Adevěrul, iulie 1891 (Anul 3, nr. 872-900)

1891-07-31 / nr. 900

2 ­ova noastră ca să ne dai o doză de mo­ralitate, nou, pe cari ne crezi imorali şi necinstiţi şi inculţi?... Dar ceea­ ce nu poţi înţelege D-ta, D-le Primar, este că de ce nu precisez fapte, adică că de ce nu spun de exemplu că în cutare dosar, fila cutare se găseşte veri un compt fictiv care v’ar pune pe gân­duri, sau că cutare cumpărătoare ori afa­cere s’a făcut în mod incorect şi ar a­­trage dupe sine chemarea D-tale într’o altă funcţiune mai puţin lucrativă ca cea de azî. Ce naivitate din parte-ţi, D-le Primar! Ar fi întocmai ca şi cum prefectul de Tul­­cea ar trimite lui Licinschi, ori guvernul Turcesc lui Athanase o scrisoare c­am ast­fel scrisă : Vezi că în cutare zi la cutare oră, să te găsesc în cutare loc, unde voia veni cu călăraşi să te prind... (pardon de comparaţie). Mai vorbeşti, Domnule primar, de sti­ma cetăţenilor Craioveni, până să spui că legalminte nu eşti primarul Craiovei, fiind­că alegerea D-tale s’a făcut cu forţa contra dorinţei orăşenilor şi contra dis­­posiţiunilor guvernului. Aşa e că de când esistă Craiova nici o dată alegere mai murdară şi mai o­­diosa nu s’a văzut până la alegerea D-tale? Dacă în acele momente, prefectul Eco­­nomu şi ar fi înţeles mi­dunea lui n’ar mai fi azî prin Craiova noastră, ci.... Mai vorbeşti de alegeri! că eu n’am reuşit să mă aleg deputat. Ori care altul ar putea să vorbească de ultimele alegerii, numai D-ta nu; căci metoda de imoralitate şi şarlatanie poli­tică ce ai întrebuinţat, va rămâne memo­rabilă printre Craioveni. Ai tărît în noroiu mandatul de primar al Craiovei, când ai pornit din cârciumă şi ai impus cărciumarilor să dea ţărani­lor alegători măncare şi multă băutură ca să poată apoi să te voteze!! şi când ce­tăţenii Craioveni ’ţi au presintat corup­turile i-ai dat afară!!! D-ta vorbeşti de lumina electrică ? Se vede treaba că nici până azi n’aî ajuns să pricepi serviciul imens ce eu am adus Craiovenilor mei; nu cum­va tot vezi şi azi beneficiul real ce ai fi pu­tut trage atunci din această afacere ?Când eu mă găsesc alături cu Craiovenii de de inimă toţi în frunte cu un Nae Popp, şi D-ta condamnat de justiţie ca să ne plăteşti până şi daune interese înţelegi bine că Craioveni nu pe D-ta te vor iubi, ei te dispreţuiesc zilnic cum bine vezi, ori poate te su­pără cele 300 voturi ale mele de la co­legiul II-lea de Cameră, adică ale orăşe­nilor Craioveni ? Aceasta nu trebuie să te supere, căci ai smuls şi D-ta ţăranilor 900 voturi cum Craiovenii ştiu foarte bine... In resumat, D-le primar, azi în Craiova opiniunea generală e că oraşul nostru se găseşte insultat având ca primar al său pe un om cu un trecut şi present odios şi corupt, oraşul Craiova a eşit din lân­­gezire şi el cere dreptate. Guvernul de azi, şi în special Dorinu Lascar Catargiu, dacă crede că un om de pripas ca D-ta, care ai păscut timp de 4 ani de când ai intrat în Craiova politică (auzi Ilie şi om politic), cinci feluri de ierburi, ’i face cinste, să te ţie; noi însă Craioveni! de baştină, caii ne iubim şi ne respectăm oraşiul şi leagănul părinţi­lor noştri, ’ţi vom resplăti în curând in­sulta, corupţiunea şi demoralisarea ce au introdus în oraşul nostru o dată cu ve­nirea D-tale aici. Nu uita, D-le primar, că cel care a în­trebuinţat peruca şi hainele pe pahont ca să fugă din arestul poliţiei francese, se va găsi într’o zi, aceia foarte apropiată, când să ’şi zică: Şi eu credeam că la Craiova voia putea trece de om... iubit după ce am aruncat la frontiera francesă, peruca blondă și gulerul cernit!!!.... Inginer V. Ștefânescu. Craiova 26 Iulie 18­8i. SUVERANELE FUMĂTOARE Un jurnal strein a­ făcut o mică cer­cetare asupra obiceiurilor suveranelor Eu­ropei. Din această cercetare reese că împă­răteasa Austriei fumează pe zi de la trei­zeci până la patru­zeci de ţigări de tutun turcesc. Pe masa sa stă toată ziua o cutie de argint cu ţigări şi o farfurie de aur pen­tru cenuşe. Ţarina are şi dânsa o mare poftă pen­tru tutun, dar nu fumează de­cât în bu­­duarul său, care este împodobit cu nişte superbi palmieri, înfăţişind ast­fel în mi­niatură, una din cele mai frumoase săi din Alhambra. Regina Margareta fumează, şi chiar mai mult, dar numai când este singură. Regina Regentă a Spaniei consumă foarte multe ţigări de tutun Eghiptean. Regina Natalia a Serbiei fumează fel de fel de tutunuri, din care are o colec­ţie întocmai ca şi Regina României. Contesa de Paris nu găseşte nimic bun de­cât tutunul de Havana şi fica sa, Re­gina Portugaliei îşi aduce ţigările din Dresda R­E­COL­T­A LONDRA, 29 iule. — Standard află din New-York, că recolta Statelor­ Unite se urcă la 75.000.000 octolitre, din care 25.000.000 sunt destinate exportului. La Sicago este înmagazinat de 7 ori atâta grâv și de 5 ori atâta secară de­cât în 1890 fără ca să fi produs vreo scădere considerabilă. PETERSBURG, 29 iulie.­Monitorul fnanciar anunţă că nu este vorba de o ordonanţă care opreşte exportul grâurilor, iar reaua recoltă a câtor­va districte va avea ca consecinţă de a îngriji aprovi­zionarea acestor districte, şi prin urmare, a fi nevoe de a aduce restricţiuni ex­portului. MERCURI, 31 IULIE 1891 * * Cadavrul nenorocitului Gogu, a fost înmormântat ori dupe ce i s’a făcut au­topsia. Iohan Weis e de vr’o 40 de ani, are o figură respingătoare. E nalt, poartă nişte favorite numai cât obrazul şi vo­cea-i e neplăcută. George Reiner: Este nalt, are o barbă blondă mai mult roşie şi înfăţişarea e i este şi mai neplăcută. E greoiu şi vorbeşte apăsat, aspru şi răguşit puţin. E destul de puternic şi ar fi putut să înăbuşască pe victima sa strîngînd’o în braţe, el este în vârstă de aproape 50 de ani. Marin Neculae de vr’o 16 ani. Sta­tură puţin desvoltată. Ochii vii, nervos. A conceput crima spre a se resbuna de prostul tratament şi de bătăile suferite. Domnul doctor Minovici a păstrat capul şi coastele unde victima a pri­mit loviturile şi după ce le va pre­para le va păstra în muzeul criminal, aceste probe a­le înfiorătoarei crime. Ele vor fi arătate juraţilor ca probe convingătoare. Mephisto. Parchetul din Iaşi a primit ordin de la D. Exarcu, ministru ad-inte­­rim al justiţiei să facă ancheta la Iaşi asupra forţei consulului Piet­­schka şi să nu ţie seamă de opu­nerea consulului german. * OTOitMATirai ---------- s DIN CALE­A ROŞILOR Amănunte no­ni Asasinii au mărturisit că după comite­rea crimei, ar fi voit să ucidă pe băiatul care le dase ajutor temându-se ca el să nu ’i trădeze. Rennes n’a voit însă, ş’apoi împrejură­rile faceau ca planul acesta să nu reu­şească şi din această neînţelegere a celor doui asasini băiatul Marin Dumitru a scăpat. Pe când un sergent îl ducea la poliţie din ordinul Procurorului care ancheta faptul, băiatul întreba mereu : — Ce-o să ’mi facă acolo ? Sergentul i-a spus că o sâ’l întinză la maşină, o să’l puie la caznă şi alte multe fantezii de acestea, cari îl îngroziră peste măsură şi la poliţie, când D-l Inspector Florescu i-a făgăduit că dacă spune că ştie nu -i face nimic, el a preferit să facă declaraţia pe care am publicat-o în numărul nostru de ieri. Cei doi asasini, Weis şi Reiner, au fost prinşi pe la locuinţele lor fiind siguri că băiatul nu-i va denunţa. Duminecă Weis, se duse la birtul ovreiesc din strada Şelari şi Covaci şi dete o cu­tie pecetluită birtaşiţei zicând s’o ţie câte­va zile că are treabă să se ducă la un loc cu stăpânul său. In acea cutie erau lucruri furate de la victimă. Cutia a fost luată de către poliţie. Toporul şi cuţitul lui Reiner au fost găsite în puţul său din curte, împreună cu iataganul adus de către Weis. Amanta lui Reiner se află şi ea depusă şi a mărturisit că ea a ajutat să se as­­cunză banii în turnura rochei. In urma măturisirilor complecte, făcute în faţa judecătorului de instrucţie D. Stă­­tescu, au fost depuşi. — Dacă, în această ţară, s’ar aplica Rgea în toată rigoarea ei, doctorul Rosenthal din Iaşi ar trebui dat în judecată. Nu ştie oare D-sa că nimeni nu are dreptul de a se atinge de un cadavru, fie el rezultatul unei sinu­­ideri sau al unui asasinat, înainte de sosirea unui membru al parche­tului ? Nu ştie oare D-sa cu nici un nedic nu are dreptul de a constata prin un visum repertum cauza unei norţi violente, de­cât în faţa unui membru al parchetului ? Cu ce drept doctorul Rosentha­l redactat visum repertum cons­­tatând că moartea defunctului con­sul austro-ungar Pietschka este re­­­uitatul unei sinucideri ? O repetăm, dacă legea se aplică n această ţară, parchetul de Iaşi rebue să-’şî facă datoria, şi să dea in judecată pe doctorul Rosentha —*— întrebăm pe D­l Duca, directoru general al Căilor Ferate, cum se face că unii frânări şi macagii nu primesc leafă mai mult de­cât 57 lei pe când în buget sunt trecuţi cu 75 lei ? In privinţa scandalului de la Pre­­leal, aflăm că autorul rănitei, func­ţionarul ungur Ortopan, a fost prins şi arestat de guvernul ungar. El va fi dat judecăţei. Poliţia berlineză a confiscat în toate librăriile o broşură în versuri stitulată : împărate, dă-ne pâine ! Autorul, D. Florian Geyer, e con­servator. In această broşură el des­crie situaţia critică, care a rezultat din scumpirea materiilor alimen­tare. Aflăm cu părere de reu ca D-l­­ Brâtianu este bolnav. D-nul Dr. Kalinderu a fost chemat în grabă. Dorim grabnică însănătoșare bă­­trînului liberal. —*— Rugăm­ pe D. Director al căilor erate să pue la rezon pe șeful ga­­reî Comarnic care știindu-se pro­tejat, este foarte obraznic cu toate persoanele care au nenorocirea de a avea afaceri la gară. Vom reveni până când D. Gh. Duca se va hotărî a nu-l mai proteja. Un martor ocular ne scrie că la darea la ţintă a călăraşilor din Ga­laţi, din cinci cartuşe câte trăgea un soldat, era mare minune când lua foc două, un ofiţer întrebat res­­punde că aşa se întâmplă în­tot­­deauna. —*­­D-nul Dr. I. Kiriac va inaugura serviciul său de chirurgie de la Spi­talul Filantropia, Joi 1 August, când va fi şi o lecţie de deschidere asu­pra pansamentelor antiseptice. In acest serviciu se va face Lu­nea, Mercurea şi Vinerea opera­ţiuni. Marţea clinică la patul bolna­vilor. Joia şi Duminica lecţiuni la amfi­teatru. —TV— Sentinţa prin care căpitanul Ghelt a fost condamnat la cinci luni în­chisoare s’a casat, procesul se va judeca din nou de tribunalul mi­litar din Galaţi. Operaţiunile cerealelor în portul Brăila pe ziua de 27 Iulie 1891: Gráű de 58’U lbr. 14.25, gráü de 56 lbr. 13, gráü de 577* lbr. 13.50, gráü de 58 lbr. 13.60; porumb de 60 lbr. 10.10, porumb de 59 lbr. 9.80, porumb de 61‘A lbr. 10.25; orz de 47 Vz lbr. 8.10, orz de 47 lbr. 8.10, orz de 46'/2 lbr. 8.05, orz de 451/. lbr. 8, orz de 44 lbr. 7.10; orzoaică de 47 V*. lbr. 8.6715. Cereale în depozit pe apă: grâu nou, 125.000 hect.; porumb 54.000 hect.; rapiţă 7.900 hect. Pe uscat: grâu nou 131.000 hect.; porumb 125.000 hect.; orz 6.300 hect.; ra­piţă 21.000 hectare. **­­Or­­e de lucru la ministerul de resboiui sunt de la 7 dimineaţa până la 12 şi ju­­mătate ziua. înştiinţăm dar pe persoa­nele cari au afaceri cu acel minister ca numai la aceste ore îşi pot regula afa­cerile. Administraţia „ Adevărului “ roage pe toţi abonaţii săi din judeţe, că­rora li s’a făcut cunoscut expirare abonamentelor D-lor, să binevoiască a se grăbi cu preînoirea lui, trimi­ţându ne costul prin mandate poş­tale, care se primesc la toate oncu­l postate precum şi la toate gările. Acei din Capitală sunt rugaţi a’i achita în mâinile încasatorului nos­tru contra exberărei chitanţei tăiate■ din matcă Administraţia ziarului „Adevărul” roagă foarte stăruitor pe toţi cititorii sei cu numărul să nu plătească nic câini şi sub nici un cuvint foia noas­tră mai mult de 10 bani. Vânzătorii noştri au deja un rabat de 25 la sută ceia ce credem că este prea destul. Mulţămim cu recunoştinţă persoa­nelor care bine­voesc a ne aruta pe vânzătorii abuzivi. PE TIMPUL VE11EI Abonamente cu numărul la ziarul­­ „Adeverul“ In toată Țara 10 bani foaia In Străinătate 15 „ „ tpf Aceste abonamente se plătesc tot-d’a­ una ’nainte. ZEXOUTXI în txt­ecia PARIS, 29 Iulie.—„Agenția Havas“ află din Constantinopol că tâlharii au răpit la 7 August lângă Heraclea pe D-nu Ray­mond, frances, care exploatează moșia Omurdja; logofătul său Ruf­fie a fost ră­nit în localitatea unde se oprise de cu­rând trenul de Orient. Ruffe a fost libe­rat aproape îndată. El a adus D-lui de Montebello o scrisoare a D lui Raymond, care zice că tâlharii cer 115,000 franci de răscumpărare sub pedeapsă de a u­­cide pe prisonierul lor. D-na de Montebello a făcut îndată de­mersuri pe lângă Sultan și Poarta pentru liberarea prisionerului. Lista de subscripţiune pentru ri­­dicarea unui monument naţional în oraşul Ploeşti, spre amintire viteji­lor vînătorî din Batalionul al II, căzuţi în rezboiul din 1877 (78). (Va urma) Total . 404.00 TOUT-PAPtIS 0 SINUCIDERIIXPLICATA O dramă misterioasă s’a petrecut a­­uim de curând în oraşul... pe care nu pot să’l spui­, pricepeţi de ce. Nu voi­ pune nici în ce ţară se petrece scena : 0 Erancia, în Belgia, poate în tinga­­ia; faptele sunt prea grave, ca să pu­­em da loc la bănueli. Persoana care ’m­i-a istorisit, mî-a a­­râtat un petec tăiat dintr’un jurnal, în care am citit: „Ia oraşul nostru s’a aflat cu uimire­a D-l X„, a fost găsit mort, azi de dimineaţă, în odaia lui. Ţinea încă în ână revolverul cu care se ucisese. Pe foaie de hârtie, găsită pe biuroul lui, ran scrise numai cuvintele acestea : „Să nu fie învinovăţit nimeni de moar­ta mea.“ Se vorbeşte de o scrisoare scrisă unei rude bătrâne. „Nimic nu poate să lămurească acea­­lă hotărâre fatală din partea unui ma­gistrat stimat de toată lumea, a căruia arteră începută sub nişte auspicii stră­­ucite, era înfrumusețată de cea mai umplectă fericire de familie. „Se fac fel de fel de presupuneri. Se orbește de niște pierderi suferite la el din urmă Krach.“ — Krachul! zise persoana ce vorbia­­ a căruia fisionomie se contracta du­­eros într’un fel de râs ironic. Krachul! cu bani pierduse, nenorocitul! Era ceva a­i reu! Vrei să judeci ? * *­ * In 1885 omul a­­sta era judecător de nstrucţie tot în oraşul acela. Un proces cu răsunet mi-a dat un fel de celebritate. Făcuse instrucţia cu aşa rigoare şi isteţime, că vinovatul fu des­­coperit, judecat şi osândit la moarte. Era, cum se zice, un magistrat cu viitor. Mai era şi băiat frumos , dar a­­şa ceva mai mult ca toate, energie şi deşteptăciune în fisionomie- Foarte căutat îa societate, făcuse cu­noştinţă cu o văduvă cu două fete fru- FOIŢA ZIARULUI „ADEVÉRUL* ARSÉHE HOUSSAYE Lacrimile Jeaneî XVII (.8) In ajunul căsătoriei Ge, suferiţi o întrebă tînărul ma­gistrat. Nu ştiu ce am. Haidem în florărie să mai respirăm puţin, căci aci e înă­­duşală. Ea îi luă braţul. Mai mult ca nici o dată simţi că acest om nu era trup din trupul ei, căci nemic nu-1 asemăna cu dînsa. Şi cu toate acestea gândea ea, e un om cavaler, are toate calităţile pe care le căutam la Marţial; trebue deci ca a­morul să fie o crimă pentru ca să fie amor. In florărie D. Delamare spuse Jeanei vorbele obişnuite de dragoste şi care pe J­eana o aţâţaă în loc să o liniştească. Sunt încă oameni care cred că se poate triumfa asupra femeilor prin duioșie. — Ved­eți bine, zise D. Delamare la urmă, că nu veți mai sta cu plăcere la petrecere; sunt mai mult de 11 oare, vo­iți să mergeți acasă ? — Da spuneți și mamei şi du-ne acasă. După 5 minute D-na d’Armaillac, vii­torul soţ şi viitoarea soaţă erau într’o cârpea pe care Delamare o luase anume pentru ori­ce împrejurare. El vorbi mult de pregătirile căsătoriei: totul era rîn­duit, la primări­­a şi la biserică. A doa zi joi trebuia să se căsătorească civil. Vineri se va prânzi îa familie Nu se va face în această zi căsătoria religioasă din superstiţie. Sâmbătă se va face bine­cuvântarea nuntei la St. Au­gustin. Jeana asculta nararea acestor pregă­tiri, fără să creadă un singur moment că ea se va mărita; de asemenea con­sfătuire n’a fost de­cât între mama ei şi logodnic; despre dânsa puțin îi păsa Când cupeaua s’a oprit la scară, tâ­nărul magistrat voi să dea brațul Ja­nei, dar Jeana ia scăpat ca o pasăre. Ii apucă iar mâna. — O Jeană, îi zise cu duioșie, luând; aere de adorație a’ai să mă dai tot­dea­­una afară. . Ii sărută mâna, strângând însă într’un mod deosebit mâna mamei.­­ — Mâne și apoi tot­deauna. — Nici odată gândi Jeana. Și i se părea că a doua zi când D. De­lamare va veni să o ducă la primărie nu va găsi de cât o moartă iar nu o femee. îndată ce Jeana era singură în odaia e­i, scrise ast­fel lui Delamare: „Sînteți prea cavaler ca să nu ve deschid inima. Credeam că o să ve iubesc, ilar iată-ne în ajunul căsătoriei şi n’am pentru D-v de cât o adâncă stimă. A­­raorul nu este şi că sunt din acele care visam amor în căsătorie. „Dumnezeu îmi e martur că nu sînt vinovată dacă nu ve iubesc. Voiam să mă silesc la aceasta, n’am putut şi deci t­rebue să renunţ să mă mărit, din potrivă a­r fi reu pentru amândoi. „Sunt preacinstită ca să joc o comedie, mai bine luaţi o femee care se potriveşte cu D­i­v. N’am trimes scrisori de invitaţie de cât l­a prietenii noştri de aproape. rezii mâne dimineaţă şi spune-le ce voiţi; spuneţi-ie de-o pildă că, ,ei sunt coprinsâ de o boală ucigătoare. Cine şti­ e? a­devg­­atele scrisori de invitaţie poate vor fi: 'Crispri de doliu. Adie, ori ce s’ar întâmpla nu mă pri­veşte. “ Jean. d}4-rmaillac„ Cum mântui de isprăvit scrisoarea,­hemă slujnica, care o aştepta în odaea le îmbrăcat. —Ema, na, mâine această scrisoare la ra 7 trebue să fie la D- Delamare. Nici un cuvent să nu spui mamei, să nul spui că vrau să es, adă-mi repede rochea ••ea neagră. Și când rochia cea neagră i-a adus’o -•a o privi și apoi își zise —Adecă de ce să nu mă due cu rochia de nuntă? Se înbrăcă cu rochea albă. O expresie straniă trecu prin fața ei. îşi lua mantaua de blană, se învălui, îşi puse capişonul și eși. —Ei iaca așa, D-ra iar începe cu nebu­niile zise slujnica. Abia era prin parmadlic și se întoarse. —Am uitat ceva. Deschise un spătar tainic de la măsuţa. Ia și luă trei sau patru perle. —Nu prea merge asta zise slujnica când remase singură, trebue să înștiințez pe cucoana. Dar își lu­ă de seamă. — Ah, mie mi-i gust de somn acum. XVIII și totuși era frumoasă. Unde se ducea Dra d’ .Armaillac? Aţi priceput-o, în strada Circului, care o atrăgea ca o prăpastie. Era 12‘/2 când intră la Marţial. Neg­rul era veşnic acolo, credincios la postul lui. Oh, Doamnă, zise el Jeanei, ai făcut reu de ai venit în astă seară, pentru că D. Conte a pregătit un supeu. Uitaţi- vă la sala de mîncare. Jeana nu voi să se uite, încă odată fu străpunsă în inimă. —Ce zise ea, nu s’a sfîrșit încă, acea­­stă fată voește să mă omoare. Ea își închipuia că era un supeu­ intim. Dacă ar fi văzut o masă pentru c ese persoane ar fi luat fuga. Dar ideia că Marguerita vă veni în astă seară cu amantul său n’o împedică a intra în odaia de culcare. —Aici va fi culmea petrecerei gândi ea. Când era la D-na de Tramont și văzu gălbeneala lui Martial, își închipui că fie acum îl câștigase și că el Îl va secri­­fica pe acea fată. Era faptul ultimului ei vis. — Sunt blestemată, nu pot face nici bine nici reu . Se puse la o măsuță mică la care scriea Marţial luă un condei şi scriea ca fulge­rul de iute Marţial ceia ce faci acolea este nademn. Mă lipeşti pentru cea din urmă dată de la resemnarea de a mă arunca în moarte sau în iad. Vra să zică dragostea D-tale —Nu ştiu ce am. Aflem în florărie să mai respirăm puţin, c­ăci aci e înădușeai^ (Va urm­a!

Next