Adevěrul, octombrie 1888 (Anul 1, nr. 41-66)
1888-10-27 / nr. 63
2 în viaţa lor constituţionala; partidele sunt organisme ce se desvoltă în puterea unor legi fireşti şi se mişcă numai în cercul relaţiunilor naturale de desvoltare ale ţărei. După acest sfîrşit tragic al junimiştilor, care orice s’ar zice e un început de agonie, să amintim junimiştilor că căderea lui Buricliu ar fi trebuit să le aducă în memorie vorbele lui Hébrard. Ei ar fi devenit atuncea mai serioși, ar fi reintrat în partidul conservator din care au eșit. ADE VÉRÜL +-4"+- --------------COTROPIRE DE PAMENT ROMÂNESC . Se ştie că în curând are să se pronunţe o comisiune mixtă şi în privinţa călcărilor frontierei noastre despre Kusşava, rămase nerezolvate încă. In această privinţă D-nul Miculescu, atunci deputat, a făcut interplare guvernului la 14 Martie 1874 pentru toate călcările ce ni s’au făcut de Austro- Ungaria de la Ruşava până la Mihăileni cu ocaziunea unei noui călcări ce făcuse atunci la Vorciorova. El a citit în Cameră şi un raport al marelui cetăţean, regretatul Costache Negri, preşedintele comisiunei mixte de atunci, adresat din Braşov către onorabilul Domn Mihail Cogălniceanu, atunci ministru de interne şi ixterne, în Septemvrie anul 1869. Prin acest raport se constată toate aceste călcări, precum: Băile Mehadiei, oraşul Meedia sau Mehadia, vechia capitală a judeţului Mehedinţi, cum şi toate satele ce sunt dincoace de râul Cerna şi de gârla Bela Reca, oraşul Ruşava-veche, dincolo de Cerna, care a fost a noastră şi s’a dat în schimb de Turcia Austriei pentru insula Ada-Cale care se poseda de Austria, prevăzându-se acest schimb şi în tratatele de Belgrad şi de Şiştov. (A se vedea Felix Colson pagina 416 şi istoria universală de Miliet, tom. X, faţa 88), iar Cernu s’a hotârît atunci tot prin aceste tratate ca să rămână pentru perpetuitate hotar despărţitor între Austria şi Turcia. Acum câţiva ani, când Austria a luat înapoi insula Ada-Cale,trebuia să ne restitue Rusava veche, ori să ne lase noă insula. Din pământul uşurpat, Austria ne-a înapoiat numai o parte şi a cerut guvernului Român ca să o plătească. Drepturile noastre asupra acestei părţi de pământ românesc se mai constată şi dintr’un act încheiat între Radu Basarab şi lanoş regele Ungariei la anul 1520, prin care se arată anume hotarele despărţitoare de la Olt până la Ruşava, între Banatul Severinului şi Banatul Timişaneî. Acest act care se conservă la ministerul nostru de resbel, s’a publicat şi de Domnul Vintilă C. A. Rosetti în Românul din 17 Decemvrie anul 1886, fiind trimis de un Român, amic de dincolo. Asemenea se mai constată aceste drepturi şi din hrisoavele glorioşilor noştri Domni din vechia familie a Banilor Basarabî, cari au locuit în vechiul Severin şi aveau multe proprietăţi în acest judeţ, precum: Mircea Voevod, Vlad Ţepeş Voevod, Antonie Voevod, Ion Basarab, Dan, Mihail Bravu, Brâncoveanu şi alţi. Toţi aceştia au dăruit mânăstirii Tismana opt moşii ale lor, care se întindeau de la frontieră, de la Ruşava, până la moşia oraşului Severin. Din aceste proprietăţi domneşti, dăruite mânăstirei, s’a format întinsa moşie Bresniţa, care se întinde de lângă Severin până la Ruşava, şi de la Dunăre până peste Cerna în munţi şi până din sus de băile Mehadieî care sunt pe moşia Bresniţa. In hrisoavele acestor Domni se arată hotarele moşiilor ce au dăruit mănăstiri Tismana, dar multe din aceste hotare sunt astăzi cotropite de vecinii noştri. Spre a lămuri încă mai bine această cestiune, vom publica în numerele noastre viitoare şi memoriul extras de Domnul Miculescu din arhiva ministeriului nostru de interne şi de esterne. s. ------------------ Românii din Istria Fiind sigur, că dacă petiţiunea Românilor din Istria a fost întîmpinată cu cea mai generoasă bună-voinţă din partea Italienilor, cu atât mai mare bucurie va produce în inimile fraţilor lor de un sânge din cele-l’alte părţi, comunicând aici tot ce s’a petrecut în afacerea aceasta în dieta din Parenzo, aşa precum se află descrisă italieneşte în ziarul oficios al dietei sus numite, „L’Istria,“ în numărul său din 6 Octomvrie a. c. Ziarul numit scrie: „Pentru comisiunea scolastică referează d. dr. Costantiniu: „Onorată dietă ! „47 capi de familie din Suşneviţa şi giur au produs onoratei diete următorul memorial: „ Onorată dietă! „In sensul articolului 19 al legii fundamentale de stat din 21 Decemvriee 1867, despre drepturile generale ale cetăţenilor regatelor şi ţărilor reprezentate în consiliul imperiului, fiecare naţiune are dreptul inviolabil, de a’şi conserva şi cultiva naţionalitatea şi limba sa proprie. „Această dispoziţiune a legii însă a rămas literă moartă pentru Românii din Istria, căci pe seama lor până în ziua de azi nici barăm o şcoală nu s’a făcut , cu toate că după datele statistice din 31 Decemvrie 1880 ei în aparenţă sunt în număr de 1562; în realitate însă sunt mai mulţi, şi cu toate că § 1 al legii provinciale din 30 Martie 1870, despre instituirea, susţinerea şi cercetarea şcoa-Bărbaţii şi femeile se repeziră cu toţii. Micul d’Aumard voi să tîrască cu el pe prietenul său. Dar după ce ’l asigură că în zece minute, cel mult, se va scula, el îl lăsă și se duse să întâlnească pe cel-l’alțî în salon. Capitolul VI lelor publice poporale dispune, ca în fiecare ţinut de o extensiune de o oră să se instituiască o şcoală poporală publică, dacă se vor afla 40 de băieţi obligaţi de a cerceta şcoala, chiar dacă ţinutul respectiv ar cuprinde mai multe localităţi sau chiar case risipite ori unite în gunoare. „Poporaţiunea română din Istria locueşte în satele : Susneviţa, Berdo, Vilanova, Iesenovic, Detaii, Gromnic şi Posert. Centrul acestor localităţi e Susneviţa, nu numai considerând numărul superior al locuitorilor, dar cu deosbire, fiind că nici una din localităţile sus numite nu se află în depărtare mai mare de o oră. In Susneviţa ar trebui deci să se deschidă o şcoală cu limba de învăţământ românesc. „Subscrişii prevăd, că multe pedeei se vor pune deschiderii acestei şcoale, înainte de toate lipsa de învăţători şi după aceea lipsa unui edificiu scolastic corespunzător. Insă dacă nu există în Istria învăţători calificaţi pentru învăţământul în limba română, se află atari învăţători în Bucovina, şi n’ar fi lucru greu a aduce unul sau şi mai mulţi de acolo; pe când de altă parte pentru un edificiu şcolastic corespunzător comunele sus numite, fiind adânc interesate, ar face orice sacrificiu, spre a reduce o casă din Suşneviţa ca să poată servi de şcoală sau în caz de lipsă, spre a construi chiar una nouă, fireşte cu speranţa, că onorata dietă, convinşi, despre cuviinţa şi necesitatea, de a nu lăsa să dispară şi urma naţiunii, care de secol şi secole locueşte aici şi -şi conservează în mijlocul altor popoare propria sa limbă, —animată de cele mai liberale principii de echitate, dreptate și iubitoare de tot progresul cultural—se va îndura a se ajuta cu un subsidiu din fondul provincial. (Va urma) De pretutindenea Germania „Gazeta Naţională" anunţă că împăratul a terminat planul de reorganizare a marinei ; corniţele de Monts ar rămânea în capul ministerului; batalionul de infanterie de marină ar fi transformat în regiment. Serbia Forţa ziarului „adevărul" CĂSĂTORIA OCNAŞ J1 DE ALEXIS BOUVIER PARTEA ÎNTAIA 3? i r a, ţ i i Seriei Capitolul V Acasă la o puiculiţă, în anul 1869 23 — — Tiu douăzeci şi cinci de Ludo. J 1 V1C1. — Uite, vrea să jonce! Baptestina, ceaiu pentru alteţea sa, rAdu sticluţa cu licoarea fermecată. “ Baptestina aduse un pahar cu apă în care varsă câteva picături de alcali. In vremea pe când se încercau, să toarne pe gât amestecătura asta ultimului coborîtor al contelui de Variante, corul începu să cânte cât putea mai tare. Pe urmă fiecare începu să chiue și să strige, de ’ţi lua urechile, par’că toate animalele de pe pămînt s’ar fi adunat şi ar fi dat un concert. — Destul! destul! ţipa Lelia... Ascultaţi. Toţi tăcură. — Doamnelor şi domnilor, ne aşteaptă în sala de joc. * Jocul de cărţi Oh ! curios salon ! Zidurile erau acoperite cu un tapet vechiu catifelat verde, pe care umezeala o pătase şi o deslipise. Dungele aurite erau şterse şi lăsau să se vadă roşul care fusese dat înainte de a le auri; transperantele de la geamuri erau îngălbenite de mult ce fuseseră întrebuinţate ; perdelele de la ferestre, de rips verde, erau sfâşiate, descusute, pătate şi atârnau fără să servească la nimic altceva decât să şteargă egrasia de pe pereţi; covorul nu se mai deosebea sub murdăria de care era plin, mobilele prăpădite, eşite din modă, stau odorogite în acest salon demne de ele... Cu toate astea, în mijlocul salonului se vedea o mobilă nouă ; era o masă de nuc, acoperită cu un postav verde. Pe această masă între două candelabre de zinc, aurite, era aranjată o grămadă de cărţi, nedesfăcute din pachet, cărţi nemăsluite şi care te face să aibiîncredere. lntrînd în acest salon —te caprinPrima şedinţă a comisiuniî pentru Constituţiune s’a deschis la 10 ore de Regele care a rostit un mare discurs, după care el a întrebat dacă comisiunea se va pronunţa pentru revizuirea Constituţiei actuale sau pentru crearea unei noî Constituţii. In urmă sub-comitetul a fost ales. El se compune din 3 membri din fiecare partid, adică 9 membri. Regele sau vicepreşedintele Comisiunii vor prezida subcomitetul, dea un frig care te făcea să te cutremuri - afară numai dacă nu erai beat. Mesenii se aşezară împrejurul mesi, micul vicoxite tăie cărţile şi jocul se începu. 4 — Tu nu joci? întrebă Lelia încet, pe baron. —• Ba da, când și-o mai întoarce cel care a pierdut, răspunse el tot încet, tu să faci să schimbe cărțile de pe masă... și să pue pe cele l’alte șase perechi pe care le-am dat mai adineaorî Baptestinei. — Bine, me duc să ’i spui — Cum o veni micul Mousson, am să ’i vorbesc... eu nu joc decât pe urmă. — Bine. Lelia se duse să vorbească cu Baptestina care ajuta pe contele de Mont- Perret sa intre în salon... După o jumetate de ceas, intră Ana d’Avenues și cavalerul ei, tînărul Adolf Fontaine, zis și micul Mousson. Ana d’Avennes trecea de văduva unui ofiţer belgian; ea era blondă, gura ei mititică de tot avea nişte buze groase care -i acopereau dinţii ei galbeni şi lungi; nasul ei fin avea nările prea largi; sprîncenele şi genele erau foarte negre şi foarte dese, dar natura nu făcuse un lucru mare în bizareria asta; pielea ei era de un alb foarte mat. Ochii erau superbi, de un albastru viu de tot, foarte, arzător, privirile ei aruncai câteodată scînteî histerice. Egipt Se depeşează din Suakim că, în noaptea de marţi spre mercur, săptămâna ce a trecut, rebelii au ars Zaribana (fortul provizoriu) din prejurul fortului de Apă, vrând să pună mâna pe acel fort. Ei au fost siliţi a se retrage dinaintea tirului vaselor şi al forturilor, după ce au tras 12 obuze dintre cari 5 au ajuns la fort. 2 soldaţi au fost răniţi. O depeşă din Cairo zice, că generalul Grenfell pleacă la Suakim cu un escadron de cavalerie, o companie de infanterie, artilerie călăreaţă şi 4 tunuri Krupp. Statele Unite Astăzi marţi trebue să se efectueze în Statele Unite din America de Nord, alegerea unui preşedinte de republică. Stau faţă în faţă din partea democraţilor actualul preşedinte Grover Cleveland şi Thurman, din partea republicană Harrison şi Morton. Candidaţii democraţi au mai multă şansă, însă în New-York, New Jersey, Connecticut şi Indiana partidele îşi ţin cumpăna din cauză că mulţi democraţi cu influenţă au părăsit partidul lor. Afară de aceste 2 partide se prezintă şi partidul naţional al prohibiţiunei care susţine pe candidatul ei general Clinton B. Fieke la prezidenţie. Partidul prohibiţiunei lucrează contra producțiuneî alcoolurilor. In 1881 el a dat 10,305 voturi, în 1887 a dat 151,062 voturi. Informaţiuni ! In urma ruptură declarate între comervatori şi junimişti D. Vernescu este ameninţat de a perde zestrea sa în forma primarului capitală. Acestuia priindu-i alipirea de guvern, crede de cuviinţă de a părăsi pe şeful său. Cu atâta mai bine. Ne-ar părea rou, dacă D. Pakes ar răsgândi. De mult se zice, că actualul primar e un colectivist pripăşit printre conservatori. teifc Ni se dă ca sigură ştirea că D. colonel Algiu, prefectul poliţiei capitalei şi-a dat demisiunea. Faţă cu ruptura declarată, această ştire nu poate surprinde pe nimenea, find ştiut că D. colonel Algiu este un conservator convins.* D. G. Gr. Cantacuzino ar fi declarat că primește a intra într’un minister junimist numai în cazul când conservatorii ar da sprijinul lor junimiştilor. * Ni se comunică următoarele : Guvernul nevrând să vie direct cu o lege contra socialiştilor, 2 deputaţi din Moldova, au luat însărcinarea, de a cere Era de talie mijlocie, dar slăbuţă, fragedă, delicată... îmbrăcată admirabil, la zece paşi ea părea de două-zeci de ani.. îmbrăţişînd-o ea avea de la trei-zeci şi opt până la patru-zecî. Ea adora pe Adolf al ei; acesta n’avea încă nouăspre-zece ani, mic şi slăbuţ, el era îmbrăcat perfect, după modă. Nasul subţire şi lung, gura mare, buza acoperită de o mustaţă pe care abia o puteai zări cu lupa, ochiul negru, viu şi insolent, cel din dreapta, avea albeaţă şi pentru a o ascunde purta un monoclu de sticlă... cu care dormea şi noaptea. După ce încercase toate meșteşugurile, fără să poată face vreunul... el intrase la cumnatulău. Acesta după două luni îl goni fără să spuie cauza pentru care făcea lucrul ăsta. Când cineva întreba pe Adolf de mijloacele sale de viețuire el răspundea: — Bunt jurnalist... nu iscălesc niciodată aceia ce scria, din cauza familiei mele, sunt raportor. Când Adolf intră, el conduse pe Ana la masa de joc, şi după ce aceasta îi aruncă una din privirile ei pe care am descris-o, el veni către baron care zise : Fontainer poţi să me asculţi zece minute . — Ce fel dragă ! şi douăzeci dacă vrei... sunt al teu... așteaptă intuia să string mâna prietenilor. (Va urma.) V. 4 / 1 b J+ f