Adevěrul, noiembrie 1890 (Anul 3, nr. 658-682)
1890-11-01 / nr. 658
2 convinge că un asemenea primar desonorează o administraţie cinstită. Cu atât mai mult ar trebui să facă d. preşedinte al consiliului aceasta, cu cât n’are d. Adamescu nici cel puţin un partizan de principii credincios. D. Adamescu a fost de două ori prefect sub colectivişti, cari l-au încărcat de beneficii, şi d-sa i-a părăsit îndată ce au pierdut puterea. D-sa a înşelat pe d. Tiodor Rosetti, pe d. Lascar Catargiu, şi va părăsi şi pe Generalul Manu, deşi l-a făcut astă primăvară o primire pompoasă. D-sa întrebuinţează mandatul de deputat ca un mijloc cu care să obţie de la guvern o primărie necontrolată şi nu ştia dacă a fost vr’o dată un deputat care să vîndă aşa de scump şi oricărui guvern putinţa sa de a da o bilă albă. Incheia cu o povestire care va caracteriza perfect pe d. Adamescu. Mai acum vr’un an eram la ţară şi am asistat la următorul tîrg. Un cioban de la munte venise cu un câine mare cât toate zilele şi învăţătorul satului i-l cumpărasera, 4 franci. După ce sfîrşiră tîrgul, învăţătorul întrebă pe cioban: cum să ducă câinele până la şcoală, când dobitocul nu-l cunoaşte şi afară de asta e şi rău al dracului. — Ia o bucată de mămăligă în mână și zi-i pe nume : Ursu, că vine el după d-ta. Așa s’a şi întîmplat. Să se gândească la aceasta protectorii d-lui Adamescu, De pe Cozla. Pray,Died Sft. Dumitru Bassarabov Cine n’a văzut sau cel puţin n’a auzit despre pompa cu care se serbează sfântu Dumitru la Mitropolia din Bucureşti? Şi eu auzisem de mult despre această serbare şi ştiam de asemenea că ea se face cu atâta pompă, fiindcă la mitropolia noastră se păstrează moaştele unui sfânt cu numele tot Dumitru. Insă abia anul acesta îmi putui satisface curiozitatea de a asista şi cu ceilalţi credincioşi la acest praznic. Afluenţa mare din toate părţile. Curtea şi biserica mitropoliei plină de lume mai mult evlavioasă decât cuvioasă şi din cauza aceasta cea mai perfectă ordine. Vezi o emulaţiune între credincioşi în a se închina, a plăti leturghii, a aprinde lumânări, şi mulţumire sufletească se zugrăveşte pe toate feţele, mai ales ale mulţimei mai sărace. începuse leturghia şi oamenii priveau cu cea mai mare evlavie la frumoasele ceremonii ale bisericei noastre, conduse în atâta demnitate şi măiestrie de părintele mitropolitul primat. Insă deodată în mijlocul acestei situaţiuni religioase ce să vezi? Agenţi poliţieneşti însoţiţi de guardişti încep a da afară din biserică pe oamenii din popor sub cuvînt că vine Regele. Stăm în dosul tronului regal şi nu mă lăsară, pentru că acolo are să stea suita regelui. In zadar observai că biserica este comună tuturor credincioşilor,fie Rege, fie cerşetor, el mă mângăiară cu vorbe: „Mofturid'ale socialiste“ şi cu împinsături din spate. Şi dacă oamenii ar fi fost daţi afară măcar cu manieră bună, calea vales*# Violare patentă a simţului religios , dară Românul este de felul lui complezant şi cedează bunelor maniere. Insă agenţii poliţieneşti înbrâncea şi lumea în modul cel mai barbar, bărbaţi şi femei, înjurai şi scoteau afară pe toţi cari nu erau înbrâcaţi după moda elitei sociale. — „Ieşi afară! —Afară dobitocule.— Aicea nu-i pomană, ce te îndesi ? „Şi alte graţiozităţi însoţite de ghionturi şi înbrânceli. O femeie a fost înbrâncită şi a căzut rău pe faţă tocmai când se cânta „sfinte Dumnezeule“, —poate că era însărcinată.— Şi de ce? Mergea să aprindă o luminare la icoane ! Vedeai bieţii oameni veniţi de prin mahalalele cele mai depărtate şi chiar de pe la sate, cum ieşai, afară cu lumânarea în mână, cu lacrimile în ochi şi cu oftatul pe buze. Veniseră să se închine şi să aprinzi câte o luminare şi nu li se dăduse voie! Ce scandal, ce ruşine, ce barbarie!!! Oamenii vin să se închine lui Dumnezeu şi să guste câteva momente de fericire sufletească, şi sunt batjocoriţi, îmbrânciţi, daţi afară în numele Regelui, care este doritor de sudoarea şi de sângele prostimii, dară nu şi de aspectul ei cel puţin estetic ! Nu m’am putut stăpâni a nu rosti tare cuvintele: „Sărmana prostime !“ care îmi atrase priviri ciudate din parte slirilor elitei sociale. La 1874 am fost la Suceava de serbarea sf. Ioan. Acolo egumenul, cu consimţântul unui guvern strein, aflase un metod mai practic de selecţiune socială. El pusese o taxă pentru intrarea în biserică. Astfel elita socială nemţească scăpă de aspectul supărător al unei prostimi venite, cum se ştie, cale de 3—10 zile la sf. Ioan de la Suceava. Fiindcă ne aflăm sub regimul ideilor, propun şi eu vreo trei idei şi anume : 1) Cei două agenţi mai din faţă, cari arătau atâta zel în a îmbrânci şi a înjura prostimea, să fie decoraţi cu „Steaua României“ şi „Bene-merenti“ cl. I şi înălţaţi. 2) Pentru viitor, să se ceară, cu ocazia serbărei sf. Dumitru, de la toţi închinătorii, de rigoare, frac şi mănuşi albe, îndeosebi să se creeze o taxă mare pentru intrarea în biserică. Din produsul taxei să se cumpere toate vechiturile regale şi să se expuie pentru închinare la toţi cei ce doresc a ajunge la guvern. 3) Prostimii să i se dea dreptul de a’şi aprinde luminările în cap cu direcţie în spre Dumnezeu. Moda n’ar fi noă. Ea ar imita dreptul supuşilor padişahului de a’şi aprinde rogojini în cap. Catona. Cronica Teatrală Bomba cu apă fiartă. (La Boule) comedie în 4 acte de Meilhac şi Haléig. In beneficiul iubitului și neîntrecutului artist Iulian s’a reprezintat alaltâieri sora Bomba cu apă fiartă, cunoscuta comedie a lui Meilhac şi IlaUvy, cunoscută nu prin valoarea’i artistică doar, ci, prin faptul că a fost jucată şi resjucată aproape pe toate scenele din Capitală. Nu voia vorbi nimic de piesă ca piesă, deci, şi mă voi mărgini la jocul artiştilor numai. ■ Rolul lui Paturel nu putea să fie mai bine interpretat decât aşa cum l’a interpretat D. Manolescu, şi ’rai permit să fac o observaţie, cu prilejul acesta, observaţie pe care nu o socot îndrăsneaţă: în roluri de asemenea natură, D-sa isbuteşte pe deplin, ne place mult mai bine decât în acelea în care jocul cere mai multă însufleţire, vocea mai multă putere, etc. In Paturel, Manolescu ne-a făcut să rîdem, şi în schimb l’am aplaudat cu toţii. De astă dată l’au aplaudat toţi, nu numai cel din paradis. Nicolescu se afirmă din ce în ce mai mult. A fost admirabil în La Mazardiere. Şi ca mască şi ca joc! bătrânul ramolit şi ramolitul amorezat a fost nu se poate mai bine interpretat de simpaticul şi talentatul nostru artist. Foarte isbutit a fost Petrescu în raportorul Camuzat. Intrarea în sala judecăţei o execută minunat, şi e aşa de natural, aşa de natural face pe necăjitul şi plictisitul om de legi, care nu mai ştie ce zice şi ce întreabă tot aşteptând răspunsul de acasă, dacă el a născut nevasta băiat ori fată, în cât îl priveşti, îl asculţi cu cea mai îndreptăţită plăcere de la început până la sfirşit. Nottara joacă pe Martineau, avocatul lui Paturel, tăcutul şi prea prudentul avocat, care exasperează la urma urmei pe client, prin excesul de prudenţă şi zgârcenie de vorbă. Rol cam neînsemnat, artistul cu talentu’l cunoscut, a ştiut să ’l scoată la vază. Catopolu a fost hazliu ca întotd’auna şi scena jurământului când el, Modest, servitorul lui Paturel, e chemat ca martor la procesul de divorţ al stăpânului soci, e foarte reuşită. Şi Alexandrescu a fost binişor în ro ■ tul avocatului Cornillon. Toneanu mi s’a părut cam exagerat în August... face caraghioslîcuri, mai mult de cât trebue. Leonescu a înfăţişat bine pe grefierul Broquin. Atât D na Velner iât şi D-na Romanescu au fost foarte bine, prima în rolul Mariettei, actriţa şi stapânitoarea bietului La Mazardière, iar a doua în rolul Albertinei soţia lui Paturel. Amândouă se disting prin jocul natural, atât în vorbă cât şi în mişcări. Nu tot aşa pot spune de D-na Petrescu care in Ursula a lăsat mult de dorit. D-sa intră şi iese din scenă fără să’şi dea seamă par’că pentru ce intră şi iese. E rece şi stângace. Cam rău, dar ce să faci ? Dacă’i aşa e aşa! In păcatul acesta cade şi D-na Dimancea. De D-na Alexandrescu nu pot zice decât că şi acum în D-na Picquard, ca şi în cele mai multe ocaziuni când ni se prezintă pe scenă, a fost bine. Mai ales în rolul de bătrână, D-sa reuşeşte foarte bine, cum a şi reuşit în rolul bătrânei Picquard. Scoţînd micele excepţiunî—excepţia el ce privesc rolurile de mică însemnătate,— încolo se poate zice cu drept cuvânt că piesa a fost bine jucată. Aceasta însă nu ne împedică de a spune că direcţiunea ar fi putut alege pentru o asemenea ocazie altceva decât Bomba cu apă fiartă. Nu e vorbă, publicul ar fi venit ori şi cum în'mare număr, cum a şi venit aseară, pentru că reprezentaţia se dădea in beneficiul artistului care e iubitul lui, artistul care l-a încântat şi căruia îi doreşte însănătoşirea cea mai grabnică dar... ori şi cum, nu era greşală din partea celor de la cârma teatrului, dacă se opreau la altă piesă. C. B. S. Administraţia ziarului „ Adevărul “î roagă pe toţi abonaţii să, care au schimbat domiciliul cu ocazia iar*menului de Sf. Dumitru, se binevoiască a’i face cunoscut noua d-lor adresă, pentru a nu suferi întârzieri în regulata primire a ziarului [ JOI 1NOEMBRE 1890 ORONTOA. Bai stai si-acasa,—mai stai si-acasa! De, Ionică ! Ce’ţi spuneam că ? Dracul te'mpinse mai ieri la Orfeu Să'nşiri comedii, razia s'apuci Pe câmpul mare, să te tot duci? Odat’ai fost, o ştim, ai fost Om cu cătare şi cu un rost, Dar azi şi dracii de copii Te rid în faţă... de ce mai vii ? Tot şirul te-ai pierdut acum, Ai apucat’o pe toti drum, Cu mintea nu te mai împaci, De ce nu taci, de ce nu taci ? Curelele nu te mai ţin, Şi ochi’ţi nu mai vid în plin, La bătrâneţe ce te-apuci Ca să te duci ? Ca să te duci ? La Termopile, Ionică, Cu morţii să te iei de chică, Ş'apoi s’o ştergi mai într'amurg Cu gând să’nşfaci şi pe Licurg? Dar bine, ce atâta chin ? De ce să fii aşa hain? Nu te mai uiţi chiar la nimică ? Ce inimă mică ! Ce inimă mică! Na, leagă-te de vii, de toţi, Dar, ce-ai de furcă cu cei morţi ? Sărmanul mort, ce rău îţi face? Hai, dă-le pace! Zău! dă-le pace. Şi-acum, mai bine, ascultă un sfat: Ci satură-te de-atât plimbat, De drumuri lungi, ştii ? te mai lasă, Mal stai şi-acasă ! Mal stai şi-acasă! Nazono. la formaţiiul D. Colonel Algiu, prefectul Poliţiei Capitalei la raportat Ministerului de Interne, că punend în vederea farmacistului D. Roşu, ordinul d’a’şi muta farmacia în culoarea de negru, acesta a refuzat să se supue. Azi D. Dr. Alexianu va prezintă D-lul General Manu lucrările necesare prin care i se va închide framada. Suntem foarte curioşi a şti ce tertipuri vor mai întrebuinţa D-nii Dr. Felix şi Roşu spre a continua să nesocotească legile ţarii. Decretul pentru convocarea Camerelor în sesiune ordinară la 15 Noembre, este gata şi va apare în Monitorul Oficial mâiine sau poimâine. Aflăm că ieri a fost dus la spitalul Colțea, în clinica D-rului Severeanu,un soldat din divizionul de jandarmi călări,înjunghiat de un sub-locotenent căruia îi facea serviciul de instavdiii. Comisarul regal al corpului II de armată ar fi deschis o anchetă. Cu obiceiul dominant în armata noastră, suntem siguri că asasinul va scăpa cu un mic arest disciplinar. E vorba doar numai de un mojic de vista voi î... Să vedem. In consiliul de Miniştri ţinut erî la Ministerial de Finance s’a cercetat bugetul general al Statului pe anul viitor. D. Menelas Ghermani, Ministru de Finance, a arătat colegilor săi, că fără a recurge la noul impoite, şi numai cu veniturile actuale se pot acoperi toate cheltuelile,, remâind un excedent care va permite guvernului să suprime taxa de 5°/0 asupra lefii funcţionarilor publici. In sfirşit mult aşteptatul regulament al Legei pensiilor civile şi ecleziastice a apărut in Monitorul Oficial. Legea împreună cu regulamentul ei vor fi puse în aplicare pe ziua de 1 Aprilie viitor, iar comisiv şrfiile prevăzute vor începe a funcţiona mai nainte, spre a ve- frita la titlurile noilor pensionari. Se vorbeşte că D. Isaia Lerescu, fost deputat şi senator, va fi numit prefect al judeţul Dâmboviţa. Cu deosebită plăcere înregistrăm stima că D. farmacist Munteanu, posesorul farmaciei la Foişorul de foc, oferă membrilor societaţei presei medicamentele de cari vor avea nevoe cu un rabat de 40 la sută. Mulţumim D-lui Munteanu de generoasa D-sale ofertă. Cultura tutunului în ţară pe seama Regiei monopolurilor Statului pentru anul viitor se va face pe o întindere de 8000 hectare. D rul Emanoil Florescu, condamnat la un an de închisoare militară, fiindcă nu a voit să se facă militar, a fost acum reformat. Consiliul comunal al Capitalei, în şedinţa ţinută era, a acordat voie Companiei actuale de tranways să prelungească linia după calea Călăraşilor — Vergulul — până la barieră. — IUI — Una dintre greutăţile cele mari ale debitanţilor de tutunuri este şi depărtarea cea mare de centru oraşului a localului regiei, şi aceasta face pe negustori să-şi piarză o zi întreagă când au nevoe să cumpere marfă. Mai mulţi dintre debitanţi au cerut mutarea regiei mal în centrul oraşului. Mâine se va întruni comisiunea Studenţilor universitari pentru a citi memoriul ce el pregătesc privitor la persecuţiile ce îndură Românii de peste munţi de la Unguri. Acest memoriu va fi tipărit şi împărţit în toată Europa. MMM Tenorul Nicolae Bâdescu, în urma concursului, a fost numit pe ziua de 1 Noembrie curent, profesor de Scrimă şi Gimnastică la Şcoala Normală Carol I şi numai de Scrimă la Şcoala de Cavalerie în locul D-lui N. Velescu demisionat. Felicitările noastre atât D-lui Bădescu cât şi profesorilor ce a avut. Joi 1 Noemvrie se va juca pentru a doua oară la teatrul Dacia în beneficiul D-nei Mia Theodorescu . Moartea Maiorului Paniţa dramă în 4 acte de D. Emil Nicolau. Pe scena aceluiaş teatru in beneficiul D-lui Grigorie Racoveanu se va da în curând:Licinski, comedie cu cântece în patru acte de D. P. Ilr. D.Gh. I. Antoniu, absolvent cu diplomă al Şcoalei de Agricultură şi Silvicultură de la Herestruu, a fost numit repetitor la acea şcoală. Mâine Joi 1 Noembrie va avea loc la Primăria Capitalei tragerea la sorţ a obligaţiilor comunale din împrumutul de 13 milioane. Bugetul căilor ferate este gata şi aproape nici o sporire de lefuri nu s’a prevăzut. Lucrul acesta a descurajat pe o mare parte din tinerii cari aşteptau să fie înaintaţi. Contrariu ştirilor date de unii confraţi, procesul lui Andronic va urma azi, după cererea lui, iar nu în Ianuarie, când unii ziceau că s’a amânat. D. Alex. Zdrobici, comisar la disp. 1 din oraşul Iaşi, a avut norocul să câştige 25.000 cu un loz al Comunei Bucureşti. La Teatrul Naţional s’a pus în repetiţie piesa Bucuria Casei pentru debutul D-rel Maria Cornescu. La 2 Noembre va apare: Tocila, Ziar umoristic ilustrat, format în 8, cuprinzând şapte pagini text şi şapte pagini ilustrate în fiecare numâr şi anume: * Un tip al zilei..—Fantezii.—O actualitate politică.— Un tip din anticitate.— Anecdote ilustrate. —O scenă socială. „TOCILA“ care va apare în 5.000 exemplare, e redactată de Nazone, T. D. Speranţă, Niger, Camil, Prostul Mamei, Niţă Muscalul, Arvinte, Umbră, Mocan, Satana, Cucoana Margheala, Emilius, etc. Ilustraţiunile vor fi făcute de mult talentatul nostru caricaturist Jiquidi. Abonamentele se fac trimestriale a treiai abonamentul, iar anunciurile lunare pe preţul de 2 lei anunciul, compus din cinci linii petit. Pentru orice cereri de anunciuri şi abonamente doritorii sunt rugaţi a se adresa Strada Arcului Nr. 15, unde s’a instalat redacţiunea şi administraţiunea ziarului „Tocila.“ La 15 Noembrie va apare: Almanahul „Românului,“ pe anul 1891. Acest almanah, pe lângă scrieri calendaristice, va cuprinde partea literare, filosofice, economice, de C. A. Rosetti, Alexandru Xenopol, I. I. Nacian, N. N. Sâveanu, Gh. Ghibănescu, Maria C. A. Rosetti, A. C. Cuza, I. Neniţescu, Gregoriade de Bonachy, Adela Xenopol, Lucreţia Suciu, Badea Pletea, O. Carp, Gh. din Moldova, P. Moşoiu, R. Stavri, I. Roman, D. A. Teodoru, dr. Babeş, prof. Mirescu, d-ra El. Sevastos, S. Grosmann, etc., şi numeroase ilustraţiuni făcute cu multă îngrijire. Persoanele care vor să aibă almanahul sunt rugate să trimeată 1 leu 50 bani adminstraţiei Româmdul spre a li se espedia almanachul îndată ce va apare. Maurice Talmeyr Cântarea Cântărilor Biata biserică era pe un prund, într’un cimitir vechi, de unde se vedea marea. Scânduri putrede astupau vechia uşe, funia clopotului atârna, în clopotniţa vechie mai mult dărâmată, şi vîntul, prin prejur, care chinuia iarba, culcase sau zmulsese crucile mormintelor. Se surpa acolo, mâncată de ploi, roasă de timp, năpădită de bălării, găurită ca hainele unui cerșetor, și cu crăpăturile pline de flori sălbatice. Cu toate acestea nu era părăsită, îndată ce intrai te izbea mirosul de aghiazmă care ieșa dintr’un aghiazmatar a cărei apă scăpăra în văgăuna pietrei la lumina uşei, și lumina tremurătoare a unei făclii scânteia în fundul stranei ca o stea a seri intr'un crepuscul trist Pe ziduri se deschidea fantomaticele desenuri ale unul Drum — al — Cruce! nehotărât şi naiv, două rânduri de bănci şchioape s’aliniau în strană, vedeai chiar mişcând fiinţele, forme îngenuchiate, bătrâne care tremurau. In umbră se zoreau momii care se rugau; mişcări caii făceau cruce te sileau să întorci capul; auzeai în tăcere par’că zgomote mici de mătănii, par’cu murmure de guri. Hei! adevărat ca era o impresie fără nume ! Un frig de mormint iţi pătrunde in suflet, stîlpii şi bolţile aveau o asudeala macabră, lepre negre supurau pe ziduri, exhalaţiuni de mort păreai că suflă dinpămint, găurile acoperişului semănau cu nişte rane gangrenate şi fantasmele cari se rugau, umbrele bătrânelor cari se auzeau mormăind avea aerul că nu mai sunt decât oseminte şi spectre şi că exhala şi ele, ca şi lespezile cu cari era aşternută bisarica, miezme cadaverice! Insă îndată ce intra omul încremenea. Oare din pricina garoafelor selatice cari crescuseră în ruină şi al căror miros îl simţiai din când In când In câte oboare dulce? Să fi fost dia pricina porumbilor sălbatici care îşi aveau cuibul în acoperiş şi care gunguneau ? Să fi fost efectul norilor cari fugeau afară peste soare şi te legănau in biserică prin alternative ea de zi de umbră ? N’aş putea spune. Insă simţeai par’ca că te împietreşti, nu ştiu ce muzică şi ce vraje cântau în restriştea care’ţi umplea inima şi nu trecu mult şi se auzi un pas Se ducea, venea, neregulat şi incut, Iar pornea şi iar se oprea , părea că răsună dein toţi pereţii şi in dosul altarului se ivi odată un paracliser. Se uită mai întâi în sală, cu gura căscată, cu un fel de încremenire, pe urmă aprins6 lumânările.... .P© urmă ieși și intră preotul Tinel sau bătrân era preotul? Eu’mi aduc aminte. Poate că nu avea nici o vîrstâ! Era insă îmbrăcat în odăjdii, cu capul uscat par’că era al unui sfânt de lemn şi nici o dată n’au sâ’mi iasă din urechi vorbele pe cari le gemu el şi pe cari le citea într’o carte. Erau scoase din Cântarea Cântărilor şi exaltaţia amoroasă care le inspira, avânturile cari le duceau spre un Prea-iubit misterios, plângeau şi psalmodian aşa de ciudat subt cuiburile acestor pasuri cari se chemau in cuiburile de subt grinzi şi peste femeile acestea bătrâne cari tremurau în colţuri, încât îmi intră un fior în oase! Vorbeau de aromate, de paturi acoperite cu flori, de case de cedru, şi de păreţi de chiparos. Soţul ceresc spunea acolo Soţiei: „Ochii tăi sunt ca al porumbiţelor !“ Şi Soţia respundea Soţului: „Aud glasul Prea-iubitului meu. El vine, sărind peste munţi, trecând peste coline !“ Şi popa, cu glasul lui jalnic şi murind, împrăştia în ruină bucăţile din Cântarea Cântărilor: — O tu Prea-iubitule, spune’mi unde pasc turmele tale, In ce loc le odihneşti la amiazăTu eşti pentru mine ca un buchet de zmirnă pe care aşi vrea să’l ţtii tot d’auna pe sinul meu!.. Du-ne cu tine, noi fugim după tine !.. Cât eşti de frumos, cât eşti de graţios!. O Prea-iubitule! O Prea-iubitule ! M’am odihnit subt umbra ta... El pune mâna pe capul meu!. Ah ! să mâ sărute el cu buzele lui, fiindcă iubirea lui e mal bună de cât vinul !“ Glasul, cu cât citea cu atâta începea să tremure mal tare și pietrele vechi păreau câ tresar. Suspine scapau, mătăniile tremurau, genuchi se puneau pe lespezi jos, guri îngânau vorbe foarte încet, şi glasul, tot mai scăldat în lacrimi, tot mai întrerupt, celebra mereu, exaltând pe Prea-iubitul. El era frumos, era amabil, ca şi floarea câmpurilor şi ca şi crinul din văile adânci ! Capul lui strălucea ca aurul, carnea lui era albă şi rumenă. II cunoştea cineva dintr’o mie şi el venea zicând: „Vino, iubita mea, vino, draga mea. Petul tău e ca nişte turme, dinţii tăi ca nişte oi spălate, buzele tale ca nişte şuviţe stacojii, sinii tăi ca doi gemeni micuţi, şi gâtul tău ca turnul lui David! Vino! până se va ivi ziua, noi ne vom duce pe muntele zmirnei şi p© dealul temii ! Scoală-te, porumbiţa mea, singura mea frumuseţe, fiindcă iarna a trecut şi ploile au încetat ! Zmochinul dă zmochine, florile se ivesc pe pământ, viile parfumă coasta, turturica cântă!... Vino, fiindcă dragostea ta e mai dulce decât vinul! “ 9