Adevěrul, octombrie 1891 (Anul 4, nr. 961-990)
1891-10-24 / nr. 984
ANUL IV. — Nr. 984 NUMERUL 10 BANI ABONAMENTELE Încep la i şi îs ale fie cârei lun!ţi se plătesc tot-d’a una ’naint» in Bucureşti la casa Administraţiei. Din Jude\e şi Străinătate prin mandate poştale. Un an In ţară 30 Ici. In străinătate SO Şease luni , 15 , , , • ■ , 25 rrd luni , , * 8 , - , , 13 î Un număr tn Străinătate 15 bani MANUSCRISELE NU SE ’NAPOEAZA T. Alexandri. ADMINISTRAȚIA 111, — BULEVARDUL ELISABETA, — 111 E í? bj I Sk A' DOUA JOI, 24 OCTO AoBRJEf 1891 NUMÉRBL10 BANÍ ANUNCIURILB nin BUCUREȘTI și JUDEȚE ce primesc * NUMAÎ -3a ADMINISTRAȚIE. Din STRAJHETATE, direct Ia administrație sa la toate Ofleiîîe de publicitate, nunciurl la pagina IV ... . . o.SO b. linia*, i» D HI...... 2.—‘ lei w yt n II ..... , 3.—- lei „ junele și Reclamele 3 lei rândul. , PARIS, ziarul se găsește de vânzare cu nula kioscul No. 117, Boulevard Si.5Ucii.el, UN NUMER VECHIO 30 BANI redacţia BULEVARDUL ELISABETA. Şcoala democratică GASCONISM CAROL I LA BERLIN Tifosul foamei In Rusia Capitala în pericol OVREIUL LA RAKF Buchetul ucigaş Bucureşti, 23 Octombre 1891, pamu Corupţia politică din ţara noastră face cu putinţă existenţa a două feluri de cinste, cu totul independente una de alta: cinstea politică şi cinstea personală. Aceste două noţiuni sunt aşa de independente una de alta, încât în multe cazuri ele se esclud şi în altele nu se întâlnesc de loc. Din cauza existenţei lor, a intrat în moravurile politicianilor noştri şi obiceiul de a despărţi pe tot omul în două personalităţi, una publică şi alta privată, de a permite, fără supărare, terfelirea uneia, dar de a socoti ca o insultă o indiscreţiune cât de mică în ce priveşte pe cea din urmă. Şi cu toate aceste, mai totdeauna, necinstea politică e provocată de interesele —câteodată meschine —ale vieţeî private, sanctuarul, în care politicianul nu permit nimănui să pătrundă nici cu luneta astronomică. Aşa, când vedem pe un om în toată mintea, cult, talentat, că trece dintr’o tabără într’alta, că e vecinic guvernamental—sau cel puţin ales de guvern—că’şi schimbă ideile asupra aceleiaşi chestiuni, în acelaş an, de mai multe ori, că combate azi ce a susţinut ieri, gata ca mâine să combată ce susţine azi, vom zice că avem în faţa noastră un om politic necinstit. Dacă acelaşi om nu va avea asupra sa o osîndă infamantă pentru furt dovedit de tribunale, sau pentru vr’o hoţie urmărită, nimeni nu va permite—în societatea actuală—ca sâ’l taxezi de om privat necinstit Cu toate aceste, dacă vei avea curiozitatea de a pătrunde mai jos de suprafaţa lucrurilor, vei vedea că acest om politic necinstit nu e un om privat cinstit. Dacă el e vecinic ministerial, pricina nu e că şi-a perdut minţile, dar că are interese mari. El poate să fie proprietar sau comanditar la vr’o fabrică; el poate să fie antreprenor de lucrări mari publice, sau cel puţin avocatul vr’unui antreprenor ; se mai poate ca să fie un arendaş al Statului rămas în întârziere cu arenda; sau, mai ştii ? poate să aibă vreun frate în slujbă sau candidat de slujbă; în sfârşit, pot să fie şi interese de ale familiei în joc. După obiceiurile noastre politice Statul este un mare aparat guvernamental a cărui menire e , sau de a răsplăti pe credincioşii guvernului, sau de a pedepsi şi prigoni pe adversarii lui. Şi treaba aceasta e foarte uşoară, căci cel ce formează guvernele şi majorităţile parlamentare sunt aşa de puţini la număr, încât le este foarte uşor să se lupte având drept arme instituţiunile Statului nostru actual. Toată lumea este la noi înţeleasă asupra acestui mod de a face politică şi nimeni nu se miră, când aceiaşi alegători, cari ieri au ales cu unanimitate pe un liberal, aleg azi cu aceeaşi unanimitate pe un conservator, sau chiar pe un junimist. Ba unii alegători merg chiar cu abnegaţia până acolo, încât aleg pe acelaş politician, ori de ce prefect ar fi susţinut, orice mască ar îmbrăca. Sistemul acesta politic se poate numi şcoala politicianizmului, şcoala burghezimei corupte, în opoziţie cu şcoala democratică, pe care partidele de azi se întemeiază cată s’o inaugureze. Mulţumită nefastei şcoale a politicianismului, am ajuns să vedem oameni, lipsiţi de cea mai elementară noţiune de onestitate şi bun simţ, ajungând la situaţii superioare. Din această şcoală au eşit un Gh. Mârzescu şi atâţia alţi cameleoni politici, cari trăiesc din minciună şi din şarlatanie. Noi cunoaştem foarte bine cauzele acestei triste stări de lucruri. Ştim foarte bine că numai sistemul nostru de guvernămînt—monarhia oligarhică — al cărei razem principal este votul restrîns, este temelia necinstei politice şi private a politicianilor noştri. Suntem pe deplin încredinţaţi, că în ziua în care poporul va începe să ia parte la luptele politice pe socoteala sa proprie, nu vom mai vedea pe şarlatanii de toate gradele, începând de la Cel de pe tron, stăpâni în această ţară. Câteva sute de alegători se pot — deşi cu greu — ţinea în frng prin ameninţări, ori făgăduieli, dar câteva milioane nu se mai lasă a fi speriaţi cu gogoriţe. Pentru a ajunge însă acolo, noi ştim bine, că trebue să trecem prin purgatoriul parlamentar. Ştim că numai pe calea unei revizuiri a Constituţiei, vom putea ajunge să avem votul universal şi toate celelalte reforme, cari vor schimba cu totul starea actuală de lucruri. Iată pentru ce am început să întroducem pe alegători în şcoala democratică ; iată pentru ce am ţinut întrunirea de la Iaşi; iată pentru ce socotim, că e de datoria tuturor democraţilor ca să se pue cât de des în contact cu cetăţenii. Trebue să nu avem de loc odihnă, ci, necontenit, să deschidem ochii alegătorilor; să demascăm pe şarlatanii cari îi exploatează fără de ruşine; să urmărim pas cu pas toate faptele, toate vorbele, toate promisiunile mincinoase ale politicianilor de azi şi să-i înfierăm cu ele în faţa cetăţenilor, cari se vor deprinde astfel a controla şi a osîndi pe aleşii lor necinstiţi şi mincinoşi. Şcoala democratică va lumina pe cetăţeni şi-i va face să impue el aleşilor reformele a căror nevoe o vor simţi. Ea va face ca cinstea să fie una şi aceiaşi, în politică şi în viaţa particulară. Astăzi timpul ne e mai favorabil decât oricând. Cetăţenii sunt dezgustaţi de atâtea decepţii şi amăgiri. Ei caută scăparea. Să deschidem mari porţile şcoalei democratice, căci cetăţenii cer intrare. s. s. TELEGRAME DUBLIN, 22 Octombrie. — D. Healy deputat anti-parnelist, a fost biciuit în public înaintea tribunalului de D. Mac Dermott, nepotul lui Parnell; poliţia a venit în ajutorul său. CETTINGE, 22 Octombrie. — Abdul- Kerim-Paşa a sosit la Scutari; el a organizat un cordon militar pe la graniţă de teama unei resbunări a Muntenegrenilor pentru masacrul din Bielopoli. BERLIN, 22 Octombrie. — Vechia casă Hirschfeld şi Cie a încetat plăţile. PETERSBURG, 22 Octombrie.— După gazeta Bursei prăjiturile cu ulei de in, de cânepă şi de floarea soarelui vor putea fi exportate după autorizaţia ministerului de finanţe, dacă trebuinţele interioare ar fi acoperite. VIENA, 22 Octombrie. — Guvernul a depus la Camera deputaţilor proiectul de învoială comercială provizorie cu Turcia, Bulgaria, Spania şi Portugalia. VIENA, 22 Octombre.—Camera discută bugetul instrucţiune! publice. Ministrul Gausch, vorbind de învâţămîntul femeilor, zice că sarcina administraţiei şcoalelor este de a învăţa pe femei să -şi crească proprii lor copii. Ministrul recunoaşte capacitatea medicală a femeilor pentru tratamentul persoanelor de sexul lor, dar soluţiunea chestiunei nu ţine în mod exclusiv de resortul instrucţiunei publice, mare faţă cu noi, în cazul unui conflict internaţional. Parada făcută lui Carol I la Berlin va fi plătită cu sânge românesc, sânge vărsat fără folos pentru noi, dar cu câştig pentru nemţi. Carol I n’a obţinut la Berlin nici măcar promisiuni formale de ajutor. De aceea, cum s’a întors în ţară, a început să’şi facă inventariul averei, pe care vrea să o pue la adăpost pentru vremurile de restrişte ce se anunţă. Iată cum trebue considerată primirea de la Berlin. Argus. criza medrei . BELGRAD, 22 octombre. — Se vorbeşte şi de decisiunea D-lui Tauşanovici. Consiliul de miniştrii va lua azi o decisiune în privinţa crizei. BELGRAD, 22 Octombre.—Prin ieşirea D-lor Vuici şi Tauşanovici din cabinet criza ministerială se află aplanată până la deschiderea Camerei; celelalte demisiuni nu au fost primite. D. Vuici este înlocuit prin interim de D. Pasid și D. Tausanovici de D. Velimirovicî. Tifosul foametei în Rusia Petersburg 21 Octombre După Novoati tifosul foametei s’a declarat în arondismentele Tsyvilsk și Sadrin din ţinutul Kazan. Guvernatorul a promis măsurile necesare. CAROL I LA BERLIN Ziarele dinastice caută să exalteze însemnătatea politică a primire! solemne ce s’a făcut lui Carol I la curtea Germaniei. In această privinţă, sfâşierea între protivnici dispare. Voinţa Naţională e într’un acord perfect cu Timpul. La Liberté cu Independenţa şi aşa mai departe. Toate cumetrele dinastice strigă în cor, că Wilhelm II a făcut parada de la Potsdam pentru a dovedi stima şi dragostea ce poartă României. Nu intrăm azi în discuţie mai largă, fiindcă ne lipseşte vremea, promitem însă a reveni şi a arăta cu de-amănuntul, cât de întemeiate sunt osanalele foilor, care aşteaptă mântuirea lor numai de la Neamţul de pe tron. Am ţinut să relevăm azi în treacăt atitudinea foilor dinastice, pentru ca să nu se creadă că — prin tăcerea noastră—confirmăm modul lor de a vedea şi de a exploata parada de la Potsdam. Până vom reveni însă, este bine sa observăm că dacă nemţii de la Berlin sunt ieftini la parăzi, cari nu’i costă parale, ei sunt însă foarte scumpi la angajamente for Capitala în pericol Este o datorie cetăţenească să dăm alarma publică ori de câte ori un rea ameninţă pe concetăţenii noştri, şi ar fi o crimă de pedepsit când, cunoscând pericolul nu vestim la timp, pentru a putea cugeta, să ne agităm şi să luăm măsurile trebuitoare. Şi primejdia e cu atât mai mare, cu cât ea va aduce doliul în fiecare familie, costându-ne mii de vieţi scumpe, şi va trebui să cheltuim milioane fără socoteală. Aceasta e în adevăr teribil; o grijă şi o groază caută să ne cuprindă pe toţi, şi să ne ridicăm ca un singur om, pentru a pune capăt din timp, unor aşa de rele urmări. Să mergem să spunem acelui în drept, Primarului din Capitalfişcă consiliul D-sale de igienă nu a fost în stare: „opreşte D-ta răul, până mai e timp, până nu ne costă încă şi viaţa şi punga. Cu atât mai mult, cu cât faptele meschine ale unui om sinistru, se resfrâng asupra capului D-tale.“ Şi poate ne va asculta, şi vom fi feriţi de grozavul şi inevitabilul pericol, isbucnirea mai multor epidemii de-odată. Şi este de datoria presei, fără culoare politică, să agite ’naintea cetăţenilor flamura ce vesteşte nenorocirea şi să sune trîmbiţa deşteptărei generale. Şi aci e locul să facem un apel cetăţenesc, la somităţile noastre medicale şi la autorităţile noastre inginereşti, la foştii medici comunali, la foştii ingineri-arhitecţi ai comunei Bucureşti, pentru a interveni şi să se rostească ajutaţi de ştiinţa lor, asupra celor ce urmează. In străinătate ca la Paris, Bruxela, Marsilia, Londra, există un sistem de canale, în apropierea fluvielor ca Ronul, Sena, Tamisa, etc., şi prin care canale curge în totde auna şi în volum mare ape de ale acestor fluvii, aceasta în prevederea înnecurilor. Se înţelege că şi canatele sunt destul de mari. Folosindu se cetăţenii, sau comuna, de această parte a canalelor, astfel că întotdeauna, infecţiile cele atât de stricătoare sănătăţei omului, sunt cu desăvârşire înlăturate. Insă, să nu se uite, canalele acelea sunt largi şi apa curge repede neîncetat şi în volum mare prin ele în toată vremea astfel că depunerile infecţioase ce vin pe tuburile ce dau în canale, plutesc pe deasupra apei şi nu cad niciodată pe fund, astfel că sunt cu înlesnire diluate şi târâte la vale, fiind în chipul acesta casele şi canalele totd’auna curate. Acest sistem poartă numele de tout a Vegout. De aci urmează, că sistemul acesta nu e folositor şi aplicabil decât în condiţiunile acestea: volum mare de apă şi repede ca să nu lase a cădea pe fundul canalului materiile infecţioase ci să le tîrască îndată cu sine şi canale mari. Şi acum, când ştim în ce condiţiuni poate să funcţioneze sistemul tout a l’egout, putem intra în materie. Nu ştiu prin ce minune, şi prin a cui povăţuire, s’a acordat permisiunea Palatului Societăţei Naţionale, de la noi, să introducă acest sistem ; şi de aci încolo, au început, negreşit, să se facă comunei alte cereri noi de asemenea natură. Astfel vedem că în şedinţaconsiliului de igienă, la 14 Mai a. c. s-au anunţat de către vice-preşedintele D. Dr. Felix, că la ordinea zilei sunt două cereri de permisiune tout a l’égout, una a hotelului de France și alta a clădirilor societății de asigurare Dacia-România. Insă aceste chestiuni, privind în mare parte şi pe ingineri, D. Felix ar fi dorit să fie presenţi amîndoî inginerii arhitecţi aî primăriei, membri ai consiliului de igienă, fiindpresent numai unul D. Dufour, şeful salubrităţei publice, resolvirea petiţiunilor a fost amânată. Ce însemnează această amânare ? 1) chestia acordărei de permisiuni pentru instalaţiuni tout a l’égout, nu era de fel desbătută; 2) pentru a fi dezbătută se cere neapărat avizul inginerilor-arhitecţi, specialişti presupuşi că cunosc construcţia şi canalele; al 3) că dacă ingineriiarhitecţi s’ar fi pronunţat contra, din cauza condiţiunilor nefavorabile acestor instalaţiuni, consiliul de igienă era îndatorat să se opue. Acestea sunt cuvintele care au îndemnat pe consiliul de igienă să pronunţe amânarea. Vom vedea mai departe întru cât medicii comunali au urmărit această linie de conduită bună. In şedinţa ce a urmat la 28 Mai, unul din inginerii arhitecţi D. Mandrea lipseşte. D-sa însă a trimes o expunere de motive, din care rezultă că e contra întroducerea acestui sistem la noi 1) pentru că reţeaua noastră de canale nu e complectă şi că unele sunt mai tot anul uscate ; 2) că nu avem apă suficientă care să curgă prin canale. Nu avem expunerea aceasta, dar presupunem că aşa ese din combaterea ce i s’a făcut de D. Dufour, cel’alt inginer, şef al salubrităţei publice francez, angajat de primărie pe termen, susţine că arătările D-luî Mandrea sunt eronate, şi că avem condiţiuni foarte favorabile pentru instalarea sistemului acestuia. *) Medicii vezând însă o prea mare controversă între cei doi ingineri, propun a se numi o comisiune specială cu examinarea chestiunei. D. Dufour plin de un dispreţ suveran pentru inginerii primăriei cere să se numească o comisiune din alţi ingineri decât al primăriei. Cu toate că cererea e foarte ciudată, ea se admite şi rămâne deci ca o comisiune de ingineri streini de primărie să hotărască dacă se pot da astfel de permisiuni. In această discuţie, d-rul Penescu a fost pentru a se face numai o încercare de experienţe numai pe canalele mari şi apoi a se hotărî de putem introduce sistemul. D-nul Georgescu, Roth şi Vamali cer mai întâi numirea comisiunei, şi apoi să se vadă de loc a se permite . D. Mandrea, inginer-architect, cunoscător al canalelor şi suficienţei de apă a Capitalei contra, d-rul Felix se abţine, numai D. Dufour este cu desevîrşire pentru şi aduce exemplu cu reuşita instalaţiunei de la Naţionala. In adevĕr, suntem foarte uimiţi, cum D. Dufour cunoaşte mai bine canalele noastre şi capitala, venit aci nu de mult, şi cum poate asigura D-sa că avem cantitatea de apă necesară, când Primăria Capitalei dă ordonanţă prin care interzice risipa de apă. Dar să ne înţelegem : risipă nu poate fi acolo unde apa trebue să o bea omul, sau dacă e întrebuinţată astfel, ea merge de se scurge în canale. Decî e vădit, reiese din ordonanţa primăriei, că nu avem apă suficientă nici pentru trebuinţele locuitorilor, precum şi pentru canale. Dar chiar presupunând că avem, are această apă forţa necesară pentru a tîrî cu sine materiile fecale? sau aruncăturile de apă din instalaţiuni servă mai mult a trînti şi a lipsi depunerile infecioase pe fundul canalului care mai adesea ori este uscat. Voim a mi se răspunde aci. D-rul Roth cere totuşi a se face o escepţiune pentru hotel de France, să i se acorde Tout-à-l’égout, pentru motivul că latrinele acestui hotel sunt infecte. Apoi neapărat ,doctore, dacă nu sunt scoase la timp. Tot D-sa, a cerut D-lui Dufour, ce experienţe a cules cu instalaţiunile de la Naţionala şi hotel Continental, unde i-au dat permisiuni de acestea, şi D. Durbur aduce nişte elogii grozave reuşitei acestor instalaţiuni, uitând însă a spune că gura canalului a mirosit toată vara , că a stat cam vr’o două zile cu o tulumbă cu apă cercînd să gonească mormanul de escremente adunat în canal şi nu a izbutit, că de mai multe ori s’au ridicat *) Vezi «Monit. Comunal.» No. 26, anul XVI, pag. 288—289"