Adevěrul, septembrie 1894 (Anul 7, nr. 1962-1990)

1894-09-01 / nr. 1962

AXUL VIL No. *962. NUMERULJO BANI abonamentele ÎNCEP LA 1 si 15 ALE FIE­CĂREI LUNI SI SE PLĂTESC TOT-D*A­ONA UVAIMTE in Bucuresti la casa administraţie! DIN Judeţe şi Streinătate prin ma poştale UN AN ÎN ŢARĂ 30 LEI; In STREINĂTATE 50 LEÎ ŞASE LUNI . . 15­­ 25 13 TREI LUNI . . Si Un nomei in ■teeimatato K® bani MANUSQUPTELEMW SE ÎNAPOIAZĂ EDIŢIA A TREIA Sa te verşştî Români de cuiți strein în casă V. Alexandrul» ADMINISTRAŢIA PASAGIUL BANCEI NAŢIONALE (CASELE KARAGEORGEVICI) REDACŢIA MANDATE NLMEEULICÎ BANI ANUNCIURILE »ÎN Bucureşti şi judeţe se primesc nwn&H« Administraţie »IN Streinătate, direct la administrai«i ș la toate oficiele de publicitate AMTOnciur! La PAG .IV. ... . 0,30 Ir Mni» » » ii ni. . lei » 9 » laSERTÎELE ȘI RECS La Farm, uarvi Sr Nt kioscsi-Nxz.192,1 VN MUIKBV MSAttUL Blri&El NAȚIONALE (CASELE KARAQlORâfitfle® Privesc d­i dispreţ, dar fără multă mirare, cînd alt vulpoii­ bătrîn ca Lascar Catargiu, un fanariot îngîn­­fat ca Alex, La­ho­vary, şi Un neru­şinat cameleon politic ca Tache Ionescu nu pot deschide gura fără a spune cele mai grosolane min­ciuni, dînd promisiuni pe care ei ştiu­ foarte bine că nu le vor putea îndeplini. Cine nu ştie că aceşti pretinşi bărbaţi politici — şi mai bine de o mie ca dinşii—nu da­­toresc porţiunile ce le ocupă de­cît numai făţărniciei lor, slugărni­ciei lor. Dar cind Văd un tînăr de trei­zeci şi patru de ani, punînd în cea mai vagrantă contrazicere scrierile lui cu cuvintele rostite de el, stau uimit şi mă întreb: Ce speranţe putem noi pune pe acest tineret căruia îi va cădea, tntr’un viitor a­­propiat, greaua sarcină de a conduce destinele acestei ţâri? Cum D. Nicu Filipescu — căci de D-sa e vorba—a putut aluneca pe povîrnişul relelor deprinderi ale trecutului, înșelînd pe alegătorii cărora le cerea voturile pentru a­­legerea consiliului comunal? Cum tînărul primar al capitalei a uitat, in discursul pe care l’a rostit în sala Dacia la 21 ale cu­rentei luni, darea de seamă iscălită și supusă de D-sa consilierilor co­munali, asupra administraţiei co­munei? In discursul sau, pe care lam ci­tit cu atenţiune, D. Nicu Filipescu, vorbind de administraţia comunei Bucureşti sub guvernul liberal, zice: — Deficitele emit in perma­nenţă — şi cîte­va minute mai pe urmă, adaogă: — Ei bine ! silit fericit câ am putut echilibra budgetul în corm­i­siuni temei­nice. Am sub ochi darea de seamă a­­supra administraţiei comunei Bu­cureşti, şi nu-mi răm­i­ne de­cit a-i dovedi flagranta contrazicere de care vorbeam mai sus, contrazicere care nu face onoare tînărului pri­mar, căci nu e vorba de o eroare involuntară, ci de falsificarea cu ştiinţă a unui act public. In acea dare de seamă, D. Nicu Filipescu constată la pagina 6 (No. 6), pentru exerciţiul anului 1887—88, un excedent de Iei 431,721 bani 23. — Tot la pagina 6 (No. 6), pen­tru exerciţiul anului 1888—89, un excedent de lei 522.196, bani 3. — La aceste două cifre trebue să adaog suma de aproape un mi­lion de lei pe care banca Pou­­may a depus-o, în ultimul an al guvernului liberal, la casa de de­puneri, în urma unui proces pier­dut contra comunei București. — Acest milion nu se vede trecut ni­­căirea în darea de seamă a D-lui Nicu Filipescu, şi cetăţenii, către cari se adresează tînărul primar pentru a Ie cere voturile şi încre­derea, au necontestabilul drept de a şti cine a escamotat această co­losală sumă, în aceşti şase ani de administraţie comunală conserva­toare. Recapitulind găsesc primul ex­cedent ...................... 431721 lei 23 al 2-lea excedent . 522196 Iei 3 la case de depuneri . 1000000 lei Totalul.................. 1953917 lei 26. Adecă, după chiar darea de seamă a D-lui Nicu Filipescu, liberalii au lăsat excedente în sumă de un mi­lion nouă sute cinci-zeci şi trei de mii nouă sute şapte-spre­­zece lei 26 bani, cînd au pă­răsit administraţia comunei Bucu­reşti. Cum raiŢiîne, D-lePrimar!cude­­n­etteîb e%i*e*—dupâ spusele D-talie în sala Dacia — erau în perma­nenţă sub liberali? Să vin acum la echilibrarea buuţismului, în condiţiuni te­meinice (?1) Găsesc la pagina 164 (No. 1) a dau­nei de seart­ă iscălită de D. Nicu Fi­lipescu următoarele elocvente cifre: Deficit pe exerciţiul 1890—91 276841 lei 39 Deficit pe exerciţiul 1891— 92 1140287 lei 14 Deficit pe exerciţiul 1892— 93 539204 lei 48 TOTALII DEFICIT. PE IMA.\l ll)5­5333brat Adică lin milion nouă sute cinci zeci şi şase de ins, trei sute trei zeci şi trei lei şi un ban reprezintă deficitul a trei e­­xerciţiuri, şi pe baza acestei sume, tînărul primar al capitalei a stri­gat cu satisfacţiune, în sala Dacia, că, budgetul pe exerciţiul 1893-94 ne dă de acum un excedent de a­­proape 150 de mii de lei, şi pină la Septembrie sper ca excedentul se va ridica aproape pină la 200 mii de lei Dar iu darea sa de seamă tînărul primar, la pagina 169 (No. 1), re­cunoaşte că, de la 1 Aprilie pină la 31 Decembrie 1893, încasările au rămas cu 798839 leî 67 bani mai jos de prevederile sale. Din această sumă, numai de la venitu­rile accizelor s’a încasat în minus, 428057 lei 44 bani. Această lipsă D. Nicu­ Filipescu speră că o va acoperi în parte prin sporuri pe alte obiecte supuse la taxe de accize; totuşi recunoaşte că la acest capitol va rămînea un deficit de 203930 lei 21 bani. Unde e deficitul care era In per­manenţă sub administraţia comu­nală liberală? Unde e mai ales budgetul echi­librat In condiţiuni temeinice? D. Nicu Filipescu, actualul pri­mar al capitalei, îmi datoreşte un răspuns la aceste două întrebări, dacă nu ziaristului, cel puţin ale­gătorului colegiului I pentru co­mună. D. Nicu Filipescu are Movili­tul, Insă Înaintea alegerilor. Alex. V. Beklimann Alegător în colegiul I de comună FINANŢELE COMUNEI de relaţiuni oficiale şi nu vor acorda exequatorul indispensabil jesuitului mi­tropolit. Papa a tăcut şi a amînat numirea je­suitului. Astă primăvară, D. Lahovary fiind în Roma, a fost primit de Papa şi de car­dinalul Rampolla pentru a stabili o îm­păcare. D. Lahovary a pus în vederea Vaticanului mai multe avantagii pe care le ar acorda statul mitropoliei şi insti­­tuţiunilor catolice din ţară, dacă s’ar face numirea canonicului Baud. Demersurile D-lui Lahovary au rămas zadarnice. Propaganda catolică Scopul pe care-l urmăreşte Vaticanul în ţară este ca să facă prin jesuiţi o propagandă activă în interesul catolicis­mului. In acest scop, Vaticanul proiec­tează şi înfiinţarea unei monăstiri de jesuiţi în Capitală, eventual şi în Iaşi. Succesele obţinute de monăstirile de maici din Iaşi, Galaţi, Brăila, Craiova şi Bucureşti, au încuragiat prea mult pe Vatican. Am relevat in mai multe rîn­­duri aceste succese, arătînd victimele propagandei catolice din Galaţi, victi­mele călugăriţelor catolice de la acest institut. Dar chiar aceste succese au deschis ochii guvernului, de­oare­ce printre vic­timele catolicismului se află şi fiica unui gener­al din Bucureşti, car­e a fost răpită de la institutul catolic din Galaţi la Pa­ris pentru a se călugări. închiderea şcolilor catolice D. Al. Lahovary a intervenit la guver­nul francez pentru liberarea Domnişoa­rei romînce din mînăstirea de maici de la Paris. Dar guvernul francez nu poate să facă nimic. Atunci D. Al. Em. Laho­vary, ministru plenipotenţiar al ţarei în Roma, a solicitat o audienţă la Vatican şi a cerut Papei să dea ordin, ca fiica să fie rt.unită părinţilor. Dar Papa ezită ...... Drept răspuns la ezitările Papei guver­nul este decis a hioţude toate şcolile ca­tolice din ţară şi a avizat despre aceasta pe Vatican. Acum se aşteaptă hotărîrea Papei. III. Dacă te prezentai în alegeri numai cu principiile şi reformele pur conservatoare, n’ai fi putut deschide gura în întruniri, căci n’aveam ce spune. Poţi să ne împru­muţi reformele şi argumentele, dar nu nesocoti izvorul de la care te adăpi şi te inspiri, nu de alt­ceva, dar nu-i frumos. I. Th. DE DOUA ORI RENEGAT Alegerile comunale sunt un prilej pen­tru unii oratori sa declame principii înalte şi complicate. Intre un crîm­peni de dis­curs asupra băilor populare a 10 bani şi alt chirapeiu asupra spori­rei reţelei ecou­rilor, oratorii noştri îşi desfăşoară stea­gul cel mare al partidului din care fac parte. D. Filipescu, în întrunirea de Dumi­nică de la Dacia, a găsit de cuviinţă să lase pe planul al doilea programul săli comunal şi să facă apoteoza partidului conservator, singur în stare să faca feri­cirea ţâre! aceştia, după D-sa. Afirmarea că «partidul conservator are ca menire apărarea principiilor dinastice şi a Dinastiei, precum şi păstrarea insti­tuţiilor­­fundamentale ale ţărei» o ştim cît preţueşte. A se vedea Epoca cu arti­colele D-lui Filipescu privitoare la Di­nastie . E o părere care variază în raport cu bugetul. Dacă înlocuim cuvîntul Dinastie cu cuvîntul buget, atunci dinasticismul conservatorilor se explică de minune. Cînd D. Filipescu va fi în opoziţie, a­­tunci numai vom discuta cu­ preţueşte dinasticismul D-sale, acuma trecem mai departe. Mai departe găsim în discursul D-lui Filipescu o afirmare care ne arată că D-lui e de o ingratitudine fără margini. A afirma că partidul conservator e sin­gur în stare să facă ceva pentru ţara asta şi că partidele democratice n’au nici un rost la noi, cind împrumuţi acestor par­tide reformele preconizate de ele şi chiar argumentele cu care ele­­ susțin refor­­meler nu-i frumos, D-le Filipescu. SA1]rmA SIER­EÎS O zi mare Bivolii şi Grecescu de la Craiova­ fug în tot­­da­tuna de culoarea roşie. Noi oamenii, mai puţin superstiţioşi de­cît malacii, avem o sin­gură zi pe an, în care cădem în bivolism suspect. In ziua de «tăierea capului sfintului Ion», oamenii n’au voe să privească, să ia în mînă ori să mănînce, ceva roşu. Chiar savantul no­stru D. Eduard Gruber, campionul audiţiei co­lorate, n’are voe să audă roşu în ziua ceea, — care a fost alaltăeri 29 a­ugust. Nu-i permis să mănînci raci ori sfecle, să bei vin roşu şi aşa mai departe. Unii merg mai departe, imperiu fţind în ziua aceia măritişul pentru fetele mari, se exceptează văduvele. Doctorul Doth n’are voe nici el să dea con­sultaţii in acea zi. In politică, tăerea capului sfintului Ion are o importanţă deosebită: atunci nu-i slobod nici un cetăţean să facă parte din partidul ruşilor. Albii, profitind de ocazie, ar fi trebuit să fixeze pentru a-l’altă-arî alegerile comunale. Atunci guvernul ar fi reuşit de sigur. Dovadă: la întrunirea liberală de a-Faltă-erî n’a fost nimeni. Cine să meargă la o ’ntrunire roşie în ziua de tăerea capului sfintului Ion ? IVfjolo. -------I ■*- «3»——6»-------­ ROMÂNIA Şl PAPA Regele Carol şi Papa Leon HIII. — iVitropolia catolică.—Guvernul şi l’aticanul.—Propaganda cato­lică. -- Inchiderea şcolilor catolice. Regele Carol şi Papa Leon XIII Delaţiunile personale, odinioară atît de intime, între Regele Carol şi Papa Leon XIII, au devenit astă­zi din cele mai duşmănoase. încă de asta toamnă, ciad s’a celebrat botezul în religia ortodoxa, conform Cons­­tituţiunei, a prinţişo­rului Carol, Papa Leon s’a plîns Regelui de această neso­cotire a religiei strămoşeşti a fi a he­u­­zollernilor din Sigma­ringen. Regele a ce­rut scuze Papei, afirmîndu-şi profundele-i credinţe catolice şi relevind dispoziţia Constituţiunei, precum şi sentimentul public din ţară. Papa a rămas însă in­transigent şi de atunci a început duş­mănia între el şi Rege. Mitropolia catolică In curind după aceasta, duşmănia în­tre Papa şi Rege a început sǎ­ se accen­tueze aşa de mult, în­cit a fost angajat şi guvernul în această luptă în contra Vaticanului. După moartea archiepiscopului catolic, Palma, din Bucureşti, Regele a cerut Papei să numească la acest post pe con­fesorul sǎu, canonicul Baud, directorul seminarului catolic din Bucureşti. Papa, însă, a refuzat acesta în mod categoric, anunţind in acelaşi timp, că va numi archiepiscop în Rb­eşti pe un călugăr din America, apar­­ celei mai ha­botnice secte josni­ce. Stegele s’a speriat de această numire şi a cerut din nou nu­mirea canonicului “Baud, promiţînd în acelaşi timp, o leafă de 12.000 lei pe an archiepiscopului din budgetul statului. Papa însă nici n’a voit să audă de a­­ceastă numire Atunci intervine şi D. Al. Lah­ovary şi prin nunţiul papal din Viena, monse­niorul Agn­ardi, încep tratările dintre gu­vernul român şi Vatican. Guvernul şi Vaticanul D. Al. Lah­ovary a arătat că numirea unui călugăr din cea mai intolerantă sectă jesuitică, ar provoca o furtună de p­rotestări în ţară. Papa a răspuns, că îserica catolică din ţară va fi pusă în acest caz sub protecţiunea Austriei, iar mitropolitul catolic va fi de asemeni tre­cut ca, supus Austro-ungar; ast­fel nimeni nu va cuteza sâ-i facă vr’un scandal. Atunci D. Lahovary a răspuns în nu­mele Regelui, că ast­fel fiind condiţiu­­nile, nici guvernul uigî Regele nu vor recunoaşte pe noul mitrcumlit, vor în­trerupe tiu metropO0­a dăfbntă ori­ce fel IAR RĂZBOIA COLONIAL? Paris., 30 August. — S’au desemnat 4 corăbii pentru a merge să întărească di­­visiunea navală a Oceanului Indian în apele Madagascarului. Paris, 30 August. — După «Petite Re­­publique francaises, s’a hotărît a se tri­­mete la Madagascar o expediţie militară în cas cinil misiunea D-lui Lemyre de Willers n’ar isbuti. HERMANN HELMHOLZ Telegraful ne-a anunţat că marele sa­vant german, Herman Helmholz, a murit l­a Charlottenburg lîngă Berlin, în vrîstă de 73 de ani. Helmholz ocupă în ştiinţa veacului nostru acelaşi loc pe care-l ocupau New­ton şi Lavoisier în secolul trecut. Lui i se datoreşte enunţarea princi­piului conservarei energiei, principiu pe care se reazimă toată ştiinţa modernă, şi pe care Helmholz l-a enunţat în 1847. încă înainte de 1847, se observase că lumina, căldura, electricitatea, travaliul mecanic nu’s nişte manifestaţii indepen­dente ale materiei în mişcare, ei căele sînt în fond una şi aceeaşi energie sau forţă, care ne apare nouă sub diferite forme, iar aceste diferite forme: lumina căl­dura, etc, se pot transforma perfect una în alta. Iată un exemplu, dafinit observaţiilor unui ofiţer englez dinainte de 1847 : Un va­por de rezbel englez trăgea la ţintă în timpul nopţei — obuzele plecau din tun fierbinţi şi foarte roşii, aproape albe. Pe drum către ţintă, obuzele îşi per­­deau căldura şi luau prin urm­are o cu­loare roşie foarte închisă. De îndată însă ce se izbeau de ţintă, eie redeveneau iar aproape albe, adică se remierbintau din nou. De ce‘? Fiind­că forţa lor de mişcare, oprită subit in loc, se transforma ime­diat in căldură şi înfierbiiţa din nou o­­buzele. O sumă de observaţii identice, prin care se dovedea că lumina, căldura, elec­tricitatea, ele., se pot transfiii-m­a una în alta şi că slot feţele deosebite ale a­­celuiaşi “reportuje, au făcut pe Heliaholz Să enunţe principiul conservarei energiei. Sub forma­ Să Crea genera­te : că, după JOUI 1 SEPTEMBRE 1894 i cum universul întreg posedă o cantitate constantă de materie, el conţine şi o can­titate constantă de energie care poate sa aibă diferite forme ca lumină, electrici­tate, căldură, etc., şi care se pot transforma unele în altele cu condiţie ca totalitatea cantitatii să nu varieze în timpul cit se sâvirşesc aceste fenomene. Helmholz s-a ocupat şi cu­ cercetări de domeniul opticei şi acusticei, în special se citează celebra sa lucrare , Sunetul şi muzica, şi a dat teoria tuturor instru­mentelor­­muzicale. Helmholz a fost profesor de anato­mie, pe urmă de fisiologie şi în sfîrşit, de la 1871 încoace, profesor de fizică la Universitatea din Berlin. Era membru asociat al Academiei de ştiinţe din Paris, onoare care e rezervată numai celor mai mari savanţi străini, şi care a fost acreditată în 1892 lui Helm­­holz, cu toate că era german. 1. Theodorea,cu. Foile liberale susţin că gazetele care atacă şi pe partidul liberal sunt salariate de primărie. Ele publică chiar lista ur­mătoare, în care sunt cuprinse ziarele salariate şi sumele primite : Lupta in două rînduri, odată lei 500 şi odată lei 1000 1,500 Timpul iar în două rin­duri, 500-1000........................... 1,500 Țara, 1000-2000 .... 3.000 LTndépendance roumaine 1000-2000 ................................. 3,000 Răsboiul, 150-350. . . . 500 Capitalistul, 250-750. . . 1,000 Lumea ilustrată 1000 1,000 Total lei 11,500 Afirmația aceasta, așa cum se prezintă, e foarte gravă. Noi n’o credem, fiind dat că-i o simplă afirmare, nedovedită. Zia­rele denunţate trebue să se explice, — şi pe place a crede că vor spulbera a­­cuzaţia. Tot de­odată întrebăm : cum ramine cu calomnia ce ne aruncă D. Fie va, că şi Adevărul intră în rîndul foilor intere­sate 9 ---——&*&****■---------- 3E* 3E% «3­E 3-­S«. E: S» Acuma, cînd ne potrivim, Vino cu mine n ţintiţim. Marele partid liberal face progrese gro­zave. Din toate trai­ari­vele lui cu grupă­rile democratice, s’a ale­s cu prinderea ’n cursă a D-lui Iancovescu, care pînă eri iscălea Un conservator şi care azi iscăleşte un liberal-conservator. Va să zică, progres liberal cu fugiţii de la conservatori. Ia schimb, tinerii liberali îşi părăsesc partidul «fiind­că nu i democrat», ei «con­dus de nişte mîini bătrîne şi tremurinde». Eri chiar, ziarul liberal din Iaşi, Eve­nimentul, anunţă că D. G. Scorţescu pune listă deosebi­tă Acelaşi ziar publică" de­misiile D-lor V. Elefterescu şi C. Liva­­diui din clubul liberal. Frumos mai stă partidul care a avut de şefi pe C. A. Rosetti şi Ioa Brătianu . O să ajungă să se coalizeze cu răposatul Barbu Catargiu. GREIOAŞI ŞI felICITORI GREGI Primim din Galaţi o scrisoare care de­notă că autorul ei nu-i încă stăpîn pe limba rom­înească şi ca o înţelege foarte greşit. In adevăr, autorul scrisorei ne imputa că am fi în contra­­tuturor grecilor şi că «ce-avem cu muncitorii greci, cari aduc servicii ţarei noastre prin munca lor de toate zilele?» încă o dată, autorul scrisorei aceştia nu a ajuns încă să înţeleagă bine limba romînească, proba că a înţeles foarte greşit articolele noastre relative la areiv­daşii greci. . „ U­n ziar democratic nu poate nici o dată să atace sau sa vorbească in mod duşmănesc de clasa muncitorilor, ori că­rei naţionalităţi sau credinţe ar apar­ţine ei. . * Noi ne am ridicat in contra arendaşi­lor greci,—şi nu pentru că sint greci dar pentru ca sunt oameni fără inimă şi lip­siţi de cinste, — care găsesc de cuviinţă s’o tulească peste graniţă de îndată ce împrejurările economice prin care trece­­ţara nu le mai permit să ia zece piei de pe spetele bieţilor ţărani. Pentru muncitorii grecii cari lucrează din greu şi produc bogăţii­­utile ţarei, n’avem de­cit dragoste şi respect. Ai înţeles, prietine din Ga­liţi? Sgaîiq &..s­­gftâp

Next