Adevěrul, aprilie 1889 (Anul 1, nr. 188-211)
1889-04-08 / nr. 194
ANUL I.No. 194. Numărul 10 bani ABONAMENTELE ÎNCEP LA 1 SI 15 ALE FIECAREI LUNI SI SE PLĂTESC TOTDEAUNA ÎNAINTE In BUCURESCI la casa Administrației Din JUDEȚE prin mandate poștale Un an...............................30 lei Şase luni.........................15 „ Trei luni...........................8 „ IN STRAINATATE la toate officiile din Uniunea poștală Un an, 50 leiȘose luni, 25 lei. MANUSCRISELE NU SE INAFOIAZA. ADMINISTRATIA: Strada TVouft, 6 Director politic: ALEX. V. BELDIMANU Ediția :APrijBauL. Să te feresc!, Române! de cuiți străin în casă. V. Alexandri. SAMBATA 8 APRILIE 1889^ Numărul 10 bani ANUNOIURILE DIN BUCURESCI SE PRIMESC LA ADMINISTRATIE SI LA AGENTIA HAVAS Din JUDETE direct la administraţie Anuneiuri, pagina IV... 0, 30 b. linia „ „ III.... 1, 1. „ Inserţiile şi Reclamele 2 lei rândul. DIN STRAINATATE LA P^JțlS la AgenJtâ'Wigas, 8 Place de l^Mhrse și sueufa&IeTe'elj'rMsecum și lițtdățle oficiie lei, ^ttblicitate::\ UN NUMER TBCHIŰ 30BANI V. wfeww I ......... ... REDACŢIA : Strada EVOLUȚIUNEA „ NAȚIONALULUI ” ---------------------------------^-rev903-"---------------------------------' De pp fara ralime ---------------------------------MAQ&nr----------------------------------MINISTERUL CATARGIU ----------------------------------■CcQ&Tri*--------------------------------Porumbei în voiaj ----------------------------------------------------TORTURELE AMORULUI Bucureşti 7 Aprilie Evoluţiunea „Naţionalului“ Naţionalul îşi ia ingrata sarcină de a explica, sau mai bine, de a scuza atitudinea D-lui Lascar Catargiu, in cestiunea fortificărilor. Confratele nostru voeşte a dovedi că şeful său, venind la putere, nuşi-a schimbat ideile pe cari le avea în opoziţiune ci a fost silit să ţie seamă de situaţiunea creată şi de faptele îndeplinite. „Un guvern revoluţionar, zice Naţionalul, care vine după o luptă şi o răsturnare deplină a vechei organizaţii, poate trece peste toate, un guvern de continuitate, un guvern venit în mod normal la cârmă, este fatal supus unei oarecare continuităţi şi îndrumarea Statului potrivit vederilor sale nu o poate face decât cu încetul în mod evoluţionar şi nu revoluţionar.11 Din această argumentare organul D-lui Catargiu trage concluziunea că şeful conservatorilor n’a trădat pe nimeni şi că atitudinea sa în cestiunea fortificărilor nu este decât o consecinţă inevitabilă a detestabilei politice colectiviste. Aşa este fără îndoială. Nimeni nu s’a gândit a face pe Domnul Lascar Catargiu respunzător de greşelile trecutului. Toată lumea ştie că fortificările sunt opera esclusivă a Regelui şi a lui Ion Brătianu. Dar de aci nu decurge consecinţa că un bărbat politic care vine la putere pe calea normală şi parlamentară să fie ţinut a urma calea greşită a predecesorilor săi, după ce el a condamnat-o cu energie pe când era în opoziţiune. Dacă o face, oricine este în drept a zice că, pentru a ajunge la putere, acest bărbat a primit de a renega credinţele sale. Teoria continuităţii guvernamentale nu-l poate scuza. Ce ar mai însemna, în adevăr, rotagiul constituţional al partidelor, dacă fiecare cabinet ajungănd la putere ar zice : „Am combătut crâncen pe predecesorii mei în cutare sau cutare cestiune vitală, dar astăzi n'am ce face, trebue să urmez tot aşa, căci sunt la guvernu. Ştiţi onorabili confraţi ce ar însemna un asemenea sistem? El ar fi legitimarea guvernului personal. Atunci n’ar mai exista în Ţară decât o singură politică la care toate partidele, toţi bărbaţii politici, ar trebui să se închine pe rând, şi, această politică fiind la noi aceea a Regelui, continuitatea ar însemna cu alte cuvinte: Negaţiunea guvernului reprezentativ şi a tot putinţa Capului Statului. Pe cât ştim, Naţionalul şi amicii lui s’au ridicat cu tărie contra acestui sistem ; ei imputau tocmai junimiştilor tendinţa de a stabili regimul personal şi declaraţi sus şi tare că voesc a reda Ţărei liberul său arbitru. Aşadar, să nu vie D-lor să ne zică astăzi că guvernul Lascar Catargiu ar fi fost revoluţionar dacă n’ar fi urmat calea D-lor Ion Brătianu şi Carp in cestiunea fortificărilor, căci atunci ar trebui să credem că regimul actual consideră orice opunere chiar legală la voinţa Palatului, ca un act revoluţionar. Tot astfel nu putem înţelege ca un partid politic, cu vederi opuse, care urmează altuia la cârmă într’un Stat constituţional, să nu poată aplica vederile sale decât în mod evoluţionist. Evoluţionismul pe terimul fiziologic nu este decât o desvoltare succesivă a individului; în politică el este, prin analogie, desvoltarea unui partid. Această desvoltare implică negreşit unele modificări succesive în organismul şi în vederile partidului, dar asemenea modificări nu se fac într’un mod atât de subit, ca prin farmec, precum s’au făcut în ideile Naţionalului şi a partizanilor săi. Chiar după Darwin, au trecut mii şi mii de ani până când maimuţa a devenit om; n’ar fi trebuit oare să treacă cel puţin câteva luni până când partidul conservator să devie partidul Palatului ? In acest caz vorba de evoluţiune este clar un eufemism întrebuinţat în locul oportunismului. Să nu’şî închipuiască clar Naţionalul că Ţara se va înşela un singur moment asupra adevăratelor cauze cari au produs atitudinea lui Lascar Catargiu şi a unora din amicii săi in cestiunea fortificărilor. Nu mai există nici umbră de îndoială în această privinţă. Nu ! Lascar Catargiu n’a trădat pe nimenea! El s’a trădat singur primind condiţiunile impuse de Palat. Toate frazele meşteşugite şi esplicările sofistice nu vor smulge această convingere din conştiinţa Ţărei. O dovadă pipăită este că chiar Domnul Iancovescu, care a subscris articolul din Naţionalul, a votat contra fortificărilor. Aşadar confratele nostru este revoluţionar dar înţelege evoluţiunile. El a votat alaltăieri contra fortificărilor, şi prin urmare contra continuităţei politice şi ori apăra cu talent în ziarul ce’l dirijează o cauză pe care a combătut-o ca deputat. Evoluţiunea a început şi promite pentru viitor, dar dănsa este atât de repede încât Dumnezeu știe unde are să se oprească. Dunăreanul. ---------------------------1 gm |-------------------------- TELEGRAME (SERVICIUL DE DIMINEAŢĂ) PARIS, 6 Aprilie. — Un articol al ziarului Figaro, semnalează uneltirile Germaniei pentru a anexa Marocul. Este adevărat că Englitera supraveghiază aceste uneltiri, dar ea ar fi dispusă să cadă de acord cu Germania pentru o împărţire a Marocului, cu condiţiunea ca Francia, Italia şi Spania să fie excluse din această împărţire. Se crede că împăratul Wilhelm nu va întârzia să visiteze pe împăratul Marocului cu o escadră tare. BELGRAD, 6 Aprilie. — Negocierile pentru tratatul de comerţ serbobulgar suferă un nou timp de oprire din cauza exigenţelor făcute în ultimul moment de către cabinetul din Sofia. BELGRAD, 6 Aprilie— Ministrul Franciei a prezintat regenţilor în audienţă solemnă noile sale scrisori de creanţă şi răspunsul D-lui Carnot la notificarea urcărei pe Tron a Regelui Alexandru. BERLIN, 6 Aprilie.— „Post11 într’un articol oficios, răspunde insinuărilor ziarului „Standard“ care atribuia Germaniei intenţiunea de a dobândi supremaţia asupra arhipelagului Samoa, în paguba celorlalte puteri, şi desminte că guvernul din Berlin ar avea asemenea intenţiuni. Foaia oficioasă aminteşte că D. de Bismark a desaprobat uneltirile consulului german din Samoa, ea afirmă că Germania nu voeşte nimic altceva decât ocrotirea însemnatelor sale interese comerciale. BERLIN", 6 Aprilie. — Pe la prima jumătate a lunei Iunie, se va inaugura noul Orient-Express care se va îndrepta de la Berlin la Budapesta şi de acolo la Salonic, unde mesageriile germane vor lua curierul Zanzibarului, care va câştiga astfel 18 ore. VIENA, 6 Aprilie. — Se declară inexactă ştirea că călătoria principesei Clementina, în Austria, ar avea oarecare legătură cu negocieri menite să pregătească logodna principelui Ferdinand al Bulgariei cu o principesă din familia Orleans. E cestiune tot de căsătorie, dar se crede că e vorba de o principesă care aparţine unei alte familii. VIENA, 6 Aprilie. — Ştirile primite din Varşovia anunţă că şeful Statul IMajor, colonel Nagloviski a convocat pe toţi comandanţii arondismentelor militare din guvernământul Poloniei, şi că deliberările ţin de trei zile. ROMA, 6 Aprilie.— Agenţia Ştefani e autorizată să desmintă în chipul cel mai formal conversaţiunile atribuite generalului Menabrea, ambasador al Italiei la Paris şi D-lui Spuller, ministru al afacerilor străine al Franciei, în privinţa călătoriei ce principele moştenitor al Italiei ar face-o în Francia, în timpul exposiţiei. PARIS, 6 Aprilie. — D. Carnot, pe deplin însănătoşit a asistat azi la deschiderea Exposiţiei Istoriei Revoluţiunei. PARIS, 6 Aprilie.— Nnoî perchiziţii domiciliare s’au făcut la diferite personagii însemnate din partidul Bulangist, dar nici o confiscare însemnată nu e semnalată. (Havas). Domnului, când a pus sfînta Cruce în mâna Reginei. Datoria Capului Bisericei naţionale este de a nu uita că în Legea luterană (religiunea M. S. Reginei) semnul Crucei nu există. Un creştin ortodox. UN AVERTISMENT Mâine sfînta noastră Biserică va serba învierea Domnului Isus Christos. Desigur Capul Statului şi M. S. Regina vor asista ca de obicei la ceremonia religioasă. Rugăm pe I. P. S. Mitropolit Primat să-şi aducă aminte că este Capul Bisericeî naţionale şi că, ca atare, are sfînta datorie de a da exemplul respectului Legei noastre Ortodoxe. Canoanele bisericeşti şi uzul secular nu permit unui preot de a încredinţa sfînta Cruce în mâna unei femei, fie ea chiar ortodoxă. Atât mai mult nu poate fi permis de a încredinţa sfînta Cruce în mâna unei femei eterodoxă cum este M. S. Regina. Să nu repete dlar I. P. S. Părinte în anul acesta greşala pe care a comis-o anul trecut la Învierea Un grup fără raţiune S’a auzit, că zilele trecute s’ar fi constituit un grup parlamentar care ar fi luat numele de grupul constituţional. Da, un grup parlamentar zis constituţional, ori cât de nostim ar fi acest nume şi acest grup, a fost constituit, şi D. P. P. Carp, improvisat preşedinte al acelui grup, a şi comunicat Camerei în mijlocul unei ilarităţi semnificative pentru noul născut, constituirea lui. Se pare că D. P. P. Carp, vede in grupul său ceva din cale afară important pentru parlament. Se poate! Dar până atunci, adică până se va dovedi importanţa grupului constituit din oameni necunoscuţi ţărei şi aleşi prin prefecţi contra ştirea alegătorilor, din oamenii cari n’au dat semn de viaţă în parlament ca Domnii Christodorescu (cine’l cunoaşte ?) Climescu (?) Dănărie (?) Gâţă (?) Georgescu(?) Goilov (?) Ion Nicolae (?) Macridescu (?) Mărăscu(?) Mateescu(?) Peiu (?) D. Rosetti (?) Ţăpârdea (?) Vidraşcu (?) Constantinescu Gr. (?) Glaţescu(?) şi toţi ceilalţi, până atunci zicem, trebue să ne dăm seamă de raţiunea creărei acestui grup. înţelegeam ca oamenii de mai sus cu colegi lor iubitori de linişte şi nepărtinitori, să se ţină de guverne, fîindu-le cu desăvârşire indiferent cine e la cârmă, liberali sau conservatori, junimişti sau colectivişti, dar ca aceşti domni să facă act de constituire a unui grup parlamentar aparte, în opunere cu partidele şi guvernul ţărei, iată un lucru pe care nu-l înţelegem. Şi iată de ce ne vine greu a înţelege raţiunea de a fi a noului grup parlamentar, compus precum am văzut de oameni poate foarte onorabili, dar absolutamente necunoscuţi în Ţară. Pe timpul când D. P. Carp era tare şi mare, adică pe când era ministru, junimiştii şi D-sa, ca oratorul lor, au declarat că D-lor nu formează un grup aparte de acel conservator. Când i s’a spus D-lui P. Carp că ministeriul din care D-sa face parte nu e constituţional şi parlamentar, D-sa a spus: Dacă n’am eşit din sinul vostru, am intrat în sinul vostru, ne am făcut noi junimiştii cel 2 şi jumătate ai majorităţei. De atuncea junimiştii n’au vrut să audă de deosebire de vederi între ei şi majoritatea conservatoare , ba se bazau chiar pe acea majoritate conservatoare spre a se menţine acolo unde ei s’au cocoţat. îşi aduce fiecare aminte când D. Lascar Catargiu zicând: Dacă sunteţi conservatori ţineţi angajamentele luate de conservatori, între cari figurau şi porturile france, D. P. Carp, ca conservator solidar cu D. Catargiu, a răspuns, că nu trebue să ia conservatorii angajamente ce nu pot ţine; iar D. Al. Lahovary, actualul ministru de externe, răspunse D-lui Lascar Catargiu, actualul său preşedinte de consiliu, că la D-sa nu e vorbă de porto-franc ci de portofoliu. Ce resultă de aci? Resultă că ministeriul Carp-Rosetti făgăduia orice deosebire între D. Catargiu cu ai săi şi junimiştii. Colecţiunea Epocei e apoi de faţă pentru a dovedi cele zise de noi mai sus. Fiind astfel ne întrebăm ? Care e raţiunea disidenţei acelor necunoscuţi cari s’au întrunit în grupul efemer, zis constituţional ? Noi nu o vedem, înţelegem ca D-nii Th. Rosetti-Carp- Maiorescu să facă o disidenţă ca paraponisiţi ; la rigoare primim şi pe D-nii Menelas Ghermani, prinţul Alex. Ştirbei şi Alex. Marghiloman, ca păcăliţi; mai primim şi pe taciturnul Jacques care formează un stâlp al junimei în calitatea sa de director al convorbirilor literare ; însă toţi ceiolalţi se arată prea neconştienţi de rolul lor în parlament, când, chemaţi de a ajuta guvernul prin numărul lor, ei urmează pe paraponisiţi şi paralisează activitatea acelui guvern pe care ei trebue să-l ajute în sarcina sa. Acestea zise de noi, cari suntem cu desăvîrşire independenţi şi cari suntem puşi în alternativa de a alege între ce e raţional şi iraţional, ar trebui să pună pe gânduri pe acei necunoscuţi bărbaţi de stat cari formează grupul constituţionalilor şi credem că fără multă reflexiune ei se vor convinge că calea de a face opoziţie prin vot mut nu e cea naturală. In adevăr, am fi curioşi de a auzi pe D. Climescu, bunioară, pe D. Peiu, pe D. D. Rosetti, pe D. Ţăpârdea şi alţii explicând cauza disidenţei lor! Ce-ar putea ei să ne zică? Dacă arspune ceva neraţional tot am primi, căci am avea satisfacţia cerească de a asculta glasul lor venit din ceruri şi pe care nu ’l-am auzit în toatăParata sesiunei parlamentare. Dar dacă sunt filosofi practici şi ştiu că tăcerea e de aur, atuncea să fie şi oameni de stat practici şi să nu se joace de a grupuri cari pentru ei, aceasta o afirmăm cu siguranţă, n’au nici o raţiune de a fi, iar pentru ţară sunt o adevărată calamitate. Sperăm că D. Lascar Catargiu, om de stat practic,1,va şti să convingă prin raţiuni practice, că grupul constituţional e o jucărie parlamentară, dăunătoară ţărei, fără raţiune şi fără viitor. Cei cu sentimente liberale din acel grup nu trebue să aibă ruşine de a se întoarce la liberali, având un şef pe D. Dimitrie Brătianu , iar cei cu sentimente conservatoare au puterea în mână. Dar sentimente constituţionale ? Aceia cari le au (?) pot sta alăturea cu D. P. P. Carp. Ministerul Catargiu Citim în ziarul politic „Schwarzgelb“ din Viena următoarele sub titlul de mai sus: Situaţiunea în România a intrat în fine în calea ei normală, iar peste neruşinata tragicomedie, care a fost jucată de junimişti cu mai multă neobrăzare decât talent pe scena politică a României, a căzut perdeaua pentru totdeauna. D-nii Carp şi Maiorescu, al căror program constă în faptul, că posedă cinismul de a nu avea nici un fel de program, a căror convingere e lipsa totală de convingeri şi cari preconisează în cestiuni politice, naţionale şi religioase un fel de nihilism, cari joacă cu cele mai sfinte convingeri şi interese ale naţiunei, un fel de vabanque, aceşti Domni, cari posedă în toată România o jumătate duzină de partizani, fiind în străinătate nişte mărimi necunoscute, fără nici un credit politic şi fără nici o autoritate, au avut cutezanţa neauzită, de a lua frânile guvernului după căderea lui I. Brătianu şi a impune ţăreî care a întors spetele unui om cu o însemnătate oarecare, nimicnicia lor proprie. Deşi ţara ’şi-a manifestat voinţa sa legală trimiţând în parlament o majoritate liberal-conservatoare, junimiştii s’au agăţat de putere şi chiar în cele din urmă momente ei au făcut culpabila încercare de a abuza de numele onorabil al prezidentului Senatului, generalul Florescu pentru a prelungi sub steagul acestei persoane onorabile uniciosul regim junimist. România e o ţară constituţională şi parlamentară. Ea posedă o constituţie care e garanţia sigură a drepturilor sale naţionale. Era clar de prevăzut că lovitura de Stat junimistă nu va forma decât o fază trecătoare. Regele Carol a comis o mare greşală, că a menţinut aşa de mult timp pe junimişti la cârmă, tot astfel şi diplomaţia străină care a dat junimiştilor sprijinul ei, n’a lucrat în interesul guvernelor respective. România nu poate doar avea simpatii pentru aceia cari favorisează o lovitură de Stat şi cari vor să o jăfuiască de drepturile sale Constituţionale şi parlamentare. Liberalii-conservatori surb Catargiu în unire cu liberalii independenţi de sub Dum. Brătianu au pricinuit căderea ministerului I. Brătianu. A fost deci o datorie constituţională, ca imediat după căderea lui I. Brătianu să se cheme un minister Catargiu. Ministerul Catargiu este un rezultat al necesităţii Constituţionale şi parlamentare care nu a putut cauza neîncredere la nici o putere străină. Dacă unele organe de publicitate izolate din Viena şi Budapesta iau un aer duşmănesc faţă cu noul minister român, şi fac presupuneri asupra politicei sale externe, atuncea aceasta nu poate avea ---------------------------A*-—------------------------------