Adevěrul, martie 1889 (Anul 1, nr. 161-187)

1889-03-01 / nr. 161

* EDIȚIA Intera . ANUL L­ No. 161. Numărul 10 bani ABONAMENTELE SE PLĂTESC TOT­DEAUNA ÎNAINTE PENTRU BUCUREŞTI ŞI JUDEŢE Un an...........................30 lei Şase luni.......................15 „ Trei luni­­........................8 „ PENTRU STREINATATE Un an, 50 lei.—Şase luni, 25 lei. MANUSCRISELE NU SE ÎNAPOIAZA. Să te feresti, Române! de cuiți strein In casă. V. Alexandri. ADMINISTRAŢIA: Strada Academiei, 24. Director politic: ALEX. V. BELDIMANU. REDACŢIA MERCURI 1 MARTIE 1889 Numărul 10 bani ANUNCIURILE SE PRIMESC DIRECT LA ADMINISTRAŢIE DIN BUCUREŞTI ŞI JUDEŢE Anunciurî, pagina IV.... 0, 30 b. linia » • T­.” HI'— 1» — 1- „ Inserţiile şi Reexamele 2 lei rândul. FRĂMÂNTĂRI ZADARNICE ----------_---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------­N. Fleva -----------------------------------------------------------—— 0 ȘEDINȚA ÎNFIERBÂNTATA ---------------------------------------------------­Drama din strada Provence ---------------------------------------------------­CASATORI­A OCNASULUI București 38 Februarie Frământări zadarnice De cât­va timp se observă o mare mișcare In partidele indepen­dente. Nu trece zi fără ca să nu aibă loc întruniri extra-parlamen­­tare ale senatorilor şi ale deputa­ţilor conservator! şi liberalî-inde­­pendenţi. întrunirile se fac în fa­milie ; conservatori! se adună în­­tr’un loc, liberali! într’altul; şi la uni! şi la alţi! se discută în pri­vinţa cestiunilor la ordinea zilei şi se iau rezoluţiuni platonice ca aceea ce s’a votat deunăzi în în­trunirea conservatorilor. Dar nu se poate tăgădui că până acum această mişcare este numai o fră­mântare a momentului. Este mai mult vorba de cestiuni de tactică parlamentară de­cât de stabilirea unei atitudini politice. O aseme­nea stare de lucruri nu poate fi de­cât rea­facătoare pentru mer­sul afacerilor publice. Ea dă dreptate acelora cari sus­ţin că opoziţiunea face politică de culise şi că o coaliţiune de guver­nământ între partidele indepen­dente este cu neputinţă. In faţa intrigilor de tot felul ce se urzesc şi a frământărei fără scop la care asistăm de câte­va luni încoace, fie greşit situaţiunea guvernului se va întări moral­mente, căci Ţara este un drept a zice opozanţilor : „Or resturnaţî cabinetul şi da­­ţi-mi unul mai bun, or, dacă nu puteţi să o faceţi, atunci nu îm­piedicaţi în zadar mersul afaceri­lor publice !“ Această imputare Ţara este mai ales în drept să o adreseze con­servatorilor, căci ei au contribuit în mare parte la menţinerea re­gimului actual şi de dânşii atârnă şi astă­zi dacă guvernul va putea merge înainte sau nu. Ei sunt clar datori sau să res­­toarne guvernul şi să-l înlocuiască sau să se constitue în partid de o­­poziţiune. Din această dilemă nu pot eşi. Resturnarea cabinetului nu se poate face de­cât prin o coaliţiune între conservatori şi liberalii­ inde­­pendenţi, adică prin reformarea o­­poziţiunei­ unite. Dar există o mare deosebire între coaliţiunea ce s’ar face as­tăzi şi aceia care se făcuse pen­tru resturnarea lui Ioan Brătianu. Pentru deremarea unui regim fără nume, precum devenise co­lectivitatea brătienistă, după 12 ani de putere, nu era nevoie de un program afirmativ. Toate pu­terile vii ale naţiunei se întrunise împrejurul unei negaţiuni: aceea de a da jos colectivitatea. Dacă junimiştii ar fi râm­as sin­guri la putere, precum au venit, situaţiunea ar fi aceiaşi şi opo­­ziţiunea­ unită, ar fi putut să ur­meze a exista cu scopul ei nega­tiv, până în ziua când ar fi rein­trat într’o situaţiune normală. Dar a cui e vina dacă conser­vatorii au împedecat această des­­voltare logică şi firească a lucru­rilor, prin cartelul electoral pe care lau încheiat cu junimiştii în ajunul alegerilor şi prin intra­rea unora din şefii lor în cabine­tul junimist ? Ei nu au dreptul astă­zi să pro­pună liberalilor reformarea opo­­ziţiuneî­ unite în aceleaşi condi­­ţiuni ca maî înainte, căci liberalii le râspund cu drept cuvânt. „V’aţî unit cu noi pentru a râsturna pe Ion Brătianu şi, în loc de a vă ţine de cuvânt, în­ urmă, ne-aţi părăsit şi aţi primit concursul junimiştilor. Astă­zi voiţi iarăşi să ne unim pentru a râs­turna pe junimişti. Bine! Dar cu ce ne garantaţi, că după ce vom izbuti, nu veţi proceda tot ast­fel?“ Aşa­dar, o nouă coaliţiune în­tre conservatori şi liberalii inde­pendenţi nu este cu putinţă în acest moment de­cât pe baza unui program afirmativ asupra că­rui ambele partide ar cădea de acord. Or­ce altă apropiere de moment sau de tactică parlamentară va fi zadarnică şi nu poate avea ca re­zultat de­cât o frământare rea­­facătoare şi fără spor. Din ziua în care s’a produs sci­­siunea între tabăra guvernamen­tală şi conservatorii­ independenţi, noi am zis că situaţiunea nu se poate prelungi fără a împiedica mersul regulat a mecanismului nostru constituţional şi am accen­tuat necesitatea de a se forma un singur mare partid naţional al că­rui program să fie opus aceluia al Camarilelor Palatului. Prevederile noastre se îndepli­nesc astă­zi pe deplin. Mişcarea conservatorilor şi a li­beralilor independenţi este zadar­nică fiind­că nu are nici scop nici program bine definit. Ţara nu mai voeşte împerecheri politice a căror punt de plecare să fie pofta de putere şi care să se disolve iarăşi în anticamera Palatului. Ea va urma numai o coaliţiune a cărui scop îl va cunoaşte şi care va prezenta garanţii că nu se va mărgini a râsturna ci va putea da şi un guvern conform cu as­­piraţiunile naţionale. Opoziţiunea se va contopi într’un singur partid naţional s­au nu va fi. I. I. Liberal-Conservator. Ştiri Telegrafice Londra, 27 Februarie. Corespondentul ziarului Standard din Viena, comentând optimismul afectat de oficiosul din Berlin în privinţa Serbiei, conchide zicând că D. de Bismark se pregăteşte a juca din nou rolul de sam­sar onest. Pesta, 27 Februarie. In cercurile politice, Germania se con­sideră că principala cauză a abdicări re­gelui Milan. D. I. Ristici, care nu e nici ruso­fil nici austro­fil, va căuta, se zice, inspi­­raţiunile sale mai ales la Berlin. Se credea Germania aderând la această soluţiune, a voit să oblige pe Austro- Ungaria a strânge legăturile cari o leagă de tripla alianță. Un reporter fără însemnătate A păţit’o Tibişir de la „Epoca11. Se vede că încurajat fiind de iz­­bânzele sale zeflemistice viteazul re­porter luase specialitatea de a in­sulta pe oamenii bătrîni. Aşa făcuse şi cu directorul „A­­deverului“ care s’a mărginit a’l tri­mite la stăpânul seu ca să’şi ia să­­puneala cuvenită. Dar, l’appetit vient en man­­geant! Vezénd că stăpânul tace şi rîde, sluga s’a obrăznicit şi s’a apucat de voiajori. Aci a dat de dracul. Stăpânul a fost silit să’l renege zicând că el este un reporter fără nici o însemnătate. Apoi, dacă este aşa, Domnule Pi­­lipescu! de ce puneai pe acest re­porter fără însemnătate să scrie articole insultătoare pe cari le pu­blicai în prima pagină a ziarului D-tale ? Mai mult încă! De ce, în darea de seamă a Camerei, incidentul în privinţa cărui ai fost silit să es­­primi regretele D-tale, n’a fost re­produs ? Cum numești D-ta asemenea pro­cedări ? Sunt ele oare corecte? Argus. Pr. ITLEVA. O ştire cam curioasă de felul ei, însă nici de cum surprinzătoare, s’a răspân­dit ori în oraş prin grăiţi şi prin scris. Acea ştire este că D. N. Fleva a decla­rat că reintră în partidul naţional-li­beral.­ Că D. N. Fleva reintră în partidul naţîonal-liberal, aceasta e de sigur o surprindere, de­oare­ce D-sa n’a eşit nici o dată din el. Se ştie că D. N. Fleva s’a despărţit de colectivitate, nu însă de partidul na­­ţional-liberal şi deci cuvintele. D. N. Fleva a declarat că reintră în parti­dul naţional-liberal, înseamnă numai D. N. Fleva a declarat că reintră în co­lectivitate. Ni se poate obiecta că colectivitatea a murit, că raţiunea de a fi a colecti­­vităţei a fost budgetul, acolo unde nu e budget, acolo nu este colectivitate. Aci răspundem eroare, şi eroare e­­normă. E adevărat că colectivitatea a fost grupată împrejurul caşcavalului budge­tar, că budgetul, a fost şi este totul pentru colectivitate, însă ţara n’a su­ferit din cauză că Carada, Anghelescu şi alţii rodeau caşcavalul, precum nu urmează că ea trebue să fie mulţumită de faptul că a­î venit alţii să roadă a­­cuma din budget. Criteriul colectivi­taţei a fost sistemul ei de a guverna şi din cauza acestui sistem a suferit ţara. Ar fi şi curios ca să zicem că D. N. Fleva a făcut disidenţa din cauza caş­cavalului şi acuma după ce a căzut colectivitatea şi nu mai are caşcavalul pe mână, ori­ce raţiune care ar îndrep­tăţi o despărţire între D. N. Fleva şi colectivitate ar fi dispărut; acest lucru ar fi curios şi noi nu suntem duşmani ai D-lui N. Fleva, pentru ca să spu­nem aşa ceva, deşi, cu regret o con­statăm, D-sa însă spune cam ast­fel. Nouă ne place a adânci lucrurile în­tru atâta în­cât situaţiunile politice o permit şi de aceea zicem, că ceea ce a îndemnat pe D. N. Fleva de a părăsi pe I. Brătianu cu ai sei, a fost siste­mul acestuia de a guverna şi hoţiile cari se făceau. A căzut I. Brătianu şi deci sub el nu se mai pot comite hoţii. Formează aceasta o raţiune pentru D. N. Fleva de a se uni cu colectiviştii? Noi credem că nu. Şi aceasta din simplul motiv, care are darul de a fi şi foarte puternic, că revenind colecti­vitatea, ea se va apuca iar de ghssef­­turî, de boţii. Ea nu fură, fiind­că nu are budgetul pe mână; timpul,­expe­rienţa, ne-a dovedit că avându-l pe mână, ea a furat. Fiind ast­fel, cum poate D. N. Fleva să intre în colectivitate? Venind la sistem, ce putem zice alta de­cât că, dacă D. N. Fleva, a combă­tut sistemul colectivist cu persecuţiile şi scandalurile sale, poate acuma ca să-l pri­mească ca bun? ! Aşa­dar nimica şi absolut nimica nu poate justifica o reintrare sau o intrare a D-lui N. Fleva în colectivitatea că­zută. Este însă ceva la mijloc care face ca cuvintele: Domnul N. Fleva reintră în partidul liberal să aibă un sens şi o ra­ţiune, şi aceasta în imparţialitatea noas­tră o spunem. Este ştiut că în realitate D. N. Fleva a sperat sub colectivişti ca să devină ministru, pentru ca să schimbe sistema de guvernământ propriu­ colectivităţei şi ca să stârpească hoţiile. Colectiviştii nu l-au vrut, tocmai din pricina aceasta. Ca liberal însă D-sa a pus bază pe popularitatea partidului li­beral şi a făcut tot ce a putut pentru ca să se restoarne regimul, sperând că ţara pusă în stăpânire de ea însăşi se va pronunţa pentru partidul liberal. N’a fost aşa, şi D. N. Fleva a reu­şit cu greu­ în Ploeşti, citadela libera­lismului. Acuma, când ministerul Ion Brătianu e dat sub judecată, acuma când juni­miştii au moştenit colectivitatea tre­cută, D. N. Fleva crede a vedea iarăşi partidul liberal cel vechiu, rămas înpre­­jurul lui I. Brătianu. Aceasta e o iluzie optică. In jurul lui I. Brătianu, se află acei colectivişti cari sunt în vrajbă cu noua colectivitate sau cari sunt amestecaţi până în gât în gh­e­­şefturile strălucite de odinioară; în ju­rul lui I. Brătianu e tot colectivitatea şi nu partidul liberal. Dacă D. N. Fleva, vrea să devină şeful lor, atunci el are cea mai bună ocazie că o facă. Nouă ne va părea rea, junimistificaţii şi junimiştii îl vor fe­licita. levată, totuşi comisarul guvernului n’a pro­testat.­­La această Interpelare s’a mai «adăogat una a D-lui Grig. Păucescu, iar D. N. Bla- . remberg, asociându-se la ele, a mai întrebat pe ministru de finance: dacă? are şi el ca predecesorul său idei duşmăneşti faţă cu intenţiunile Ieşenilor de a crea un credit funciar rural în acel oraş ? Se înţelege că pe vremea ac­estor inter­pelări, era cam cald în Cameră. D. Ilariu Isvoranu, vice-preşedintele, se Încălzise şi el, şi faţă cu o petiţiune, pe care a depus-o D. C C. Dobrescu, care a motivat de ce o de­pune D-sa petiţiunea, alegând că prefectul poliţiei ar împiedica pe ţărani ca să vină ei singuri să dea petiţiunile.—faţă cu aceasta vice-preşedintele a eşit din nerăbdarea sa şi a făcut un mic, dar foarte mic scandal. Acest scandal a provocat o interpelare a D-lui I. Nădejde, pentru ce prefectul poliţiei nu permite ţăranilor de a veni in Curtea Camerei. D . Dimitriu, a interpelat pe gu­vern pentru interpelările ce le adresează so­cialiştii. Toate acestea au fost efectul căldurei şi aceasta esplică altercaţiunea dintre un re­porter al Epocă cu deputatul I. Nucşoreanu care a fost urmată de un adevărat scandal. Reporterul Epocă profitând de blândeţa şi veselia D-lui I. Nucşoreanu­­şi-a permis o espresiune necuviincioasă care a supărat pe onorabilul deputat. Prin urmare—această espresie e espresia favorită a D-lui vice-pre­­şedinte Isvoranu — şi ast­fel D. I. Nucşo­reanu s’a dus să se plângă biurouluî care n’a răspuns nimica. Atuncea D. I. Nucşo­reanu a cerut cuvîntul iar reporterul a şter­­s’o binişor din Cameră­— Parlament maî este ăsta sau ce? stri­gă D. I. Nucşoreanu cât T lua gura. E o a­­devărată ruşine. Ţara asta, mai adaugă D. Nucşoreanu foarte surescitat, este o ţară mizerabilă, unde numai prin scandal poţi obţine ceva. După multă insistenţă, D I. Nucşoreanu s’a calmat în fine, iar "reporterul Epocă a fost dat în judecată. In urma acestui incident, D. N. Pilipescu, proprietarul Epocă, obţinând cuvântul, es­­primă regretele sale că un reporter de alt­mintrelea fără nici o importanţă de la un ziar din a cărui redacţie face şi D-sa parte,­­şi-a putut permite o necuviinţă faţă cu un coleg din parlament. D. N. Filipescu a fost aplaudat la aceste cuvinte, ca semn de satisfacţie pentru I. Nucşoreanu. Ministerul nu se înţelesese incă asupra amendamentului D-lui Ioniţă Stănescu, care a cerut nici mai mult nici mai puţin de­cât ca toţi ţăranii cari au mai puţin de 5 hec­tare să-şi poată complecta acele 5 hectare. De aceea timpul s’a întrebuinţat in chip cât se poate mai potrivit. S’au votat credite în valoare de 215.000 Iei. Ce sunt 215.000 lei şi incă ce lei, lei de aceia cari trebuesc plătiţi deputaţilor şi se­natorilor. Cu toate acestea Camera a dove­dit aci o independenţă cam neînţeleasă, nu-i vorbă, dar o independenţă .­s’au găsit 16 bile negre, adică 16 voturi contră creditului cerut. Apoi a venit rândul articolelor din legea vânzărilor.­­A mers greu la articolul privi­tor la dreptul tuturor țăranilor cari n’au 5 hectare de pament, ca să-și cumpere atât cât le trebue, pentru a’șî complecta suma de 5 hectare. Aci s’au presentat amenda­mente şi amendamente subsidiare cari au fost respinse. In urmă lucrul a mers strună, mulţumită D-lui G. Apostoleanu care, ca ra­portor, a observat o regulă ce merită laudă în haosul de neregule în care vice-preşedin­tele, D. Ilariu Isvoranu, conduce­ desbaterile numai pentru a putea începe cu cuvintele lui favorite, prin urmare, acolo unde, de vreme ce se începe, nu e urmare. ­IRONICA PARLAMENTARĂ O şedinţa înfierbântata înainte de a se deschide şedinţa, membrii Camerei au fost foarte agitaţi. Cauza agită­­rei lor a fost întâmplarea de la creditul fun­ciar rural, unde colectivitatea stăpână şi-a asigurat un succes factice. E de­sigur ceva neauzit ca succesul unor oameni la o instituţie de credit, să fie in­terpretat ca un succes al unui partid. Nu este însă mai puţin adevărat că conserva­torii convinşi au fost siliţi să-l voteze pe I. Brătianu, aceasta din cauză că neregulari­­tăţile de la creditul funciar rural constitue, ceea ce a constituit în­tot­dea­una sub co­lectivişti, puterea. După deschiderea şedinţei, guvernul a şi fost interpelat de D-nii Caton Lecca, Grigo­­rie Pâncescu şi N. Blaramberg asupra aces­tei instituţiuni. Acela care a formulat mai precis capetele interpelate­, este D. Caton Lecca. D-sa a întrebat: 1. Dacă comisarul guvernului pe lângă prima societate de credit funciar rural își exercitează în adevăr drepturile și îndatori­rile sale. Acest cap de interpelare poate displace multora. Cele­ l’alts capete sunt nu­mai niște corolare ale acestui dinteiu, pre­­cisarea­ lui. Ast­fel punctul al 2-lea sună: 2 Dacă D-sa (comisarul) trimite din trei în trei luni un raport despre mersul acestei societăţi. 31 Dacă comisarul guvernului a protestat contra călcăreî statutelor de către direcţiu­nea sus zisei societăţi. Statutele cer ca In­tre adunarea generală a societăţeî şi intre convocare să treacă 60 zile. 4) Dacă ştie că chiar in adunarea de eri­ de şi această călcare de statute a fost re­ ----------------------1 mm ---------------------­ D. RISTICI Acum cu limpezirea situaţiunei în Ser­bia, foarte mulţi îşi fac întrebarea ur­mătoare : Ristici, fiind acum regele real al Ser­biei, va permite reginei Natalia să se întoarcă la Belgrad? Unii cred că nu va da această auto­rizare, fiind­că voeşte să fie singur, să nu împărţească cu nimeni influenţa şi autoritatea sa. Totuşi se anunţă de unele cercuri a­­propiata reîntoarcere a reginei Natalia. D. Ristici e un om foarte inteligent şi foarte stăpân pe voinţa lui. Ştie în­tot­deauna ce doreşte, şi căutându-şi sprijine în toate părţile, în acelaşi timp n’are încredere de cât în el însuşi. E o natură foarte circumspectă, un sârb în toată puterea cuvântului. Ristici mai e prudent, tenace, dibaciu în întreprinde­rile politice. Un personagiu politic care’l c­unoaşte foarte bine, s’a exprimat ast­fel: „Acuma că a atins înălţimea putereî, primul regent nu va lucra nici pentru Rusia, nici pentru Austria, le va retra­ge influenţa uneia şi celei­l­alte, va lăsa soarta Serbiei în mâinele ei proprii, pro­vocând o mişcare naţională de neatâr­nare. El va fi un şerb curat, neplăcându-se nici în partea Ruşilor, nici în acea a Austriacilor“. Personagiul politic despre care am vorbit mai sus, mai face următoarea ob­servaţie : „Ce ciudat lucru de a vedea pe cei

Next