Adevěrul, iunie 1889 (Anul 1, nr. 237-261)

1889-06-28 / nr. 260

2 fiii bulgarilor gi sunt deci in mainile inamicilor celor mai primejdiogi ai Sultanului, ori gi ce ar spune diplomatul Vukovici. Nu pe aci dar Rusia, scoasä din räbdare s’ar hotäri sä porneascä. Drumul spre Angora e liber, gi terasamentele n’ar putea impedica mersul unui inamic hotärit. In 1877, o artilerie formidabilä, mari aprovizionäri de resbel grämädite de Abdul-Azis, au permis lui Mucar- Paga de a suspnea in mod eroic lupta in care adversarii lui au cucerite laudele meritate ale lumei intregi. Astäzi armarea e aproape nulä, artileria, acea din trecut a cäzut in mäinile invingätorului, gi rezistenpi ar fi slabä. Nu in^elegem de loc deci aceastä politicä mare vizibalä care vrea in ruptul capului sä punä pe Turcia in rändurile puterilor ostile Rusiei. Dumnezeu orbegte mai intern pe cei cari vrea sä -i piardä.... §i o stie asta, Kiamil-Paga. Nu se gtie nimic sigur despre vizitele imperatului Germaniei gi a §ahului Persiei la Constantinopol. Sigur se gtie atata ca imperatul Wilhelm se va opri la Ateneu gi se va intoarce tot pe unde a venit prin Italia. Cat e vorba de §ahul Persiei, este o chestiune de eticheta. Nasser-Edin ’§l-a trimis pe primul seu ministru la Constantinopol, unde reclamau nigte interese familiare, cäsätoria fiului seu cu fica ambasadorului Persiei. §ahul refuzase de a sta la Ildiz- Kiosk, gi s’a decis atunci ca suveranul Persan sä stea la Dolma-Bakce, §i acolo va fi primit de Sultanul. Mi se asigurä cä Marele Vizir ar fi cumpärat un mare numär de acpuni ale celor douä ziare importante la Voltaire et la Reforme—primul se publicä in Francia, al doilea in Belgia. 23 Iunie 1889. Ahmed. Italia §i Austria Incidental de la Gabes (Istria). ROMA, 26 Iunie. — La Camera D. Crispi a răspuns la interpelarea D-lui Cavaletti asupra faptelor ce s’au petrecut mai deunazi in apele din Gabes. Primul ministru a expus faptele gi a zis ca in presenfa opiniunilor contrazicatoare, el a ordonat o anchetä pentru propriul säu cont. Aceastä anchetä nu e terminatä dupä cum nu e nici acea ce se face decat representantul Franciei. In privinpa celor ce s’au petrecut in apele Istriei, D. Crispi a declarat cä comandantul Austriac care träsese numai cu iarbä dar nu asupra corabiei italiene „Ida“ a fost destituit. Cät pentru arestärile fäcute de autoritäre austriace, cei doi indivizi din cari unul strein gi cell’alt desertor, ele au fost fäcute intr’un mod legal. D. Crispi aprobä mäsurile luate cu ocazia escursiuniior la Triest gi Riva da Trento, cäci intr’una din aceste escursiuni s’au scos strigate iredentiste. Declarapunile comitelui Kalnoky in falja delegatiunilor, sunt socotite de D. Crispi ca demne, intelepte gi prudente. Insugi D. Cavalotti in pozipunea comitelui Kalnoky n’ar fi putut tine un alt limbagiu, cäci pentru a conserva aliantele, trebue demnitate gi prudentä. Primul ministru adeveregte In urmä neparticiparea guvernului austriac la congresul catolicilor ^inut la Viena. D. Crispi sprijinegte afirmapa sa prin cuvintele comitelui Taaffe, care, respunzând unei interpelari, a declarat cä tinta sa e de a mentine relapunile de amicitie cu Italia. D. Cavaletti a zis cä nu e satisfäcut de respunsul D-lui Crispi, dar n’a prezintat motiune. Camera a deliberat ïn urmä asupra prorogärei sale pänä la toamnä. MERCURI 28 IUNIE 1889 nnformatumi latä motivele pe care se baseazä fo§tii consilieri comunali din Bucure§ti, urmärit pentru distrugere de fonduri ca sä poatä cere inaltei curte de casare, casarea hotärirei curtei de conturi prin care sunt condamnap: 1) . Violarea art. 26 §i 28 din legea curtei de compturi care, dupa aceste articole nu e competenta a judeca pe ordonatori; 2) . Gre§ita interpretare a legei imprumutului din 10 Iulie 1878, care pedepse^te intrebuin^area imprumutului la alte lucräri de cat cele prevăzute in acea lege, iar nu la cele trei mari lucräri in vederea cärora s’a fäcut imprumutul. 3) . Drepta aplicare a art. 128 din legea comunalä din 1874 care dispune cä virimentele sä fac cu incuviinparea ministerului §i 4) modificarea de repartipune pentru care consiliul e condamnat de curtea de compturi, a fost implicit ratificatä de Corpurile Leguitoare prin legea de la 14 Iunie 1884. Un contribuabil din Bucure§ti, care a vizitat filtrele de la Bacu, ne spune cä top banii cheltuip cu acele lucräri sunt asteriul pe garlä. De la inceput s’a constatat cä filtrele nu pot face serviciul pentru care era destinate, acum au devenit nu numai defectuoase dar chiar primejdioase sänätä^ei publice. Sunt cäte-va zile de când s’a ridicat pätura de nisip de deasu- j pra pietrelor cu scop d’a se curä|a §i cu toate acestea din cauza pämentului frumos care s’a strecurat printre pietre, apa nu se mai filtreazä absolut de loc §i curge direct in conducte, zäcutä §i fiartä cum a stat in basiuri. Rugäm pe onor. D-ni efori ai spitalelor civile, sä oränduiascä o anchetä la Bäile Eforiei, care sä s i dea avizul asupra imbunätäprilor ce sunt de fäcut. §i pentru ca ancheta sä dea roade, ea trebue sä lucreze in douä serbätori acolo, cerind publicului pärerea, sau dacänu, sä deschidä un concurs pentru punerea lor in stare de serviciu , cäci a§a cum sunt, in loc de mulpimiri aduce cele mai jignitoare nemulpimiri publicului. Am pus aceasta in vedere onor. Eforii, cäci dupä cäte afläm peste cäteva zile va Incepe a le face reparapi. Din inspeepunea fäcutä de primul ministru companiei sergenplor de ora§, comandatä de cäpitanul Savopol, resultä cä casa companiei de la venirea unei administrapuni, a realizat un fond de 16.000 fr. din care se fac toate cheltuelile necesitate de companie. §i cari cheltueli altä datä se fä- ceau din fondurile preväzute in buget. Se zice cä in ultimul consiliu de miniprii ce s’a tinut la ministerul de interne Vineri, s’a propus disolvarea consiliului comunal al Capitalei. Consiliul de miniprii ne fiind complect, discu^iunea propuneri a fost amänatä pentru viitoarea §edin^ä. — I M I — CJitimiri Gazeta Dobrogei din Constanta: Brigadierul Barbu Tache din regimentul 3 regiori, fiind de|inut la garda pietei se escorta impreunä cu al^ii pentru localul diviziei; pe drum insä fäcind pe una din sentinele sä consimtÄ, a mers cu el la vii, unde zicea el cä avea sä ia ni§te bani. Dupä ce au umblat prin vii indestul, sentinela l-a somat a se intoarce in ora§, Barbu Tache insä nevoind a se intoarce, a incercat sä fugä apucand drumul spre vale. Sentinela insä a descärcat de la deal arma drept in el, läsandu’l mort pe loc. Glonjul a intrat pe längä umor §i a e§it dintre §i coaste, mai ranindu’i mana piciorul. In sesiunea aceasta " a examenului de bacalaureat s’au prezentat la Ia§i 50 de candida^i intre cari §i 40-§oare. Au fost proclama|i bacalaurea^i 32 §i anume: 1) Alevra Maria, 2) D. Marcus Er., 3) D. Mitru I., 4) D ra Popescu Elisabeta, 5) D Stavri Artur, 6) D. Gheorghiu Veniamin, 7) D. Fodor loan, 8) D. Gane St-, 9) D-ra Botez Sevastia, 10) D. Teodorescu Const., 11) D. Grigoriu AL, 12) D. Madare Nicolae, 13) D. Pilescu Al., 14) D. Halpern Ilaim, 15) D-ra Alevra A- glaia, 16. D. Lambrion AL, 17) D. Papanicoglu M., 18) D. Tanoviceanu C., 19) D. Miliäilescu C., 20) D. Väsescu G., 21) D. Lepädat Emill, 22) D. Sufrin Simon, 23) D. Rosetti Scarlat, 24) D. Caufman C. lS*rcu, 25) D. Niculeanu P., 26) D. Chiriac V., 27) D. Carp Azril, 28) D. Hermeziu M., 29) D. Iamandi loan, 30) D. Popov loan, 31) D. Popovici Zamfir §i 32) D. Lacinschi Adolf. D. General Manu, ministru de resboiü, s’a reintors in Capitalä. —««saw»— Ziarele parisiene ne aduc urmatoarea §tire imbucuratoare : La concursul international al muzicelor pitore§ti, care s’a t^ut in sala serbärilor de la Trocadero, juriul a decernat recompensele urmätoare, läutarilor romani: Naiul: Premiul I, Cräciunescu. Premiul II, Dinicu. Concursul grupurilor: Premiul II, lautarii români. Cu trenul de ieri de dimi- nea^ä, a sosit in Capitalä venind de la Galap D. Gr. Paucescu, ministrul agriculturei, industriei §i domenielor. Faimosul Andronic, inventatorul apei de aur, a sosit ieri diminea|ä sub cuvenita gardä de pasä. Onorabilul industrial a fost primit la palatul polipei, unde i s’a reprut apartamentul necesar, cu cuvenitul halaia. O masura care face mare cinste D-lui C. Boerescu, ministrul cultelor, este transferarea D-lui Venescu de la §coala din Tabaci la §coala din Ropu, in locul D-lui Alexandrescu, opt la pensie. Ziarul „La Revue d’Orient“ din Buda-Pesta, publica in ultimul seu numar un articol, intitulat: „Les derniers jours d’Eminesco“. Aprecia nunele aduse de autor asupra scrierilor lui Eminescu, dovedesc in el pe un adanc cunoscator al iubitului §i mult regretatului nostru poet. —HBM — „Telegraful“ aflä cä lotul cel mare de 20.000 lei, al loteriei Exposipunei romäne la Paris, ar fi fost cäpigat de un conductor de la popa din lap. Conductorul care ar fi având numärul cäpigätor, nu se aflä in lap, ci pe linie, cu serviciul. Se vorbesc cu insistent cä D. Burghele de a demisionat din funcpunea de §ef al cabinetului ministerului de interne va continua cu Indeplinirea acestei fimcpuni, demisiunea D-sale fiind respinsä. Sämbätä, a avut loc in grädina coloseului Opler marea cursä pe jos executatä de faimosul alergätor francez D. Lafontaine, zis Firmin Weiss, Omul Fulger p de D-na de Sissens. Acepi duci neobosip - alergätori ’s-au justificat reputapunea lor. Omul Fulger a percurs intr’o orä p 20 minute o distantä de 24 cilometri, fumändu-l pgara, fugänd cu o opirinjÄ mai mare p färä a manifesta cea mai micä obosealä. Cät privepe pe D-na de Sissens ea a fäcut intr’o orä p zece minute, 19 chilometri p 500 metri. Afläm cu deosebitä pläcere cä D. Menelas Simonidi, de la academia de bele arte din Bucurepi, a obpnut la concursul anual medalia de bronz la figura anticä o singura menpune ce se acordä pentru desemn dupä natura. Top cunosc tablourile acestui tenor cu talent, cam au fost trimise la Exposipunea Universalä din Paris. Panä in momentul d’a pune sub presä, ora 5 seara, n’am primit nici o depe§e din partea Agenfiei Havas §i romänä reunite. EMINESCU . . - - - etsouvent je regrete D’etre née en des temps un peu trop rafinés Oü Ton trouve Phonneur et í’amour surannés Et dans lesquels un fou peut seul étre poéte : Julia Easdeu, Chevalerie p. 5. La 15 iulie, cänd trebuia sä aparä acest numär al Revistei noue, am aflat cä Eminescu nu mai este. Am oprit aparipunea, preferind sä intärpie mai bine cu cäteva pile, decat sä nu cuprindä o paginä in onoarea aceluia care face onoarederei sale. Eminescu a läsat multe versuri admirabile , insä meritul lui cel covirptor, un merit de principiu, este acela de a fi voit sä introducä §i de a fi introdus in poesia romäneascä adevérata cugetare ca fond §i adevérata artä ca formä, in locul acelei u§oare ciripiri de mai ’nainte, care era foarte igienicä pentru poet §i pentru cititor, scutindu’i d’o potrivä, pe unul §i pe cel-l’alt, de ori-ce bätae de cap |i de ori-ce batae de inimä. Nu zic nimenui sa imiteze pe Eminescu. Din contra. Poesia este o cásatorie a realitásei cu idealul in sufletul poetului In acele momente cand poetul e poet,—poetul fie cat de mare nu e poet totd’auna; — in acele momente prin urmare, in cari el este mai el, mai Insu§i, mai individual ca ori-cand. In fi-care suflet poetic realitatea §i idealul se combinä §i se acordä intr’un alt mod. Intre doi poep pot fi asemänäri numai doarä prin asemänarea cea organicä intre naturele amindorora, nici o datä prin imitapune. A imita pe cineva in poesie este un talent tot atat de vulgar ca §i a imita pe cineva pe scenä, unde §i acolo un actor artist urze§te, nu maimureazä. Eminescu va träi, fiindcä a isbutit a gäsi frumosul färä a imita pe nimeni. El va träi, de §i a murit nebun. §i a trebuit sä moarä nebun. E grozav a o zice ! Sä nu fi innebunit, el nu avea ce mänca. Mai reu de cat atata! Ca sä aibä ce mänca, el fusese silit a ’§i mänca inima, inlocuind avinturile poeziei, avinturi märeSe, avinturi cari nu se pot vinde, prin acea prozä de toate zilele a sterpelor lupte de actualitate, cari ’i aducea o färimä de paine, stropitä intr’ascuns cu amare lacrimi—prefapt nebuniei. El va träi, de §i a murit nebun. §i cum ore putea sä nu innebuneascä? In tote epocele au fost poep, pe cari flämända säräciä, uneori numai de§ertäciunea, pentru o ticälosä pomanä insoptä de o mai ticälosä laudä il incovoia FOI^A ZIARULUI „ADEVÉRUL“ JULES MARY 8 — Dumnezeule, ce s’a mai intamplat acuma ? Doctorul ’i povesti tot. Manuel se agtepta la vre-o nenorocire grozavä, gi se simp scäpat de o greutate mare cänd aflä cä baronul era sänätos, gi cä nu era vorba de cat de influenza pe care o lua Maria asupra bätrinului gi de autoritatea ce ’§i luase in casä. — Mai speriat! zise el... Am crezut cä tatäl meu murise... sau cä inebunise. Din ziua in care am primit scrisoarea tale gi pänä acuma, am imbätränit cu zece ani. Doctorul Méngaer se uita la el cu mirare, gi Manuel bägä de seamä aceasta. — Dä’mi voe sä cred cä temerile D tale nu sunt aga de intemeiate, betränul meu amic... gi in adever, eu nu infceleg aceste temeri... cäci nu mi le-ai lämurit... Ce poate vätäma pe tatäl meu influenza acestei femei, — o femee bunä gi inteligentä, precum ai recunoscut’o gi D-ta, odinioarä ? — Copile, mi se pare cä n’am nevoe sä ’i spun mai multe, de cât cele ce ’i-am spus. Vei vedea singur cum se petrec lucrurile, §i vei judeca pe urmä. Dacä vei gäsi cä e natural sä fie aga ceea ce vei vedea, atuncea voiu declara eu insu’mi cä sunt un bätrân dobitoc, gi ’p cel mai d’inainte iertäciunele mele... Se despärpiä... Dupä cäteva minute Manuel inträ la Maison-Fort. Se mirä pupn, chiar cum pägi pragul.. Grädina i se pärea mai ingrijitä; nu mai erau drumurile acoperite cu frunze ca altä datä.. odinioarä, chiar cänd träia muma sa, dacä vântul rupea arbori ori cräci din ei, apoi gedeau in drum saptämäni intregi, pänä cänd ’gi aducea aminte baronul gi poruncea sä le ia d’acolo Acuma din potrivä, grädina era ingrijitä; in fund dädeai peste umbraruri gi jur imprejur curgea apa curatä a unui bulet; mai erau cäteva pegteri, vreo trei statui, gi mai erau incä lucräri incepute in grädinä. Manuel se uitä la toate lucrurile astea ca la ceva nou pentru el, gi de aceia se mirä. §i castelul avea cu totul altä infäpgare, casele au caracterul lor ca gi oamenii cari le locuesc. Maison-Fort nu mai era trist ca altä datä, cum ’1 gtia Manuel. Era vesel, din potrivä. Apoi mai vezu gi alte imbunätäpri, cam de pildä, o florärie foarte mare care comunicä cu salonul, plinä de plante gi flori rare. — Dar bine, igi zicea Manuel.- eu gäsesc cä-s bune toate schimbärile astea. Pänä acum, nu pot de cät s’o laud... gi numai de un lucru ’mi pare reu cä tatäl meu s’a hotärit aga de tärziu ca sä facä din Maison-Fort o locuintä, in care sä’i fie drag sä stai. Nu m’agi fi plictisit nici eu atuncea, gi poate cä nu Tagi fi päräsit. Venise pe jos de la Guerigni gi nu’l väzuse nimeni. Sui scara castelului. Servitorii, imbräcau in livrele albastru-inchis, suiau gi scoborau in toate pärfile. Unul din ei se apropie de Manuel, plecandu-se inaintea lui. Manuel se opri. Figurele acestea erau streine pentru el. De cand gtie el, baronul i gi pästrase tot d’auna acelagi personal, in care se aflau doi, trei servitori, recunoscupi pentru devotamentul lor In mai multe imprejuräri, aeegti buni gi bätrini servitori, cari crescuserä in mainele lor pe Manuel, ’1 invetaserä sä meargä cälare, sä dea cu pugca, erau acuma inlocuip cu to^ii... Aceasta o necäji foarte mult. — Ce poftegte Domnul? ’1 intrebä feciorul, politicos. Aceastä intrebare, atät de simplä , lovi la inimä.... Aga dar, el venea la castel ca un strein. Igi spuse numele. Feciorul i gi ceru iertäciuni, cät putu. — D. Baron este la primblare cu D-na, zise el. Bine-voiascä Domnul a merge in apartamentul seu. Se uita de sosirea Domnului, gi s’au fäcut toate pregätirele pentru primirea sa Manuel iar tresari, gi increp din sprinceanä cänd auzi gi chipul in care vorbi feciorul, de Maria, Jordannei. Pänä cänd sä se intoarcä bätrinul, Manuel se duse in apartamentul ce i se pregätise. Observä cä castelul fusese de curänd mobilat din nou; perepi erau acoperip cu tapeturi bogate, iar pe jos erau agternute covoare orientale, mobilele vechi din apartamentul lui, acelea care -i aduceau aminte de copiläria sa, de care erau legate atätea amintiri gi triste gi pläcute... fusese inlocuite prin altele mai lucioase, mai bogate, mai potrivite cu averea baronului; gi toate aceste schimbäri erau fäcute cu gust, ceia ce dovedea cä se amestecase in ele mana unei femei degtepte gi delicate. §i ’l aflaserä, se vede, gusturile lui pentru obiectele rari gi tablouri de pretj, cäci Manuel se vézu inconjurat de tablouri semnate de Rousseau gi Carol, de arme bogate, de portelanuri de Sevres gi de Saxa—apoi o pendulä Ludovic XIV, impodobitä cu figurí de portelan de Saxa; in sfirgit o mulpme de obiecte de artä, la cari punse gi pnea el gi acuma. — Nu voiu recunoagte pe tatal meu, ’gi zise Manuel, dacä cumva s’o fi schimbat la fa^ä ca gi la apucáturi. Uite-te aici, sunt lucruri pentru o sutä de mii de franci. Mai mult de cât a cheltuit In douäzeci de ani baronul, pentru fiul seu. Abia isprävise cu imbräcatul, cänd zäri pe tatäl seu care se intorcea la castel mergând aläturea unei femei tinere care’i atrase de indatä bägarea de seamä. Aceastä femeie, cu fata distinsä gi palide, imbräcatä simplu dar cu gust, nu e de sigur aceia pe care a fäcut’o intr’o zi sä agtepte la el acasä, acea femeie säracä gi sfiicioasä care’i vorbea cu ochii plecap, care i sa pärut lui uritä, pentru cä era lungä gi slabä, cu umeriegip afarä, gi stingacie in toate migeäi rile ei. Dar baromfi ? Venea Sanfog cu un baston in mänä, nu sprijinindu-se in el, ci invärtindu’l printre degete; era in adevér el, bolnavul aceia, condamnat de doctorgi pe care il ingrijise färä speranpi cä’l va putea vindeca, a cärui inteligentä se släbise atat de mult, incat se temeau cä perdutä’i era pentru totd’auna? Manuel alergä inaintea tatälui seu. Vézându’l bétranul il deschise bratele, zicändu’i: — Iatä-te in sfrigit fiul meu... Ce bine ai fäcut c’ai venit... Incepusem a’mi pierde räbdarea gi mé temeam cä .... Ei tate, cum poti crede ?—Nädäjduesc cä tot trecutul e uitat ? — Tatä, eu trebue sä’p cer ertare. — Ia, sä nu mai vorbim de asta. Imbrapgeazä-me. Maria Jordannet sta la o parte, nevoindu-se sä ghiceascä ce se petrecea in momentul acesta in inima tenorului.. — Aga-i cä te miri cänd me vezi aga de bine ? — Tatä, sunt foarte fericit de aceastä schimbare. — Haide, destäinuiegte’p fericirea ta gi D-nei Maria Jordannet pe care p-o recomand gi care este cauza acestei schimbari... Mario ? D. Baron de Letour d’Halbret, fiul meu. (Va urma)