Adevěrul, noiembrie 1889 (Anul 2, nr. 362-385)
1889-11-25 / nr. 381
ANUL n.—No. 381 Numerar 10 Bani ABONAMENTELE ÎNCEP LA 1 SI 15 ALE FIECAREI LUNI SI SE PLĂTESC TOTDEAUNA ÎNAINTE In Bucureseî la casa Administraţiei Din Judeţe şi Streinetate prin mandate poştale. Un an în ţară 30 lei, în streinetate 50 Şase luni „ 15 „ „ „ 25 Trei luni „ 8 „ „ „ 13 LA PARIS ziarul se găsește de vânzare cu numărul la kioșeul No. 141, Boulevard de Capuennes;la kioșeul No. 117, Boulevard St.-Michel; la kioșeul No. 19, Boulevard St.-Germain MANUUSCRISELE NU SE ÎNAPOIAZA. ADMINISTRAȚIA : Strada Nouă, 6, Director politic : ALEX. V. BELDIMANU REDACȚIA : Strada Nouă, 6. --------------------------------------. Să te feresc!, Române! Se cuiți străin în casă. V. Alexandri. Numărul 10 Bani ANUNCIURILE DIN BUCURESCI SE PRIMESC LA ADMINISTRAŢIE ŞI LA „AGENȚIA HAVAS“ Din judeţe direct la administraţie. Anunciuri, pag. IV.............0,30 b. linia ,. „IU............1, L , Inserţiunile şi Reclamele 2 le rândul Din Paris, la Agenţia Havan, 8 Place de la Bourse, precum şi sucursalele ei. Din Streinetate, anunciurile se primesc direct la administraţie şi la toate oficiI de publicitete. ------- a UN NORIER VECHI, 30 BANI. COARDA SlflȚITOARE ----------------------------------------------------Hărnicia Senatului ---------------------------*ccα 3\c yv*--------------------------SCANDALUL de la TEATRU — -------------------------•›/cX'c)o›----------------------------Don Pedro ----------------------------------------------------MOISE și ARON --------------------■*c=α 30C(----------------------Din lași -----------------------------dfMvw--------------------------Mitropolitul Mihail al Serbiei ----------------------------•CoG'tV'*'------------------------- CRETA. ----------------------------------------------------Camera belgiana ---------------------------------------------------COLABORATORI MEI ----------------------------------------------------DRAGOSTEA DIN URMA București 24 Noembre COARDA SIMŢITOARE Avem azi înaintea ochilor priveliştea reală şi nemascată a destoiniciei clasei stăpânitoare. Nu trebue mult spirit de pătrundere pentru a străbate prin vestmîntul de formalităţi banale şi a descoperi putreziciunea hîdă a organismului pătures care se luptă pentru guvern. Ajunge ca cineva să aibă prilejul de a veni în ocrtcolon ceastă pătură, sau de a privi de departe la zbuciumările acestor oameni, pentru a se convinge că nu e nimic de aşteptat de la dânşii pentru Ţară şi că a venit momentul ca toţi oamenii de inimă să se gândească la măsuri sigure, pentru a scutura societatea română de noroiul cu care o întinează actualii ei cârmuitori. De doi ani încoace evenimentele politice care au urmat, au trebuit să convingă pe oricine nu judecă cu părtinire că vorba caracter este scoasă din dicţionarul politicianilor noştri, că simţirile lor sunt tocite cu desăvârşire ; că minţile lor sunt sterpe de idei sănătoase, pe când bizantinismul şi şarlatania stăpânesc neînfrânate în tidvele lor. Camerele alese de guvernul junimist sunt icoana fidelă a însuşirilor cu care e înzestrată întreaga clasă dominantă. Camera a dat o majoritate primului guvern Theodor Rosetti; ea a susţinut apoi combinaţia de la 11 Noembre 1888; a dat apoi D-lui Lascar Catargiu tot ce i-a cerut şi astăzi, cu nevinovăţia unei fecioare, s-a aruncat în braţele D-lor Manu-Lahovary-Rosetti. Senatul a fost şi mai vrednic de cei ce l’au ales. El a făcut temenele pe rînd tutulor guvernelor ce i s’au înfăţişat, dar —ca bătrâneţele— nu şi-a dat bine seama de ceea ce face într’o zi şi a ales pe Generalul Florescu preşedinte în contra dorinţei guvernului. (Cel puţin aşa se zicea atunci). Acuma însă, ramolitul Corp iar şi-a regăsit cărarea şi se încovoaie şi înaintea actualului guvern. Purtarea aceasta a majorităţilor din amendouă Corpurile Legiuitoare desgustă, desigur, pe alegători chiar fără ca aceştia să-i cunoască motivele. Cercetând însă mai de aproape, desgustul lor se va schimba fără îndoială într’o protestare unanimă în contra acelora cari le-au furat voturile. Intr'adevăr, care e secretul tu turor schimbărilor la faţă ale majorităţilor actuale ? Care e coarda lor simţitoare, care — o dată atinsă —le face să joace cum le cântă orice lăutar ? Cu ce armă pot guvernele să îmblânzească toate pornirile majorităţilor şi să facă pe acestea li se închina ? Răspunsul la aceste întrebări e foarte simplu şi uşor de dat. Secretul tuturor evoluţiunilor majorităţei este frica; coarda cea mai simţitoare a majorităţei este punga; arma cu care guvernul a domesticit majorităţile actuale a fost banul, chiverniseala. Voeşte cineva să aibă esplicaţii mai amănunţite? Ne e uşor să le dăm. Majorităţile actuale se compun în mare parte din aşa numita zestre, oameni aleşi de prefecţi şi de poliţai, cărora n’are guvernul de cât să le spuie că’i trimete acasă, pentru ca să şi’i supuie. Punga este coarda lor simţitoare. Diurna, procopseala fără muncă a lor şi a rudelor, iată ce-i atrage. Voeşte guvernul să-’i atragă ? N’are de cât să bată în punga lor. El poate s’o golească, el poate s’o umple. Iată situaţia. Iată pentru ce conservatorii din Cameră şi din Senat se concentrează; iată pentru ce unii miciuii ovi uuu oa iijvBLc uuiJSuilUţionalism la clubul junimist. Apoi întrebăm: nu este oare timpul ca să ne gîndim la măsurile prin care am putea muta sentimentele politicianilor de la pungă la inimă ? Credem că da. .. TELEGRAME BERLIN, 23 Noembrie. — Consiliul federal a adoptat proiectul de lege pentru crearea şi întreţinerea unei linii de vapoare între porturile germane şi Africa Orientală. LONDRA, 23 Noembrie. — „Times“ află că Sultanul ar fi dat ordinul Portei să iubească încheierea noului tratat de comerţ cu Germania. BELGRAD, 23 Noembrie.—„Narodni Dnevnik“ zice că excesele de limbagiu ale unor ziare în privinţa Austro- Ungariei nu respund spiritului public în Serbia, pricinuesc încurcături guvernului şi nu au nici un folos practic. VIENA, 23 Noembrie.—Regele şi Regina Danemarcei au plecat la Copenhaga. CONSTANTINOPOL, 23 Noembrie. —Poarta refuză cererea, formulată de Serbia, în privinţa rechiemărei vice-consului turc din Vranja. Serbia anunţă câ’i va retrage exequatorul. Mahmud Djellaldin-Paşa a fost numit preşedinte al secţiunei legislative la Poartă. Iradeaua care numeşte pe Zia-Bey ambasador la Roma, a fost promulgată. PARIS, 23 Noembrie.—Camera a validat alegerea D-lui Robert Mitchell. D. Leon Say a apărat, în numele sufragiului univrsal, alegerea D-lui Thirion (Dordonia); cu toată această apărare D. Thirion a fost invalidat cu 303 voturi contra 205. Camera a invalidat de asemenea pe D. Prevest, deputat bulangist. — O depeșă din Mozambic anunță sosirea căpitanului Trivier, care a străbătut Africa. DOM PEDRO LISABONA, 23 Noembrie. — Împăratul Dom Pedro, a sosit ; el a debarcat la Arsenalul Marinei; a fost primit cu onorurile suverane. Regele și Miniștrii îl așteptau la debarcader. Cronica Parlamentara Hărnicia Senatului La Senat ori nu s-a ţinut şedinţă publică. Nu era nici un ministru. Unii se aflau la Cameră, iar alţii luau parte la ceremonia înmormântări regretatului colonel Voinescu. De altmintreri lipsa miniştrilor a căzut ca o bombă pe bieţii semi-virili. Tocmai când adormiseră puţin, D. G. Mârzescu, care prezida, îi trimite pe linii în secţiuni, iar pe alţii acasă să se culce. Of! Ce păcate! Să te mai duci până acasă ca să te culci, când aici puteai dormi aşa de nesupârat, şi într’o aşa numeroasă companie, unde n’ai nici zgomotul oţelului, şi e cald, ţi’i bine... De ce mai eşti senator, dacă nici atâta gust nu poţi să ţi’l faci în tot-d’auna ? Mie in schimb, ’mi a folosit împrejurarea asta. Dacă se ţinea eri şedinţă publică, ce cronică parlamentară aşi fi putut înjgheba din activitatea semi-virililor zişi în zeflemea şi senatori? Nimic! pare! Că au dormit, că au ridicat mâinele toţi de-o-dată şi că iarăşi le-au lăsat în jos tot de-odată cu toţii, că aţi vorbit de una când era în discuţie alta, că se duceau la vot cu ochii închişi şi că uşierii le apropiau mâna de urnă, ca să nu cadă buletinul alături ?! De astea să vă vorbesc! Dar cine nu le ştie păcatele mele. Ce folosesc, să le mai spun.. Ar însemna că par’că sunt un doctor ce caută în fiecare ceas pulsul unui bolnav, cam în primejdie. Am rămas încântat, când am auzit pe preşedinte că’i trimite pe unii în secţii. Acolo, e adevărata activitate a Sese convinge că nu degeaba cheltuieşte Statul ca să’l întreţină pe seama sa. Eu m’am făcut că mai am treabă pe acolo, că mai am de vorbit ori de aşteptat pe cineva, numai ca să pot sta să trag cu urechia ceva de prin secţii şi să’mi înjghebez cronica. Şi n’am făcut rea... decât m’oiu putea căi, numai de asta nu, Doamne fereşte. . . Să fi auzit cu ce fac povestea D. Hariton Racotă de pe vremea când era Dumnealui ofiţer la graniţă, ce berbanticuri făcea pe vremea aceia... spune lucruri mai interesante, decât cel mai interesant proiect de lege. D’apoi D. Ianov când a început să spună de istoria cu odaia şi o fată de la otel Bulevard, au isbucnit toţi.. de râs. Apoi alte discuţii tot atât de serioase dar de o altă natură, discuţiuni istorice şi filosofice. Focul îl întreţinea D. Urechie, poreclit de vr’o doue zile iJoutt luntre. Când era mai apins se adânci. D. Şoimescu, îl întreabă Dar cu procesul cu Brănişteanu ceai făcut? Ştii procesul pentru desgropaea trupului lui Miron Costin ? D. Ureche se face că Faude şi vorbeşte de alta, că pe nevsta lui Tomşa- Vodă o chiema Ruxandr şi nu Teodosia. Ca să nu mă întind mai mult, să spun că aşa lucrează Sentul în secţii. Iar sfârşitul, mai ales ieri a fost cu foc bengal; un Domn smiviril, radios de tot, a scos din buzuar ultima cutiuţă de hapuri pe care le-a mai găsit la Djaburov, şi le a ofat la toţi câte una, însoţindu-şî ofertau un zâmbet ironic. De-ar lucra Senatul t± în secţii!! ------------------------------------------------------------------------------- — CONSTANTINOPG, 23 Noembre.— Se asigură căFirmanul relativ la Creta reduce inerul membrilor Adunăreî naţione de la 80 la 60. Poarta însărcinând de a întreţine geandarmeria nu va mai lăsa Cretei jumătatea din venurile vamale. Reformele propuse au următoarele : reorganizarea triburilor ordinare, reducerea numărului; reorganizarea şcoalelor musulme şi creştine, protecţiunea industrieocale, garanţii pentru mersul rerat al administraţiei ; lucrări dadîncire şi de lărgire a porturilortimp, Candia şi Canea; crearea la şcoli navale, organizarea arsenalii ; instituirea Camerelor de comerţ crearea unei şcoale de comerţ; organizarea unei bănci agricole în folosul populaţiilor; isprăvirea şi construirea de drumuri. --------------------------------------------- Scandalul de la Teatru La nişte observaţiuni severe dar foarte drepte pe care i le adresase ziarul Lupta în privinţa oprirei de a se da un buchet unei artist , Domnul Gr. Manolescu a făcut un răspuns ce merită a fi relevat de presă. Domnul Manolescu mărturiseşte că a oprit darea în orchestră a unui buchet Dnel Langeais. 1. Fiindcă buchetul era dat de elevii conservatorului, dintre cari unii sunt angajaţi în teatru. 2. Fiindcă în regulamentul teatrului există un articol care interzice artiştilor orice fel de aprobare sau dezaprobare. Aşadar Domnul Manolescu a oprit darea buchetului. In ce calitate a făcut’o? Ca director de scenă ? Noi ştim că atribuţiunile directorului de scenă se mărginesc în dosul rampei. El n’are poliţia sălei, nici a orchestrei şi mai ales nu poate da ordine inspectorului. Iată dar primul abuz. Să trecem înainte. De unde Domnul Manolescu a putut ști că buchetul era dat de elevi ai conservatorului ? Are D-sa dreptul de a controla mai dinainte din partea cui se dau buchetele ? Un elev al conservatorului nu are el oare dreptul de a exprima aprobarea sau dezaprobarea sa unui artist, mai ales când a plătit locul său ? Domnul Manolescu vorbeşte de regulare camarazilor lor. Aşa este şi ar fi bine ca această prescripţiune a regulamentului să se respecte. Dar se respectă ea oare de d. Manolescu singur? De câte oril-am auzit dezaprobând şi criticând în public piesele ce se joacă şi pe artiştii cari le interpretă chiar înainte de a se reprezintă piesa. De câte ori am văzut cum artişti şi elevi din theatru ocupau un număr oarecare de locuri şi aplaudând de li se roşeaţi mâinile, când juca domnul Manolescu? De ce nu s’a supărat atunci D-sa ? Dar buchete, de câte ori n’am văzut dându-se buchete din orchestră, din legele după scenă, din culisă, şi mai ales Domnului Manolescu. Unde era atunci regulamentul ? Domnul Manolescu aminteşte în răspunsul său reguiele uzitata, la Comedia franceză şi la Burgfheater. El Domnule Manolescu! Multe trec la noi şi n’ar trece la Burg şi In Comedie. Poate acolo D-ta mar fi cutezat să reapari pe scenă de la un timp încoace, şi publicul şi presa n’ar fi fost atât de indulgenţi ca la noi. La Viena şi la Paris se respectă numai artiştii ce se respectă ei singuri. Asemenea artişti se respectă şi la noi. Domnul Manolescu ar face bine să fie mai modest, să nu ia faţă cu presa un ton stăpânitor ce nu i se cade ci, din potrivă, să-i fie recunoscător pentru că a fost mai mult decât indulgentă faţă cu dânsul. Să nu facă jocuri de cuvinte despre copii născuţi din flori, căci ne-ar sili sâ’i amintim că copilul născut din flori nu e vinovat de nașterea sa pe când acela care a necinstit casa fratelui său merită disprețul tutulor, Argus. ------------------------------------------------------ DâMIKâ BELGIâKâ BRUXEL, 23 Noembre. — Discuţia asupra interpelării Bara a continuat azi la Cameră, ministrul justiţiei a combătut aserţiunile interpelatorului. D. Bara strigând : Ministrul minte ! un mare sgomot s’a produs, preşedintele Camerei a chiemat pe D. Bara la ordine, dar după explicaţiunile acestuia din urmă, el a retras chiemarea la ordine. Ministrul justiţiei a declarat în urmă că ministrul Devolder nu asistase la întreţinerea D-lui Pourbaine cu ministrul Bernaert. Deputatul Janson a zis că aşteaptă ca Regele să aibă cunoştinţă de discuţiunile Camerei, căci e sigur că M. S. n’ar permite atunci miniştrilor să conserve funcţiunile lor. O mulţime numeroasă se grămădise înaintea Camerei şi striga: demisia ! « SAMBATA 25 NOEMBRE 1889 Moise şi Aron Ni se scrie din Iaşi. Venirea din nou a junimiştilor la putere a produs o mare mulţumire străinilor din Ţară şi mai ales evreilor. Ca o motivare a acesteia, se ştie deja că nimeni n’a căutat a linguşi mai mult slăbiciunile evreeşti pentru a atrage profituri decât junimiştii ilustrându-se în aceasta cu preferinţă D. Maiorescu. Evreii cei mai culţi şi mai inteligenţi, este vorba de cei din Iaşi. la priceput pentru aceia când D. Maiorescu este la putere şi vine prin Iaşi, caută să se întâlnească cu câţiva, dintre cei mai de frunte, se scuză dacă nu s-a putut servi în destul, arătând că din cutare ori cutare împrejurări n’a putut să T mulţumească pe deplin, îi consiliază asupra celor ce trebue să ceară, când şi prin cine anume. D-sa le citează ca exemplu pe armeni şi T îndeamnă a se grupa cu trupul şi sufletul în jurul D-lui P. P. Carp, care întruneşte toate calităţile de a fi un Moisi modern, rezervându’şi sieşi rolul modest al lui Aron. Ca dovadă despre sinceritatea sa face că, Îndată ce ajunse în Bucureşti, trimise câteva decrete A - - AiiVH* UiUDl vJ vrei cum d. e. s’a întîmplat cu fraţii Weisengrun în ultimul period al ministerului D-lor Carp- Rosetti. Mulţumită acestui impuls, mai mulţi ovrei cu drepturi politice au solicitat D-luî deputat Grigorie Buicliu permisiunea de a lua şi dînşii parte la întrunirile armenilor care se fac în casa lui, promiţând tot concursul lor în cazul vreunei alegeri pentru Cameră și Senat. Mitropolitul Mihail al Serbiei Mitropolitul Mihail a primit de la trei şefi de biserici ortodoxe autocefale respunsul la circulara sa care anunţă reinstalarea sa. Arhiepiscopul de Cipru zice că întoarcerea Mitropolitului însemnează şi întoarcerea păcii, a ordine şi a iubire între popor şi cler. Mitropolitul Calcedoniei zice că întoarcerea şefului bisericei sârbeşti în condiţiilor canonice constitue o victorie a biericei sârbeşti. Sf. Sinod rusesc se mărgineşte a felicita pe Mitropolitul Mihail. Apele Minerale din ţară Sub acest titlu jurnalul România de la 19 curent, arată cum nimeni încă până astăzi n’a'piriceput şi nu s’a ocupat serios de ramura balneară,—care este o adeverata sorginte de bogăţie. Spune ceia ce fac guvernele altor ţări pentru desvoltarea balneară şi sacrificiile ce-şi impun pentru a atinge scopul. Arată cum regulamentul făcut sub colectivişti pentru administrarea şi organizarea băilor din ţară constituia un fel de monopol în mâinile medicilor, spune cum guvernul actual prin dispoziţiunele luate tinde a creia un nou monopol şi mai mare şi mai periculos în mâinele serviciilor de captare a apelor minerale, adică în mâinele inginerilor ce sunt anume plătiţi şi instituiţi pentru lucrările apelor. Arată cum aceste servicii care sunt chemate să facă, nu altceva decât numai captare, se amestecă în administraţie, poliţie, băesie, spălătorie etc. etc., lucruri cu totul incompatibile cu sarcina şi meseria lor, toate acestea în detrimentul intereselor ţărei, careşi-a impus sacrificiul de a acorda un milion pentru captarea apelor minerale. Arată cât acest amestec al inginerilor este de neapt și foarte costisitor, ba chiar păgubitor intereselor generale. Ca culme a ridicolului arată cum Sta-