Adevěrul, aprilie 1891 (Anul 3, nr. 787-813)

1891-04-01 / nr. 787

F. Da, da, câte una mi le aduc aminte. — Şi asta te - a făcut pe tine ca să fiu toată această lungă zi atât de distras în mijlocul amicilor şi amicelor tale ? E. Asta a fost! — Şi nu pot dormi, până nu’mi vei fi răspuns cel puţin la o întrebare încă. F. Dupe cum va fi şi întrebarea. E. Cum poţi tu să’mi probezi sau cel puţin să’mi faci plausibil, că Francmaso­nii­ au în adevăr acele măreţe şi demne intenţiuni ? F. ’ Vorbitu-ţi am de intenţiunile lor? Pare că n’aş crede. — Ci, pentrucă tu nu puteai să’ţi faci nici o idee despre ade­văratele fapte ale francmasonilor, am voit numai să te fac atent la un punct, unde este aşa de mult de făcut, şi de care ca­pii noştri politici nici nu visează.—Poate că francmasonii lucrează pe acolo. — Poate­ pe acolo! Numai pentru a-ţi înlă­tura ideia preconcepută, că locurile care au necesitate de a fi cultivate, sunt toate acum descoperite și ocupate, și că toate locurile necesare de cultivat sunt acum distribuite în mâinile trebuincioase. E. Intoarce-o acum, cum vrei.—Destul că eu după cuvintele tale îmi închipui pe rancmasoni ca niște oameni, cari de lună voe au luat asupra lor, de a lucra a contra relelor inevitabile ale statului. .. Această idee cel puţin nu poate să i­ă ruşine francmasonilor.— Menţine-o !­­ Numai concepe-o bine. Nu amestica­imic în ea, ce nu are a face cu ea. — Relele inevitabile ale statului!“ — Nu a Iturî şi cutărui stat. Nu acele rele ine­­itabile, care fiind că o constituţiune pa­­eşi­ care le-a acceptat deja odată, decurg ,numai de­cât din această constituţiune adoptată. Cu acestea francmasonul nici­odată nu are de a face, cel puţin nu ca francmason. El lasă alinarea şi vinde­carea acestora cetăţeanului, care are a se ocupa de ele după inteligenţa, după curajul, pe riscul său. Relele de cu tot o altă specie, de un ordin mai nalt sunt obiectul activităţei sale. E. Am priceput-o foarte bine aceasta. —Nu rele, care fac pe cetăţean nemul­ţumit, ci rele fără de care* nici cetă­ţeanul cel mai fericit nu poate fi. .. întocmai! In contra acestora—cum ziceai?—a lucra contra lor? E. Da! F. Cuvîntul acesta zice cam mult! A lucra în contra!“ —Pentru a le înlătura cu totul?—Aceasta nu se poate. Căci și statul s’ar nimici odată cu ele. Nu tre­ime a face ca ele să fie remarcate de odată nici de acei cari încă de loc nu le simţesc. Cel mult, a da loc de depar­te ca această simţire să se deştepte în oameni, a favoriza germerea lor, a resădi, a cultiva, a privi plantele ei—aceasta se poate numi aici „a lucra contra­“—înţe­legi tu acum, de ce ’ţi spuneam, că de­şi francmasonii au fost tot­d’auna activi, to­­tuşi secole vor putea trece, fără ca să se poată spune: iată, asta au făcut. E. Şi înţeleg şi a doua trăsătură a e­­nigmei—fapte bune, care să facă de pri­sos fapte bune. F. Bine!—Du’te acum, şi studiază acele rele şi cunoaşte-le toate; şi pune în cum­pănă una contra alteia toate influenţele lor, şi te asigur eu că acest studiu îţi va desveli lucruri cam­ în orele de melanco­lie se par a fi obiecţiunile cele mai în­tristătoare, cele mai neînlăturabile, în con­tra providenţei şi în contra virtute­. A­­ceastă desluşire, această luminare te va linişti şi te va face fericit—şi fără ca să te ch­emi franc-mason. E. Pentru ce pui tu atâta emfază în a­­cel „chemi“ ? F. Pentru că cineva poate să fie ceva, fără a se chema aşa. E. Bine, aşa şi­ te înţeleg — dar ca să mă întorc iar la cestiunea mea, pe care trebue să ţi-o presint numai puţin sub o altă formă. Fiind­că tot acum le cunoşti, acele rele, contra cărora merge francma­soneria... F. Le cunoşti tu? E. Dar nu mi le-ai numit tu însuţi ? F. Eu ţi-am numit numai câte­va de probă. Numai câteva din acele cari sunt vădite şi ochiului celui mai scurt de ve­dere, numai unele din ele mai necontes­tabile şi mai general răspândite. Dar câte mai rămân, care de­şi nu aşa de vădite, aşa de incontestabile,, de­şi nu cuprind aşa de mult, totuşi nu sunt mai pozitive, nu mai puţin inevitabile. .. Atunci îmi voi mărgini întrebarea numai la acele puncte, cari le-ai numit tu însuşi. Cum îmi probezi tu mie chiar numai pentru acele puncte, că franc-ma­­sonii le au într’adevăr în vedere ? — Tu taci ? — Stai pe gânduri? F. Zeu că nu pentru aceia ce ași avea a’ți răspunde la această întrebare!— Dar eu nu știu motivele cari să ’mi închipui că te-au făcut să ’mi faci mie asemenea întrebare ? E. Şi ’mi vei răspunde tu la întreba­rea mea, dacă ’ţi voi­ spune motivele mele ? F. Ţi-o promit. E. Eu cunosc agerimea spiritului tău şi mă tem de ea. F. Agerimea mea. E. Eu mă tem, ca tu mie drept faptele lor să nu-mi vinzi numai speculaţiuni de ale tale. F. Foarte mulţumim. E. Te-a atins aceasta. F. Din contra, trebue să’ţi mulţumesc că numeşti agerime ceva, ce ai fi putut numi cu totul alt-fel. E. Dar nu! Căci eu şti­i căt cel ager la minte se înşală el însuşi, cât de uşor el presupune la alţi oameni planuri şi le atribue intenţiuni, la care ei nici s’au gândit vre-odată. F. Dar de unde conchidem noi la pla­nurile şi intenţiunile oamenilor ? Dar nu­mai din faptele lor câte una. E. Din ce alta ?—Şi iată-mă acuma iar la cestiunea mea.—Din care fapte deo­sebite şi necontestabile este de conchis, că ar fi chiar numai încă un scop de a lor, de a uni iar prin ei şi în ei acea diviziune menţionată de tine, care statul şi statele trebue s’o facă între oameni. F. Şi încă fără a aduce vre-o vătă­mare acelui stat şi acelor state. E. Cu atât mai bine!—Poate că nici nu trebue să fie acţiuni acele, din care se conchide aceasta. Dacă sunt numai oareşi-care particu­larităţi, oareşi-care deosebiri, cari con­duc acolo, sau provin de acolo.—De la de asemenea ai fi trebuit chiar şi tu să purcezi în speculaţiunea ta, presupuind că sistemul tău n’ar fi de­cât o hipo­­tesă. F. încă tot se manifestează neîncre­derea ta. — Dar sper că se va şterge, dacă’ţî voiu pune înaintea ochilor un principal fundamental al francmasonilor. E. Şi anume care ? F. Unul din care ei nu au făcut secret nici o dată. După care ei au lucrat tot­­d’auna înaintea ochilor lumei întregi. E. Şi acela este? F. Este acela de a primi în ordinul lor pe orî-care bărbat demn şi de un talent suficient, fără deosebire de pa­trie, de religie sau, de poziţiune so­cială. E. Intr’adevăr! F. De şi în realitate s’ar părea că a­­cest principal mai de grabă presupune acum asemenea oameni, cari au trecut peste acele diviziuni de cât că ei ar forma. Dar înainte de a se precipita salpetrul pe păreţi, nitrul trebue dar să fie mai îna­inte în aer. E. Ei da! F. Şi de ce francmazonii nu ar avea voe de a se servi aicea de un sistem u­­sitat? — de a urmări cu totul pe faţă o parte din scopurile lor secrete pentru a induce în eroare pe cei cu propuneri, care tot-d’auna presupun alt­ ceva de cât ceia­ ce văd. E. De ce nu? F. De ce alchimistul care poate face argint nu ar face negustorie și cu argint vechiu, pentru că cu atât mai puţin să se presupună că ştia a ’­ face? E. De ce nu? F. Ernest? — Mă mai auzi tu? Tu’mi răspunzi, pare-mi-se ca prin vis. E. Nu, amice! Dar mi-e destul, destul pentru noaptea asta. Mâine des de dimi­neaţă mă întorc iar în oraş. F. Aşa de curând? Şi pentru ce aşa de­­­grabă. E. Tu mă cunoşti şi mă întrebi? — Cât mai durează cura de ape? F. Abia eri am început-o. E. Atunci înainte de terminarea ei, te mai revăd. Rămâi sănătos și noapte bună ! F. Noapte bună, adio! AVIS Scânteia a luat foc. Ernest merse și se făcu francmazon. (Pentru traducere Grigori Goilav). (Confederațiunea Orientelor romane.) carieră celor ce nu au nici una. Nici una nu rămâne în nelucrare și nici chiar nu rămâne în Bucureşti. Fiindcă nevasta lui este frumoasă şi fiindcă şi protejaţii săi nu sunt urîţi, u­oi au vrut să rîză de protectorul a­­acesta. El nu este aşa de nătîng ! Temând pe nevasta sa şi ştiind’o cochetă, el s’a gîndit să nu se facă de rîs în casa lui. De aceea este el bărbatul cel mai expus primejdiei şi cel mai cruţat. După 10 ani de căsătorie el n’a suferit nici un afront conjugal, de­şi a fost în primej­die să treacă prin două­zeci şi unu. Mij­locul este infailibil şi ingenios... îndată ce simte vr’un amorez prin prejurul o­­norabilei sale jumătăţi, îl ia, îl ridică pe sus, şi’l azvîrlă într’o slujbă de­parte !* * * In urma unor împrejurări pe cari o să le vedeţi, d. Tigveanu intra într’o zi în camera nevestei sale şi o găseşte cu chef. Tocmai resfoia un album cu desem­­nuri milităreşti şi zicea că nimic nu ’i mai frumos, ca îmbrăcăminte bărbătească, de cât uniforma de roșior. — Draga mea, am venit să te rog ceva..., îi zise stimabilul sau bărbat. — In ce privință? întrebă nu mai pu­țin stimabila nevestică. — Să vezi d-ta... Ți s’a întîmplat maî de multe ori să rîzi de mine că prote­jez pe prietenii d-tale și că mă silesc să mi’l fac prieteni. Iţi spun că m’ai bi­ruit. M’am plictisit, şi, dacă nu vei fi tot aşa de generoasă, tot aşa de mare de caracter pe cât eşti de frumoasă şi deşteaptă, nu’mi remâne altceva de fă­cut de cât să plec să mă exilez într’o slujbă. Mă ştii incapabil, un ’i aşa ? de o vi­olenţă, de un duel, de un asasinat, ori de divorţ. Eu zic că bărbaţii sunt tot­­deauna greşiţi în disgraţiile lor. Mă simt în pericol şi am venit să te rog să mă cruţi de a face vre­o greşală fără leac. D-na Tigveanu, surprinsă, intrigată, închise încet albumul militar, puse co­tul pe el, se uită în ochii bărbatului meu, cu curiozitate, şi zise : — Te ascult. — Căsătoria noastră, scumpa mea, tre­buia să fie o căsătorie de amor. Deşer­tăciunea părinţilor noştri a făcut însă o căsătorie de cuviinţă şi de bani. Nu ne cunoaştem îndestul ca să ne iubim, şi, când am vrut eu, nu să invoc drepturile mele, ci să fac ca să ’mî fie iertate, după ce le am câştigat, printr’o supunere de amorez, când, ca bărbat al d-tale, am vrut să ’ţi fac curte, am băgat de sea­mă că ’ţi atrăgeai, fără voe, negreşit, dar nu iară oare-care mulţumire de a­­mor propriu, alte omagii de cât ale mele. Trebuia să lupt. Cum ? Să invoc tinereţea mea care era mai mult o vină de­cât o scuză ? Puteam eu să rivalisez în graţii, în atenţiuni, în vorbe linguşitoare? Cel d’întîi rival serios al meu era un poet. Nu l-am şicanat gloria d’a recita versuri în salonul d-tale. L’am aplau­dat. Eu am contribuit mult la succesul său d’afară. L’am depărtat pe la o ad­miraţie pe care o meritai, dar care i s’a părut curînd mai puţin plăcută de cât admiraţia de sine, prin sine şi prin lume. Când avuse el aureola de care o visam eu, am vrut să’i metalizez razele. El este azi, cu ajutorul meu, bărbatul unei femei frumoase, prea bogată, cu care călătoreşte acum în străinătate. Acum zici că el are mai puţin talent şi aî dreptate; el zice însă că are mai mult. Nu mă mai tem c’o să vă puteţi înţelege. Făcutu’mi-am datoria! — Da! răspunse D-na Tigveanu zîm­­bind. Atât numai că precauţiunea D-tale este de prisos. Eu începusem să găsesc că rimele erau prea bogate şi ideile prea sărace. — O! ştiam eu bine că aveai prea mult bun simţ ca să fii giurgiuna lui; însă se putea să fii muza lui şi aceasta ar fi fost un început de luat în rîs. Cât despre D. X...., avocatul aşa de amabil care te ameţea cu vorbele lui şi care putea să te mişte, n’am făcut eu mai bine că am făcut să fie trimis sub­stitut în provincie decât s’l las să ple­deze aci verzi şi uscate ? El poate să ajungă acolo un magistrat deosebit. Şi el s’a însurat bine. Văz că se teme de mine pentru cazul când ar ajunge mi­nistru ; de aceea a început să fie prea rece cu mine. * * * — Cât despre el îţi mărturisesc că bine ai făcut, îl dispreţuesc! zise D-na Tigveanu. —­ Nu’ţî voiu mai aduce aminte, scumpa mea, pe toţi pe cari i-am gonit. Insă ştii bine că Rac, ziaristul, se planta aci şi că avea poezie ca cel d’intîi, şi era eloquent ca cel d’al doilea. Pe el l’am făcut poliţai. Nătîngul ţi-a trimis foto­grafia în uniformă. Aî rîs când ai ve­­zut’o. — Dacă te-ai fi pus pe guduri uitându-te la ea, l’aş arunca prefect în­­tr’un judeţ şi ar ajunge departe. — Ah! te rog, nu te osteni ca să’l faci să ’nainteze. — Prietinul meu Berbeceanu, depu­tatul, îmi dă bănuieli. Are să se plîngă de mine. L’am trimis consul şi acum e vorba să ’ l trimită ministru plenipo­tenţiar. — Eşti cel mai cu minte dintre băr­baţi ! zise D-na Tigveanu cu o privire serioasă. — Ei bine! scumpa mea, toată cu­viinţa mea este de prisos. Primeşti pe generalul A. şi’l primeşti foarte bine. Uniforma te fermecă. Dar ce pot face cu ian general de divizie? Nu pot să declar rezbel nici Austriei, nici Bulga­riei, nici Chinezilor ca să ’l depărtez. Dacă nu mă ajuţi sunt pierdut. Bărbatul tăcu... abia sufla. D-na Tigveanu se sculă, îl întinse mâna și ’i zise: — Zeu, scumpule, te iubesc, nu fiind că m’ai ferit, căci poate n’am încercat atâtea primejdii câte îţi închipueştî, ci fiind­că văz bine că mă iubeşti. Ii oferi fruntea; bărbatul se coborî până la gură. — In sfârșit nu am să mai fac anti­cameră pe la miniştri! zise el după o sărutare lungă. — Nici în casa ta! răspunse ea luân­­du-l în braţe. Pentru identitate, Spartak­-Mavrutz. Ultime Informaţii Urmărim de mult prin cele mai subtile mijloace a pune mâna pe o ştire, care va avea în curând un caracter oficial, şi pe care suntem astă­zi în poziţiune de a o împărtăşi şi cititorilor noştri. Moştenitorul tronului României, prinţul Ferdinand, aspiră de cât­va timp la mâna unei frumoase prin­ţese din familia imperială Rusească. Aceste aspiraţiuni nu sunt numai simple convenţiuni caracteristice mariajelor regale, ele au şi partea lor sentimentală. Tenorul principe iubeşte pe viitoarea sa soţie cu o adevărată pasiune demnă de prin­ţii din legende. întârzierea, sau mai bine zis, pie­dica acestei căsătorii, provine din­­tr-o cauză religioasă. Ţarul vrea cu ori­ce chip ca Prinţul Ferdi­nand să treacă la ortodoxism. Ne­greşit că această condiţiune a pro­dus o mare senzaţie în familia Hohenzolern, dar în urma unor mari interveniri, moştenitorul tro­nului României a primit promi­siune din partea Regelui nostru că, cu prilejul zilei de 10 Mai, îi dă voie să treacă la ortodoxism. Prin noul botez tenorul prin­cipe va putea obţine mâna fru­moasei princese ruse. Ultima listă a candidaţilor par­tidului liberal-conservator pentru scaunele de deputaţi din Ilfov este următoarea: Colegiul I Principele Ghica, Generalul Florescu, Gheorge Vernescu, Fache Protopopescu, I. Elefterescu, Colegiul II Gh. D. Theodorescu, N. Procopescu, G. Receanu, Radu Creţulescu, Boldur Voinescu, D. Economu, Focşănescu, Al. Ionescu, I. Stănescu. Se speră ca până în ziua alege­rilor se va mai schimba de vreo câteva ori. Mai multe societăţi şi corpora­­ţiuni vor avea la serbările de 10 Mai, Carele lor alegorice. Până acum s’au înscris Societatea agricolă, casa Prager, Uzina de gaz, Uzina Lemaître, Compania apelor etc. Pe lângă cele de mai sus L'In­­dépendance Roumaine, va avea ca­rul său special în care vor lua loc pe lângă Lucinsky, pe care con­fraţi noştri l’au prins, tot persona­lul redacțiunei. Acestuia vor urma alte două care ale partidelor istorice în mij­.*­ TIPOGRAFIA THOMA BASILESCU IMPRIMA BULETINE DE VOT întocmai după prescripţiunile legei electorale Se efectuează prompt şi cu preţuri moderate. Comandele din provincie se pot adresa direct sau prin corespondenţi­­vînzătorî aî ziarului Adevărul. GELOSUL CU­MINTE Copil după natură D. Tigveanu este un bărbat care do­­bîndeşte orî-ce cere. Un fel de geniu îl inspiră argumentele cele mai bune, cele mai bune mijloace de seducere în faţa miniştrilor, a şefilor de biurou, ba chiar şi în faţa copiştilor. Insă dacă face mulţi fericiţi şi o mul­ţime de ingraţi, D. Tigveanu nu cere nimic pentru sine, şi, încă tîner, destul de bogat pentru că să întîmpine cheltue­­lile orî-cărei candidaturi ori ca să ungă 0aia Norocului, nu e nimic şi nici nu vrea să fie nimic. El are numai ambiţia ca să slujască pe cei­l’alţi, ceea­ ce face pe nevasta sa ca să cam strîmbe din nas fiindcă sa­lonul seu este un biurou de pus în sluj­bă. Printr’un spirit de contrazicere ea a luptat de mai multe ori ca să câştige o influenţă asupra bărbatului seu, s’a în­cercat să’l facă să nu reuşască în de­mersurile sale, a voit să păstreze la dispoziţia sa pe conducătorii de cotilion pe cai’î bărbatul seu i-îrăpea. Dar, cu neputinţă! D. Tigveanu, cu zîmbetul seu vecinic, face să înainteze în cariera lor respectivă pe toţi acei care’i sunt prezintaţi de nevasta sa; el deschide o LUNI, 1 APRILIE 18913 Scrisorile anonime sau de la persoane necunoscute redacției se pun la coș. locul cărora M S. Principele Dimi­­trie Ghyka va ţine echilibrul. —*— Timpul, apărut ori publică ma­nifestul partidului conservator sem­nat de D-nii General Manu, Al. La­­hovary Prințul Al. Ştirbey și Gri­­gore Triandafil. Dacă ar fi apărut azi pentru mâi­ne, zăii că toată lumea ar fi crezut că e o farsă de 1 Aprilie. ULTIME TELEGRAME ATENA 30 Martie. O depeșă oficială anunță că o luptă a fost în Creta la localitatea Agallia (?) Amănuntele lipsesc. v £3 O cn r—I E-H EH zn o o o W E-1 Sl [ICHY Celestins, Grande Grille ICHT Hőpital, Hauterive, etc. ICHY a sosit la magasinul ICHY de coloniale P. Stoe- ICHY nescu, Hotel de France. în mare cantitate am adus din Străinătate și FABRIC TE ACI de mine, 17, Calea Vic­toriei, 17, Hotel de France, lângă librăria Socek, pe ulicioară.p LORI LORI 0 w O e3 ta fet o RUNZEţs. RUMZE =" <£> Leon M. Einhorn. THOMA GONSTANTINESCU Am onoare a aduce la cunoştinţa onorabilei mele clientele, că în urma voiagiului ce am făcut la Paris pen­tru sezonul de vară, ’m-a sosit un foarte frumos asortiment de mărfuri, precum: rochi­um­e şi brodate, garnituri în diferite gem­uri, fu­­laruri fanteste şi ecrite, grena­dine în toate felurile, crepuri şi bengaline şi un bogat asortiment de CONFECŢIUNI: visite, mantile, jaquete şi pardesiuri pentru seson. De asemenea şi un frumos asor­timent de umbreluţe foarte elegante şi corsetele creol. Onorabila clientelă cunoaşte deja că atelierele mele sunt conduse de M-me BERTHE LAUNaY. Se primesc şi stofe pentru CON­FECŢIONARE cu preţuri eftine. Thoma Constantin eseu Calea Victoriei Nr. 28, Etajul de sus, vis-a-vis de Prefectura Politiei. Boalele sifilitice NEPUTINŢA BARBATEASCA Vindecă după cele mai noi metode radical fără durere şi impedicare, după experienţă de 19 ani. Specialist la boale secrete. „ Dr. THIJR STRADA EMIGERATII Nr. 1, Intrarea din calea Victoriei prin strada S-ţil Voivozi [Tramway]. Consultaţii de la 8 dim. până la 8 seara Loc de aşteptare pentru fie­care. Magaron de drogue, coloniale, delicatese ION TETZU Succesorul lui GERSABEK-OYESSA la „Cânele negru“ Strada Lipscani SEMiNfi DE TRIFOI0 (LUCERNA) , adevărat franţuzesc! de Provence —­­ ...... BUUigiut I.ui­ouuwotji UM llVICllVV 1............. asemenea SEMÂNTl DE IARBi pentru nutreţii vitelor şi înfrumuseţarea grădinilor. — Reuşita şi producţiunea garantată_ APE MINERALE NATURALE din toate sursele indigene şi strune. ■* Comande efectuez în toată România, im Const. MAKES, vent al facultăţe! de sciinţe, prepară elev! pentru şcoalele militau, pentru şcoala de poduri şi şo­sele. 43. Strada Brezoianu 43. MUŞAMALE SACI şi PÂNZETURI pentru producte.— Se vinde cu preţurile fabrice! la LUTMAN Strada Lipscani 10 (Palatul Dacia), Pănzăria Bucureşti Anton V. Pistoliu Strada Lipscani 2 Vis-a-vis de AU BON GOUT 01 A NO A Rumburg, Belgia, Bielefeld, Sifon, Ma­­ULAnDfi dipol,on Melino. I MNflFUTP pentTM dame şi bărbaţi, ciorapi, ba- Llll ULIUL tiste­ mănuşî­ cravate, corsete GARNITURI mese! Şervete, prosoape, dantele umiiiuuili valanciene, torchon, broderie, perdele, flanele Jäger. $« primesc comande pentru trusourî. Preţuri moderate. uLebăda LINGERIE ŞI PÂNZĂRIE iiucureştî. 54, Str. Lipscani, 54. Bucureşti ii î un Ji Rumburg, Bielefeld, Irlanda, Belgia /iuilwH dublă de cearceafuri. Chifeu, creion, sch­irting, pichetări, etc. 'iPTViPÎnrî teţe de mese, şervete de olandă, pro- OCl llvlliil soape, cuverturi de pat şi masă. Dârdâie naţionale în diferite color!, de reţea albe i OiUClG şi color!, Portiere. 4 Flăpămî­şie flanel şi flanele sietem Dr. lager, flămăd­ ?u­ere, manşete, cravate, ciorapi, batiste, URlUaţi mănuşî, mărunţişuri. TrnQATirl comPrecte pentru manage, comandele lluiwllll se efectuează prompt. Depen­de broderii ţi dantele.—12o/„ rabat IM er Studenţi, c Cu toată stima MUmileacu & Căpitănesc*. ® MAGAZIN de încredere

Next