Adevěrul, aprilie 1889 (Anul 1, nr. 188-211)

1889-04-08 / nr. 194

ANUL I.­No. 194.­ Numărul 10 bani ABONAMENTELE ÎNCEP LA 1 SI 15 ALE FIE­CAREI LUNI SI SE PLĂTESC TOT­DEAUNA ÎNAINTE In BUCURESCI la casa Administrației Din JUDEȚE prin mandate poștale Un an...............................30 lei Şase luni.........................15 „ Trei luni...........................8 „ IN STRAINATATE la toate officiile din Uniunea poștală Un an, 50 leiȘose luni, 25 lei. MANUSCRISELE NU SE INAFOIAZA. ADMINISTRATIA: Strada TVouft, 6 Director politic: ALEX. V. BELDIMANU E­diția :APrijBauL. Să te feresc!, Române! de cuiți străin în casă. V. Alexandri. SAMBATA 8 APRILIE 1889^ Numărul 10 bani ANUNOIURILE DIN BUCURESCI SE PRIMESC LA ADMINIS­­­TRATIE SI LA AGENTIA HAVAS Din JUDETE direct la administraţie Anuneiuri, pagina IV... 0, 30 b. linia „ „ III.... 1,­­ 1. „ Inserţiile şi Reclamele 2 lei rândul. DIN STRAINATATE LA P^JțlS la AgenJtâ'Wigas, 8 Place de l^Mhrse și sueufa&IeTe'elj'r­­Msecum și lițtdățle oficii­e lei, ^ttblicitate::\ UN NUMER TBCHIŰ 30BANI V. wfeww I ......... ... REDACŢIA : Strada EVOLUȚIUNEA „ NAȚIONALULUI ” ---------------------------------^-rev903-"---------------------------------' De pp fara ralime ---------------------------------MAQ&nr----------------------------------­MINISTERUL CATARGIU ----------------------------------■CcQ&Tri*--------------------------------­Porumbei în voiaj ----------------------------------------------------­TORTURELE AMORULUI Bucureşti 7 Aprilie Evoluţiunea „Naţionalului“ Naţionalul îşi ia ingrata sarcină de a explica, sau mai bine, de a scuza atitudinea D-lui Lascar Ca­­targiu, in cestiunea fortificărilor. Confratele nostru voeşte a do­vedi că şeful său, venind la putere, nu­­şi-a schimbat ideile pe cari le avea în opoziţiune ci a fost silit să ţie seamă de situaţiunea creată şi de faptele îndeplinite. „Un guvern revoluţionar, zice Naţionalul, care vine după o luptă şi o răsturnare deplină a vechei organizaţii, poate trece peste toate, un guvern de continuitate, un gu­vern venit în mod normal la cârmă, este fatal supus unei oare­care con­tinuităţi şi îndrumarea Statului po­trivit vederilor sale nu o poate face de­cât cu încetul în mod evo­­luţionar şi nu revoluţionar.11 Din această argumentare or­ganul D-lui Catargiu trage con­­cluziunea că şeful conservatorilor n’a trădat pe nimeni şi că atitu­dinea sa în cestiunea fortificărilor nu este de­cât o consecinţă inevi­tabilă a detestabilei politice colecti­viste. Aşa este fără îndoială. Nimeni nu s’a gândit a face pe Domnul Lascar Catargiu respunzător de greşelile trecutului. Toată lumea ştie că fortificările sunt opera es­­clusivă a Regelui şi a lui Ion Brătianu. Dar de aci nu decurge conse­cinţa că un bărbat politic care vine la putere pe calea normală şi parlamentară să fie ţinut a urma calea greşită a predecesorilor săi, după ce el a condamnat-o cu energie pe când era în opozi­ţiune. Dacă o face, ori­cine este în drept a zice că, pentru a ajunge la putere, acest bărbat a primit de a renega credinţele sale. Teoria continuităţii guvernamen­tale nu-l poate scuza. Ce ar mai însemna, în adevăr, ro­­tagiul constituţional al partidelor, dacă fie­care cabinet ajungănd la putere ar zice : „Am combătut crâncen pe prede­cesorii mei în cutare sau cutare ces­­tiune vitală, dar astă­zi n'am ce face, trebue să urmez tot aşa, căci sunt la guvernu. Ştiţi onorabili confraţi ce ar în­semna un asemenea sistem? El ar fi legitimarea guvernului personal. Atunci n’ar mai exista în Ţară de­cât o singură politică la care toate partidele, toţi bărbaţii poli­tici, ar trebui să se închine pe rând, şi, această politică fiind la noi aceea a Regelui, continuitatea ar însemna cu alte cuvinte: Ne­­gaţiunea guvernului reprezentativ şi a tot putinţa Capului Statului. Pe cât ştim, Naţionalul şi ami­cii lui s’au ridicat cu tărie contra acestui sistem ; ei imputau tocmai junimiştilor tendinţa de a stabili regimul personal şi declaraţi sus şi tare că voesc a reda Ţărei liberul său arbitru. Aşa­dar, să nu vie D-lor să ne zică astă­zi că guvernul Lascar Catargiu ar fi fost revoluţionar dacă n’ar fi urmat calea D-lor Ion Bră­­tianu şi Carp in cestiunea fortifi­cărilor, căci atunci ar trebui să credem că regimul actual consi­deră ori­ce opunere chiar legală la voinţa Palatului, ca un act re­voluţionar. Tot ast­fel nu putem înţelege ca un partid politic, cu vederi o­­puse, care urmează altuia la cârmă într’un Stat constituţional, să nu poată aplica vederile sale de­cât în mod evoluţionist. Evoluţionismul pe terimul fizio­logic nu este de­cât o desvoltare succesivă a individului; în politică el este, prin analogie, desvoltarea unui partid. Această desvoltare im­plică negreşit unele modificări suc­cesive în organismul şi în vederile partidului, dar asemenea modifi­cări nu se fac într’un mod atât de subit, ca prin farmec, precum s’au făcut în ideile Naţionalului şi a partizanilor săi. Chiar după Darwin, au trecut mii şi mii de ani până când maimuţa a devenit om; n’ar fi trebuit oare să treacă cel puţin câte­va luni până când partidul conservator să devie partidul Palatului ? In acest caz vorba de evoluţiune este clar un eufemism întrebuinţat în locul oportunismului. Să nu’şî închipuiască clar Naţio­nalul că Ţara se va înşela un sin­gur moment asupra adevăratelor cauze cari au produs atitudinea lui Lascar Catargiu şi a unora din a­­micii săi in cestiunea fortificărilor. Nu mai există nici umbră de în­doială în această privinţă. Nu ! Lascar Catargiu n’a trădat pe nimenea! El s’a trădat singur primind condiţiunile impuse de Palat. Toate frazele meşteşugite şi es­­plicările sofistice nu vor smulge această convingere din conştiinţa Ţărei. O dovadă pipăită este că chiar Domnul Iancovescu, care a sub­scris articolul din Naţionalul, a vo­tat contra fortificărilor. Aşa­dar confratele nostru este revoluţionar dar înţelege evoluţiu­­nile. El a votat alaltăieri contra fortificărilor, şi prin urmare con­tra continuităţei politice şi ori apăra cu talent în ziarul ce’l dirijează o cauză pe care a combătut-o ca deputat. Evoluţiunea a început şi promite pentru viitor, dar dănsa este a­­tât de repede în­cât Dumnezeu știe unde are să se oprească. Dunăreanul. ---------------------------1 gm |--------------------------­ TELEGRAME (SERVICIUL DE DIMINEAŢĂ) PARIS, 6 Aprilie. — Un articol al ziarului Figaro, semnalează uneltirile Germaniei pentru a anexa Marocul. Este adevărat că Englitera supraveghiază a­­ceste uneltiri, dar ea ar fi dispusă să cadă de acord cu Germania pentru o împărţire a Marocului, cu condiţiunea ca Francia, Italia şi Spania să fie ex­cluse din această împărţire. Se crede că împăratul Wilhelm nu va întârzia să visiteze pe împăratul Ma­rocului cu o escadră tare. BELGRAD, 6 Aprilie. — Negocie­­rile pentru tratatul de comerţ serbo­­bulgar suferă un nou timp de oprire din cauza exigenţelor făcute în ultimul moment de către cabinetul din Sofia. BELGRAD, 6 Aprilie— Ministrul Franciei a prezintat regenţilor în au­dienţă solemnă n­oile sale scrisori de creanţă şi răspunsul D-lui Carnot la notificarea urcărei pe Tron a Regelui Alexandru. BERLIN, 6 Aprilie.— „Post11 într’un articol oficios, răspunde insinuărilor zia­rului „Standard“ care atribuia Germa­niei intenţiunea de a dobândi suprema­ţia asupra arhipelagului Samoa, în pa­guba celorlalte puteri, şi desminte că guvernul din Berlin ar avea asemenea intenţiuni. Foaia oficioasă aminteşte că D. de Bismark a desaprobat uneltirile consulului german din Samoa, ea afirmă că Germania nu voeşte nimic alt­ceva de­cât ocrotirea însemnatelor sale inte­rese comerciale. BERLIN", 6 Aprilie. — Pe la prima jumătate a lunei Iunie, se va inaugura noul Orient-Express care se va îndrepta de la Berlin la Budapesta şi de acolo la Salonic, unde mesageriile germane vor lua curierul Zanzibarului, care va câştiga ast­fel 18 ore. VIENA, 6 Aprilie. — Se declară inexactă ştirea că călătoria principesei Clementina, în Austria, ar avea oare­care legătură cu negocieri menite să pregătească logodna principelui Ferdi­nand al Bulgariei cu o principesă din familia Orleans. E cestiune tot de că­sătorie, dar se crede că e vorba de o principesă care aparţine unei alte fa­milii. VIENA, 6 Aprilie. — Ştirile primite din Varşovia anunţă că şeful Statul I­­Major, colonel Nagloviski a convocat pe toţi comandanţii arondismentelor militare din guvernământul Poloniei, şi că deli­berările ţin de trei zile. ROMA, 6 Aprilie.— Agenţia Ştefani e autorizată să desmintă în chipul cel mai formal conversaţiunile atribuite ge­neralului Menabrea, ambasador al Ita­liei la Paris şi D-lui Spuller, ministru al afacerilor străine al Franciei, în pri­vinţa călătoriei ce principele moştenitor al Italiei ar face-o în Francia, în timpul­ exposiţiei. PARIS, 6 Aprilie. — D. Carnot, pe deplin însănătoşit a asistat azi la des­chiderea Exposiţiei Istoriei Revoluţiunei. PARIS, 6 Aprilie.— Nnoî perchiziţii domiciliare s’au făcut la diferite perso­nagii însemnate din partidul Bulangist, dar nici o confiscare însemnată nu e sem­nalată. (Havas). Domnului, când a pus sfînta Cruce în mâna Reginei. Datoria Capului Bisericei naţio­nale este de a nu uita că în Legea luterană (religiunea M. S. Reginei) semnul Crucei nu există. Un creştin ortodox. UN AVERTISMENT Mâine sfînta noastră Biserică va serba învierea Domnului Isus Christos. De­sigur Capul Statului şi M. S. Regina vor asista ca de obicei­ la ceremonia religioasă. Rugăm pe I. P. S. Mitropolit Primat să-şi aducă aminte că este Capul Bisericeî naţionale şi că, ca atare, are sfînta datorie de a da exemplul respectului Legei noastre Ortodoxe. Canoanele bisericeşti şi uzul se­cular nu permit unui preot de a încredinţa sfînta Cruce în mâna unei femei, fie ea chiar ortodoxă. Atât mai mult nu poate fi per­mis de a încredinţa sfînta Cruce în mâna unei femei eterodoxă cum este M. S. Regina. Să nu repete dlar I. P. S. Pă­rinte în anul acesta greşala pe care a comis-o anul trecut la Învierea Un grup fără raţiune S’a auzit, că zilele trecute s’ar fi con­stituit un grup parlamentar care ar fi luat numele de grupul constituţional. Da, un grup parlamentar zis constituţional, ori cât de nostim ar fi acest nume şi acest grup, a fost constituit, şi D. P. P. Carp, improvisat preşedinte al acelui grup, a şi comunicat Camerei în mijlo­cul unei ilarităţi semnificative pentru noul născut, constituirea lui. Se pare că D. P. P. Carp, vede in grupul său ceva din cale afară impor­tant pentru parlament. Se poate! Dar până atunci, adică până se va dovedi importanţa grupului constituit din oameni necunoscuţi ţărei şi aleşi prin prefecţi contra ştirea alegătorilor, din oamenii cari n’au dat semn de viaţă în parlament ca Domnii Christodorescu (cine’l cunoaşte ?) Climescu (?) Dănărie (?) Gâţă (?) Georgescu(?) Goilov (?) Ion Nico­­lae (?) Macridescu (?) Mărăscu(?) Mate­­escu(?) Peiu (?) D. Rosetti (?) Ţăpârdea (?) Vidraşcu (?) Constantinescu Gr. (?) Gla­­ţescu(?) şi toţi cei­l­alţi, până atunci zicem, trebue să ne dăm seamă de ra­ţiunea creărei acestui grup. înţelegeam ca oamenii de mai sus cu colegi lor iubitori de linişte şi nepăr­tinitori, să se ţină de guverne, fîindu-le cu desăvârşire indiferent cine e la cârmă, liberali sau conservatori, junimişti sau colectivişti, dar ca aceşti domni să facă act de constituire a unui grup parla­mentar a­parte, în opunere cu partidele şi guvernul ţărei, iată un lucru pe care nu-l înţelegem. Şi iată de ce ne vine greu a înţelege raţiunea de a fi a noului grup parla­mentar, compus precum am văzut de oa­meni poate foarte onorabili, dar absolu­­tamente necunoscuţi în Ţară. Pe timpul când D. P. Carp era tare şi mare, adică pe când era ministru, ju­nimiştii şi D-sa, ca oratorul lor, au de­clarat că D-lor nu formează un grup aparte de acel conservator. Când i s’a spus D-lui P. Carp că ministeriul din care D-sa face parte nu e constituţional şi parlamentar, D-sa a spus: Dacă n’am eşit din sinul vostru, am intrat în sinul vostru, ne am făcut noi junimiştii cel 2 şi jumătate ai majorităţei. De atuncea junimiştii n’au vrut să audă de deosebire de vederi între ei şi majoritatea conser­vatoare , ba se bazau chiar pe acea ma­joritate conservatoare spre a se menţine acolo unde ei s’au cocoţat. îşi aduce fie­care aminte când D. Las­car Catargiu zicând: Dacă sunteţi con­servatori ţineţi angajamentele luate de conservatori, între cari figurau şi portu­rile france, D. P. Carp, ca conservator solidar cu D. Catargiu, a răspuns, că nu trebue să ia conservatorii angajamente ce nu pot ţine; iar D. Al. Lahovary, actualul ministru de externe, răspunse D-lui Lascar Catargiu, actualul său pre­şedinte de consiliu, că la D-sa nu e vorbă de porto-franc ci de portofoliu. Ce resultă de aci? Resultă că ministeriul Carp-Rosetti făgăduia ori­ce deosebire între D. Ca­targiu cu ai săi şi junimiştii. Colecţiunea Epocei e apoi de faţă pentru a dovedi cele zise de noi mai sus. Fiind ast­fel ne întrebăm ? Care e ra­ţiunea disidenţei acelor necunoscuţi cari s’au întrunit în grupul efemer, zis cons­tituţional ? Noi nu o vedem, înţelegem ca D-nii Th. Rosetti-Carp- Maiorescu să facă o disidenţă ca para­ponisiţi ; la rigoare primim şi pe D-nii Menelas Ghermani, prinţul Alex. Ştir­bei şi Alex. Marghiloman, ca păcăliţi; mai primim şi pe taciturnul Jacques care formează un stâlp al junimei în calita­tea sa de director al convorbirilor li­terare ; însă toţi ceiol­alţi se arată prea neconştienţi de rolul lor în parla­ment, când, chemaţi de a ajuta guver­nul prin numărul lor, ei urmează pe pa­raponisiţi şi paralisează activitatea acelui guvern pe care ei trebue să-l ajute în sarcina sa. Acestea zise de noi, cari suntem cu desăvîrşire independenţi şi cari suntem puşi în alternativa de a alege între ce e raţional şi iraţional, ar trebui să pună pe gânduri pe acei necunoscuţi bărbaţi de stat cari formează grupul constitu­ţionalilor şi credem că fără multă re­­flexiune ei se vor convinge că calea de a face opoziţie prin vot mut nu e cea naturală. In adevăr, am fi curioşi de a auzi pe D. Climescu, bunioară, pe D. Peiu, pe D. D. Rosetti, pe D. Ţăpârdea şi alţii explicând cauza disidenţei lor! Ce-ar putea ei să ne zică? Dacă ar­­spune ceva neraţional tot am primi, căci am avea satisfacţia cerească de a asculta glasul lor venit din ceruri şi pe care nu ’l-am auzit în toată­­Pa­rata sesiunei parlamentare. Dar dacă sunt filosofi practici şi ştiu că tăcerea e de aur, atuncea să fie şi oameni de stat practici şi să nu se joace de a gru­puri cari pentru ei, aceasta o afirmăm cu siguranţă, n’au nici o raţiune de a fi, iar pentru ţară sunt o adevărată ca­lamitate. Sperăm că D. Lascar Catargiu, om de stat practic,1,va şti să convingă prin ra­ţiuni practice, că grupul constituţional e o jucărie parlamentară, dăunătoară ţărei, fără raţiune şi fără viitor. Cei cu sentimente liberale din acel grup nu trebue să aibă ruşine de a se întoarce la liberali, având un şef pe D. Dimitrie Brătianu , iar cei cu sentimente conservatoare au puterea în mână. Dar sentimente constituţionale ? Aceia cari le au (?) pot sta alăturea cu D. P. P. Carp. Ministerul Catargiu Citim în ziarul politic „Schwarzgelb“ din Viena următoarele sub titlul de mai sus: Situaţiunea în România a intrat în fine în calea ei normală, iar peste ne­ruşinata tragicomedie, care a fost ju­cată de junimişti cu mai multă neobră­zare de­cât talent pe scena politică a României, a căzut perdeaua pentru tot­­de­a­una. D-nii Carp şi Maiorescu, al căror pro­gram constă în faptul, că posedă cinis­mul de a nu avea nici un fel de pro­gram, a căror convingere e lipsa to­tală de convingeri şi cari preconisează în cestiuni politice, naţionale şi religioase un fel de nihilism, cari joacă cu cele mai sfinte convingeri şi interese ale na­­ţiunei, un fel de va­banque, aceşti Domni, cari posedă în toată România o jumă­tate duzină de partizani, fiind în străi­nătate nişte mărimi necunoscute, fără nici un credit politic şi fără nici o au­toritate, au avut cutezanţa neauzită, de a lua frânile guvernului după căderea lui I. Brătianu şi a impune ţăreî care a întors spetele unui om cu o în­semnătate oare­care, nimicnicia lor pro­prie. Deşi ţara ’şi-a manifestat voinţa sa legală trimiţând în parlament o majori­tate liberal-conservatoare, junimiştii s’au agăţat de putere şi chiar în cele din urmă momente ei au făcut culpabila în­cercare de a abuza de numele onorabil al prezidentului Senatului, generalul Flo­­rescu pentru a prelungi sub steagul a­­cestei persoane onorabile uniciosul regim junimist. România e o ţară constituţională şi parlamentară. Ea posedă o constituţie care e garanţia sigură a drepturilor sale naţionale. Era clar de prevăzut că lovi­tura de Stat junimistă nu va forma de­cât o fază trecătoare. Regele Carol a comis o mare greşală, că a menţinut aşa de mult timp pe junimişti la cârmă, tot ast­fel şi diplomaţia străină care a dat junimiştilor sprijinul ei, n’a lucrat în interesul guvernelor respective. Ro­mânia nu poate doar avea simpatii pen­tru aceia cari favorisează o lovitură de Stat şi cari vor să o jăfuiască de drep­turile sale Constituţionale şi parlamen­tare. Liberalii-conservatori surb Catargiu în unire cu liberalii independenţi de sub Dum. Brătianu au pricinuit căderea mi­nisterului I. Brătianu. A fost deci o da­torie constituţională, ca imediat după căderea lui I. Brătianu să se cheme un minister Catargiu. Ministerul Catargiu este un rezultat al necesităţii Consti­tuţionale şi parlamentare care nu a pu­tut cauza neîncredere la nici o putere străină. Dacă unele organe de publicitate izo­late din Viena şi Budapesta iau un aer duşmănesc faţă cu noul minister român, şi fac presupuneri asupra politicei sale externe, atuncea aceasta nu poate avea ---------------------------A*-—------------------------------­

Next