Adevěrul, ianuarie 1894 (Anul 7, nr. 1741-1766)
1894-01-15 / nr. 1751
1 ANUL vil. - No. 1751. MUfflERUJJO BANI ABONAMENTELE ÎNCEP LA 1 ŞI 15 ALE FIECĂREÎ LUNI SI SE PLĂTESC TOT-D’AUNA INAINTE in Bucureşti la casa admihistraţieî din Judeţe şi Streinâtate prin‘mandate POŞTALE un an În ţară 30 leî ; În streinâtate 50 lei sase luni . . 15 » » » 25 * treI lunî . . 8 » » » 13 » Un numer in streînatare «O bani MANUSCRIPTELIT n» se înapoiază ADMINISTRAŢIA PASAGIUL BĂNCEI NAŢIONALE (CASELE KARAGEORGEVICI) Director politic: ALEX. V. BELDIMANU EDIŢIA A TREIA Sa te fereşti Române de cum strein în casă V. AîesasiiŞtrî. NUMERULTO BANI ANUNCIURILE din Bucureşti şi judeţe se primesc numai la * Administraţie din Streinâtate, direct la administraţie ş* la toate oficiile de publicitate ANUNCIURI LA PART. IV .... . 0,30 b. linia » » »III...................2,— lei »/ » » » ii....................3,— » 1. ÎNSERŢIELE ȘI RECLAMELE 3 LEI RÎNDEL. La Paris, ziarul se găsește de vînzare kioscal No. leZyEdulea/.sty-Germain UN NJ&MÉ£ BANI V *. rz ffyj" Uw/t] t REDACȚli. PAS^GIUL BĂNCEI, NAȚIONALE (CASEL^ĂBÎKâlORGEViCQ •my! CUM SE FABRICA LEGILE Naţiunea şi comisarii BARBARII MILITARE CRIZA IN SERBIA SANATATEA PUBLICA Bucureşti, IA Ianuarie 1894. CUM SE FABRICĂ LEGILE Camera deputaţilor, representanta colegielor restrînse, ţine să se compromită pe zi ce merge. Aleşii prefecţilor, prin voturile pe care le dau, confirmă necontenit spusa noastră că legile fabricate de dînşii sînt un atentat permanent în contra majorităţei poporului românesc, conspiraţia unei mici păture de paraziţi îmbuibaţi în potriva a cinci milioane de producători harnici şi neobosiţi. Să ilustrăm cu un exemplu clar şi tipic spusa noastră. Alaltăeri, legea serviciului tehnic, o lege care prezintă o deosebită importanță din toate punctele de vedere, a fost votată în grabă cu 47 de voturi în contra 14; numărul total al deputaţilor e de 183. Unde erau în momentul acela restul de 122 deputaţi ? Cum reprezentalt interesele colegiilor care, pretind ei, i-au trimes în Cameră, şi mai cu seamă în ce mod aparau ei interesele alegătorilor lor, atinse poate în mod destul de grav de linele articole din lege ? Nepăsarea aceasta culpabilă nu caracterizează numai pe fuluşii regimului conservator, — opoziţia liberală s’a arătat tot aşa de indiferentă ca şi partizanii interesaţi ai guvernului. Opoziţia întreagă e lipsită în gradul cel mai înalt de simţul datoriei şi de cele mai elementare noţiuni de tactică parlamentară. Dacă toţi cei 30 de deputaţi ai opoziţiei ar fi fost de faţa în timpul desbaterilor, şi atacind părţile slabe sau nedrepte ale legei, căutînd să-şi atragă în parte-le pe citîva dintre nemulţumiţi, rezultatul votului ar fi putut foarte bine să însemne o înfrîngere pentru guvern. Se vede însă că această cale legală şi cinstită de-a veni la putere nu intră în obiceiul opozanţilor noştri,—ei aşteaptă să le vie puterea pe alte căi şi de la altul decît de la ei însăşi. Şi acum cînd cineva ar îndrăzni să nu se supue unora din dispoziţiele legei votate alaltăeri sau chiar legei în toată întregimea ei, guvernul îi va respunde că ea a fost votată de representanţii Ţarei, ca cei ce nu se supun hotărîrilor luate de cele 47 de maşini guvernamentale, sînt tulburători ai ordinei, nemulţumiţii cari se răsvrătesc în potriva voinţei suverane a poporului. Cine sînt aceşti 47 de inşi din bunul plac al cărora se impune ţarei o lege grea pentru cei mici, mănoasă şi favorabilă pentru cei mari? Un sfert din numărul total al deputaţilor, cari nu reprezintă poate mai mult decît 2000 de alegători, mai cu seamă dacă întîmplarea a făcut să ia parte la vot mai mult deputaţi din colegiul întăiu. Iată în ce fel legile şi puterea în stat emană de la Naţiune! Practica Constituţiei noastre ne pune adesea în fata unor situatiuni asa A A A de anormale şi de nedrepte, în cit par’că’s combinate înadins de vrăjmaşii colegielor restrînse pentru a le compromite in modul cel mai grav posibil. Iată spectacolul: 2000 de oameni dări adesea habiar n’au de interesele reale ale ţărei, sunt aduşi la urne de poliţele pe care le au pe la bănci, de influenţele personale sau de rudenie ale şefilor de bandă sau de frica proceselor-verbale. Aceşti două mii de inconştienţi, de interesaţi sau de fricoşi aleg 47 de indivizi "oarecare, mulţi din ei mai incapabili şi mai inconştienţi de cit mandatarii lor. Ajunşi în Cameră, cei 47 reprezintă ei singuri la un moment dat Naţiunea romina, votează legi fără să le înţeleagă şi să le discute, — şi asta se chiamă regim parlamentar şi constituţional în ţara romînească ! Cit despre ceil’alţî, cei 122, ei încasează regulat diurnele, mai dau cîteodată prin dealul mitropoliei, se sfădesc, intrighează, solicită posturi şi gheliruri, bat din pupitre, se linguşesc un ceas două pe lingă stăpînii cari i-au ales şi apoi pleacă să pue în circulaţie cei 25 de lei pe cari i-au luat pentru a reprezenta Naţiunea în parlament. Şi nici nu poate să fie altfel cu detestabila noastră lege electorală. Care-i deputatul care să se teamă de socoteala ce i-ar cere-o alegătorii? Cei a cărora interese sunt sacrificate cu atîta nepăsare şi uşurinţă, nu înseamnă nimic în ţara asta, sunt o turmă de «leneşi», de «ignoranţi» şi de «beţivi» cari n’au nici un drept de control asupra mersului afacerilor ţăreî. Iar dacă puţinii cărora li-i dat să-şi spue cuvîntul în timpul perioadei electorale ar îndrăsni să cîrtească, vai şi amar de capul lor! Toată urgia poliţisto-administrativă îi gata să le închidă gura şi să asigure jocul regulat al instituţiilor noastre politice. Dacă sufragiul universal nu are nici o şansă de reuşită în ţara asta, preferăm mai bine să ne lipsim cu totul de regimul parlamentar în vigoare şi să ne întoarcem iar la sistemul „cu o turmă şi-un păstor“. Cel puţin atunci am avea pe cine să tragem la răspundere. Astăzi n’ai chip să spui unui minister că legile sunt stupide şi nedrepte, că toate merg de-a ’ncoasele, că imediat îţi dă în cap cu suveranitatea poporului şi cu voinţa sacră a Ţăreî. Ţara sînt cei 47 de manechini reprezentînd 2000 de păpuşi ale cărora sfori le trage banca ministerială—du-te şi le cere socoteală celor 47 sau celor 2000 dacă îţi dă mina. S. 'S'Sie«â8®i,ese«B A se vedea ultime telegrame la pagina a doua Barbarii Militare Iată una din nenumăratele barbarii comise de sergentul major Georgescu, complicele lui Căliman, care a fost pedepsit de consiliul de război, numai cu două luni de închisoare. Intr’o noapte pe la ceasurile 12, sergentul major Georgescu vine beat la cazarmă. După ce a lovit cu nemiluita pe toţi soldaţii cari dormeau, a pus pe unul din ei să-l desbrace. Pe cind îl desbraca, întrebindu-l de ce nu-i cald în odae şi soldatul răspunzindu-i că s’a isprăvit porţia reglementară de lemne, sergentul major l’a lovit cu pumnii in cap şi in pept. La ţipetele victimei, brigadierul Farcaş Adam s’a deşteptat din somn şi îngrozit de cele ce vedea a voit să fugă afară. Georgescu l’a apucat de ceafă şi l’a luat şi pe dinsul la băitae sub pretext că n’avea voe să iasă desbrăcat afară. Brigadierul de frică s’a pus in genunchi cerînd iertare călăului, spuriindu-i că era zăpăcit și că nu știa ce face. Sergentul major crezind că aceste cuvinte erau adresate lui, s’a înfuriat şi mai rău şi a început să-l lovească cu un tesac atit de grav incit bietul brigadier a fost scăldat intr’un lac de singe. Văzuui singele pe jos, călăul ordonă victimei să se scoale in picioare, dar neplăcindu-i poziţia nenorocitului, îi mai dă două palme şi ridică încă odată tesacul asupra lui. Brigadierul, in mod instinctiv a băgat capul sub patul din rindul al doilea, aşa că tesacul a lovit in marginea de fier a patului in loc să-l lovească în cap. Furios de această nereuşită, sergentul-major pune mina pe sabia unui călăreţ şi probabil că l’ar fi omorit pe bietul brigadier dacă tocmai atunci n’ar fi intrat pe uşă sergentul-major Ionescu de la bateria II, care a ameninţat pe Georgescu că-l leagă dacă nu se astimpără. Brigadierul a stat două săptămini la infermerie. Nu l’au trimes la spital de frică să nu se afle cele întimplate. Maiorul Horezeanu a propus colonelului degradarea lui Georgescu, acesta însă l-a pedepsit numai cu opt zile închisoare!! Doi copii de trupă care se aflau in odaia in care fusese torturat brigadierul, au fost atit de îngroziţi de cele văzute, incit au fugit imediat de la cazarmă şi fugiţi sunt şi astâzî. Această rubrică a faptelor barbare şi criminale care se petrec prin cazărmi, va avea o lungă urmare. Pe biuroul nostru stau pachete întregi de denunţări unele mai grave de cit altele. Interim S ATIRA zilei NAŢIUNEA şi COMISARU Nea Costache Cristescu e cizmar în strada Icoanei N-ru 51. ’Mnealui a venit ori la redacţia noastră ca să facă o lăcrămaţie, păcum l’a învăţatără nişte negustori. Uit-te de ce se plinge Nea Costache: — Azi dimineaţă,—să fi fost ceasu şapte, — trecui pă strada Stindardului. Zic: hai să intru niţel la Nea Ghiţă Mavrogheni Din Dospce,— că aşa-i mai zice lu Nea Ghiţă. Aşa, intru eu,—bună zioa Nea Ghiţă, mulţumim Dumitale Nea Costache, — cer o ţuică, nu-o dă, şi zice : — Ştii ce ? Am să-ţi dau ceva dă lucru. Zic : bine. Ce lucru ? — Ce lucru?! Na! Na! Şi harst! Şi harst! Şi trosc, pleosc!— îmi deteră cîteva palme. — Ei, de ce, nene Costache ? l’am întrebatără noi. — Ştiu eu ? Iac’aşa. — Cum iac’aşa? — Iac’aşa din senin, pă nemîncate. Nu-i zisesem nici «dă-te mai încolo». — Bine, nene Costache, — l’am întrebatără noi,—da pă cine prepui ’mneata că să-şi fi băgat coada ? — Hei! Ştim eu. Uit’te ce e: cind a fostără alegerile alea, a venit de m’a dus la vot comisaru. Acuma, eu liberal, nea Ghiţă liberal. ’M nealui cică de ce să mă duc cu comisaru, că ’mnealui s’a dus cu Naţiunea. Şi iac’aşa! — Ei, bată-te să te bată, Nea Costache ! i-am zisără noi. D’apăi cin’te puse, nenişorule să mergi la vot cu Reacţiunea ? Văzuşi acuma cum te bătu Naţiunea ? De ! Bătaia Naţiunii e ca bătaie de mamă, unde dă, creşte. Da vorba’i că de ce să-i faci afront şi să te împortezi cu comisaru ? — Apoi eu ştiu una: sint om cu casă, cu prăvălie ; merg şi eu cu care e mai voinic! — Da bine, e mai voinic un pîrlit dă comisar dă cu Naţiunea ? — Pe semne. Dracu ştie. — Da nu văzuşi că Naţiunea te-a bătut ? De ce nu te scapă comisaru ? — Păi, cică n’am avut martori! —Atunci dă ce n’ai votat cu Naţiunea?Par’că ’n sala dă vot erau martori ? — Ba cu Naţiunea am votat, păcatele mele ; da Nea Ghiţă nu mă crede pă parolă ! — Da ? — Vezi bine că da ! Eu sint liberal înfocat. — Atunci du-te la Voinţa Naţională de te plinge. — Vorbă-î ? Mavrogheni e omu Naţiunii. — Da ’Mneata ? — Uit’te, nu mai ştiu nici eu. S’o bată Dumnezeu dă politică! — Atuncea du-te la judecătorie. — Da judecătorii ai cui sîntără? — Apăi ai Națiunii, cu Reacţiunea... __ ?... — Ei’? .— Păi să mă duc. samuata is ianuakik !»». POUTVETE IN SEMI IX «© a fi a v Statură potrivită, cap expresiv şi inteligent, reflectînd o rară nobleţe sufletească. Nu este făcut de loc pentru politică, şi pare că se îndeletniceşte cu această afacere, puţin serioasă, ca un diletant curios de a cunoaşte viaţa socială în toate manifestările eî. Democrat înaintat, e aproape singurul ascultător pacient şi inteligent, din tot Senatul, care aplaudă cu entusiasm orice discurs al D-luî Gheorghe Panu. Locul sau e lungă al şefului radicalilor, şi rareori se retrage în cîte-un loc singuratic pentru a citi o gazetă sau a schiţa un tip pe o foaie din carnet. De obicei, e tipul lui Lerescu cînd doarme sau al conului Lascar Catargiu, cînd plagiază pe Lerescu. * Ii place muzica şi pictura. Adeseori îţi vorbeşte de peisagele sale şi nu odată a exprimat multora dorinţa că ar fi mai nemerit ca Senatul, în loc de-a fi împodobit cu busturile generalului Florescu şi ale altora, să aibă tablourile cîtorva peisajişti streini, celebrii. Dorinţă care a părut foarte stranie lui nenea Atanasiu de la Caracal. In muzică e Wagnerian. In timpul şedinţei stă la vorbă cu cîteun coleg pentru a discuta asupra operilor ilustrului maestru. Se întîmplă să fie mai totd’auna combătut, cea ce îl revoltă cu tot dinadinsul. Astfel într’o zi, pe cînd senatul era ocupat cu votarea unor indigenate, un coleg îi făcea o crîncenă opoziție asupra lui Wagner. Gollav schimbase patru-cinci culori : galben, vînăt, roșu... Adversarul nu-1 lăsa în pace, vedea că lovește cu siguranță. Intr’un moment de culminantă furie, Golîov se ridică în sus strigînd : cer cuvîntul! Se face o tăcere solemnă. . . — Domnilor senatori, începe oratorul, nici o dată, în istoria artelor, nu s’a ivit o figură mai sublimă ca aceea a autorului lui Lohengrin... — Foarte bine, întrerupe Lerescu, și ce vrea Lochengrin ăsta? adică să’l împămîntenim ?... Tradem. De cît... falsificatorii sínt ceî mai mulți alegători, și colegiile noastre electorale sínt așa de păcătoase şi de restrînse, încit dacă o mie de falsificatori ar fi, nu pedepsiţi, dar măcar împiedicaţi de a mai omori lumea, guvernul ar putea să fie răsturnat la alegeri. Iată cum regimul politic care stăpîneşte o ţară are influenţă directă şi hotărîtoare pînă in cele mai amănunţite fapte sociale, morale şi chiar higienice. Voi cei otrăviţi, gîndiţi-vă şi judecaţi. * Index. SANATATEAPUBLICA Să vorbim astăzi numai de populaţia oraşelor noastre. Bieţii orăşeni, pe lingă bălţile pestilenţiale şi noroaele infecte ale mahalalelor, pe lîngă necurăţeniile de tot soiul care zac cu grămada pretutindeni, pe pe lîngă locuinţele mizerabile în care stau, mai au de îndurat încă un atentat la sănătatea lor deja destul de compromisă prin cele spuse mai sus: falsificarea sau otrăvirea substanţelor alimentare. Negustorii noştri sunt aşa de puţin scrupuloşi şi autorităţile noastre aşa de nepăsătoare, în cit aproape tot ce se mănîncă şi se bea în capitală şi prin unele oraşe mai însemnate ale terei, e o îngrozitoare compoziţie de substanţe toxice. Mai zilele trecute s’a descoperit,— desigur din întâmplare,—că negustorii de vinuri pun sacharină în vinurile acre pentru a le îndulci. Această substanţă e foarte vătămătoare sănătăţei deoarece ea împedecă digestia aproape cu desăvirşire. In Belgia, otrava asta care înlocueşte zahărul, a fost cu totul oprită şi întrebuinţarea ei pedepsită cu multă gravitate. Acum s’a descoperit că se falsifică şi oţetul, de sigur că nu cu substanţe inofensive. Suntem siguri că falsificarea se practică pe o scară foarte întinsă, şi atît consiliul sanitar cit şi celelalte autorităţi ar trebui să ia aspre şi imediate măsuri pentru a se pune capăt cit mai curînd acestor criminale atentate la sănătatea publică. CRIZA IN SERBIA Poporul sîrbesc, ajutat de împrejurarea că-şî posedă independenţa economică aproape deplină prin faptul că marea proprietate nu există şi că toţi ţăranii lucrează pe pămînturile lor, a dat o puternică probă de vitalitate politică. Din punctul de vedere al organizaţiei şi libertăţilor politice şi din punctul de vedere a bunei stări materiale a poporului, sîrbii stau cel mai bine din toate popoarele peninsulei balcanice şi a orientului Europei. Şi aceste progrese n’au fost căpătate din mila sau buna-voinţa celor de sus, ci smulse cu forţa, prin lupte lungi şi adesia sîngeroase duse de popor în contra monarchiei şi în contra susţinătorilor tronului. Partidele democratice sîrbeşti, contopite sub denumirea de partidul radical, au reuşit să învingă opoziţia crîncenă pe care aşa numiţii liberali şi progresişti, sub conducerea regelui Milan, o duceau în contra libertăţilor poporului. Acest partid, venind de mai multe ori la cîrma statului prin voinţa marei majorităţi a alegătorilor, a reuşit să trimeată peste graniţă pe coruptulşi mărginitul Milan, să pue în umbră pe foştii lui acoliţi şi să întreprindă o serie de reforme foarte utile poporului. Din pricină că Serbia e o ţară mică înconjurată din toate părţile de ţări puternice şi reacţionare, partidul radical n’a putut complecta marea operă politică pe care o întreprinsese şi a fost nevoit să se mulţumească numai cu expulzarea lui Milan. Tinara lui odraslă, micul rege Alexandru, înconjurat de consilieri de-ai tronului aparţinînd vechilor partide distruse de radicali, a urmat tot politica de viclenie şi de trădare care caracterizează regimul monarchic. Printr’o lovitură de Stat, radicalii au fost răsturnaţi de la cîrmă şi conducerea afacerilor Statului încredinţată cabinetului liberal Avacumovici. Alegerile din anul trecut, deşi pătate de cele mai infame ingerinţe şi de vărsări de singe ne maipomenite în istoria luptelor parlamentare, au dat o puternică majoritate radicalilor, Imediat cabinetul Avacumovici a fost dat judecăţeî şi verdictul de culpabilitate, care era să se pronunţe în curînd, ar fi lovit indirect şi în tînărul Rege. Afară de asta, faptul că radicalii au realizat sufragiul universal şi Naţiunea armată, punînd astfel poporul sirivesc la adăpostul oricărei împilări de sus, dîndu-i putinţa de a fi liber să-şi aleagă representanţii pe care-i voia, a dat mult de gîndit vechilor partide şi monarhiei. Dacă mai adăugăm şi lupta economică şi naţională pe care radicalii o întreprinsese cu atîta înverşunare în contra Austriei, atunci ne putem explica pe deplin recentele evenimente politice din Serbia şi sosirea Regelui Milan la Belgrad. Noul cabinet liberal, care între altele va suspenda probabil procesul Avacumovici şi va încheia un tratat comercial defavorabil ţăreî cu Austria, nu se va putea menţine multă vreme. Zicem acestea presupunînd că viitoarele alegeri, — căci mai mult ca sigur actuala cameră va fi disolvată, — ar da o majoritate guvernului liberal. Judecind însă după cele petrecute în trecut, mai cu seamă sub cabinetul Avacumovici, radicalii vor reveni tot aşa de numeroşi în cameră după viitoarele alegeri. Un popor care are buletinul de vot şi puşca acasă, nu se lasă a fi dominat cu uşurinţă de tiranii cari vor să-i răpească libertăţile. Rezultatul final va fi că familia Obrenovici va pleca în curînd peste graniţă in corpore, iar Serbia va respira liberă de cuibul de conspiratori patronaţi de monarhie. Atunci progresul ţărei va urma pe o cale mai sigură şi mai liniştită, la adăpostul loviturilor pe care ar putea să i-l dea o mină de paraziţi conduşi de cea mai infamă dintre monarhii. Trimetem radicalilor sîrbi cele mai călduroase felicitări pentru conduită lor de pînă acum şi le urăm reuşită deplină In noua luptă, în lupta cea din urmă pe care o vor duce în contra familiei Milan. I. Th.