Adevěrul, octombrie 1888 (Anul 1, nr. 41-66)

1888-10-01 / nr. 41

y i Anul I. — No. 4. Sâmbătă 1 Octomvrie 1888. REDACŢIA Şl ADMINISTRAŢIA IR TH I T X JK. II In Capitală numărul 5 bani — In Districte 10 bani. STRADA DOAMNEI No. 15 bis dfanupra tipognxBi l'kiel & Wda». Director politic: ALEX. V. BELDXMANTT. ABONAMENTE Sl AHM­CRTHI pe 1 an . . Ia. 00 » 6 hi»! . , Jő , 3 „ . „ M) Str&n&t. La. 50 IK&BRŢH RSGkA Vtt Raia .... La S ABBWCKHM M PM. TV. linia . ... 0* h. CURENTUL ANTI-DINASTIC „România Liberă“ și afacerea Nițulescu AfiSTRO-WiitUi D1N1STIA DE PESTE MURTl Căsătoria Ocnaşului Sofia, 11 Octomvrie. — Cornițele de Sonnaz, agent diplomatic al Italiei, sa în­tors la Sofia. New-York, 11 Octomvrie. Un acci­dent grav de drum de fier sa întâmplat în Pensilvania. Au fost 150 de morţi şi 40 răniţi. Se semnalează un a­lt accident la Quincil (Illinois'*. O tribună s-a surpat în amfitea­trul plin de spectatori. Sunt 150 de răniţi. Serviciul telegrafic al ziarului ADEVERUL Roma, 11 Octomvrie. — Focuri de bu­curie s-a ft aprins în localităţile străbătute în timpul nopţii de Împăratul Wilhelm. La Florenţa, D. de Solnis presantă că­lătorului imperial autorităţile civile şi mi­litare .M­ani­fes­tul primarului din Roma zice: „Monarhul care va sosi, nepot al victorio­sului şi veneratului fondator al unităţii germane, fiul mărinimos care dete atâtea probe de vie afecţiune Italiei, al principelui înţelept care ştiu în câte­va luni de domnie să dea, Europei gagii serioase de pace “ Roma, 11 Octomvrie.­­ Tronul imperial a sosit la 4 ore şi 12 min. împăratul şi regele se îmbrăţişară şi se sărutară de patru ori. împărat il salută în urmă pe princi­pele de Neapole, pe când Regele saluta pe principele Enric. După presintarea reciprocă a persoanelor din suita celor duci Suverani, aceştia pă­răsiră gara în mijlocul aclamaţiunilor for­midabile ale unei mulţimi enorme. Cuirasierii formau escorta. Magasinele erau­ închise. Cortegiul încântă la pas între doi­ garduri de soldaţi şi în mijlocul ova­­ţiunilor continue şi frenetice Cortegiul intră în palatul Quirinalului unde regina şi principele aşteptarîi pe împăratul în sala Elveţienilor, împăratul sărută mâna Re­ginei. Mulţimea continuă a aclama pe su­veranii cari se presintară la balcon pentru a mulţumi. Roma, Îl Octomvrie - Oraşul este iluminat; animaţia creşte mereui. Mulţimea staţionează in faţa Quirinalului, cu toate că Împăratul nu va ieşi. Cardinalul Ram­­olla sa dus la d. de Schloz­n­, pentru al ruga să facă să par­vină Împăratului omagiile sale cele mai re­spectuoase. Un manifest al primarului zice că Im­­peratul Va însărcinat să facă cunoscut cât de mult a fost atins de manifestaţia impu­nătoare ce sa făcut la sosirea sa. Berlin 11 Octomvrie. — După Poli­tische Nachrichten, Reichstagul nu va fi convocat înainte de timpul fixat de Consti­tuţie, el nu va fi sesizat de proiecte relative la Africa Orientală. Londra, 11 Octomvrie. — Daily News speră că cestiunea Bulgară nu va fi tra­tată la Roma, căci dacă Impăratul Wil­helm na crezut de cuviinţă să o abordeze la Viena, el nu va trebui să se sim­tă în mai multă libertate de acţiune la Roma. Atena, 11 Octomvrie.— Principele Ghika a sosit. El ca­remite luni scrisorile sale de creanţă. --î£'-*©53 Bucur­esti, 30 Septemvrie Curentul anti-dinastic Adversarii noştri ne zic că voim să creăm un curent contra Regelui şi Dinastii sale; cu toate că această imputare ne face onoare, suntem siliţi a o respinge, căci nu putem să ne însuşim meritul de a fi fost iniţiatorii ideei anti-dinastice. ‘­­ Ori­cine cunoaşte puţin istoria noastră contimporană şi s’a pus în contact cu simţimentul ce domneşte în ţară, trebue să fie convins că spi­ritul general în toată România este contra persoanei Regelui şi mai ales contra Dinastiei. Prin urmare n’am avut nevoie d’a crea un curent şi dacă l’am fi creat în aşa scurt timp, aceasta ar fi cea mai bună dovadă că n’am făcut de cât a da o formă concretă la nişte tendinţe ce existau de mult in inima poporului In adev&r, anti-dinasticismul nu e ceva nou în ţara noastră; el a existat din ziua în care Carol I a pus piciorul pe pământul românesc. Era firesc ca un principe strein adus în capul ţerei nu prin o mişcare na­ţională ci prin un act de surprindere ca plebiscitul din 1866, să întâm­pine greutăţi mari şi mulţi adversari. Datoria lui era de a face totul pentru a înlătura greutăţile, obicinuind ţara cu un regim care purta în sine ger­­menele streinismului şi prin aceasta nu putea de­cât să fie antipatic po­porului. Carol I trebuia să înţeleagă că El şi Dinastia sa nu puteau­ fi populari prin singurul fapt că într’un moment anormal o mână de bărbaţi politici au crezut bine de a’i impune ţerei. Suirea lui pe Tron avea o asemă­nare cu faptul unor epitropi cari căsătoresc pe epitropistia lor ne­­versnică cu un bărbat necunoscut, consultând’o numai pro-forma. Se întâmplă câte­o­dată ca ast­fel de căsătorii silite să fie fericite, dar numai atunci când soţul ştie în urmă să dobândească iubirea soţiei sale prin purtarea sa. Carol I făcut-a­u­ oare ceva pentru a dobândi iubirea acestei seri? Răspunsul îl dă istoria acelor 22 de ani ai Domniei sale. Primul seft act a fost de a resplăti trădarea în armată. Dnci ani după ce se suise pe Tron, Carol I a făcut strălucita afacere a căilor ferate Strusberg pe spatele ţerei. La 1870 El scrise faimoasa epis­tolă către Auerbach în care arăta simţimintele sale de dispreţ către Români. Cu toate acestea, rezbelul de la 1877 îi oferi o ocazie fericită pen­tru a se apropia de popor şi a câştiga puţină popularitate. O bună parte din laurii culeşi de brava noastră armată pe câmpiile Bulgariei s’au revărsat şi asupra lui. Dar tot ce câştigase prin un concurs fericit de împrejurări a fost distrus prin cele petrecute de la 1878 încoace. Cu­rentul anti-dinastic care se oprise un moment pentru a rămânea latent, a recâştigat o nouă putere prin un şir de fapte anti-naţionale şi prin politica germano­filă inaugurată de guvernul Ioan Brătianu sub inspira­­ţiunea Regelui. In fine veni Gestiunea Apanagielor care dădu ultima lovi­tură dinasticismului. De atunci Di­nastia este condamnată în ochii po­porului român , destul ca un par­tid sau o individualitate politică să afișeze principii dinastice pentru a fi impopulară. Anti-dinasticismul nu mai este un simțimânt inconscient ce zace în inima poporului; el a devenit ideia cea mai populară în ţara noastră. Astăzi îţi trebue mai mult curagini, mai multă cutezanţă spre a apăra pe Rege şi pe Dinastia sa de cât pentru a’l combate. Deci n’am creat noi un curent anti-dinastic ci curentul anti-dinastic ne-a creat pe noi! Dunăreanul. T-----------------—IC'4*^ ~~~------­ Să nu creadă cei de la România Liberă că lumea doarme, şi că guvernul va eşi curat din afacerea din strada Soarelui. România Liberă şi guvernul nu ştiu câte se ştie de alţii, şi toate vor eşi la lumină. Ceea ce putem sfătui pe guvernanţi, este să fie corecţi şi să veghieze ca jus­tiţia să-şi urmeze cursul ei. Dacă Ţirlea şi Soare au fost eliberaţi, atuncea rău s’a făcut. Trebuia ca justi­ţia să-l pună în libertate. Gh. Soare a spart arestul? Aceasta e un basm, dar Ţirlea este el arestat? Răspundeţi, căci lumea vrea să o știe. _____________________________________ »ökö-IC* . „România Literă“ şi afacerea liota Lupta afirmă, că Gh. Soare şi Ţiclea au fost eliberaţi de poliţia capitalei şi acest lucru l-am ştiut şi noi. Acuma România Liberă publică o ame­ninţare pentru înscenatorii pretinsei co­medii, şi zice că Gh. Soare a spart a­­restul din Focşani. Dar la ce să spargă arestul, de n’ar fi fost eliberat ? Pot respunde cei de la România Libe­ră la această simplă întrebare? Austro-Ungaria şi Dinastia Ziarul Pester Lloyd din 10 Octomvrie publică o corespondenţă din Bucureşti unde reproduce cele zise de noi cu pri­vire la Românii de sub sceptrul casei de Habsburg, la aspiraţiunile naţionale ale tuturor Românilor şi la piedica ce dinastia streină pune acestor aspiraţiuni, însoţind cele zise de noi de unele re­­flecţiuni ce nu pot rămâne nerelevate. Noi am zis: „Românii de dincolo de Carpaţi au fost şi sunt încă reali către Casa de Habsburg ; dar ea i-a răs­­plătit în­tot­d’a­una prin cea mai neagră ingratitu­dine şi astă-a­ îi jertfeşte Ungurilor. Ar fi dar fi­resc ca ei să arunce ochii spre România liberă, a cărei menire este de a fi Piemontul Românilor. Dar, în loc să găsească aci un Rege român a cărui inimă să bată pentru poporul seu, precum bătea inima lui Victor Emanuel pentru Italia, nenorociţii noştri fraţi ved pe Acela care poartă Coroana de oţel, câştigată prin şiroaie de sânge românesc, u­­nindu-se cu sugrumătorii neamului lor şi făcându-se geandarmul politicei austro-germane pe valea Du­nărei de jos. Nu le mai rămâne dar de­cât a răbda şi de a aştepta ziua în care un vânt puternic va spulbera preponderenţa nemţească şi pe toţi sateliţii ei, mari şi mici. De aceea nici un Român care îşi iubeşte neamul, nu poate fi dinastic sub Carol I.“ Aceste cuvinte pe care le-am zis încă în 18 Septemvrie, sunt atât de adevă­rate în­cât nu încape asupra lor nici o discuţiune. Ziarul Pester Lloyd nici nu se încearcă de a le discuta, însă nepu­­tându-le trece cu vederea, el se mulţu­meşte a zice, că mişcarea antidinastică nu e de­cât un mijloc pentru scopuri iridentiste, care e important din pricină tocmai că, lipsind acestei mişcări spri­jin în ţară, noi l’am cauta pe teritoriu strein. Am zis că aceste cuvinte ale ziarului Pester Lloyd nu pot fi lăsate fără a fi relevate. Articolul la care se referă zisul ziar tratează tocmai despre raţiunea de a fi a dinastiei streine la noi ; pentru a o judeca, noi am pus axioma că o dinastie nu se poate susţine într’o ţară de cât p­rin popularitate. Am adus ca exemple inastia de Habsburg, de Savoia şi al­tele şi am stabilit prin fapte că aforis­mul de mai sus îşi are existenţa sa reală. Venind la noi am întrebat: ca ce poate justifica existenţa dinastiei Hohenzollern

Next