. V. G. Morţun­­şi va pune candidatura în coleg. II de Cameră şi că­zând şi-o va pune şi în coleg. III din a­­celaşi district. In Putna îşi va pune candidatura la co­legiul al II de Cameră d. N. Săveanu In Iaşi d. I. Negruzzi îşi va pune can­didatura la coleg­ II de deputaţi In Râmnicul Sărat d. Gealep, ajutor de primar demisionat, îşi va pune candida­tura la al II-lea colegiu de deputaţii. In Tutova se vor prezenta coleg. I de deputaţi colectiviştii I. A. Sturza, I. Co­­drescu şi Iorgu Giuvara In Tecuci la coleg. II de deputaţi se va prezenta­­ Vasile Gheorghiu. In Gorj coleg. III de deputaţi Diracă Siileru nădăjdueşte să reuşească. In Dolj la coleg. II îşi va pune candi­datura şi d. Tache Ionescu care va fi sus­ţinut de guvern. SENAT In Neamţ la coleg I pentru Senat îşi va pune d. D. Dornescu candidatura In Treiova la coleg. I, d. Iorgu Radu In Iaşi colegiul universitar va trimete pe d. N. Ionescu Mişcarea Electorală­­ — CAMERA In Tutova îşi vor pune candidatura d-niî Palade şi Nicorescu pentru coleg. II de Cameră. In Buzeu pentru coleg III de deputaţi îşi va pune candidatura d. D Butculescu. ADE VI­E­U­L CRONICĂ LA EXPOSIŢIE Comitetele private După cum vezură’ţî scris Luptă’n scopul viitoarei Exposiţii din Paris. * * * Dar să ştiţi că şi Palatul După forţele-î vitale Va expune ne’ndoelnic Chiar bucăţi oficiale. * * * Cea d’întâî şi cea mai nouă Ce o fi gata de Sânt-Petru E-un articol diplomatic, Un Carpo-dinastico-metru. * * * Cea de-a doua e o maşină Cu patentă şi brevet Pentru 'ntreaga Românie Cu şurupuri de budget. # * * E făcută chiar de Rege, Cum s’a spus şi ’n alte dăţî Ca să calicească ţara, Face colectivităţi. * * .it Iar ca simbol că maşina-î Garantată pe mulţi ani Va purta pe coş deasupra O ghirlandă de Maicani. M. A. R. DIN AFARA NATIONALII-LIBERALI GERMANI Când D. de Bennigsen, fostul leader al partidului naţional-liberal, a fost numit preşedinte superior al provinciei Hanover, organele naţional-liberale au atribuit acestui eveniment o înaltă însemnătate politică. După eile nu mai era îndoială­ că cu acea numire a început o evoluţie care trebuia să se sfârşească printr'o reconciliare de­finitivă între D. de Bismarck şi vechii sei aliaţi din 1871. Acuma lucrurile au început a se clari­fica şi se vede că speranţele naţionalilor­­liberali n'au fost de­cât visuri ale unui partid bolnav, căci partidul naţional-li­beral e în realitate bolnav când îl judeci după manifestul ce a publicat. Raţiunea de a fi a acestui partid este îndoită : ideea naţională şi ideea parlamen­tară. Ca propagator al ideei naţionale, partidul naţional-liberal şi-a îndeplinit mi­siunea ; unitatea germană este gata şi concursul amicilor D-luî de Bennigsen a încetat de mult de a fi indispensabil gu­vernului pentru a consolida opera din 1871. Fireşte naţionalii-liberalî declară în ma­nifestul lor, că vor rămâne credincioşi antecedentelor partidului şi că politica lor va fi tot­dea­una esenţialmente germană şi imperialistă. Aceasta însă nu va ajuta pe candidaţii de portofolii ministeriale, con­servatorii fiind azi tot atât de imperialişti şi naţionalişti ca Miquel şi Bennigsen. In ce priveşte ideea parlamentară, ea lipseşte cu totul în manifestul despre care vorbim. Nu mai este vorba de garanţii reprezentative, cari jucau o dată un rol mare în polemicile naţionalilor­ liberalî, con­tra reacţiunei. Astă­zî ea insistă asupra necesităţei unei puteri regeşti tari, care să garanteze or­dinea şi libertatea; într’o vreme eî atri­­buiau această misiune cu preferinţă re­­presentaţieî naţionale. Participarea popo­rului la legislaţie şi administraţie nu mai are pentru eî aceeaşi însemnătate ca în epoca în care eî se puteau crede chemaţi a dirige viitorul politic al Germaniei. ---------------------------­ DE PESTE MUNŢI Forţa ziarului „ADEVÉRUL“ LUPUL NEGRU DE XAVIER DE MONTE PIN 27 II. Prăpastia Dracului Agenor nu mai stătu la îndoială. îşi puse repede gluga care -i atîrna pe umerii sei. îşi reluă bastonul său cu fier. Depuse o ultimă sărutare pe mina mamei sale şi din nou se îndreptă spre uşe. Murinda înţelese mișcarea aceasta. — • Agenor — murmură dînsa cu o voce rugătoare stai lîngă mine - stai... stai... - Nu me opri mamă răspunse tî­­nărul - trebue să ies — trebuie! In numele lui D-zeu care a făcut ca eu să fiu muma ta — în numele a­­cestuî pîntece care te-a purtat — în numele acestui sîn care te-a nutrit, te rog copilul meu ; şi la trebuinţă î ţi or­don să veghezi la agonia mea. Mamă... mamă... strigă Agenor cu desperare — nu mai căuta să m­e opreşti — nu pot, ascultă bine, nu pot să me supun... nu... nu .. nu pot... — Dacă tu m­e părăseşti Agenor, voia muri chemându-te în zadar, și să ştii că strigătul unei mume care ’şi chiamă pe fiul seu fără ca el să vie este ca şi un blestem. . Agenor era cu un picior pe pragul uşeî. Un strigăt sfâşietor eşi din pieptul tinerului. El eşită din nou. Dar această esitare fu scurtă. Se repezi afară şi închise uşa după dînsul, înăbuşind ast­fel suprema che­mare a mumei saie. Işi astupă d­r mâinele urechile sale pline de vuete şi de zgomote stranii, şi începu a fugi ca un nebun, peste câmpii în­spre castelul de Montaigu. Agenor ajunse aproape de ruine. Abia la o sută de paşi, se vedea, sau mai bine se ghicea în întunerec, mări­mea colosală a Pietrei care se învîrteşte. Tînărul ţăran se apropie şi aşteptă. Trecură câte­va minute. Pe urmă, vîntul din­spre nord îi a­­duse ecoul a două­spre­zece vibraţiuni a­le unui clopot din depărtare, care suna miezul nopţi. Inima lui Agenor încetă de a mai bate. Sîngele i se opri în vine şi ochii e i se măriră. O spaimă grozavă îl co­­prinse de­odată şi un frig glacial, ca acela de care vorbeşte sfinta Scriptură, îl străbătu tot corpul şi d­uscă toată Legea de presă maghiară se va modifica în sensul celei mai radicale idei de stat ma­ghiară. Guvernul maghiar va presenta în sesiunea de iarnă a adunării deputaţilor un proiect de lege, care tinde la regle­mentarea presei naţionalităţilor nema­ghiare şi în deosebi a presei române. Nici un stat constituţional din Europa nu are o lege de presă atât de medievală ca Ungaria, şi guvernul ungar vezând­ că nici această lege nu e îndestulătoare sudoarea arzătoare care ’î curgea pe frunte. In acelaşi timp o lovitură violentă — un simţimînt de neînţeleasă durere după care urm­ă un leşin greu — îl trînti fără cunoştinţă pe zăpadă. Câini îşi reveni în simţiri, primele lu­ciri ale dim­inețeî se arătau la orizont. Membrele sale înțepenite nu putea să­­ mai slujască. Cugetarea lui zăpăcită nu­ ’i permitea să ’și dea compt nici de locul în care se afla, nici de cauza care '1 adusese acolo. Lângă el zăpada era pătată de sînge. Nimic nu ne-ar împedeca de a lăsa pe lectorii noștri să vază că fantazia juca un rol însemnat în căderea și leșinul lui Agenor. Am avea tot dreptul de a spune că dama Blanche de Montaigu, supărată de încercarea nesocotitul cu tînăr aventurier, îl pedepsise de îndrăsneala lui. — Asta ar fi foarte misterios şi foarte mişcător dar n’ar fi adevărat. Nimic mai natural ca accidentu în­­tîmplat viteazului nostru, şi în care nu se arătă intervenirea unei puteri infer­nale sau cereşti... O piatră deslipită din întîmplare din vîrful Pietrei care se în­vârteşte şi lovind pe Agenor tocmai la timp, era singura cauză a acestei întim­­plări. Cât despre apariţiunea damei de Mon­(Va urma). pent­ru ca să năduşească vocea presei independente, crede­ de cuviinţă a o re­glementa prin legi draconice. Pusa bine ! Crede guvernul ungar, că prin ast­fel de legii va putea să­ facă ca Românii de peste muiaţi să renunţe­ la drepturile, la credinţa şi la limba lor? Nu! Con­fraţii noştri de peste munţi vor şti să facă gazetărie chiar şi faţă cu cele mai infame legii ungureşti. Vor lucra,, precum au­ lucrat vechii liberali-republicani din Spania !1. Şi aceştia au fost persecutaţi de legile cele mai aspre. închisorile din Madrid şi Barce­lona erau îndiesuite de publiciştii cel mai de frunte;­ şi totuşi în urma lor a rămas o ceată de bărbaţi devotaţi libe­ralismului şi aceştia văzând asprimea legei au recurs la mijloace faţă de care nu se mai putea opune nici o lege şi nici brutalitatea guvernului din 1845-47. In loc de articol de fond, am publicat din sfânta scriptură câte o scrisoare a vreunui sfânt, care se potrivea de minune stărilor de pe atunci. Şi în sfârşit li­bertatea a triumfat. Ast­fel vor face şi confraţii noştri, când îi vor vedea pe maghiari la culmea şovinismului lor. La banchetul dat în Arad, după con­damnarea generalului Traian Doda, sau ţinut următoarele toasturi pe care­ le rezumă L­uminătorul din Timişioara : „D. advocat dr. N. Cucu a închinat în onoarea şi sănătatea generalului Doda, ca vrednic representant al luptătorilor pentru idealurile libertăţii. Toastului urmară cele ma însufleţite şi îndelun­gate aclamaţiuni şi ovaţiuni pentru des­toinicul cetăţean şi­ distinsul general al monarchiei noastre. D. advocat E. M. Stănescu serbători în limba maghiară bărbăţia şi iubirea de dreptate a apărătorului generalului acuzat, a maghiarului Eötvös. Noul ova­ţiuni puternice. D. deputat dietat koşutist şi advocat Eötvös Karoly, care se vedea că ’l place şi se simte prea bine în societatea­ Ro­mânilor naţionali, mulţumi pentru onoarea şi atenţiunea de care este împărtăşit, mărturiseşte cu durere, că stricăciosul curent şovinistic este astă­zi domnitor şi ţine pre mulţi maghiari în lanţuri, însă aceştia sunt nebuni (bolondok­) ,­ şi încheie toastul închinând pentru doam­­nele Române. După o pausă mică d. Georgiu Lazăr, advocat în Vinga, întruni însufleţitul consimţimânt al celor presenţi, închi­nând pentru fruntaşii partidei naţionale­­liberale din acest ţinut. taigu, se arătase, da­­r nu?... Iată ceea­­ce nu vom şti să, spunem. Va trebui să aştepte din nou să­ treacă un secol spre a putea şti ceva­ despre­­fantoma cu cheia de aur. Agenor, prăpădit de oboseală şi dis­perat îşi luă încet drumul spre casă, 0 văzu în curînd în depărtare. Nici un fum nu eșea de subt învelișit ca și acoperit cu zăpadă. Cete de corbi flămînzi se învîrteau­ pe d’asupra, descriind niște cercuri mari. Câinele Legat înăuntru,, urla într’un mod plîngător. Agenor, cu inima strînsă de un pre­­simţimînt grozav, își grăbi paşi cleti­­nîndu se. Puse piciorul pe prag şi deschise uşa. Mumă-sa era moartă . Cadavrul, rece şi ţeapăn, întins prin cele din urmă convulsiuni ale agoniei, zăcea jumătate pe patu mototolit şi ju­mătate pe jos Ochii erau grozav de deschişi, dar lu­­minele se întorseseră şi nu se vedea de­cât albul injectat de sânge. Gura contractată păstră pe buzele sale deschise o înfăţişare de rugăciune şi de desperare. Agenor se aruncă în genuchi lîngă acest pat sinistru sughiţând şi lovindu-şi capul de pămîntul întărit. * * *

Next