Adevěrul, octombrie 1888 (Anul 1, nr. 41-66)
1888-10-01 / nr. 41
2 între Români, iubirea pe cere în timp de 22 de ani n’a putut s’o câştige, afacerea Strasberg, apanagiele, setea demesurată de a se îmbogăţi, piedeca ce o pune prin existenţa sa în capul Statului, la aspiraţiunile seculare ale tutulor Românilor?. Toate acestea ne-au convins pe noi că dinastia poartă sigiliul vremelniciei, că e efemeră. Faţă cu acestea a veni ca Pester Lloyd şi a zice că mişcarea anti-dinastice îi lipseşte orice sprijin în ţară, înseamnă a pleca de la un punct cu desăvîrşire opus realităţii faptelor. Căci de fapt la noi nu se încearcă a se întemeia o mişcare anti-dinastică; se încearcă a se întemeia o dinastie streină. In acest caz nimica nu e mai natural că de vreme ce Regele n’a putut căpăta popularitate şi nu s a putut identifica ca aspiraţiile naţionale ale poporului, ba încă e o piedecă pentru realizarea acestora, dinastia să fie în esenţa ei vremelnică. Ca existenţa acestei dinastii să nu fie vremelnică, aceasta ar conveni de minune imperiului vecin ce calcă în picioare drepturile a 4 000.000 de Români. Dar ce putem noi sau ce pot vecinii noştri contra naturii lucrurilor! Ceea ce e curios, în corespondenţa din Bucureşti trimisă ziarului Pester Lloyd, este că, zicând că lipseşte mişcărei antidinastice un sprijin în ţară, adaogă că noi l’am căuta pe teritoriu strein. Il lăsăm pe cel de la Pester Lloyd, ca să se mângâie cu gândul, că la noi în ţară lipseşte mişcărei dinastice sprijin; îl întrebăm numai vom găsi noi un atare în Românii de sub sceptrul casei de Habsburg ? Această cestie merită să fie discutată; nu credem însă că Pester Lloyd, o va discuta, căci nu-i convine, căci punând’o în discuţie ne dă dreptate. Da, dinastia streină plăcută Austro- Ungariei şi Germaniei, este o piedecă pentru aspiraţiile naţionale ale Românilor şi trebue înlăturată. însăşi România Liberă, cel dintru organ care a pus la îndoială cele privitoare la crima din str. Soarelui, vorbeşte cu mai multă rezervă, căci face o deosebire între comunicarea oficioasă ce i s’a făcut şi pe care nu e nimenea obligat să o primească ca adevărată şi constatările oficiale pe cari eşti silit să le primeşti ca adevărate, deşi ele pot fi şi neadevărate. Unde e necurăţenia de care se plânge Lupta. ---------------------- s repus. D. Simion Mihălescu, cel dat în judecată pentru a fi frustrat Eforia Spitalelor, a cerut de la această Eforie să-i se dea pensie pentru serviciile ce le a adus. Afacerea lui fiind înaintea justiţiei, aceasta desigur se va pronunţa şi asupra pensionatului, dacă nu asupra pensiune!. Lupta afirmă, că nimica din cele relatate asupra afacere! ‘Miulescu nu este adevărat, şi că instrucţia se află în faţa unor lucruri necurate. Necurate, da, însă e sigură oare Lupta că informaţia ei e curată? —9®^ ADEVÉRUL DE PESTE WINŢI Campania ungurilor în contra generalului Traian Doda continuă cu o vehemenţă nespusă. De când cu condamnarea bătrânului general, ziarele ungureşti nu încetează de a prezenta cititorilor lor câte un plan de resboiu în contra a tot ce este român. Ziarul Budapesti Hírlap sub titlul de Doda rediu iuus schiţează un plan de răsboiu în contra Românilor, făcând aţeluri înflăcărate pentru persecutare şi termină ast-fel : „Dacă ar lua guvernul în mâna sa administrarea avere! grănicereşti valache, bună oară, ca la Biserica Albă ea n’ar administra ast-fel, că nu s’ar întrebuinţa spre agitări antipatriotice, ci spre binele acelora, cărora a fost destinată dintru început; dacă ar introduce o sistemă administrativă puternică şi dreaptă, atunci nu ar mai exista nici o îndoială, că mare parte din clasa mai de jos a poporului uşor s ar împăca cu idea maghiarizării. „Dacă guvernul ar câştiga de partea sa pe pădurari şi pe silvicultori, atunci maghiarizarea ar fi câştigată pe jumătate, sau cel puţin ar fi mai lesne de săvârşit, pentru că influenţa acestora asupra poporului e foarte mare. Acum, aceşti funcţionari ai fondurilor grănicereşti constituesc puntea de trecere între clica din Caransebeş şi între poporul valach. Aceştia dau ordinul de zi, aceştia îi guvernează pe ţăranii valachi. Guvernul poate să-i câştige foarte uşor de partea sa pe aceşti funcţionari, deoarece leafa lor e cât se poate de modestă şi astfel idea maghiarizmului are şi învingătoare ţara nici o vărsare de sânge. „ De prezent Doda e idolul lor, dar nu ar fi greu de a face neputincios pe acest bătrân. Nu, cu atât mai vârtos, că şi el e o unealtă netrebnică a clrcaşilor vorbesc, că am să dansez cu tine. El m’a oprit. El te-a oprit... el!... a! asta e prea mult. . omulețu ăsta să oprească p’o femee de a’mî vorbi!... Nenorocire ! și pe urmă , întrebă Dulgherul cu insistența amorezilor care știu mai d înainte, că nu vor auzi de cât lucruri neplăcute. — Pe urmă !... eu ți-am surîs, tu mi-am vorbit, eu am dansat cu tine, el a dansat cu alta, și când a venit să mă caute eu ți-am zis: Respunde-i! Și voi v’ați certat. — Tu ’mî-ai zis încetinel; scapă-me de dînsul... Eu rămîn cu tine. Da, ți-am zis-o pentru că eram lovită în mindrna mea ; dar asta n’am zis’o serios. — Linotte, e prea târziu s’o spui acum... Nu sunt o jucărie, eu sunt un om ! Zicând că era un om, Dulgherul înțelegea prin asta : sunt un brut capabil de tot! Linotte îl înțelese pentru că răspunse îndată: — Vezi prea bine că fac ce ara spus, deoare ce sunt cu tine. Ce nu cumva vrei chiar d’acum să mă bați? Și mizerabila strînse brațul tovarășului său. — Oh! când iubesc, eu... când iubesc striga Dulgherul, apoi iubesc ! Și lovi în vînt cu pumnul. — Tu iubeai mult pe Jacques, murmură Linotte între dinți. Ei merseră în tăcere. Linotte visă din Caransebeş Nici faţă de Doda n’ar strica aplicarea riguroasă a legii. Isvorul tuturor agitaţiunilor iredentiste însă, este de a se căuta în reşedinţa episcopului român din Caransebeş, la episcopul Popasu.« Ce frumoasă probă de stil! De pretutindenea Portugezi şi Englezi S’a produs un incident între Portugezi şi Englezi din Africa, Anglia cerând de la autorităţile portugeze autorizaţiunea de a debarca nişte arme la Quiliman, sub pretext că ele ar fi necesare agenţilor tovărăşiei Lacuri africane, guvernul portugez a respuns că e destul de tare, pentru a apăra pe locuitorii coastelor şi al ţărei ce ocupă, şi deci refuză autorizarea cerută. Egipt . O depeşă din Suakim, din sorginte englezească, zice că trupele egiptene au făcut zilele trecute o importantă recunoaştere sub protecţia focurilor forturilor şi a năvilor de resboî. Inimicul s’a ţinut în tranşee şi a deschis un foc foarte viu asupra avantgardeî egiptene. Puterile inimicului sunt evaluate la iooo oameni. Trupele s’au ţinut la Goo garde de tranşee, şi de acolo au deschis focul. Se crede că inimicul a suferit perderi serioase. Egiptenii au avut 2 morţi şi 25 răniţi Duşmanul se retrage spre Handub. Inimile engleze O depeşă din Chitabut, în Munţii Negri cu data din 7 Octomvrie, anunţă că o coloană engleză sub ordinile colonelului Vincent, a cucerit o movilă care domină coastele inimice Thibetanii au suferit perderi mari. Englezii au avut numai 2 răniţi. Turcia După o comunicare vieneză adresată ziarului Les Débats, Poarta ar avea de gând să adreseze Puterilor o notă circulară, în care ea declară că în faţa animosităţilor, care domnesc între diferitele populaţiunî ce locuesc în Macedonia, îl crestecu neputinţa de a se atinge de cestiunea macedoniană şi de a introduce reforme. Orîce schimbare a regimului actual" ar aduce după părerile Porţii în sine, lupte crâncene între Greci, Bulgari, Serbi şi Români. China Depeşî din imperiul ceresc anunţă, că zăgazurile fluviului galben au fost rupte de apa rîuluî care a crescut şi pe când valurile au sosit s’au aflat ca la 1000 de lucrători pe ele. Ei au dispărut cu toţii în valurile apei Zanzibar maşî în Pangani au reuşit să scape şi să ajungă la Zanzibar. De alungul coastei, agitaţia nu se linişteşte. Triburile lucrează în înţelegere şi sunt decise de a nu ceda. Amiralul german este aşteptat la Zanzibar; el ar lăsa vasul „Moeuve“ la Bagamoys. După George Mackenzie, reprezentat f ,tul tovărăşiei britanice din Africa Orien- K tală, care a ajuns la Zanzibar, indigenii ar avea simţiminte duşmane numai contra tovărăşiei germane din Africa orientală, şi această duşmănie nici n’ar fi contra guvernului german. D. Mackenzie e de părere că tovărăşia germană care până acuma s’a arătat poruncitoare şi violentă, este partea care nu are dreptate. ■?. ir * Escadra germană din Mediterana, compusă din fregatele „Stos“ , „Moltke“, „Gneisenau“ șiCharlotte , cu 160 oameni și 60 tunuri a căpătat ordinul de a pleca la Zanzibar. Informaţiuni ■. Miniştrii se întrunesc azi la 11 ore în consiliu, sub preşidenţia primului ministru.* * îfc Ministrul de justiţie va supune mâine Regelui decretul pentru graţiarea fostului colonel Maican. Această graţiare este pusă în legătură cu reuşita ministrului de justiţie la alegerile din Călăraşi. * *■ Numirea colonelului Voinescu ca şef al casei militare a Regelui este definitiv hotărâtă. *** Din cauza prea marelui număr de candidaţi, examenul de bacalaureat nu se va termina decât joia viitoare. Se crede că se vor primi, din 217 candidaţi, numai o sută. Aflăm că îndată după sosirea d-nului Fleva, se va hotărâ o întrunire a grupului d-nul Dimitrie Brătianu împreună cu al disidenţilor, spre a se hotărâ înr mod definitiv asupra unirea tuturor liberalilor. * *** * Membrii serviciului sanitar civil vor depune peste câteva zile raporturile lor la ministerul de interne cu rezultatul inspecţiunilor prin arondismentele lor. * i'A . Forţa ziarului „ADEVERUL" CĂSĂTORIA OCNA DE ALEXIS BOUVIER 2 PROLOG Capitolul I Un colț al Parisului, noaptea. — Nu trebuie să laşi pe o femee să crează că ar putea să iubească pe altul; să fie gelos de cineva, este să -i dai în gând să se uite la acela. — Iai tu te-ai uitat la mine... — Da... te-am văzut puternic... mare... şi mi am zis: Am să iubesc un ştrengar puternic. — Ah! ţi ai zis tu asta! şi Dulgherul foarte vesel se îndreptă mai bine şi ’şi detena capu cu mândrie. — Când mi-am pus eu în gând un lucru... că voesc... chiar dacă ’mi-ar părea rea la urmă şi l’aşi lăsa după ce l’am avut, zise dînsa mai încet. Dar Dulgherul nu se gîndea de cât la mărturisirea pe care i-o făcuse și nu auzi ceea ce urmă. — Astă seară, urmă dînsa, fără a mă gândi la ce putea să se întîmple, şi ca să ’l necăjesc, i-am zis că am să ’ţi Ziarul „Times este informat printr’o depeşă din Zanzibar că, şase Germani retoare, Dulgherul muşeîndu-şî mustaţa. In creerul lui era furtună ca şi în natură, căci fulgere de căldură despicau norii şi lumina cu luciri fantastice cheiurile, malurile şi apa. Smucindu-şî gulerul de la gât omul se opri şi respiră cu zgomot. - Oh! eu înăbuşesc... crap de căldură în astă seară. Să şedem niţel Linotte... Simt că am nevoe să stau lăngă tine... să -ţî spun că te iubesc. . şi că voia ucide pe acela care ar îndrăsni să mi te răpească... Se aşezară pe o bancă de pe cheia. Eu sunt puternic şi am instincti şi apucăturile celor cu putere. E o vorbă care zice: mare şi prost, el da... atât cât legea nu ’mi va zice: Te opresc să faci ceva, eu fac ce voia. Eu te voia, tu eşti subt stăpînirea mea, tu eşti a mea, şi pumnul acesta va sfărîma capu aceluia care va voi să mi te ia... şi chiar al aceluia pe care mi s’o părea că tu o iubeşti. înţelegi tu, Linotte, iată cum iubesc eu... ca tigrii şi ca leii. Primeşte cu colţii gata de sfîşiat pe bărbăţoii care vin să dea târcoale perechilor lor. In momentu ăsta ’mi pare rea că 11’am strîns de gât pe amantul tău. Dar eu nu mai iubesc pe Jacques, zise repede Linotte, cutremurîndu-se de frigul care trecu prin tot corpul. Am zis aşa, adăogă dînsa, făcind o strîmbătură în loc de surîs, am zis aşa, numai ca să te aprinz. Şi dînsa plecă capul, două lacrămi Noul director al poliţiei d. Cârlova a intrat azi de dimineaţă în funcţia sa. * * * Se asigură că la cele două catedre van.nr»+Arta la fauni ta fpa rlp. fpnlnonp. curseră pe obrajii eî. Dînsa, nedemna, se gîndea la nenorocitu tîner pe care o lăsase, sîngerînd, aproape ucis, pe pietrile stradeî... Dînsa se gîndea, că într’un moment de desnădejde, necugetând la urmări, părăsise pe acela pe care o iubea. Pentru dînsa se bătuse el, pentru dînsa care îl trăda. Jacques era bun, ea nu putea să se plîngă de el decât c’o iubea prea mult și stupidă și ingrată, ea lua în locul lui pe animalu ăsta nesimțitor. Era pedepsită destul, îî era frică și rușine, ea se cutremură încă odată. Dulgherul se apropiase de dînsa și ’i coprinsese talia, gură lui plesni un sărutat pe obrajii ei și vocea lui îi zise încet de tot: — Oh! da!... Te iubesc, Linotte, ca ^ pe lucrurile pe care le dorești și disperi să le aî... Te iubesc din suflet!... Știi tu că dacă tu ’mî vorbeai eu mă roşam. . nu ştiam cum să ’ţî răspunz. . Te prosteşti când eşti amorezat... te arde aci.. la suflet... Lângă tine m’apucă un fel de tremurătură de care nu ’mi dau seamă... Tînăra căuta să se scape de sărutări şi se dedea mereu înapoi; dar Dulgherul o luă în braţe; el tremura în adevăr şi buzele lui umflate de sărutări ziseră: Ai să vezi cât te voia iubi! oh! trebue să mă iubeşti şi tu... vezi... (Va urma.) -----------444-------- i