Adevěrul, iulie 1894 (Anul 7, nr. 1905-1933)

1894-07-01 / nr. 1905

ANUL VII. No. 1 905 NUMERUMO BANI ABONAMENTELE ÎNCEP LA 1 ȘI 15 ALE FIE­CĂREÎ LUNI 81 SE PLĂTESC TOT-D’A­UNA ÎNAINTE IN Bucureşti la casa administraţie! din Judele şi Streinâtate prin‘mandate POŞTALE UN an In tară 30 leî . In streinătate 50 le! ŞASE LUNÎ . . 15 » » » 25 » TREÍ L0NÍ . . 8 » » * 13 » Ub» numea* îa streimatote 3® bani MAPIaSTUPTELENII SE INAPOIAZA ADMINISTRATIA PASAGIUL BĂNCEI NAȚIONALE (CASELE KARAGEORGEVICI) IUMPEII llPEIiMiEmii UH ACT DE DREPTATE VORBE NESĂBUITE . _____________________________ IN PRAGUL TEMNIŢEI TAINTIEE nopţei MANOPERE GUVERNAMENTALE Liberalii, cari au fundat în tara noastră marile instituiri financiare la Banca Naţională, Creditul fun­ciar rural, Creditul urban, aui inau­gurat tot­odată ca să le poată a ea? fiai’a ati Sîntem nenorocit: acei aî intimidăm tuturor societarilor sail acţionarilor, pentru a le zmulge procuri în alb, sau pe numele unor bersoad­e sigure. Cu ajutorul aces­tor procuri ei isi asigurau la întru­­inire societarilor, alegerea favori­ţilor in consiliile de administraţie. Acest nenorocit sistem a ridicat protestări energice, mai ales din partea conser­vatorilor*. Chiar acum cîţi­va ani la o ale­gere pentru doi membrii în consi­liul de administraţie a societăţei cre­ditului funciar rural, conservatorii prezintind doi candidaţi, protestau cu cea mai din urmă energie, în po­triva procurilor de favoare, pe care Direcţia creditului le smulgea de la societa­ri. Ei bine şi asupra acestui punct, ca şi asupra tuturor celor­l­alte, con­servatorii au trebuit să se dezică.— Şi aci au trebuit să arate că criticau, şi veştejeau nu sistemul în sine, dar faptul că era întrebuinţat de duş­manii lor, în loc să fie de ei. Şi aceasta e atît de adevărat in cit imediat ce au avut ocazie, au uitat toate protestările lor indignate de odinioarea şi s’au pus să i­mi­teze pe liberali. In adevăr, de cînd guvernul a convocat pe subsenitorii acţiunilor Băncei agricole, la întrunire spre a alege comitetul diligent, toţi agen­ţii de poliţie au fost puşi in mişcare în scop de a căpăta procuri pe nu­mele unor oameni siguri. Agenţii s-au pus în campanie şi au reuşit deja, prin tot felul de in­timidări, să obţie o sumă de pro­curi. Ei se prezintă la negustori cu pro­curile gata scrise pe timbru, şi dacă obţin iscălitura o legalizează ime­diat şi trec mai departe. Am văzut noi în culoarea de verde cum agenţii cereau acţionarilor pro­curi pe numele unui D-n Negoescu, perceptor, iar la ministerul de fi­nanţe pe inspectorul comunal Şte­­fănescu depunînd Marţi o21 procuri pe numele D­­ . N. Filip­­sei. Asemenea procedeuri sunt absolut scandaloase. Ele dovedesc mai bine de­cit ori­ce, cum toate instituţiile şi mai ales acele financiare, care se crează, fie de liberali, fie de conservatori, sunt distruse de la destinaţia lor iniţială, de a servi lumei întregi, pentru a se transforma în instru­mente de partid şi în mijloace de căpătuială pentru spitalî. Politiciani nu văd în aceste in­ Stituţiuni, create înadins pentru ma­rii proprietari din colegiul initiu, de­cit un instrument comod pentru a face presiune asupra acestor alegă­tori pentru a-i ţine in palmă şi a Ie influenţa voturile. Ştiute sunt in adevăr păsuirile pentru mulţime de rate întîrziate, şi jocul cu scoaterea gajului la li­citaţie ce se întîmplă, în ajunul ale­gerilor la una din marile noastre instituţii de credit. Tot asemenea cunoscute sunt greu­tăţile, trăgăniri­le şi neajunsurile în­­timpinate de unii adversari poli­tici, cari s’au încercat, să obţie îm­prumuturi la acea s­ociet­ate­. Graţie unor asemenea mijloace, această instituţie a devenit o armă politică foarte puternică. Ei bine, pjentru a putea con­tra­­balanța înm­urirea exercitată ast­fel de liberali, asupra corpului nostru electoral, majorat de proprietarii mari funciari— conservatorii se ne- voesc să pue mina cu ori­ce preț pe banca agricolă. Mijloacele de care uzează de la Început ne arată și de­ afilim ce are să fie în viitor. Favoruri, păsuiri, împrumuturi mai mari de­cit va­loarea gajului pentru unii, iar pen­tru alţii neajunsuri­­ trăgăniri, îm­pliniri, etc. Iar direcţia societrii ei fâcîndu se en familie şi fără control serios, chiverniseli şi dara­veri ca cele denunţate, de Timpul deunăzi. Să facă clar bine subscrii­torii ac­ţiunilor să se gindească serios la ce fac. Acum că s’a dat pe faţă scopul ce-l urmăresc acei ce vin­ ca să ca­pete procuri pentru alegerea consi­liului Băncei, şi ce urmări va pu­tea avea acapararea acestei insti­tuţii de către guvern , subscriitorii sunt preveniţi; ei n’au de­cît să dea afară de urechi pe emisarii guver­nului. Şi în tot cazul dacă guvernul tot va reuşi să capete asemenea pro­curi şi să-şi aleagă oamenii, e bine să se ştie dinainte prin ce mijloace a reuşit, ca să nu se laude cum­va inline, că e graţie încrederea acţio­narilor şi a popularităţei sale. C. T­. An (pi­el. La CUŢITUL EXPLOZIBIL! O gazetă franţuzească spune foarte se­rios, că faţă cu atentatele în potriva D-lor Carnot şi Bandi, atentate săvirşite cu pumnalul,—D. Crispi va depune un pro­­ect de lege contra vînzărei de... materii explosibile. Auzi cuţit explosibil! Wunder VI PRAGUL TEMNIŢEI Peste cîte­va zile vom cunoaşte aşa­dar sentinţa definitivă in ace! monstruos proces politic, care va rămînea ca o pată vecinie ne şt cursă in istoria statului unguresc, pro­cesul unei naţiuni întregi, de vea­curi hărţuită şi astă­zi trasă tot ea înaintea judecăţii celei mai lipsite de judecată din cite au fost vre­o­dată, a unor oameni cari cu forţa brutală intervertind rolurile, în loc să stea eî pe banca acuzaţilor, au escaladat pe cea a judecătorilor. La Budapesta, in luxoasa capi­tală ungurească, împodobită cu atî­­tea clădiri măreţe care nici-odată n’ar fi fost posibile fără banul stors din birurile ce apasă munca ţăra­nului român, se va juca ultimul act al acestei drame în care justiţia ungurească îşi va pecetlui ca sin­gură în frunte verdictul ce o va arăta lumii în toată hidoasa ei go­liciune. Căci după cit o ştim şi o cunoaş­tem,— nu mai poate încăpea nici o îndoială că ea va merge pînă la sfîrşit pe calea nenorocită pe care a pornit. Ca in tot­d’auna, şi de astă data verdictul juraţilor din Cluj va fi păstrat neatins de complicii de la Curtea de casaţie ai acelui juriu. Şi ast­fel, peste cite­va zile deja se vor deschide uşile temniţelor ungureşti pentu represintanţi po­porului românesc din Ungaria şi Transilvania... De­sigur, ungurii nu-şi dau, re­fuză în orbirea lor grandomani să-şi dea socoteală de ceea ce se va în­­tîmpla la acel moment solemn în milioane de inimi romîneşti... Vor refuza să-şi plece măcar urechea la glasul furtunei care va mugi din clipa aceea in milioane de piepturi. Atît mai rău pentru dinşii. Cind şi ultima rază de nădejde in efica­ EDITIA A TREIA Să te ferești Române de emu strein în casă V. Alexandri» VIÎVRRT 4 WIJK 4«94 NUMERUL_10 BANI •AVUNCIURILE București şi judeţe se primesc nommlet Administraţie treinătate, direct la administraţiei, la toate oficiele de publicitate ai la pag .iv. ... . 0,30 b, linia » a iii. ... . 2,—«lei » » » ii. ... • 3,— * » 'IELE ȘI RECLAMELE 3 LE? RÎNDUL. , ÎS, ZIARUl Sfi GĂSEȘTE DE VÍNZARS , •SC NUMERUL LA w.ml .392, Boulev. St,•Germeni UM NUMB® VEUHIU 30 BANK REDACŢIA PASAGIUl BĂNCEI NAŢIONALE (CASELE KARA®EOBGEVIQJ) citatea mijloacelor legale va pieri din odată şi bine şi complecta şi ireme­diabila lipsă de ecou cu care drept­le revendicări aie lor sint întîmpinate in Hofburgul din Viena, atunci tot le va mai rămînea rominilor ceva. Le va mai rămînea exemplul Ir­landei. H. m ACT DE DREPTATE In prim­ă-tid­­a anului 1868, cu ocazia răscoalelor săteşti, ce se iscaseră in ţară, se ştie, că pretutindeni forţa armată a distrus mărfurile şi mai ales băuturile circ­amari­­lor din comande rurale, CU făgăduinţa că le va despăgubi mai pe urmă. Pe baza acestei făgăduinţe, bieţii comer­cianţi au dat jalbă peste jalbă, dar fără nici un­ rezultat. Chestia a fost pusă şi la Cameră. Fostul deputat Ion Nădejde a adresat o întrebare ministrului relativ la aceasta, iar guvernul a răspuns că acei negustori vor fi despă­gubiţi. Cu toate acestea, până azi încă nu s'a fă­cut nimic. Mai apoi guvernul a declarat că va plăti dacă circiumarii vor reuşi să obţie de la instanţele judecătoreşti o hotărire care să o­­sindească pe Stat, la dezdaunări. Ei bine! şi acest lucru s’a făcut. înalta Curte de Casaţie, în ultima in­stanţă, a hotărit că Statul trebue să despă­gubească pe circiumarii devastaţi. In adevăr, urmi din circiumarii devas­taţi. I­. I. Dobrescu, din comuna Jilava- Mierlari, a dat pe Stal in judecată şi mer­­gînd pină la Casaţie, a avut deplin cişlig de cauză. Ce mai aşteaptă acum guvernul? De ce nu despăgubeşte şi pe cei­l­alţi co­mercianţi, cari au­ fost în cazul D-lui Do­­brescu, dar nau­ reclamat aşteptind să vada ca rezultat va avea prima acţiune ? Voeşte oare să fie osindit pentru fie­care în parte, şi să plătească mult mai mult de­cit dacă sar înţelege de voe bună? Şi apoi drept o să supue pe aceşti oameni la allieol neajuns­u­­ şi trăgăniri, după ce au­ suferit aţii a pagubă ? Aşteptăm cu nerăbdare răspunsul la a­­ceste întrebări şi la nevere, vom reveni. (fi. VORBE NESĂBUITE Zilele aceste, venind înaintea Curte! cu juraţi de Ilfov, un proces de falsificare fie bilete de bancă, acuzaţii a f­ tot a­­ch­itaţi. Ziarele reacţiona­r au profitat de a­­aceasta achitare pentru a recrimina in contra acestei institutione democratice, unele cerint desfiinţarea juriului, apele m­ulţăm­indu se cu restrângerea compe­tenţei lui, prin corecţionalizarea crimelor. Instituţia juriului este intrată prea adine la moravurile noastre, prea necesară faţă cu rigorismul dreptului nostru penal —­­pentru a risca ceva din asemenea opin­iii­­ reacţionare. .Nu vom­ st a drei să discutăm acuzările­­lor pătimaşe şi indignarea lor prefăcută. Ele, sint zadarnice, civ­i nu vor reuşi să ştirbească o instituţie, care a adus atîtea­ roade bune şi care e singura noas­tră garanţie în potriva unor magistrali, dineuri mulţi, fiin­d nuntiţi din ha­ir şi pe sprinceană, servesc de instrumente pu­tere­ executive. Un singur lucru voim să rele­vm­. De bine, de rău, această instituţie exista şi deci trebue să fie respectată, mai ales de acei, cari ne propovăduesc cultul aşezămintelor existente. Cu­m­ se face atunci­ că pomenitele ziare nu găsesc nici o vorbă de protestar­e în protriva vorbelor Preşedintelui Curţei cu Juraţi? Acest magistrat după pronunţarea ver­dictului, a liat drumul acuzaţilor, spu­­nîndu-ie : «acum că sunteţi liberi, puteţi să vă reîncepeţi nobila meserie, fără ca să fiţi supuşi la vreo primejdie». Cum poate să- şi permită oare, aseme­nea vorbe nesăbuite, un magistrat care e chemat pentru a aplica verdictul jura­ţilor, iar nu pentru a-l­ discuta?: _ Oare eie nu’s de natură a diminua prestigiul, de care are at­âta nevoie a­­ceastă înaltă instanţă judecătorească? Noi socotim că foarte rău şi fără cale a procedat acest onorabil magistrat, iar ziarele guvernamentale, dacă critica ver­dictul juraţilor şi instituţia In­saşi, ar fi trebuit să­­fie drepţi şi să critic­­e şi pe magistratul,­ care tinde a o deconsidera. C. Dan. Aşa se zice, că pentru a se ridica pres­tigiul magistraturii in fata celor care au daraveri cu dinsa, s’a introdus in Franţa şi s’a imitat si la noi acea modă parti­culară de îmbrăcăminte care face din magistraţi nişte figuri cu adevărat... tea­trale. Zilele trecute ni s’a dat ocazia să aflăm ce crede şi poporul despre acest costum menit a înălţa prestigiul magistraţilor. Un oborean, martor intr’un proces iş! făcea depoziţia : — Şi aşa, cum spun, stateau ca acasă la dînşii, numai in halat, bună­oară cum sinteţi D-voastră... Efectul a fost o mare ilaritate, căreia nu s’au putut sustrage nici chiar magis­trați. Vox popa­li... li. MONOPOLUL LUHES Un fapt foarte interesant s’a petrecut acum cît­va timp în lumea comercială. E vorba de aranjamentul ce s’a încheiat între compania tie petroleu american, cu­noscută sul­ numele de Standard Oil-Trust şi rafinăriile ruseşti in scop de a-şî îm­părţi piaţa lumeî consumatoare. Prin acest aranjament contractanţii îşi împart Eu­ropa şi Africa pe din două. Aure­ricana vor alimenta partea apuseană, ruşi, par­tea răsăriteană, şi-şi rezervă cei initiu piaţa Americei, cei de al doilea cea a Asiei. Prin această împărţeală, companiile a­­cestea sting concurenţa dintre eie şi-şi asigură monopolul lumeî. Pină acum fusese o concurenţă teribilă între ele, o­,luptă aprigă ce.se ducea prin scăderi de taxe pină ce adversarul va cădea ori va ce­da. Acest sistem fusese inaugurat deja cu succes în America. Gra­ţie Iu! s’a trat-.t ajunge la înjghebarea puternice! societăţi a Standard Cu­ trus­­tu­lui. Capitalişti! ce o conduceau dispunînd de mar! capitaluri—coborau preţurile pe­­troleului pe uia d­in fie­care district, pină omorâri pe producătorii independenţi şi a­poi ridicau preţurile îndoit. Graţie acestui sistem au monopolizat d’intru piaţa Ameri­ei şi acum in urma aranjamen­tului­ cu Ilusia, pe acei ai la­mei întregi. De acum, acest consortium va putea impune lumeî preţurile cele mai exorbi­tante, fără ca nimeni să se poată opune. Ei dictează şi sint stăpîni absoluţi pe această ramura.—întreaga omenire va fi stăpânită de o mină de capitalişti, care o va exploata. Această situaţie este una din cele mai monstruoase consecinţi ale societăţeî ca­pitaliste.—In loc de oligarhia politică, oligarhia ev­nomică , acapararea indus­triilor de către eiţî­va capitalişti, şi trans­formarea tuturor celor l’alţi in prole­tari. Şi această acaparare nu e un fapt iso­­lat”, ci un sistem.—Rotschild a monopo­lizat minele de mercur din lumea în­treagă, Hirsch pe cele de antimoniu, alţi cîţi­va capitalişti drumurile de fer în A­­merica, marile magazii ca Luvru, Bon Marche in Franţa au acaparat o bună parte a industriei şi aşa mai departe. Ast­fel avuţiile în virtutea procesului însuşi de desvoltare a capitalismului, se concentrează în mai puţine miini, p­o­­îetarizîmiu-;­.e masa. Rezultatul final va fi însă că va în­lesni trecerea occepări actuale către o altă formă, prin faptul că va face mai lesnicioasă expropriarea deținătorilor ca­pitalului. .. PRESTIGIUL HALATULUI OPERĂ Şl OPERÎ.TÂ BATIOHIiU Intimi pas Comitetul Teatrului Naţional a hotă­rit în şedinţa sa din urmă înfiinţarea o­­perei naţionale. Ast­fel contractul pe care il are Teatrul Naţional cu D. I. petri­no, unul din impresarii operei­ italiane, se va rezilia. Iniiiul şi cel mai uşor pas pentru crea­rea unei opere naţionale s’a făcut. Co­mitetul teatrului a căutat să profite de curentul naţional ce s’a manifestat in timpii din urmă pentru a adula senti­mentele puţin rezistente aie publicului Capitalei, în speranţa că va da un nou­ avint artei atît de oropsite. Gustul nostru artistic Ideea nu e rea; ea merită încurajarea publicului, cu atit mai virtus, că din cauza lipsei unui templu stabil al artei muzicale, o mulţime de talente ce se i­­vesc în țară, pleacă în streinătate unde se pierd cu desăvirşire pentru noi. Decit pare, că com­i­tetul n’a­ ţinut so­coteală de gustul publicului nostru, cind a hotărî­t înfiinţarea o­perei naţionale şi n’a ţinut socoteală nici de adevărata artă. Şi iacă de ce : Initiu se imrune întrebarea cu ce elemente se va înfiinţa opera naţională? Elementele muzicale ce le avem în ţara ne sunt cunoscute înde­ajuns; cu ele­ nu se poate forma o operă, care să satisfacă gustul dezvoltat al unui cerc restrîns* de oameni, nu se poate for­ma nici măcar o operă cum au fost cete italiane, cel mult poate­­să se înfiinţeze o trupa cum a fost cea adusă mai acuta un an de D-şoara Fen­ciani. .Al doilea, ar fi o greşeală din cele mai neertate sa se falsifice educaţia artistică a capitalei cu o trupă slaba, fie la ori­cit de naţională şi de patriotică. Maestru­ Ştefânescu Cu formarea trupei a fost însărcinat D. G. Ştefiinescu, profesor la conservator, iubitor Om­entusbist, lanitor de arici şi foarte stăruitor, D. Siebsnescu e un dingent ex­celent, cel mai bun ce s’ar găsi la noi în ţară. Dar ii cunoaştem; a încercat D-sa să facă o operă naţională prin anii 1880 cind am a­vut elemente şi puteri muzicale admirabile. Pe atunci am avut pe răpo­satul Băm­inescu, pe Gabrielescu, Popo­­vici, Calretli, Zoe Crienghi, Teodorescu, etc., şi totuşi maestrul a căzut; am avut talente cari "promiteau mult, pe D-şoarele Rotii şi Kaiser, pe Băjenaru, Simionescu, etc., am avut pe neîntrecuţii artişti Iu­­lian şi Mateescu. Cu atitea elemente, ma­estrul Sic că a eseu a căzut. A mai încercat D. Ştefănescu in 1892 şi în 1893. A format o companie lirică din cele mai bune elemente ce putea să găsească in ţară. A început reprezenta­ţiile sub cele mai bune auspicii avind sprijinul foarte cald şi entusiast al pre­sei,—şi totuşi după cite­va luni D-sa a a închis porţile teatrului Liric. Nu cer­cetăm căuşele; este ceva uri­­l ca D. Şte­­fănescu sa c­ida mereu şi va cădea şi a­­cum­, căci D-sa nu ştie să aprecieze ta­lentele, deschide porţi largi pentru in­trigi şi gelozii streine, îşi anihilează pro­pria sa personalitate şi lasă ca la umbra sa să se afirme o altă personalitate cu pretenţii foarte mari artistice, dar cu o valoare reală nulă. Elementele musicale Din ce elemente se va iorna­ opera na­ţională? D-ni! Gabrieescu, Popovici şi D­amii tresen, care ne fac onoare pe cele mai mari­ scene d­in străin al» te, a fi nini fos! o dată in trupa D­înî Stefăn­eseu, fără să se poală a fi nu», cu »» iun IV* lunară de 100—150 ici ; aci er­au 20—30,000 iei pe au. Cu ce să mat. revie la maică? D. na Darc­es Harlulary defasem­enî nu poste bii vmă pentru a ae închina unei perso­­iKițitâți, care în umbră și nevăzută de nimeni va dirigia opera. Rănim (lepi D-soarchcItoth, Kaiser, O­iesianu, Viadaia și d’Asly. Aceste demente, insă ndiind bine pi­­sale, s’afi pierdut cu desăvirste, fără ca în lovii lor să se ivească »iude; asemenea și B.ijenan;,- ii;iim ii. Tec în­roşea, aci nu mu, suit ce last, lui singur bariton ti mir şi de văvaș­a,\ăţifi, pe L­. D­iade, dar şi este hotard a pleca in strău­mUlt. (bi cine fa un dar opera nalionalei ? Ar fi bine să mai s.step Ia n pup. o DiN CARNETUL LU! SPMACHID! (urmare) VI Toţi Romînii, şi chiar streinii sint de acord că in ţara noastră există o palpi­tantă chestiune ţărănească. De aceia, tre­bue ca studenţii să facă memorii­, să fadă întruniri, să facă manifestaţii pent­su­me­, rănit cari sufer şi astfel să gftufifjijfh cu­noştinţa tuturor oamenilor­ din ţar iu că este o palpitantă chestiune țărănmsâă. vu V.. Faptul că in Iaşi jidanii influenţează şi ţin ziare literare este un simptom ca­racteristic al desvoltăreî­ unui popor s­cein Care dispută dreptul la viaţă poporului romînesc, ce se stinge cu o uimitoare re­peziciune (? !) .(la urmă) p. d­. Rad. ȘTIRI AGÎN­CO.Lir Paris, 29 Iunie. — Statistici•­a Sta­ea griului de iarnă este ioar­ in 29 departamente, brună în 47, de buna în 1­ 1 Griul de primă­vară este foarte brin în 8 depar­amente duo în 24, destul de ban in 2, mediocru în 2. Starea celor­l­ale cereale este numai satisfăcătoare. iada. restul

Next