Adevěrul, iulie 1890 (Anul 2, nr. 558-581)

1890-07-09 / nr. 564

EDIȚIA JUNTEIA. ANUL II.—No. 864 Numeral IO Băștii ABONAMENTELE INCEP LA 1 SI li ALE ElE­ClRfl LESI SI SE PLĂTESC TOT­ DEAESA ’SAIN­Tg In BMCSA8*esc5 la casa Administrației Din Județe și StresnetaSe prin m­an­date poștalei Un an in țară :« lei, in streinătate 50 Șese luni „ 10 „ „ „ 25 Trei luni ,8 13 !­& PAftSS, ziarul se găseşte de vân­zare cu numerar la biaşcu. No. I­T, Boulevard St­gfticher. MANUSCRISELE NU SE ’NAPOEAZă ADMINISTRAŢIA a strada Rouă, IO Să te fereştă, Române! de­­stim strain în casă. V. Alexandri. Director politici ALEX. V. BELPU­SAIIU JI Numărul IO Baraj ANUNCIURILE Din BUCURESCI şi JUDEŢE se pri­mesc direct la administraţie. Din PARIS la Agenţia Liberă, C. Adam şi Agenţia Havas. Din STREIKET ATE^toa^tla admi­nistraţie şi la tsKeftejpîSSile de publicitate. Anunciuri la paa Inserţiunile­­şi UN NUMER 8?E35AOT8I$l : Strada Nouă, SO DMIGEIA DNEI LEGENDE -----------------------------------------------------­Imprastiarea talelor albaneze --------------------------------------tfta&PQtf«-------------------------------------­INTUNECIMELE AMICEI ---------------------------------------------------­Din Iași -------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------­SERBAREA pentru EMINESCU -------------------------------------------­Situația în Bulgaria ---------------------------------------------------­RECTIFICĂRI ------------------------------------------------------­Repaosul de Dumineca ------- - - -----'%41 ------------------------- -------­VERBINELE București 9 Iulie Distrugerea unei legende II „Fără Regele Carol n’am avea armată; El a creat’o, El a des­­voltat'o, El a condus’o la rezboiă, El i-a dat botezul sângelui şi glo­ria militară.“ Aşa vorbesc dinas­tiei­ noştri. Să cercetăm faptele cu istoria în mână şi vom vedea cât de pu­ţin întemeiată este şi această le­gendă scornită de linguşitorii Pa­latului. Meritele unui Suveran în pri­vinţa armatei se apreciază din două puncte de vedere : unul mo­ral, altul material. Ce a făcut Carol I pentru a ri­dica moralul armatei noastre ? Abia sosit în Ţară, primul Său fapt a fost dezmoralizator pentru armată. El, care este născut şi crescut într’o Ţară unde credinţa armatei către Suveran a fost tot-d’a­una tradiţională, nu s’a sfiit de a da exemplul cel mai reu, cel maî pri­mejdios, cel mai dezmoralizător, resplătind trădarea militarilor cari luaseră parte la complotul nocturn din 11 Februarie 1866. Singur acest fapt ar fi îndestulă­tor pentru a osândi pe ori­ce Su­veran necum un Principe strein de la care ori­cine avea dreptul să se aştepte că va ţine mai pre­sus de toate la onoarea militară. Dar în urmă ce a făcut Carol I ca să merite titlul de Creator al armatei române ? Nu vorbesc de jertfele mate­riale pe care Ţara le-a făcut pen­tru a mări şi a îmbunătăţi ar­mata. Se ştie că în asemenea ces­­tiuni toate partidele au fost una­nime , toate Camerile au acor­dat guvernelor tot ce au cerut pentru armată. Bugetul războiului a crescut din an în an şi astă­zi el absoarbe a­­proape jumătate din veniturile Sta­tului. Care a fost rolul lui Carol I în această organizare? In ce a con­tribuit El personal atât moral­mente cât și materialme­nte la pro­gresul armatei ? A intervenit El oare vre-o dată pentru a împedica vr’un abuz sau o nedreptate? Intrebuințat’a In­­râurirea Sa firească ca Şef suprem al armatei pentru a pune capăt favoritismului sau altor neajunsuri de care armata este bântuită ? Nu ! Carol I nu s’a preocupat de ce se petrece în armată de cât primind raporturi de la miniştrii sei de războiu, cari toţi faceau po­litică precum le poruncea primul ministru. Când erau roşii la putere, ofi­ţerii suspectaţi de idei conserva­toare erau persecutaţi, mutaţi, lă­saţi la o parte ; când veneau albii, ofiţerii cu idei liberale erau prigo­niţi la rândul lor. Carol I le ştia toate acestea, dar nu se amesteca, căci avea ne­­voa de a lăsa mână liberă miniş­trilor Sef în afacerile interioare, pentru a putea dispune orbeşte de dânşii in politica Sa exterioară. Este în adevăr de mirat cum, In urma unei acţiuni atât de dez­­moralizătoare şi de imorale, eser­­citată de Şeful eî direct, armata noastră nu s’a corupt de tot. Prin urmare nu numai că Ca­rol n’a creat şi n’a desvoltat ar­mata noastră, dar din contră, El a făcut tot ce a putut spre a o corupe, spre a o slăbi moralmente. Și dacă ea a progresat, aceasta nu e meritul Lui, ci al împrejurărilor, al timpului, al patriotismului Ro­mânilor. Tot atât de neraeritată este fai­moasa şi ridicula poreclă de Mare Căpitan hărăzită lui Carol I de lin­guşitorii Sei interesaţi. Ar fi timp ca să se rupă o dată valul înşelător ce acopere cele pe­trecute cu ocaziunea războiului din 1877. Când se va seri istoria im­parţială a acestei campanii, se va vedea cât de neînsemnat a fost rolul jucat de Carol I personal. Nici un act de bravură, nici un act de conducere înţeleaptă, nici măcar o licărire de talent militar, n’a dovedit El în tot cursul răz­­boiului. Desfid să mi se dea o desmin­­ţire arătându-mi un singur fapt care să’mi dovedească că cele scrise aci nu sunt purul adever. Trecerea Dunărei a fost făcută într’un mod atât de imprudent in cât, dacă Osman-Pașd ar fi voit să atace detașamentele române cari treceau, el ar fi putut să le dis­trugă unul după altul. Atacul Plevnei de la 30 August 1877 a fost o greşeală enormă. El n’a slujit la nimic şi a costat viaţa la 3000 de Români. Soldaţii şi ofiţerii noştri s’au bătut bine ; aşa este; dar aceasta nu dovedeşte că Carol I a fost un Mare Căpitan. Tot aşa este şi cu operaţiunile ulterioare cari au adus căderea Plevnei. Ele sunt opera Generalu­lui Totleben ; Carol I nu comanda de cât cu numele. In scurt, resbelul de la 1877 a dovedit că Românul știe să’șî facă datoria, că dânsul nu se teme de moarte ; dar Marea Căpitănie a lui Carol I ce are a căuta în toate aceste ? Iată dar încă o legendă dinas­tică redusă la adevărata ei va­loare, adică, la nimic. In curând voia proba că tot atât de neîntemeiate sunt meritele ce se atribue lui Carol I pe tărâmul cultural și economic. Dunăreanul. PARIS, 8 Iulie. — Cunoscutul filan­trop sir Richard Wallace a murit. DUNKERQUE, 8 Iulie. — Se anunță că, în urma unei mari furtuni, 13 bărci franceze de pescuit cu 51 oameni ar fi pierit lângă insulele Orcade. SEBASTOPOL, 8 Iulie. — Regina Greciei s’a îmbarcat pentru Atena. MADRID, 8 Iulie. — In provincia Valenţia s’a constatat ieri 19 cazuri de holeră şi 10 morţi. TELEGRAME FRAUENFELD, (Elveţia), 8 Iulie.— Azi s’a deschis tirul naţional în pre­zenţa unei imense populaţiuni. BELGRAD, 8 Iulie. — Ziarul Vi­­tele anunţă că Sinodul s’a ocupat alal­­tă­ieri de divorţul intre Regele Milan şi Regina Natalia şi a declarat că sen­tinţa dată mai de mult in această ches­tiune este foarte legală. LONDRA, 8 Iulie. — Parlamentul se va amâna până la 12 August st. n. ROMA, 8 Iulie. — Regele pleacă di­­seară la San-Rossore. Ziarul Capitan Fracassa primește din Turin o telegramă prin care anunţă că­sătoria ducelui de Aosta cu princesa Elvira de Bavaria. Situaţia în Bulgaria Sultanul a promulgat o iradea prin care acordă berate episcopilor bulgari din Usküh, Küprülü şi Ochrida. Aceast­ă măsură a făcut o foarte bună impresiun­e atât la Sofia cât şi în provincie; ea este o dovadă mai mult de încrederea ce are Poarta în cabinetul Stanabuloff. De­si­gur că un asemenea succes va avea multă influenţă asupra alegerilor vii­toare şi va asigura guvernului Bulgar în Sobranie o mare majoritate. S’a dat ordine visteriei Bulgare ca să se plătească cuponul de 1 August a dru­mului de fier Varna-Rusciuk şi tributul Rumeliei pe luna curentă. D. Stambu­off a telegrafiat marelui Vizir rugându’l să prezinte Sultanului mulţumirile guvernului bulgar cu oca­ziunea regulărei chestiunei episcopilor bulgari din Macedonia şi a’l asigura că, în orî­ce întîmplare, poate conta pe Bul­garia. Presa bulgară se arată foarte satis­făcută de soluţiunea ce s’a dat acestei chestiuni şi aduc omagii înţelepciunei şi spiritului de dreptate a Sultanului. Zia­rul La Bulgarie mai cu seamă, salută cu bucurie acest act de justiţie şi re­­paraţiune zicând că el face cea mai mare onoare guvernului imperial. D. Stambuloff, mergând de la Siştov la Rusciuk a fost întâlnit pe la jumă­­tatea drumului de un vapor din flotila bulgară, având pe bord notabilii acestui din urmă oraş, din care cei mai mulţi musulmani, veniţi să-i ureze bună ve­nire. La Rusciuk notabilii au dat un banchet în onoarea primului ministru. Serbarea pentru Eminescu Ieri a avut loc in spaţiosul loc al Colossei lui Oppler serbarea dată de presa Capitalei şi de studenţii universitari în folosul sporirei fondului pentru bustul lui Eminescu. După cum s’a putut prevedea, succe­sul serbăreî a fost strălucit, încă de la orele 3 p. m. lumea a în­ceput să vie şi la 8 seara nu mai gă­seai loc. Miezul serbăreî n’a fost în grădina propriu zisă a Colosseului, ci pe câm­pul de lângă această grădină. Acolo era instalate: chioşcul pentru tutun; chioşcul pentru floricăişoril; cârciuma­r-lul Marinescu-Bragadiru; chioşcul cu tombola; un birt naţional; jocul de verigi şi o mulţime de alte dis­­tracţiuni. Seara câmpul a fost feeric iluminat şi lumea alerga de la un chioşc la altul, gră­­bindu-se să contribue pentru bustul lui Eminescu. Nu ştim până acum care este venitul net al serbăreî; în ori­ce caz el este mai presus de aşteptări. La toate chioşcurile stăteau ziarişti, studenţi şi studente. Tombola a avut mare căutare, iar căişorii au ispitit pe mulţi să -şi încerce norocul. La orele 9 seara s’a început repre­zentaţia în sală, unde intrarea costa 25 bani. Reprezentaţia a început cu o scenă din Doctorul fără voie de Moliere, ju­cată de D­nil I. Jianu şi V. Alexan­­drescu. Apoi, mica elevă Sofia Hussar, cu un talent şi o vervă, care au provocat admiraţia tuturor, a recitat poezia: O mamă de Eminescu. Rechemată, fetiţa a mai zis cu m­at foc poeziile Hogea Murat-Faşa şi Ruxandra de Alexandri. Publicul a rechemat’o de mai multe ori, făcându’i ovaţiuni. I s’au oferit şi o cunună de lauri, flori, cărţi, etc. D. Nicolescu a recitat apoi, cu talen­­tu’I cunoscut, monologul: Un domn care întârziază, după care a cântat D. Knei­­sel, din vioară şi apoi debută bine-cu­­noscutul antipodist, D. Streitförder Pas­cal, pe care publicul l'a aplaudat mult. Cu acestea reprezentaţia s’a sfîrşit şi imediat a început danţul. LUNI și MARȚI 9-10 IULIE 1890. Lumea a continuat a sta în cele două grădini până târziu de tot. Pe la miezul nopţei, organizatorii ser­­bărei s’au întrunit la un banchet (?) ce le­­a fost oferit de D. Doser,­ antreprenorul stabilimentului Opler, care trebue să fie foarte mulțumit de ceea­ ce a câştigat aseară. ----------------------•«&*»*-----------------------­ Imprastiarea lailalor alta» Ziarul Neue Freie Fresse află din Cetinge că ziarul oficial va publica ra­portul lui Edhem-Paşa în afacerea al­banezilor. Edhem-Paşa după ce a îm­prăştiat pe cei 6000 de albanezi rescu­­laţi a ajuns la Scutari. Edhem-Paşa a avut alaltă­erî la An­­drievitza o întrevedere foarte cordială cu d. Yukovici, prefect muntenegrean. Restabilirea păcei în teritoriile de pe frontiera muntenegreană se consideră ca îndeplinită. ------------------------------------------------------­ Repaosul de Duminecă La Galaţi , Ziarul Galaţii află că mai multe so­cietăţi din acel oraş a luat hotărîrea ca nici un membru al ei să nu cumpere nimic din magaziile comercianţilor cari nu vor ţine prăvăliile închise Dumine­cile şi serbătorile de la orele 12 în sus. Deciziunea plină de curagiu luată de membrii acestor societăţi merită toată lauda şi noi nu-i putem de­cât felicita de interesul ce pun în cestiunea arză­toare a repausului de Duminică. Atragem atenţiunea publicului asupra magazinelor comercianţilor acelor ce nu aderă la repausul de Duminecă, să nu cumpere nimic din prăvăliile D-lor căci ei rămânând izolaţi vor căuta se înţe­lege a vinde mai scump de­cât colegii lor, cari vor fi închişi. Ne-am făcut datoria şi­­l-am prevenit de consecinţele neplăcute ce va avea odată încăpăţânarea celor ce nu aderă ca şi colegii lor să ţie prăvăliile închise Duminicele; va veni o zi însă, când prevederile noastre devenind o realitate, amar se vor căi. Ne adresăm şi de astă dată către toţi comercianţii de bine care văd în ces­tiunea repausului de Duminică o nece­sitate imperioasă, să inchidă toţi prăvă­liile mâine Duminică de la orele 12 în sus şi suntem siguri că afacerile lor vor merge mai bine de­cât ale acelor ce nu vor să adere. La Ploieşti dri Duminică, a avut loc în Ploeşti, o întrunire a funcţionarilor comerciali. Secţiunea centrală din Bucureşti, a fost reprezintată prin D-nui Al. Mureşianu, M. Wecsler şi Pavel Stănescu ca de­legaţi, întrunirea a fost impunătoare, peste 500 funcţionari comerciali au asistat. Au vorbit în cestiunea repausului de Duminică D-nul : Pavel Stănescu, M. Wecsler, Al. Mureşianu, Al. Radovic­, Furnică şi Scorţeanu, consilier comunal. Delegaţii din Bucureşti, au propus fondarea unei societăţi, care s’a primit cu aplause. Chiar aseară s’au înscris peste 200 memb­i, la orele 12 şedinţa se închide, după ce s’a dat numirea sec­­ţiunea din Ploeşti de Secţiunea I. Aniversarea Independenţei Belgiei BRUXEL, 8 Iulie.—Serbarea naţio­nală pentru a 25-a aniversare a suitei pe tron al Regelui şi a 60-a aniversare a proclamărei Independenţei Belgiei, a început azi în mijlocul unei mari mul­ţimi. O statue de marmură a celor mai celebri oameni din secolul al XVI-lea au fost inaugurate ; cu această ocaziune s’a făcut manifestațiunî entusiaste. După amiază s’a făcut procesiunea istorică care reprezintă luptele Provin­­cielor­ Unite contra tiraniei spaniole. D­in Iaşi Ruptura între D. V. Gh­eorgh­ian şi colectivişti Toată lumea ştie, că de la căderea lor de la putere, colectiviştii râmaseră in marea lor majoritate tot ceea­ ce fuse­seră în ultimii ani ai existenţei lor vi­foroase ce au avut-o să îndure din par­tea opoziţiunei crîncene şi drepte ce li se făcea. In loc ca să caute, după ce au căzut să se purifice să ’și dea un pro­ gram după care să lucreze, în loc să caute a da soluţiuni demne de un par­tid liberal (cum se intitulează) tuturor chestiilor economice şi sociale, din con­tra el persistară în modul lor de a gândi şi a lucra. Ba ce e mai mult atraserâ şi pe disidenţii liberali cu dânşii, se fuzionară însă fără a se îngriji câtuşi de puţin de fleacurile unui program, o dată ce programul era şi este însuşi D­i­­mitrie Brâtianu. Singurul om care a lucrat cu I. C. Brâtianu chiar în ultimele zile înaintea căderei lui de la putere, şi care s’a con­vins că nu merge cu clişeuri şi calapo­­duri vechi ci că trebue soluţiuni şi încă radicale la toate chestiile vitale ce preo­cupă acuma toată lumea, a fost D. V. Gheorghian. D. V. Gheorghian i-l prezintă şi re­prezintă disidenţa cu ■emectiviştil chiar după fuziunea acestora cu disidenţii. Atunci când se făcură în Bucureşti a­­cele întruniri monstre ale colectiviştilor pentru a se pupa în bot cu disidenţii, D. V. Gheorghian nici nu catadicsise să se ducă la Bucureşti, căci ştia bine că acolo se opera împăcare şi rezolvire de chestii economice şi politice. Se înţelege că acest lucru nu plăcu de loc colectiviştilor mai cu seama ma­relui stat-major. Şi de aci intrigi, rugă­minţi, ameninţări pentru a -l face să re­nunţe la calea cea dreaptă şi sinceră. Drapelul, organul clubului liberal-na­­ţional de aici şi inspirat de D. Gheorghian rezistă cu vigoare şi demnitate la toate acestea şi cerea într’una alcătuirea unui program larg cu baze democratice. Colectiviștii începură a se îngriji de acest lucru și trimiseră chiar mai mulți emisari la Iași, doară va împăca pe D. Gheorghian, însă în zadar, căci acesta rămase inflexibil în hotărârile sale. Văzând că nu merge așa, începură a uza de mijloace puţin demne, şi anume a aţîţa pe membrii clubului liberal na­ţional din localitate contra D­­ul Gheor­ghian că ar fi o năpaste şi o nenorocire pentru partid. Toată lumea se întreba săptămâna a­­ceasta cu mirare ce caută Mitiţă Sturza pe aici de stă atâta timp şi ce însem­nare pare sâ aibă conciliambulele ce a­­vea cu diferiţii colectivişti din localitate. Iată rezultatul enigmei: s’a hotărît ca Joi 5 iulie să fie o adunare gene­rală a tutulor membrilor clubului libe­­ral-naţional, în care adunare să se dea un vot de blam preşedintelui V. Gheor­ghian din pricina persistenţei sale în modul său drept de a vedea. D. Gheorghian de scârbă şi indignare a plecat Mercuri seara la Slănic, lăsând pe colectivişti să facă ce vor pofti. Votul de blam dat de dânşii va fi o onoare pentru D-lui, căci va rupe cu desăvîrşire şi pentru tot­d’a­una cu acei oameni cari înţeleg a face numai poli­tică de mahala şi da scandal. In ruptura asta, D. Gheorghian duce cu sine elementele cele mai de valoare şi de seamă din partidul liberal-naţional. Drapelul va înceta de a mai purta nu­mele organ liberal-naţional, ci pur şi sim­plu organ democrat. Un program cu baze largi va fi elaborat în curând.. Sigur că o mulţime de tineri şi oa­meni cu inimă se vor alătura de D. Gheorghian, care se bucură de multe simpatii. Ruptura D-lui Gheorghian cu colec­tiviştii este o norocire pentru dânsul, căci aceşti din urmă îl ţineaui înceloşat în cât nu putea să -și manifeste simți­­mintele democratice. H. M. STANLEY 16 INTUNECIMELE APRIGEI Prima noastră vizită la Albert- Nyanza Scăparea ne era deci în găsirea unei luntre. In ziua de 15 Decembrie, dimi­neaţa, locotenentul Stairs însoţit de pa­­tru­zeci oameni plecă ca să se înţeleagă cu indigenii din insula Kaseina. Lacul în partea asta e foarte adînc. Un pescar şi nevasta consimţise să stea la vorbă cu noi. „Da, ne aducem aminte că a trecut pe aici o corabie, e cam mult de a­­tuncea. In ea se afla un om alb care vorbea foarte politicos. A ucis un Ipo­­potam şi ni l’a dat să’l mâncăm. Oasele sunt aicea, puteţi să le vedeţi. Luntre mare nu găseşti pe lac nici prin împre­jurimi. Cea mai mare poate fi cel mult pentru trei oameni. Noi ne cumpărăm

Next