Adevěrul, noiembrie 1889 (Anul 2, nr. 362-385)

1889-11-01 / nr. 362

Fudulescu se frecă la och­i, se întinse și zise : — Ce este ? — Dar bine tu... D ta nu eşti Fu­dulescu. — Ba da. — Ștefan ? — Ba nu, Ioil. — Aii! Dumnezeule, sunt necinstită ! — Fiind­că eu.... noi.... dar eu sunt om cum se cade. Tânăra femee găsi de cuviință să le­şine—fiind­că era tânără şi frumoasă— aşa se gândi Ioil, pe când îi bătea pal­mele. După ce se deşteptă ea în sfâşit: — Dar cura ai venit aci ? — Fiind­că ’mi-ai scris să viu. — Eu? — Că nu poţi trăi fără mine. — Eu? — Auzi vorbă! Poftim de citeşte ! Şi Ioil arătă Oiţei biletul pe care ’l primise de la ea. — Dar bine, frăţioare, eu îi scrise­sem bărbatului meu­. VII Pricina acestei încurcături a fost a­­dresa scrisorei şi înpărţitor, care în loc să o dea lui Fulgulescu, a dat-o lui Fu­­dulescu, I. S. Spartak­. Portare bulgărească intîmplarea a făcut să ne cadă în mână următoarea declaraţie scrisă în limba turcă a unui bulgar din Turcia, şi a că­rei traducţie o dăm aci spre a face pe cei în drept să ia măsuri contra unor ast­fel de haimanale cari mai ales la noi sunt în mare număr. Declaraţie Sub­semnatul locuitor în comuna Pi­rat, pendinte de plasa Lescu-Bey, m’am dus în România la anul 1871, era creş­tină, unde m’am căsătorit cu D-na Ma­ria Dumitriu, apoi sunt acum patru ani întorcându-mă în comuna Pirat, m’am căsătorit cu o altă femee, care după 2 ani a încetat din viaţă. ’ Acum cu toate că sunt văduv, ne­a­­vând însă intenţia de a mă mai duce în România şi având în vedere că ar fi greu­ şi imposibil să aduc act pe femeia mea din România pentru a mai trăi cu dânsa, o autorizez, dacă va voi, să se mă­rite cu altul, pentru care am dat auto­­rităței competinte din Lescu-Bey pre­zentul act legalizat 9 Februarie 1889. Pannari Dimitri Arta, lo­cuitor comuna Pirat din plasa Les­cu-Bey. Şi încă bulgarul acesta este mai omenos căci face declaraţia aceasta cel puţin, pe când alţii unii, vin în ţară, se căsătoresc aci şi apoi după ce fac’averi, plec sub pretext că voesc să -şi vază neamurile şi nu se mai întorc. Ar trebui ca u­­nor ast­fel de oameni să li se ceară actele civile de la locul lor spre a se şti că nu sunt căsătoriţi şi a o împedica pe viitor asemenea înşelătorii din partea unor oameni fără nici un simţimânt. Episcopii italieni D. Zanardeli, ministru de justiţie al Italiei, a adresat economatelor scaunelor episcopale vacante o circulară care in­terzic episcopilor ce n’au primit execua­­torul, să locuiască în palatele episco­pale. Episcopii cari nu s’ar conforma aces­tui ordin, vor fi urmăriţi cu toată as­primea legilor. Grecii şi laíem£ií Direcţiunea poştelor şi telegrafelor din Atena a refuzat două telegrame trimise de corespondentul Agenţiei Li­bere, şi în care vorbeşte de plecarea împăratului şi dă câte­va detalii impor­tante asupra chestiune! Cretene. Cores­pondentul reclamând, i s’a spus să ştear­gă din telegramă unele cuvinte precum : Plecarea împăratului a fost rece, şi al­tele şterse de la telegraf. — Dar eu nu sunt la ordinele gu­vernului grec. Scriu ce ’mi place. Şi dacă administraţiunea nu vrea să ’mi expedieze telegramele, atunci presa fran­ceză va aprecia. — Nu vă putem împedica de a scrie ce voiţi, îmi răspunse directorul, dar gu­vernul nu vrea ca impresiunea Europei să fie rece asupra primirei făcută împă­ratului... Aţi spus că drapelele franceze au fost interzise. Asta nu -i adevărat. — Ba e aşa de adevărat; mai mult încă, poliţia a impus francezilor să ar­boreze drapele germane. — Dar s’a strigat: trăiască împăra­tul. — Nu ! împăratul a fost huiduit —nu i s’a strigat zita! — Plecarea n’a fost rece. Așa de rece, că la început nu era ni­meni pe stradă pe unde trecea. — Nu fusese cunoscută ora plecărei. — Ba, era cunoscută și publicată cu două zile înainte. — La gară era lume. —­ Erau ambasadori, deputaţi, sluj­­başi, şi peste două sute de oameni, în­ colo. Ei nici nu ’şi-au­ scos pălăriele când a plecat. Când trenul s’a pus în miş­care un poliţist a strigat: zito, şi pe urmă toată turma poliţienească l’a re­petat în cor. împăratul ’şi-a bătut joc de D-voas­­tră, sau mai bine zis de oamenii D-v. de Stat. A dat D-lui Tricupis Vulturul roşu. D. Tricupis e furios, pentru că se aştepta la Vulturul negru, cum a dat şi D-lui Crispi. MERCURI 1 NOEMBRIE 1889 Un hoţ norocos că nu se crează, că şi între hoţi nu sunt unii mai norocoşi de­cât alţii. Un găinar—cel de pe urmă dintre hoţi —fură o găină, o gâscă ori alt­ceva aşa. Imediat toţi agenţii forţei publice se pun în mişcare, îl prind, îl judecă şi î l trântesc în puşcărie. Dar, a furat o găină!... „Ei şi, ce are ?“—ţi se răspunde îndată.—„A fu­rat şi trebue pedepsit cu toată rigoarea, căci aşa stă scris la lege !!“ Acum alt cas: Un mânuitor de bani publici mai mi­titel, se alunecă şi fură şi el 10, 20 ori 100 de lei. Iute toată forţa publică se pune în picioare. In toate părţile n’auzî­ de­cât „cu­tare perceptor a delapidat, a băgat mâna în hanul public! La puşcărie infamul: acolo să-i rămână oasele !“ Şi, legea se respectă cu cea mai mare sfinţenie! „Dura Iix, sed lex“ este cuvântul, cu care eşti întâmpinat, când ai îndrăsni să spui, că sunt prea mulţi 5 ani pentru 100 de lei! Legea I lege, şi nu eu voiu fi omul, care să îndemne a o nesocoti. Sa întâmplă insă câte o dată, că ho­ţul este un om dintre cel mai de sus, vr’un deputat ori vr’un inginer mai mă­rişor..., în fine, un om mai de seamă. Şi cum această categorie de oameni nu se prea uită la sute de lei, se înţelege, că ei fură cu miile şi, dacă pot, şi mai mult. Ei bine, ce credeţi, că păţesc aceştia? Se alarmează şi pentru el justiţia, sau se pune tot aşa în mişcare forţa pu­­blică? Li se arată şi lor, ca celor­l­alţi, fundul ocnei? Ba, de loc! Şi dacă vedeţi când şi când câte li­nul căzând şi nevoit a sta închis, este, că presa, lumea în sfîrşit, a prins de veste şi a dat alarma. In colo..... în marea majoritate­­a cazurilor, totul se regulează fără sgomot, cu prietenie, cu inimă bună... şi în caşul cel mai greu, onorabilii de această specie, abia pot fi obligaţi să restitue sumele furate! Un caz aşa s-a întâmplat aici la Ba­cău cu actualul deputat şi inginer, Mi­hail Climescu. Onorabilul acesta a furat pe când era inginer şef de circumscripţie, suma de 6505 lei, şi încă cum ? 1391 lei din valoarea prundişului pus pe nişte şosele, 3134 lei de la nişte cantoane, ce fă­cea statul pe şoselele sale, şi 1980 lei din construcţia podului de la Urecheşli, construit numai pe jumă­tate !! Va să zică, pe lângă furt şi abus de încredere ! Şi ce credeţi, că a păţit pentru a­­ceasta, onoratuilul? Şezut c a şi el închis, măcar cât scade un găinar ? Da, de unde !! Abia, abia, a putut fi condamnat să plătească Statului suma furată!... Dar, nu asupra acestui lucru voiam să vă întreţin eu azi. L’am atins în trea­căt, pentru ca să se ştie cum se îm­parte justiţia în ţară la noi. Că Climescu n’a fost închis, e un fapt, care se datoreşte numai netrebni­ciei unor magistraţi şi, magistraţi ne­trebnici s® vor găsi în­tot-d’a­ una. Pentru ce însă Climescu este cu atâta profusiune răsplătit ? Iată întrebarea pe care am ţinut s’o pun celor ce sunt la guvern. In adevăr, Climescu este azi inginer şef la judeţ. Climescu supraveghiază construcţia pa­latului administrativ şi cazarmelor; Climescu este făcut inginer de clasa II la Stat; Climescu ales deputat. Şi tot Climescu este fac­totul la Bacău! Am ajuns, vă spun drept, să nu mai ştiu ce să cred. O vreme, adică în tot timpul cât liberalii­ naţionali au stat la putere, nu puteam nădăjdui nici o în­dreptare, căci se zicea, că oameni ca Climescu sunt sprijinitorii acelui partid. Au căzut aceia şi au venit junimiştii. De Climescu nimenea nu s’au atins. Tot inginer la judeţ, tot supraveghetor la Palat, ba încă şi deputat! Auziţi! Un delapidator de bani pu­blici, deci un tâlhar ca toţi tâlharii, pe fotoliul de representant al naţiune!!! Un hoţ făcând legi în ţara Româ­nească ! Aceasta e ceva colosal. Şi, nu se găseşte nimenea care să pro­pună gonirea lui din Cameră, şi nici gu­vernul nu ia măsuri spre a-l îndepărta din capul lucrărilor publice ale judeţu­lui.—Un om ca acesta desonorează Ca­mera şi mult mă mir cum este primit în ea şi cum se mai găsesc deputaţi, cari să’i întinză mâna. Dar a scăpat neînchis! Ei bine, ur­mează de aici, că Climescu nu este un tâlhar? Urmează, ca guvernele sâ’l spri­jine pe rînd şi să’l tolereze în serviciile publice ? Astă­zii este destul de bine, probat, că, când poate, Climescu fură şi cu toate acestea nici un guvern nu’i zice: „des­tul ai furat, mai şezi şi d’opace­“ M’aşteptam, ca când conservatorii vor veni la putere, vor face ei aceia ce cei­lalţi n’au vrut să tacă, vor curăţi ei, precum au promis, serviciile publice de tâlhari.—Cum văd însă nici ei n’au de gând să facă aceasta. Climescu este tot aşa de bine azi ca şi ieri, şi tot aşa de bine îşi face toate treburile. Mi s’ar putea obiecta, că cei de la centru nu cunosc încă pe Climescu şi n’au avut de unde să ştie, că dă cu pâr­jol pe unde trece. La aceasta răspund, că aici în loca­litate nu este om care să nu ştie fap­tele lui Climescu. Pentru ce măcar a­­ceştia nu stăruie, să se i­a măsuri în contră’I ? Eu admit, că s’au putut face până acum greşeli ocrotindu’l; mai admit încă —un lucru foarte greu de crezut — că cei ce ’l-au pus în slujbe şi ’l au ajutat a se face deputat, nu’l ştiai­ că este hoţ. Totuşi ’mi rămâne mie dreptul, să întreb acum pe acei oameni: Cum, nici azi nu v’aţi convins de acest lucru? Dar s’a publicat o sentinţă judecăto­rească, prin care se spune lămurit, că Climescu a delapidat bani publici! Ui­­taţi-vă apoi şi cum a eşit palatul admi­nistrativ, a cărui construcţie, bine ştiţi, că a fost supraveghiată tot de Climescu. Pe de­asupra plouă şi trebue să-i pre­­faceţi tot acoperementul; pe dedesubt năvăleşte apa, în­cât întreaga clădire este ameninţată, de nu veţi lua grab­nice măsuri, şi tot nu voiţi să vă con­vingeţi, că Climescu treime gonit ca ne­cinstit din serviciile publice ce mai de­ţine ? Nu cum­va credeţi că acest om va fi mai cinstit ca inginer al judeţului de­cât al Statului ? Sau poate vă mângâ­­ţi cu ideia că un Climescu, care a pus în buzunar pe jumătate podul de la Ureciu­şi, va refuza de a pune, când va avea ocazie, un pod întreg din ale judeţului ? Din partea mî sunteţi liberi, să credeţi, ce veţi voi. Vă rog, să vă gândiţi însă, că poate să vină o vreme, când veţi fi chemaţi a răspunde D-voastre de toate faptele lui Climescu. Şi atunci, să nu ziceţi, că nu ’l-aţi cunoscut! Bacău, Bistriţanu. A aparut Fo. 5 „ BĂRBIERUL “ Ziar ilustrat umoristic 15 bani exemplarul îi­ toată țara. HUK, immm Naţionalul de astăzi a anunţat că Domnul Constantin Ventura, fiul primului­­nostru redactor, ar fi avut un duel la Paris şi că ar fi fost rănit. Ştiri pozitive pe cari le-am pri­mit restabilesc faptele în modul următor : Domnul Constantin Ventura n’a avut nici un duel ci s’a rănit la mâna stângă curăţind o carabină ce era încărcată. Medicii cred că în 15 zile rana se va putea vin­deca. D. N. Economu, prefectul jude­ţului Dolj, soseşte astă­zi în Ca­pitală, însoţit de D. I. Caleţeanu, primarul Craiovei. Atât unul cât şi celăl­alt se zice că vin spre a lua instrucţiunile guvernului în privinţa călătoriei ce Regele vrea să facă la Craiova. D. Scarlat Vârnav, directorul şcoalei de poduri şi şosele, a ce­rut ministrului lucrărilor publice raportul în care arată situaţiunea şcoalei, introducerea unor n­oi îmbunătăţiri în organizarea mili­tară a celei-l’alte secţiuni de con­ductori, creată in urmă. Pe lângă astea D-sa mai cere iluminarea cu electricitate a întregului local. Aseară la ora 8, membrii par­tidului naţional-liberal s’au întru­nit la clubul lor după Bulevard. S’a discutat situaţiilea şi s’a hotărît convocarea alegătorilor din București într-o întrunire publică pentru ziua de 8 Noembrie. Citim în ziarul parizian Le Matin: „Principele George Bibescu este înăl­ţat la demnitatea de mare ofiţer al Le­giunei de onoare. Francezii vor aplauda la această con­sfinţire solemnă a calităţilor mari ce deosebesc pe soldatul scriitor şi pe omul căruia Francia îi datoreşte participarea României la Expoziţiunea Universală din 1889. Nimeni n’a uitat serviciile militare pe care Principele, abia eşit din şcoalele de la Saint-Cyr şi de stat-major le-a a­­dus ţarei noastre—ţârii sale adoptive,— în Africa, în Mexico,în campania din 1870 în captivitate, unde a fost providenţa ofi­ţerilor şi soldaţilor prizonieri, la Paris, unde frumoasa sa locuinţă de la Latour- Maubourg, a servit de spital pentru pa­tru sute de răniţi ţinuţi, îngrijiţi şi hră­niţi cu cheltuiala sa. 1­­Nimeni n’a uitat că, ca scriitor, Prin­cipele Bibescu, ne-a dovedit că e tot atât francez ca şi cu spada. Nu’i dato­­rim lui Belfort, Reims, Sedan, pagini mişcătoare, la retrăite des six miile, a­­ceasta reabilitare europeană a soldaţi­lor eroi din Mexico, operă pe care Aca­demia, dintr’atâtea şi atâtea lucrări, a deosebit’o cu premiul Bordin ? Acela pe care prietenii îl numesc Principele George, nu este mai puţin cunoscut prin aptitudinile sale extra­ordinare în toate soiurile sportice, învingător în concursurile cu pisto­lul la care a luat parte, stăpân în mâ­nuirea spadei, în stare a se lupta cu prietenul său D. Ferry d’Esclands, ar­bitru în marele chestiuni de onoare, el este cu drept cuvânt omul devizei sale : „Să luptăm cu pana şi cu spada.“ Asilul de noapte, făcut prin stă­ruinţa actualului primar Pake Pro­­topopescu, se va inaugura la 5 De­­cemvre. Consiliul comunal a votat în ul­tima sa şedinţă regulamentul de administraţie al acestui aşezământ caritabil. D-na Enric Vulpe, doctor în drept de la Universitatea din Gând, s’a numit profesor de drept admi­nistrativ şi comercial la şcoala de comerţ din Galaţi, în locul D-luî N. Istrate, demisionat. In privinţa decisiunei pe care a luat’o ministerul finanţelor de a permuta la fie­care doi ani pe funcţionarii vamali, o mulţime de protestări s’au ridicat din partea funcţionarilor cari au făcut chel­­tueli şi aprovizionări pentru iarnă şi acum sunt nevoiţi să piarză tot. In urma informaţiunilor ce am putut culege relativ la societa­tea Unirea, aflăm că în două zile ancheta va fi terminată şi în ace­­laş timp D. Constantinescu, inspec­torul financiar se zice că va cere intervenirea parchetului. In noaptea despre 30 Octombre a început a ninge în oraşul Pea­­tra şi prin împrejurimi. Zăpada ce s’a pus până a doua zi la 8 ore e mai bine de un lat de mână. Aseară a fost un foc în strada Mătăsarului. S’a ars o casă mică care era aproape să se dărâme. Când a ajuns pomperii focul era sfârşit de oare­ce n’a ţinut de cât prea puţin. Comisiunea Dunăreană va dis­cuta în această sesiune mai multe lucrări noi, cum şi lucrările extra­ordinare de scurtarea distanţei în­tre Galaţi şi Sulina, cu mai mulţi chilometri; pe lângă aceasta se va fixa şi nouile taxe. Balonul cel mare care s’a înăl­ţat ieri în grădina Cişmegiului, s’a coborît lângă satul Bragadiru, fără nici un accident. La Teatrul Naţional s’a pus în repetiţie piesa Roger la Ronte, dramă lucrată după romanul lui Georges Ohnet. Aseară la reprezentaţia operei Ebreia care s’a cântat în benefi­ciul D-lui Lucignani, simpaticul te­nor, după actul al IV-lea, pe lângă succesul cel mare a primit şi două coroane prea frumoase, una ofe­rită de direcția operei și alta de D-na Al. Djuvara. CAFE HUGO G­rand I tot el­are France IN TOAT IS SERILE Maee CONCERT Dat de Orchestra de Dame. PBlltPTI PP 9 cade Perul §1­80 înegreşte din iSUllU Uu ! țiî damelor. A se citi respunsul a această întrebare pe pagina IV CAFEN­EA­U A. Marelui Hote! -Union“ Singurul deposit al veritabilei trei­e­rie l*i!sen și al berei dim Ba­varia de la fabrica Spathen M­IC liff ATM are onoare da a preveni » Ujfilil clientela sa că atelierele sale s’au transferat in Calea Victoriei, 36, via-a-vis de teatru. MHPAULINE MAGA SIN DE MODES a l’honneur de prier son honorable clien­tele de vouloir bien visiter son Salon de Modes ou se trouvent réunies en ce mo­ment Ies creations les plus nouvelles et les plus gracieüses de Paris. 58 CALEA VICTORIA 58 (L-e.r étage) N. VRABIESU ADVOCAT ’Și-a strămutat domiciliul și biuroul . Strada Nouă, No. 9, în faţa grădinei Raşca. Orele de consultaţiune: de la 8—11 dimineaţa şi de la 6—8 seară. Cofetăria şi fabrica de Liquerur Tanase 9. Creţulescu „LA INGES“ la biserica Curtea Vech­e str. Carp 1 17 Dulceţuri fine, toate fructele. Liquem­iri toate gusturile. Vinuri exce­lente. Serviciurî speciale pentru Nunţi botezuri Soarele etc Ţuică vecile din munţii Buzeuluî. Torţe, pandişpanuri şi tot felul de patiserii Prejituri proaspete în fie­care zi. Cei mai renumiţi cozonaci şi cnglufuri in Vanilie. Kare deposit de spirt rafinat și al col de vin. Prețurile cele mai moderate Serviciu prompt ||]| FililoP studiind la Paris boa­lele chi­lii , |\ || Idili­rurgicale și sifilitice se oferă orele 5—6 p. la a face operațiuni în această ramură. Pentru săraci gratis, str. Bralanu, 9. D-na Eugenia Beslegeanu (Briol) 5 Bulevardul Elisabeta 5 Edificiul Băilor Eforiei Bucurescu Mare asortiment de pălării de dame pentru seson. Preţurile excepţional de moderate. Noul magasin de confienta cu PANZARIE şi LINGERIE No. 54, Strada Lipscani, No. 54 “La Lebădă“ Se recomandăm cu : Olande, Schifene, cre­­ton, madapolam, indian, melino, pânza de mese, de transparente, şi de saltele. Garni­turi de mese cu şervete­ de olandă Pichet franţuzesc Lingerie de Dame şi bărbaţi. Că­măşi, gulere, ciorapi, batiste, corsete flanele pantaloni şi ciorapi de lână şi. Dr. Jaeger. Plapome de flanele. Se însărcinează cu ori­ce comando de ru­­ferie şi trusouri. Sperăm că vom fi onoraţi cu visitele Dv. având ca principiu a procura onor. noştri clienţi mărfuri bune şi cu preţuri moderate. Cu toată stima Mihailescu et Co. fost amploiat la magasinul d-lui D. Lăzărescu INSTALATIUNI pentru APA la Particulari conform cu condiţiu­nile Primărieî. Preciurile moderate.— Executa­­rea promptă. PLATA In KITE Mare deposit de toate articolele respective. Aparate de gaz aerian. Sonerie electrică. Teirich& Leopolder 36. STR.ADA BERDEI. Bucu­resc. O distincţiune Pe baza cercetărilor de am­ânunte asupra substanţelor compuse in medicamentul d-rului Roman Weissman precum şi în urma resul­­tatelor de vindecare obţinute atât de stră­luci­t prin ele, Juriul de la ExP­isitiiinea internationale h­igienica-medicala de la Gând în Belgia 1889 Compusă de domnii: Dr. Vriese, profesor şi comisarul guvernului regal belgian, Dr .­­tudjian, medic al palatului imperial la Con­­stantinopole, Dr. Van Hamel-Roos, directorul stabilimentului de examinarea alimentelor de hrană la Amsterdam, N. Gille, profesor şi vice-preşedinte de la Academia regală în Belgia şi membru de la comisiunea medicală, Van Pelt, membru de la comisiunea medi­cală la Antwerpen, Van de Vyvere, directo­rul de la laboratorul chimic şi membru de la comisiune medicală la Bruxel, au premiat. Apă anti-apoplectică a Dr. Roman Weissmann ca remed în contra boa­­lelor nervoase şi apoplexie cu Medalia de argint conform Diploma din 30 Septembre 1889. Această distincţiune din partea comisiunei compusă din sus numiţilor celebrităţi de ştiinţă, e una din cele mai mare aprobaţiune fiind că pentru­ prima oară sau acordat a­­ceasta unui asemenea remediu. Broşura despre boale nervoase şi apoplec­­sie se eliberează gratis şi franco de către d-nii farmacişti: I. A. Ciura, str. Lipscan/ Bucurescu; C­h. Eitel, Galaţi; E.M.Keres­ztes, Roman; Ch. Herzenberg, Iaşi şi Dr. E. Hajnal la Botoşani.

Next