Adevěrul, martie 1892 (Anul 5, nr. 1107-1137)
1892-03-01 / nr. 1107
2 ridicarea împuternicirii ce-i dăduse ca administrator după un scurt timp. Dar Argintul viu zicea că a descoperit la Piteşti în pivniţele cetăţenilor celor mai avuţi, cam cât pe-aci erau să cadă victimele acestui mare şarlatan descoperitor a tot ce nu există. D. Carp, îndepărtând de la serviciul Statului pe acest netrebnic individ, a dat o satisfacţie moralei publice şi şi-a atras simpatia tutor oamenilor de bine. Rămâne ca acest escroc care pătează onoarea profesorală la şcoala de poduri, să fie depărtat şi de acolo, unde arătându-se incapabil elevii încă din anul trecut au adresat plângeri direcţiune! şcoalei şi neprimind satisfacţiune se puseseră în grevă, unii sfărămându’şi chiar cariera. Se vede clar că pe oriunde s’a vîrît acest cavaler de industrie nu e de cât foc şi pârjol. Legea tocilelor agricole Atitudinea pe care au avut-o arendaşii cu ocazia arendării celor trei sute şi câteva moşii de ale Statului, dovedeşte încă odată ceia ce am susţinut de atâtea ori; causa principală a sărăciei ţăranului nostru este exploatarea sălbatecă şi neîndurată a arendaşului de pămînt. Multe din moşiile ce s’au licitat zilele acestea, cu toate clausele păgubitoare lor, cum Îi plîng ziarele colectiviste, s’au arendat cu preţuri întreite şi împătrite. Ne putem închipui cîştigurile enorme pe care totd’auna le-au avut aceşti arendaşi, cînd cu toate clausele sînt în stare să plătească arenzî întreite şi împătrite, numai să nu scape moşia din mînă; ne putem iarăşi închipui lăcomia şi neomenia lor, cînd au fost în stare să se revolte, nu pentru că li se aduce vre-o pagubă, dar numai pentru că li se impunea să nu mai facă angajamente oneroase cu ţăranii, că nu’i mai despoae fără milă ca pînă acuma. Şi cînd pe fiecare zi se ivesc necontenit dovezi că ţăranul e exploatat, că din această pricină n’are nici casă nici masă, că degenerează şi fisiceşte şi moraliceşte, cea dintâi datorie a unui guvern, ori care ar fi el, trebue să fie de a interveni depunînd pe biuroul camenilor o lege a tocmelelor agricole, care să-l ocrotească contra jafului celor lacomi de cîştiguri nelegitime. Cu toate acestea, guvernul actual nici nu se gândeşte la una ca aceasta. Cu toate că altă dată D. P. Carp susţinea că o asemenea lege e absolut necesară, astăzi nici nu se mai gîndeşte la ea. Mesagiul regal, în care guvernul îşia arătat programul de ce are de gând să facă, ne-a vorbit de multe şi de toate, nimic însă despre legea tocmelilor agricole. Pe noi nu ne miră de loc aceasta din partea unui guvern reacţionar, din care face parte un Al. Lahovari, care de atâte ori a spus că e pentru libertatea tranşacţiunilor dintre muncitori de o parte şi arendaşi şi proprietari de alta, cu alte cuvinte să se lase mâna liberă exploatatorului să jăcmănească în bună voe pe muncitor. Dar constatând aceasta, credem că ar fi de datoria tuturor democraţilor sinceri să înceapă o propagandă serioasă în favoarea ţăranilor. Orice amînare e condamnabilă. Omul din popor te pofteşte la masa lui chiar de n’ar avea de cât două cepe, o strachină cu fasole fiartă în apă şi o jumătate pepene verde. Şi cu toate acestea, veselia, sau mai bine zis bucuria e necunoscută la el. In viaţa mea n’am văzut popor mai trist. Copii au un aer grav, nepotrivit cu vîrsta lor. Obrajii le sunt galbeni şi bolnăvicioşi; ochii mari, cu gene lungi şi aduse. Le strălucesc de deşteptăciune, dar sunt de o melancolie ce’ţi rupe inima. Iată cum vorbeşte Carmen Sylva despre ţăranul român într’o publicaţie recentă apărută la Paris: Les Capitals du monde. Ţaranul e bolnav şi trist! Da, e trist pentru că a perdut speranţa de a vedea zile mai bune, e bolnav pentru că, cum necontenit demonstrează D. doctor Babeş, nu are hrană destulă ca organismul lui să repare pierderile ce încearcă prin prea multa muncă şi să reziste boalelor ce ’l asaltează necontenit. Nu are ce să mănînce din cauză că nu e stăpîn pe produsul munceî lui. Şi pe când scriiptarea regală constată starea disperată a ţăranului nostru Soţul Sau nici nu se gîndeşte să îndemne guvernul Său personal ca să ia măsurile cele mai urgente de ajutor. Vînzarea moşiilor Statului e un leac trecător. Dar până să poată ajunge ţăranul proprietar, tot la alta va munci, tot pradă tocmelelor oneroase va fi. Şi cum este astăzi încurcat, împroprietărirea nu-i va folosi mult. Sunt şi acum ţărani proprietari dar cărora le rămân ogoarele nelucrate, din cauză că nu poate să se apuce de lucru în ţarina lui până nu termină la boer. Aşa sunt condiţiunile. Ei bine, dacă guvernul şi camerele conservatoare n’au de gînd să vie cu legea tocmelelor agricole, datoria democraţiei e să întreprinză o campanie energică asupra acestei cestiunî. Când e vorba de interesele cele mai vitale a imensei majorităţi a ţării nu trebue să stăm cu mâinile în sân. F. I G. „Carbonari“ la Iaşi 27 Februarie 1892. O mare bandă de mici hoţi, în formă de societate cu anume statute, s-a constituit nu de mult la Iaşi. Membrii bandei sunt parte a elevilor din cursul inferior al Liceului naţional; banda se numeşte „Societatea Carbonarilor11 şeful ei se zice a fi un oare care elev Codreanu şi statutele cuprind îndatoririle cele mai stranii pentru membri. Ast-fel micii carbonari sunt datori a umbla împrăştiaţi câte 2—3 prin oraş unii intră prin case, ogrăzi, etc., ceî-îalţi îi păzesc; este exlus din societate membrul care intrând într’o casă iese cu mâna goală; de arme omorîtoare nu vor face însă uz decât numai atunci când va fi imperioasă trebuinţă, sau cum zic dînşii, când se vor găsi în legitimă apărare. Banda a început a funcţiona îndată după constituirea ei, — şi membrii au dat dovezi că ştiu urma cu sfinţenie statutele în virtutea cărora s’afi constituit în societate. Se înţelege că toate măsurile s’au luat pentru ca operaţiunile să se facă în cea mai mare taină, nimeni să nu fie prins şi sediul societâţei, secretele organizaţiei sale să nu fie descoperite. Nu de mult doi carbonari se prezintă la D. dr. Riegler. Nici D. nici D-na Riegler nu era acasă. Carbonarii spun slugei care le ieşise întru întâmpinare că e numaide cât nevoe să vorbească D-lui doctor şi că dăcă nu e acasă îl vor aştepta. Sluga, vezându-i cumiţel înbrăcaţi, i-a poftit în salon şi i-a lăsat aci ca să aştepte până ce stăpînii se vor întoarce. Remaşi singuri bravii noştri carbonari s’a pus pe lucru. Ei au luat un ornic de aur al D-nei Riegler, în valoare de vre-o 400 de lei, alte câteva giuvaeruri, nişte cutii de chirurgie, nişte note de muzică şi apoi au părăsit frumuşel salonul unde fuseseră primiţi, fără cel mai mic zgomot şi fără să-şi lase adresa. Când D. dr. Riegler s’a înturnat acasă a văzut că-i lipsesc lucrurile de mai sus. A întrebat pe slugi cine l’a vizitat în lipsa D-sale, i s’a spus,—şi cum desco DUMINICA 1 MARTIE 1892 perirea furtului era anevoioasă cu datele ce i le dădea sluga, D-sa a renunţat la ideea de a urmări pe autori. Când iată că într’o bună dimineaţă cineva bine înbodolit, un alt carbonar de sigur, vine, sună şi prezintă slugei un pachet fără a-i spune ce e şi de unde e. Cu mirare doctorul găseşte în pachet lucrurile furate. Pe autori însă tot nu-i cunoştea. Carbonarii erau din cale afară , bili în misterioasa şi strania lor profesiune. Cu toate aceste poliţia şi direcţiunea liceului au izbutit să prindă firele lugubrei conspiraţiuni şi acum e vorba să disolve societatea carbonarilor. Poliţia a mai descoperit şi alte isprăvi de ale societarilor. Direcţia liceului iarăşi a putut stabili cu un număr oarecare de fapte precise că dispariţiunea zilnică a cărţilor de studiu ale elevilor, călimări, cuţitaşe, condee, pene şi căciule, era opera aceleiaşi societăţi. Membrii vor fi daţi în conferinţă şi probabil depărtaţi din şcoală. N’ar fi de mirare ca societatea de sub conducerea tînărului Codreanu să-şi strămute câmpul operaţiunilor sale de codru. începutul e bun,şi experienţele făcute vor atrage după ele, da sigur, oarecare ameliorări în statute! is. Diferite Ştiri Ieri la ora 1 s’a întrunit comisia însărcinată cu redacţiunea Adresei şi s’a constituit alegând preşedinte pe D. Voinov şi raportor pe D. Maiorescu. Dupe un scurt schimb de vederi, s’a hotărît a se face de astă dată o simplă şi scurtă Adresă de curtenie. Mâine, la ora 1, D. Maiorescu va citi comisiunea proiectul de Adresă. * La ora 2, ieri, la Cameră s’a întrunit comisia bugetară şi a ales preşedinte pe prinţul Al. Ştirbei şi secretaripe D-nii N. Cerchez şi M. Săuilescu. Comisia s’a împărţit astfel în sub-comisiuni . Sub-comisiunea ministerului finanţelor s’a compus din D-nii C. Arion, V. Brătianu şi M. Balş. Pentru ministerul de interne D-nii Holban, N. Filipescu şi Pădleanu. Pentru ministerul de externe D-nii Ghica Deleanu, Lenş Slătineanu şi Ressu Pentru justiţie D-nii Voinov, Păucescu şi Sculy. Pentru lucrări publice D-nii Cerchez, Ştirbei şi Lupescu. Pentru domenii D-nii I. Marghiloman, Epureanu şi M. Sgulescu. Pentru rezbel D-nii Boldescu, Ştirbei şi Ressu. Pentru culte D-nii Maiorescu, I. Lahovari şi N. Cerchez. # Implinindu se doi ani de la întemeierea „Clubului Muncitorilor“ şi a ziarului „Munca“. Dnii membri sunt convocaţi, conform statutelor, să se întrunească în adunare generală care va avea loc Sâmbătă seara 29 Februarie a. c. în salonul „Clubului Muncitorilor“, spre a asculta darea de seamă asupra mersului moral şi material al Clubului şi spre a proceda la alegerea noului comitet executiv şi a noului comitet general. Totodată având a se discuta mai multe reforme de introdus în organizarea Clubului, toţi acei cari se interesează de mersul mişcărei socialiste, sunt rugaţi a nu lipsi de la această adunare.u ars peste 20 de case. Cauzele incendiului nu se cunosc până acum. S-a dat ordine prefectului şi parchetului ca să facă o minuţioasă anchetă. Din relaţiunile primite din localitate se speră că stingerea complectă se va putea face până astă seară. # Duminică 1 Martie la 8 şi juni. ore seara, D. Alexandru Odobescu va ţine la Ateneu conferinţa: Un leac pentru copilăria noastră. Conferinţa D-lui Speranţă despre Ideal se amână. Intarea liberă. Pentru locuri rezervate în loji, se plăteşte un leu de persoană. Duminică 1 Martie mare primbal mascat şi nemascat cu 4 muzici: militară, naţională, cimpoi şi flaşnetă. La ora 12 pentru prima oară mare joc cu cântece Iosif în Egipet cu fraţii săi. La ora 1 mare nuntă ţărănească, Balul va dura până la 5 ore dimineaţa. Sâmbătă 29 c., orele 8 seara în Palatul Atheneului Nou, va avea loc serbarea Aniversărei a XIII-a a fundărei societăţii studenţilor universitari „Unirea“ Ordinea de zi : D. V. A. Ureche, profesor universitar şi preşedinte al serbărei: discurs de deschidere. D. C. Momoianu, student : Răspuns delegaţiei societăţilor. D. M. Policrat, student: Răspuns. D. Em. Antonescu, student: Conferinţă despre Unirea Principatelor. D. Ştefănescu Goangă, student, va da citire adreselor şi telegramelor de felicitare. D. A. Eliescu, student: Discurs de închidere. Intrarea liberă. # Tot corpul profesoral, toate societăţile din capitală au fost invitate la serbarea aniversărei a XIII a societăţei universitare „Unirea“ care va avea loc în sala noului Atheneu, Sâmbătă seara orele 8. Intrarea liberă. « Cu ocaziunea aniversărei a XIII-a a societăţei „Unirea“ care va avea loc Sâmbătă 29 cu ora 18 seara, studentul Em. Antonescu va ţine o conferinţă publică în palatul Atheneului, despre Unirea Principatelor. Curtea de apel din Bucureşti secţia II, în ziua de 26 Februarie curent, a achitat pe D. Ioan Antonescu, fost poliţaiă al oraşului Alexandria, din judeţul Teorman, pentrufaptul de abus de putere şi bătae, pretinsă de locuitorul Nicolae Romaşcanu. -------------»■ — -------------- Dorobanţu şi Simionescu-Râmniceanu. —x— Scandalul între prefectul Zarifopol şi directorul creditului agricol Buicliu, din Roman nu este încă terminat. Prefectul a venit în Capitală să ceară înlocuirea D-lui Buicliu. De asemeni şi D. inspector Pencovici îşi va depune raportul anchetei sale chiar astăzi. Vom vedea cine va reuşi, căci şi D. Zarifopol şi D. Buicliu au protecţiuni puternice. —x— Astăzi se face la Botoşani alegerea colegiului al II de comună. Cum opoziţia nu pune candidaţi, desigur că lista guvernului va întruni o mare majoritate, stil Bucarest. —x— Focul din Bârlad Un incendiu îngrozitor a izbucnit astănoapte la orele 2 în oraşul Bârlad. Cu tot ajutorul dat atât de pompierii din Bârlad cât şi de acei din Tecuci, incendiul a continuat până azi dimineaţă fiind alimentat de un vânt puternic. Tribunalul a admis aproape toate apelurile electorale făcute de alegătorii cari au fost şterşi după listele electorale. Numai câteva apeluri au fost amânate deoarece reclamanţii nu aduseseră actele necesare. —x— In curând se va lua din nou în cercetare proectul ministerului justiţiei, pentru organizarea judecătoriilor de ocoale. —x— O nouă bandă de falsificatori de monedă a fost prinsă. Aceşti falsificatori au fabricat monede de cinci lei, doi lei şi un leu. D-nul judecător de Instrucţie, Maxim instrueşte această afacere Detalii pe mâine. —x— INFORMAŢIUNI Comitetul central al partidului liberal este convocat pentru mâine Duminică. De asemenea sunt convocaţi şi membrii opoziţiei din Cameră şi Senat. —x— D. Maimarol, arhitectul ministerului de interne, a demisionat din acel post spre a se ocupa cu construirea palatului Camerei. —x— Ieri la Senat s’au ales trei membri care împreună cu alţi membrii de la Cameră să inspecteze casele Statului în caz de trebuinţă. S’au ales D-nii Capşa Gr., Niculescu Ne facem o deosebită plăcere reproducând după Voinţa Naţională următoarele rânduri: Joi distinsul chirurg frances Lucas Championniére, fiind la spitalul Filantropul, a visitat şi serviciul d-lui doctor I. Kiriac, de care a rămas complect satisfăcut, mai ales când i s’a arătat cei trei bolnavi la cari s’au întrebuinţat procedee operatorii noui, făcute de doctorul I. Kiriac. Acestea sunt: 1) Un anevrism al arterei femorale drepte la care după, ce s’a făcut legătura sub arcadă, s’a tratat prin deschiderea pungei anevrismale, prinderea marginilor pungei de pereţii plageî, spălare antiseptică şi lăsarea si se elimine prin supuraţie. 2) Restaurarea buzei inferioare pentru un cancer. 3) Tratarea emoroidelor prin cusături subiitrante, operație pentru care distinsul chirurg frnces a zis : c'est tout ă fait ingénieux. —*— A apărut: Contribuţiuni la formaţia şi analiza phisico-chimică a pămîntului arabil, lucrare presentată, la concursul pentru obţinerea de burse în străinătate, de D. N. N. Gregoriade, licenţiat în farmacie. Lucrarea dovedeşte multă muncă şi competinţă din partea autorului. Felicitîndu-l, atragem atenţiunea specialiştilor asupra acestei publicaţiuni, "u care se îmbogăţește literatura științifică română. FOIŢA ZIARULUI „ADEVfiRUL“ -GuY MQNTCLERE â96) Buchetul Ucigaş PARTEA III-a îngerul Păzitor II „însă plăcerea mea că’l vedeam mulţumit era stricată de ideia că o să ne despărţim. „Zâu, eu tocmai eram să’mi înplinesc al doilea termen, aveam paisprezece ani de serviciu şi trei campanii în Italia, Mexic şi Africa, fiindcă demisiona căpitanul meu puteam şi eu să leapud pantalonii roşii şi sabia. „Lucru pe care l’asn şi făcut. „ Am plecat cu căpitanul meu până la Marsilia. * „Acolo ne am despărţit. „El s’a dus să’şî găsească nevestica. „Eu m’am dus în Plouaret unde m’am născut „Când ne am despărţit căpitanul m’a sărutat. — Să fii sigur că n’am să te uit nici odată, dragul meu, şi într’o zi am să vin să te văd. „Iţi urez să fii fericit dupe cum nădăjduesc să fiu şi eu ; însă dacă vreodată te va lovi nenorocirea, jură’mî că ai să vii la mine. Ia orice împrejurare aş fi ea ara să fiu la dispoziţia ta. „Eu răspunsei nu ştiu ce prostii, de astfel de lucruri te mişcă. „— Ş’apoi, zise căpitanul meu rîzînd —noi luăm un angajament reciproc. „Se poate foarte bine ca tu să nu ai niciodată trebuinţă de mine şi tocmai din potrivă eu să vin într’o zi să’ţi cer serviciu. „Averea este o superioritate prea mică şi în viaţă sunt prea multe furtuni ! „Bietul căpitan nu putea să spue adevăr mai mare. „Pentru ultima oară ne strânserăm mâna. Căpitanul meu era mai tot aşa de tulburat ca şi mine, vedeam lacrimi în ochii lui. „— Va să zică te întorci definitiv în Plouaret î mă întrebă încă odată* „— Da, căpitane •••• „Dupe cum ţi-am spus, părinţii mei au murit lăsându-mi o şuviţă de pămînt şi o căsuţă destul de frumoasă. „Am să cultiv p'amuitul şi am să stau în casa mea. „— Insoară-te ^.i tu şi eu am să’ţi botez copilul dintîî îmi zise căpitanul. „Ea zâmbii. „— Am în satul meu o verișoară ; azi e fată de doăzecî și doi de ani și trebue să fie mai frumoasă de cât acum patru ani când am văzut’o pentru ultima oară; însă m’am gândit necontenit la dînsa... „Poate să o iau pe dînsa de nevastă. „Tronul, flaera! era să pornească. „— Aide, adio şi noroc bun ! îmi zise căpitanul. „Da astădată rămăsesem singur cum se cade şi’mi venea cam greu. „Din fericire, paste câteva ceasuri plecai şi eu din Marsilia, şi a doua zi seară ajunsei la noi acasă. „Mă aşezai în căsuţa mea pe care o găsii numai de cât prea mare pentru mine singur şi începui să cultiv pământul. „Eram aproape prea bogat. Găsisem pe verişoara mea Anna mai fragedă şi mai frumoasă decât altă dată; era bălană ochii îi erau faţa cerului, şi când se uita la mine par’că vedeam un buchet de flori de sipică. „Când o vedeam îmi perdeam cumpătul.. Cu toate astea privirea îi era dulce şi zîmbetul îi era şi mai dulce. „Ceasuri întregi mă uitam la dînsa. „Ce graţioasă era în haina ei bretonă ! Ce bine’i şedea bonetul pe cap ! „Mă gândeam că ar fi foarte bine să am în casa mea o astfel de găzdoae. „Insă mă gândeam iar că eu sunt hătri pentru pentru dînsa şi nu îndrăsneam să deschid gura. „Din norocire Ania era deşteaptă ; ghici ce voiam eu şi într’o zi veni şi mă întrebă dacă vreau să o iau de nevastă. „A! domnule Filipe ! din ziua când îmi scăpase unchiul d-tale viaţa nu mai fusesem aşa de tulburat. „Peste o lună eram cununaţi. „Căpitanul meu a trimes nevesti mele la nuntă, un dar foarte frumos, şi tot felul de complimente. „El s’a însurat ceva mai tîrziu dupe mine. „Avuse cu nevasta un copil, pe Tereza. „Ar fi cu neputinţă să vă spun cât de fericit eram atunci. Nu ştiu ce vorbe să spun ca să descriu fericirea mea, „îmi închipuiam că fericirea mea n’o să se mai sfârşească, şi făceam fel de fel de planuri. „Vai! „Anno, dragă Auio, ştii cât te iubeam şi tu Doamne ştii singur cât am plâns’o Burgand fu silit să tacă. II îneca plânsul. — Iertaţi-mă, domnilor, zise el după o tăcere destul de lungă pe care o respectară şi Filip şi Paul foarte mişcaţi şi dânşii.... iertaţi-mă că plâng asfel în Lţa dumneavoastră. Insă nu pot... gândiţi- ve! Mă doare inima, când vorbesc de nevasta mea, singura femee pe care am iubit-o.... şi care a murit aşa de curînd. In sfarşit. Merg dar înainte cu istoria. Să nu pierdeţi răbdarea, domnilor, poate că vă ţin cam mult, însă dacă n’aşi fi început de la început de sigur că m’aş fi încurcat. — Spune, Burgand, cum vrei ! spui foarte bine. — Bine! iacă încep iar : „Din când în când aveam câte o scri-» soare de la căpitanul meu şi înţelegeţi bine că şi eu mă grăbeam să’i răspund. „Când se născu Tereza, îi adusei minte fâgâduiala că o s’o boteze. (Va urma) •' -CO ....”’** t 's