Adevěrul, octombrie 1891 (Anul 4, nr. 961-990)

1891-10-01 / nr. 961

v şi împietrit în strînsoarea bruscă a frî­­u­nelor trenul se opreşte şi moare. — Dar unde este Iacob ?... O secundă, este frica ce are omul că a scăpat trenul, frica de lipsa fiinţei aşteptate. Insă şeful de gară îşi ia pă­lăria de pe cap şi arată un cupeu a cărui uşe e deschisă de o mână ce iese dintr’o mânică galonată. — Colo, domnule conte, colo! Ludovic sare jos şi cunoaşte pe lacob dupe pieliţa lui mată, dupe capul lui de medalie antică, dupe aerul lui se­rios şi dupe ochii lui în faţa mări. — Insfîrşit! în sfirşit! Şi’l strînge cât poate în braţe, scu­turat de o fericire care seamănă cu beția. — Vino, nene, vino, să te recomand Dianei 1 ^ Tînăra fem­ee s’a apropiat, zîmbind Marinarul se înclină sărutându’i mâna, fără să zică nici o vorbă. Un minut, Ludovic aiurează de bu­curie, vorbind singur, spuind vorbe trunchiate, în pătrunzătorul fulger de intuiție pe care ’1 proectează privirile celor cari se regăsesc, dupe o lipsă lungă, i se pare că fratele său e prea tăcut. El îl ştie însă că este cumpătat şi flegmatic. Cu toate acestea liniştea lui are ceva, un nimic care ’1 face să ’şi peardă cumpătul, e­ prea puţin, dar îndeajuns ca să ’1 facă să creadă că nu se iubesc de o potrivă. Să fie Jacob plictisit de voiaj, obosit, îm­bătrînit pu­ţin de meserie ? Să fie gelos fiindcă fratele său s’a însurat ? Nu! este ne­bunie de nervi supraoscitaţi, închipuiri absurde ! Şi el rîde, în trăsură, pe când caii îl duc în trap iute, pe drumul alb de lună, prin misterul negru al copa­cilor. • * * Trecură trei luni, concediul lui Iacob. La Chateau-Fleuri, proprietatea fa­miliei Candore, în toate zilele fuseseră numai petreceri, în onoarea lui. Primiri de prieteni, masă deschisă, preumblări cu luntrea pe verdea și tremurătoarea gârliţă Loing, excursii în pădure, co­medii de salon, toată graţia toaletelor deschise preumblate pe verdeaţa­ par­cului, tot vălmăşagul de gesturi fru­moase femeeşti la jocul lawn tennis. Lu­dovic nu mai ştiuse ce să inventeze ca să facă plăcere lui Nenea al său, cum îi zicea el. De­giaba, Jacob de Candore tăcea. Se închidea uneori ceasuri întregi în apartamentul său. Acolo, înconjurat de mătăsăril­­a­ Vi­poneze, de idoli de aur cu formele mons­truoase, numa opium, culcat pe rogojini. Acel nu știu ce misterios care izbi e magnetic pe Ludovic, în seara St3irel, se accentua din ce în ce mai mult, făcea să pară şi mai palidă pielea marinaru­lui, punea în ochii săi de mare faţa unei neguri sau culorile schimbătoare ale apei. Numai jocul îl interesa, însă nici un muşchi din obraz nu i se mişca nici dacă câştiga nici dacă pierdea une­ori sume cât de mari când juca cu mosafirii castelului. Lui Ludovic, care era aşa de­ expan­­siv şi bun, nu’i venea bine, se întrista. I se părea că fratele său îl iubea mai puţin. Dacă cum­va schimbarea asta era provocată de un secret oare care, cum trebuia sâ’l atribue , amb­iţi­anei, unui amor nenorocit, sau numai dorului de mare, sub ceruri depărtate ? Ar fi voit bucuros să întrebe pe fratele său, însă nu cuteza, suferea ascendentul acestei seriosităţi, rămâind copil în faţa fra­telui mai mare, capul familiei. Numai Diana de Candore galvaniza, prin prezenţa sa, prin veselia rîsuluî său, prin fişu­tul rochiilor sale, zelul acesta de somn deştept, de reverie tă­cută în care trăia marinarul. Sau când cânta ea la pian, sau când avea fantezia să fumeze câte­odată opium, sau când îl tîra în buggy, în faţ­a ei, în pădure, sau când se scălda, în costum de mătase li­pit de corp, albă ca fildeşul şi sveltă, în gârla verde unde ierburi ondulau ca nişte şerpi, totd’auna Jacob ridica pe dînsa sprâncenile’i grele şi o urmăreau cu o privire lungă, adîncă şi întristată. După asta vorbea puţin şi nu rîdea nici o dată. _ Cine a putut să m­i-1 schimbe aşa? se întreba Ludovic. Şi simţea bine că fratele său nu era aci, că sufletul ÎI rămăsese în altă parte, că lipsea şi acum. « * * Soare. Din verde, pădurea s’a roşit. Este frumos, însă timpul are una din a­­cele splendori triste care vestesc toamna Ludovic de Candore simte că i se sin­ger­ă inima. In aceiaşi trăsură, ace­laşi cal îl duce pe acelaş drum la gară. Ce iute a trecut vremea! Nenea se duce. Se duce sâ’şî reia comanda co­răbiei; pe urmă, ve pleca pe alte mări. Şi Ludovic încrucişază braţele muşcân­­du-şi buzele; inima vrea par’că să’l iz­bucnească; în momentul acesta aşa scurt când se pregăteşte despărţirea, pentru ce întoarce nenea capul, pentru ce nu vrea să se uite în ochii lui ? Pentru ca zîmbeşte aşa de urît? Şi misterul, din ce în ce mai tare, sugrumă pe Ludovic. I se ascunde ceva. * Se întoarce, fiind­că aude suspine . Diana plânge cu obrazul într’o batistă. Lucrul acesta cam miră pe Ludovic. Iasă este fem­ee, asta probează că ea iubeşte pe cei care pleacă. Ludovic nu e gelos. Şi zîmbeşte cu drag fratelui său. Atunci o emoţiune, cea dintîi, trece peste obra­zul mat al marinarului; el se roşeşte şi pentru întîia oară iasă ochii în jos. Trăsura se opreşte. Iute-iute D-na de Candore şi-a şters ochii. Trec prin sala de aşteptare, trec peste linie; de astă­­dată au reuşit mai de­vreme. Minute puţine, când omul ar vrea să vorbească! Ia să pare că un lanţ strânge gîtul lui Ludovic, o suferinţă care nu se poate spune, misterul care o omoară! Diana e galbenă ca o moartă. Iacob a întors capul; profilul său aspru pri­veşte, fix, orizontul, cu un aer pornit, cu un aer de om care lipseşte. Se anunţă trenul, iacă’l, se opreşte, este îmbrăţi­şarea din urmă. Ludovic deschide bra­ţele, însă nu simte comunicarea unei inimi care să răspundă inimi sale, con­tactul prietin a două corpuri, el a îm­brăţişat numai o st­atue Şi atunci Diana şi lacob s’aruncă în braţe.... lacob se smulge din braţele care’l ţin, se repede fără să se uite înapoi într’un vagon; trenul pleacă. — Nu treceţi, domnilor, nu treceţi! vine alt tren! zice şeful de gară călă­torilor cari vor să treacă peste linie. Soneria electrică răsună. D-na de Can­dore, zăpăcită, priveşte cum fuge va­goanele din urmă; nu se mai văd, cel care lipsea și venise, a plecat. Ii vine să cadă. Bărbatul său a priceput tot şi, aproape nebun, încet, gîfîind : — Te iubeşte, nu e aşa . Ea se uită în ochii lui, aşa de gal­benă, aşa de speriată ! El a luat-o de braţ şi i-1 strînge ca şi cum ar vrea să ’1 rupă. — II iubeşti ? Ea răspunde cu glas slab : — Da! — Ah ! ah !.. zice el atunci, ca un om care se simte că moare, şi o tîraşte pe linie pe care vine cu iuţeala mare un tren. — Nu treceţi! nu treceţi! strigă lu­mea, cu groază. Ţipete, şeful de gară se repede. Insă­­, de Candore, ca­m apucat de delir, tî­raşte pe nevasta sa înaintea trenului; ea ,e sbate, ţipă grozav, cade între şiul tî­­rînd pe bărbatul său. Și trenul trece ! „Groaznic accident!“ au zis ziarele. Spartalî MARȚI, 1 OCTOMBRIE 1891 Cititorii noştri ştiu­­că ieri tre­buia să aibă loc la Orfeu întruni­rea provocată de ziarele Românul şi Adevărul în unire cu Clubul muncitorilor pentru a cere revi­zuirea procesului lui Cojocaru. In ultimul moment, antrepreno­rul salei Orfeu refuză de a da sala sub pretextul că are o nuntă. Banuelile au căzut îndată — fi­reşte — asupra poliţiei şi un con­frate a reprodus chiar o vorbă a­­tribuită prefectului de poliţie, care ar fi declarat, că atâta timp cât va fi D-sa prefect, armata nu va fi in­sultată în întruniri publice. In urma acestora, Directorul nos­tru s’a dus la ministerul de in­terne şi a rugat pe D. Deşliu de a potoli zelul vr’unui agent poli­ţienesc prea zelos care a oprit pe antreprenor d’a da sala, după ce o făgăduise. D. Deşliu a promis că va vorbi cu D. prefect al poliţiei, care va or­dona subalternilor sei a nu se a­­mesteca în această afacere. In urma acestei promisiuni, ne am decis a nu ataca poliţia până nu vom ave­a dovezi palpabile de vinovăţia ei, în urma ordinului mi­nisterial, şi ne am pus să căutăm o sală pentru Duminica viitoare. După multă alergătură, antrepre­norul Weimberg s’a înduplecat a ne da sala Dacia pentru Duminică 6 Octombrie pe preţul de 300 lei, plătiţi înainte. Ne am executat şi sala ne e asi­gurată. Acum, fiind­că singuri nu putem da toată suma, deschidem o listă de subscripţiune şi rugăm pe citi­torii noştri­ bucureşteni să contri­­bue cu cât vor bine voi, pentru acoperirea sumei. Lista deschisă, conţine următoa­rele subscripţiuni: Ziarul Adevărul 50 lei. „ Românul 40 „ D. C. A. Filitis 40 „ D. Or. Meniu­ra 20 „ D. F. G. 5 „ Total â55~T Ne mai lipsesc 145 lei, pentru acoperirea cărora facem un apel călduros către cititorii noştri bu­­cureşteni. SALA DACIA Duminică 6 Octombre 1891. Orele 1 jumătate p. m. ÎNTRUNIRE PUBLICA La care ziarele Românul şi A­­devărul împreună cu Clubul Mun­citorilor convoacă pe cetăţenii ca­pitalei pentru a cere r­evizuirea procesului Co­jceara. ........... JP ©EREJU kAsstiea de pSftftA Cm Ea îi® A din fabricare lai ABADKE-PARIS (KORS-CONCOITRS) Albeaţă fără seamăn, fineţă extraordinară, gust dulceag şi plăcut, nu sgârie gîtul, lipsă totală de glicerinâ, calitate higienică neîntrecută. Pentru cereri de probe sau comande, a se a­­dresa la D-na CS.CSA­­, CREAN­GA, Bucu­resci, Biroul şi Depositul Central, Strada Clemen­ţei 26 și Strada Scaunele 73. O. ULTIME IMFOEMiflI D. Dumitru Brătianu a plecat de la Viena la Wiesbaden, unde va sta vr’o 15—20 de zile şi apoi se va întoarce în Bucureşti. Starea sănătăţei D-sale e satis­făcătoare._^_ Sâmbătă 28 Septembrie la orele 8 seara, s’a ţinut la Clubul Munci­torilor, o întrunire convocată de co­mitetul clubului în afacerea Co­­jocaru. Au vorbit D-nii C. Miile, Ant. Bacalbaşa, etc. în faţa unui public foarte numeros. Adunarea a votat o moţiune prin care cere revizuirea procesului lui Cojocaru. D-na Ecaterina Dimitrie Bibescu, născută Bibescu, a dat naştere unui băiat care s’a înscris la primărie sub nume de Nicolae, spre amin­tirea mult regretatului principe Ni­colae Bibescu, tatăl D-nei Ecate­rina Bibescu. Mama şi copilul sunt pe deplin sănătoşi. Produsul net al serbărei date pen­tru ridicarea unui bust lui Emi­­nescu se ridică la 569 lei, care se află în mâinile casierului Societă­­ţei „Tinerimea progresistă“. **~ D. Victor Castano, excelentul profesor de la liceul naţional din Iaşi, a dat la umină cursul său de limba franceză sub titlul: Gramatica franceză cu teme şi versiuni, cu vocabularele necesare, în două părţi: una conţinând formele re­gulate (clasa I şi II gimnazială); alta cu formele neregulate (clasa II şi III gim­nazială). Cărţile D lui Castano se recomandă în­de-ajuns prin numele autorului lor. **­D. Emil Racoviţă a reuşit cel în­­tâiu la licenţa în ştiinţe naturale, şi va continua studiile sale pentru a obține doctoratul. Felicitările noastre tenorului li­cențiat care face onoare Românilor la facultatea din Paris. —*— Operațiu­nile cerealelor în portul Brăila pe ziua de 28 Sept. 1891. Gráv de 543/1 libre 12, gráv de 56 libre 12 50, grâv de 58 libre 13.60, gráv de 57 jum. lib. 1370, grâu de 55 libre 12; porumb de 59 libre 9.60, porumb de 59 jum. lb. 9.80, porumb ros de 60 libre 10.40, porumb nou de 61 lib. 9, orz de 42 libre 6.37, orz de 471 libre 7.70, orz de 40 jum. lb. 6.12 jum. orz de 43 libre 670, orz de 44 libre 6.85, orz de 45 lb. 7; se­minte in 14.65; colza de 50 jum. libre 1925; secară de 53 jum. lib. 13; ovez vag­ajo, kile 10.75. Cerealele sosite pe apă: Grán 820 hect. Orz 1000 hect. Pe uscat: Grán 3000 hect. Secară 2400 hect. Orz 4800 hect. Cerealele în depozit pe apă: Grán 314,300 hect. Secară 6000 hect. Po­rumb 20,000 hect. Orz 23,000 hct. Rapiţă 7000 hect Fasole 7000 h. Pe uscat: Grâu 274,000 hect. Se­cară 9000 hect Porumb 93,900 h. Orz 64,200 hect. Mein 20,000 hect. Rap. serb. 8000 hect. Primim următorul protest: Sub­semnaţii locuitori izraeliţi din Iaşi protestăm sus şi tare contra obiceiului ce şi-au arogat bogătaşii noştri de a numi ca Administratori ai spitalului şi cultu­lui izraelit, oameni după gustul lor, care se speculează fără control de 3 ani şi de 12 ani la cimitirul izraelit. Cerem după obiceiul locului care există deja de peste 60 ani, ca administratorii spitalului şi cultului să fie aleşi de obştea izraeliţilor prin scrutinul secret şi acei ce vor ob­ţine majoritate de voturi, aceia să fie nu­miţi administratori pe un an şi socotelile să le deie onoratei Primirii conform Art. 117 şi 72 din legea comunală. Suntem contr­a desfiinţării veniturilor benevole asupra tăerei păsărilor cuşer, fiind­că a­­cesta este cel mai lesnicios mijloc pen­tru noi, de a întreţine spitalul şi cultul, căci, prin plăţile lunare nu vom putea plăti şi nu dorim ca bogătaşii să fie stă­pâni pe noi. Aşa plătim cu toţii egal: fie sărac sau bogat şi suntem mulţumiţi; dar prin desfiinţarea plăţei asupra tăerei pă­sărilor ne va fi imposibil, şi aşa bogă­taşii fiind în stare de a deveni stăpâni pe spital, ne vor exploata, şi aceasta iar nu o dorim. Dacă D-lor vor să facă o so­cietate, nimenea nu-i opreşte; aşa dar nici pe noi nu ne poate nimenea opri ca să susţinem spitalul şi cultul după cum ne este mai uşor, şi bucuroşi suntem dacă aceştia vor face o societate şi dacă fon­dul va fi asigurat pentru spital, atuncea cu restul banilor vom face un azil pentru oamenii orbi ce umblă cerşând pe strade şi nimeni nu poate trece fără să se lo­­ească de denşii. Bogătaşilor nu le pasă nimic de aceasta. Deci rugăm pe onora­bilul D. Prefect să facă ca dreptul nos­tru să nu fie călcat în picioare de câţi­va cari pretind că au mai mult drept, fiind­că au mai mulţi bani de­cât noi. Alegerea vom face în ziua de 8 octombre în si­nagoga cea mare din Tărgu Cucului şi apelăm la bine-voitorul D-sale concurs, şi rugăm pe onor. Primărie, de a ne da şi concursul D-sale conform Art. 117 şi 72 din legea comunală. (Urmează 1000 iscălituri). Iaşi, 22 Sept. 1891. —*­— Alergările de ieri Vremea a fost foarte frumoasă, cu toate că un vînt rece î ţi­ aducea aminte de a­­propierea ernei. Lume nu multă. Lojile de rangul Intâiu erau ocupate toate; cele de al doilea mai toate; câţi­va Domni şi vre-o două-trei Doame împestriţaă goli­ciunea tribunelor. Pe câmpul din faţă, grosul publicului de un franc era foarte puţin numeros; câte­va trăsuri, câţi­va călăreţi şi un velociped se bncurau pe câmpia deşartă. La orele două şi jumătate se dă sem­nalul că cursele au să înceapă. Premiul Floreasca La cursa I, Premiul Floreasca de 2000 lei, erau înscrişi patru cai: Myo­­sotis al D-luî Al. Marghiloman, Parte­­naire al D-lui Mihail Marghiloman, Gi­­zela D-lui loan Mala şi Adversaire al D-luî locotenent Gălăşescu. In ultimul moment însă D. Mih. Mar­ghiloman retrage pe Partenaire şi ră­mân în luptă numai cel-l’alţî trei. Myosotis al D-lui Alex. Marghiloman câştigă premiul pe distanţa de 1500 metri. In condiţiunile acestei alergări era ca învingătorul să fie vândut cu trei mii de lei. Din causa lipsei de cumpărători, a rămas tot al proprietarului. Heri-Masaiei Premiul I de 2000 lei şi II de 500 lei. Aleargă două epe: Sanda a D-lui Al. Marghiloman şi Amourette a D-lui lo­cotenent Gălăşescu. Distanţa e de 1.200 metrii. TLV­Sanda câştigă premiul I, Amourette pe cel de al doilea. Premiul Jokey-Clubului. Iarăşi două premiuri: premiul întâi de 4500 lei şi al doilea de 500 lei. Erau înscrişi patru cai: Saint-Cyrien al D-lui Al. Marghiloman, Monnevil­lete a D lui George S. Panteli, Loteria D-lor Malu şi Bâdescu, şi Monarque al D-lui Simionescu. Loteria se retrage şi remân în luptă numai cei­lalţi trei. Saint- Cyrien ese cel dintâi, Monar­que al doilea pe distanţa de 300 metri. Saint-Cyrien e primit în aplauze. Monarque e un armăsar cu cherestea puternic, dar încă nu destul de bine îm­blânzit. Premiul Cotroceni Tot două premiuri, unul de două mii lei şi altul de 250. Aci lumea se aştepta la o luptă foarte interesantă, căci erau înscrişi şapte cai. Iar trei să retrag şi aleargă numai patru. Premiul întâi a fost câştigat de Po­tenta D-lui AL Marghiloman şi premiul al doilea de Loteria D-lor Mala şi Bă­­des­ti. Distanţa a fost de 2000 metrii. 3 Premiul Otopeni Două premiuri: întâiul de 2000 lei, al doilea de 250 lei. Distanţa 3000 metrii cu garduri şi şanţuri. Erau înscrişi patru cai: Villeroy şi Vertu al D-luî Al. Marghiloman, P. M. al D-luî căp. Archip şi Le Marsouin al D . I. Malla. Dar Le Marsolin se retrage şi ră­mân în luptă numai trei. Cu toate obstacolele alergătorii se poartă foarte bine, se ţin aproape unul de altul, sar cu înlesnire şanţuri şi gar­duri. Dintru început Vertu e înainte, Vil­­leroy se ţine lângă ea îndărăt, cu o lungime de gît, în spate alerga P. M. Dar pe la 1500 metri Vileroy ese înainte, se menţine ast­fel până la sfârşit. Vertu rămâne a doua şi P. M. rămâne cu mult îndărăt. La ultimul gard însă Vertu derobează, P. M. îi iese înainte şi câştigă premiul al doilea, întâiul fu­sese câştigat de mult de Viberoy. Cursa in trap Ad­ aveau să alerge cai înhămaţi la trăsuri, pentru două premiuri: unul de 600 lei şi altul de 200 lei. Distanţa a fost de 2400 metrii. Au fost înscrişi trei cai, dar unul s’a retras. In luptă au rămas numai Banquier şi­ Fend VAir, ambii al D-luî Matao. Fend VAir a câştigat premiul întâift şi Banquier pe cel de-al doilea. Răutăcioşii spuneau : — In sfîrşit, a câştigat şi D. Matac în luptă cu el însuşi. Se face resumatul. Au fost 11 premiuri. D. AL Marghilo­man a câştigat 5 ; D. Matac 2; D-nul lo­co­tent Gălăşescu, I. Mala şi Bădesou, că­pitan Archip Simionescu câte unul. In bani: D. AL Marghiloman 10,500 lei; D. Ma­tac 800 lei; D. locotenent Gălăşescu 500 lei; D-nii I. Mala și Bădescu 250 lei; D. căpitan Archip 250. Total 12.000. Bieruşcă. LS!H­­î. LORI 1§ 2 și la o Rî­MZE| e S ROME­LaBB.&si tffsi In mare cantitate am adus din Străinătate și FABRICATE aCI de mine, 17, Calea Vic­toriei, 17, Hotel de France, lângă librăria Socek, pe ulicioară. Leon I. Einhorn. Boalete sliib­e NEPUTINTA BARBATEASCA Viudaca. dufia cetajmi noi mated* W&ifc SOCT&fc«. __ Dp. T fl D R a VKADA K14IííBA®í Nfci, tot!­­UV*»l*a Victori»! firin strada VoivobS [Tnstaway! CeucultaBt ckl* S Jint pâuttla S sten f-a c d» astontar« ssntni fia-oara. IP âaraîui GRADINA »«“FURNICA - Sinaia gatmwmî,- (ăgj Bin „Hanul România“ de experiență In Restaurantul D-lui lonescu spni destule garanţii ca onor. vor fi pe depRn mulţămiţi. 19. Farm­eâ A­NSI REMEDIU © sigur si practic in contra ' Bâtăitupilor Deposit gene nil: Far­macit * ia Sfr. Ziari*­ W. maiTRIU, c*mps. Long. Prefulttrin cutii I leu. In contra I 1«5 36 b. in mărci poştale. Să «xpe­­diază frânt» în toata tara. De vânzare pentru capitală la «Menagăre». L­IQUEURUR!: Ananas.......................................................litru 2.80 Benedictin..................................................► 2.80 Chartreuse ...................................» 2,80 Quiraso » 2,80 Pipperment.......................................» 2,80 R­OSWURI: Jamaica........................................litru 2,40 Vanilie ............................................» 3 20 Ananas............................................» 3,20 St­ Georges ............................................— S­t Helene.......................................» 5 Pesmeciuri cu vanilie............................1,60 kilo » de Brașov ..... 2.— » Biscuiti asortați......................................3,80 » țuică bătrână...........................................1,20 litru Prăjituri proaspete 10 bauî bucata Unicul deposit de spirt rafinat tpo centigrade spirt de mașină., etc. Pentru D-nii Comercianţi se face reduceri de preţ. STraPlHEA SOÂitESîLan Tanase Creţulescu «la înger» Strada Carolalături cu Biserica Curtea Vech­e A. Hahn venit acum d­e Berlin cu metoada de a otrăvi, şoarecii fie în magazinurî de colo­niale, cofetării, bucătării, arhive, pânzării, maga­­sinuri de postavuri, tâlhării, brutării, magazii de cereale etc. Am­ autorizaţie de la Onor, primăria cap tale­ şi de la serviciul sanitar superior. Rog pe onorabilul public să bine­voiască a mă chiema la domiciliu fie în provincie sau în capitală. A. Hahn Strada 13 Septembrie Nr. aas.

Next