Adevěrul, septembrie 1895 (Anul 8, nr. 2301-2328)

1895-09-26 / nr. 2324

r ANUL VIII.—No. 2324 NUMERUL 10 BANI abonamentele Încep la i şi îs ale fie­carei luni şi se plătesc tot­d’auna Înainte: in Bucureşti la Casa administraţiei în Judeţe şi Streinătate prin mandate poştale Un an în Ţară 30 Lei; in Streinătate 50 Lei 5ase luni. Trei luni. 15 8 Un nmtr ln streinătate 30 bani manuscriptele nu se înapoiaza 25 13 Ck te jflNFwttf JBawtwe #e eoM «treia ta flirt ▼. AtexaaM. MARŢI 26 SEPTEMBRIE1895 NUMERUL DO BANI ANUNCIURILE în Bucureşti şi Judeţe se primesc numai la Administraţie în Streinătate, direct la administraţie şi la toate oficiele de publicitate Ammciuri la pag. IV . . . 0,30 b. liniă I a­l IU- • • ■ 2,— lei a a «a IL . . . 3,— , B Inserției* fi Reclamele 3 M rmndnL Un număr­­vechio. 30 Bani A* . ADMINISTRAŢIA PASAG. BANCEI naţionale casele karageorgevic! REDACŢIA PASAG. BĂNCEI NAŢIONALE CASELE KAl! U 4 al.­. 4 ^'JtrSLJL^rFrM a Dacă voiţi sa ştiţi ca sîntem în plină criză ministerială, citiţi mă rog Timpul. Cînd aşa ceva să întîmplă, organul o­­ficial al partidului conservator, se a­­vîntâ prin sterile politicei externe, vor­bind despre Madagascar sau des­pre răz­boiul chinezesc. De astâ-datâ timpul vorbeşte în revista sa de Sîmbâtă des- V pre cestiunea armenească, lucru care­­trebue să arate câ e criza ministerială şi că confratelui nostru ne­venindu-i la socoteală să facă destăinuiri sau pro­nosticuri, vorbeşte despre nefericirile armenilor, care nu’l angazeazâ absolut la nimic. Faptul însă nu se mai neagă de ni­meni şi face obiectul conversaţiunilor şi discuţiunilor tuturor cercurilor politice. Aceasta cu atît mai mult preocupa spi­ritele, cu cît fie­care îşi dă perfect seama că aici este vorba de o adevă­rată criză de partid. Nu mai e vorba de a se curăţa partidul conservator de elementele junimiste şi a se alcătui un minister omogen, ci este vorba pur şi simplu de complecta trimitere a con­servatorilor în viaţă privată. Se înţelege ca­­n asemenea împre­jurări zvonurile cele mai ciudate sunt puse în circulaţiune şi combinaţiunile cele mai baroce circulă în public fâ­­cînd obiectul tutulor conversaţiunilor. Cînd însă totul depinde de la Rege şi cum Regele nu­­şi-a spus cuvîntul său încă, e greu de-a face presupuneri şi a înjgheba pe simple conjecture com­binaţii politice. Ceia ce însă se dă ca sigur e că o nouă formaţiune va suc­­ceda actualului guvern. Regele nu are nici un interes să -şi pună contra lui şi pe liberali şi pe junimişti, sau a unui cabinet pur conservator, dînd di­zolvarea în mîna D-lui Lascar Catar­­giu. In acest caz el ar deveni prizo­nierul conservatorilor şi Regele tot­dea­­una a avut ca principiu şi ca normă ca să facă deplina convingere tuturor partidelor politice, că ele trăesc numai pentru el şi prin el. Junimiştii râspîndesc ştirea că Re­gele va chema direct şi imediat pe li­berali la putere. Fireşte câ totul este posibil. Credem însă că această veste care circula cu persistenţă prin toate cercurile politice, este respînditâ toc­­maî pentru a băga frica în conserva­tori şi a’i aduce la mai bune senti­mente,— faţă de pericolul care’i ame­ninţa. Şi în adevăr o adevărată pri­mejdie îi ameninţa. Alegerile viitoare făcute de liberali, ar fi dezastrul de­­săvîrşit al conservatorilor, care nu ar intra în Cameră nici unul şi­­şi-ar ve­dea oştirea lor respînditâ şi distrusă pentru mult timp. Odată guvernul căzut, D-nul Las­car Catargiu, conform vechiului obi­­ceiu se va retrage la moşia Domniei­­sale, şedinţele de cărţi vor reîncepe re­fi­gulat la clubul conservator cu cîte zece membri cel mult, ziarele conservatoare vor ajunge la cîte şase sute de exem­plare tiragiu, iar steagul şi lupta par­tidului nu o va duce decît doar D-nul Filipescu, care şi-a făcut o adevărată pasiune din politică. Cine ştie cînd soarta va mai surîde dar conservatorilor şi cînd vre-o nouă disidenţă liberală se va însărcina să’i aducă din nou la putere cum s’a în­­tîmplat în 1888 ? Dacă dar cele două elemente ale guvernului nu vor putea să se ajungă la tocmeală, căderea partidului e si­gură. Cine însă îi va lua succesiunea aceasta este altă cestiune. Probabil însă ca conform obiceiului regelui, alegerile vor fi presidate de un guvern neutru— sau aşa zis neutru. Fi-va această nouă formaţiune, un nou mijloc dat juni­miştilor de-a reveni la putere —şi ast­fel o nouă dovadă despre regimul per­sonal şi absolut al regalitatei noastre— sau fi-va ea un interegnu pentru a permite liberalilor să ea frînele statu­lui— o fi una, o fi alta— cine poate fi sigur cînd totul depinde de monar­hul nostru absolut, de voinţa regelui ? Intr’un sistem parlamentar adevărat, să pot face cu aproape siguranţa preve­deri. In fericita noastră patrie acest lucru este imposibil şi deci putem fi gata la cele mai mari surprinderi, cari totuşi nu vor trebui să ne mai sur­prindă. Cel mai bun dar sfat este să aş­teptăm. Să luăm însă hotărirea fermă ca ori şi ce s’ar întîmplă, nici să nu ne mire, nici să ne prea indigneze. Const* Mille Condamnarea Brenningiştilor A fost o goană în regulă pe strade. A­­fişerii bătuţi, sergenţii’cu tesacele scoase rupeau afişele şi fugareau oamenii re­dacţiei, gazetele rupte, vînzătorii are­staţi. Au înebunit! Neapărat că au înebunit dacă nici o consideraţie, nici scrupulul, nici legea nu i-a putut opri din sălbateca lor pornire. Drag­oş. -------------------------------------------------­ Sistem constituţional? La ţările apusene cu adevărat sistem con­stituţional, ministerele cad faţă de parlament sau în cazul cel mai rău, cind unul din mem­brii cabinetului se retrag, aceasta e pe o ne­înţelegere de principii. In fericita ţară a Romînieî, trecem astă­zi prin o criză ministerială şi datori suntem să ne Întrebăm, cum un minister se retrage, fără ca parlamentul să-l fi silit şi pentru care ces­­tiune de principiu se retrag junimiştii? Parlamentul nici nu este încă convocat şi deci nu s’a putut pronunţa în potriva între­gului cabinet sau a unei părţi din minister. Cit despre junimişti, dacă el să ceartă cu con­servatorii apoi aceasta nu e pe tema princi­piilor.­­ Aşa fiind, din punct de vedere constituţio­nal, ce raţiune are de-a fi criza actuală ? Nu are absolut nici o raţiune şi priveliştea politică la care asistăm, dovedeşte pe deplin că nu avem regim parlamentar. Ministerele şi guvernele se fac şi se desfac in afară de fluctuaţiunele parlamentului, după voinţa re­gelui sau intrigele coteriilor politice. Parlamentul servă drept biurou de înregis­trare a voinţei regale şi este paravanul după care absolutismul îşi ascunde iţele, pentru a ne da iluziunea unui stat constituţional. Sfinxi constituţionali par a­d cu dînsul. Nimic de or­­dine externă nu tulbură situafiunea, şi nu ştim daca s’a produs vre-o neînţelegere asupra vre-unui proeri, prezintat de un ministru, şi cu toate a­­cestea lumea simte criza, vorbeşte de dînsa, e sigură că în consiliul de miniştri de la Sinaia a trebuit să se aleagă la un fel. Cari fi-vor cauzele ei ?* • * La rubrica informaţiilor, organul juni­mist publică următoarea notiţă atribuită D-lui P. P. Carp : Se afirmă prin cercurile politice, că posibilă o apropiată schimbare de guvern. Chipul însă cum unii confraţi exotică şi precizează această schimbare aparţine mai mult domeniului fantaziei. îndată ce vom cunoaşte cu siguranţă so­­luţiunea, vom împărtăşi-o cititorilor noştri, Ad. A se citi la Ultimele Infor­­mi aţiuni Scandalul de la Unirea. NATIRA ZILEI ! Demisiunea în ultimul consiliu de miniștri D-nul Petra­­che Carp a dat cu picioarele in baracă, dar Cu­­conul L’ascăr care în calitatea’i de monument, a devenit impasibil ca o stîncă de granit, a ră­mas pe loc cu fizicul ca baraca să’i cadă pe chelie. Regele, la rîndul sau a declarat că va hotărî despre soarta ministerului după manevre, insă cuconul Lascăr a avut de astă-dată primul şi ultimul cuvînt de spirit din întreaga sa viaţă. D-sa a întrebat pe rege : „Amu, maiestate, după care manevră, după manevra soldaţilor ori după manevra D-lul Carp ?" Dacă regele primeşte demisia junimiştilor, precum şi demisia D-lor C. Olănescu şi general Poenaru, Cuconul Lascăr a hotărît să scoată la licitaţie cele cinci locuri vacante. Condiţiunile de admisibilitate sunt: 1. Candi­daţii să ştie ceti şi scrie; 2. Să nu fi fost con­damnaţi la o pedeapsă infamantă; 3. Să po­­seadă un certificat de bună purtare iscălit de cinci mahalagii. Imediat după constituirea acestui minister, regele va da Cu­conului Lascăr decretul de di­zolvare a.... cabinetului. Vax. Scandal poliţienesc Scoborînd din treaptă în treaptă şi mer­­gînd din scandal în scandal acest guvern muribund nu mai cunoaşte frîu pentru neomeniile sale. Toate legile naturei au fost răsturnate. In loc să ’şi îngrijească de ultimele zile şi în loc să caute a muri mai bine decit a trăit, regimul îşi confundă agonia cu cea mai deznădăjduită furie. Trei zile în şir agenţii poliţiei agitaţi de şefii parchetului au dat goană ziarului Naţionalul. Fiind­că în joc erea ministrul, de justiţie procurorii au recurs la cele mai joasnice persecuţii, fugărind servi­torii redacţiei, bătînd afişerii şi arestînd pe vînzători. Atîta neruşinare deslănţuită făţiş, atîta nerespect de lege venind tocmai din par­tea magistraţilor nu am mai văzut. Am întilnit guverne ticăloase care n’au avut respect de presă şi de libertăţile publice, am­ avut stăpîniri nescrupuloase cari căl­cau sub picioare toate drepturile cetă­ţeneşti, dar nici o dată n’am întilnit un minister care, asemenea actualului, să nu menajeze formele exterioare, măcar de o­­chiî lumei. Dacă Naţionalul a comis un ’abuz a­­vem legi în această ţară, Parchetul n’are de cît să dea în judecată pe d. Ianco­­vescu, să ’l trimeată la juraţi şi să fie pedepsit dacă a calomniat sau a ultra­giat pe un ministru. Dar cu care drept procurorii s’au transformat în zbiri pu­blic! şi cu ce drept au împiedecat vin­­zarea ziarului rupînd afişele şi arestînd pe vînzători ? Pe de altă parte poliţia n’a voit să ră­mîie mai pe jos. Domnul Colonel Capşa care, la rîndu sau nu voeşte să predea poliţia generalului Rasty fără a se fi fă­cut însemnat prin ceva, a dat ordin ser­genţilor de oraş şi agenţilor celor l’alţi ca să se puie la dispoziţia d-lor Paras­­chivescu, Duca și a celor­l­alți procurori. EDITIA A TDEIA -l w*­Criza ministerială Toată lumea se miră de ce Timpul, or­ganul oficios al conservatorilor, nu înre­gistrează demisiunea junimiştilor şi nu face nici cea mai mică aluzie la raporturile încordate dintre junimişti şi conservatori. Răspunsul este lesne de dat. De­şi criza ministerială este de fapt des­chisă, totuşi ea nu se va anunţa în mod oficial pină toui, in urma dorinţei rege­lui, care vrea ca lucrurile­ să se menţină în starea lor actuală pină după manevre şi după plecarea mosafirilor princiari, cari vor asista la manevre. * * * Consultat de rege asupra situaţiei, D. G. Gr. Cantacuzino a făcut o declaraţie iden­tică cu a D-lui general Manu, adică: de­misiunea întregului guvern se impune. * * * In faţa crizei ce a izbucnit, comitetul executiv al partidului liberal s’a întrunit Simbată seara pentru a delibera asupra situaţiei. Discuţia la club a fost foarte animată pînă noaptea tirziu. Ni se afirmă, că comitetul ar fi decis ca în cazul cind D. G. Gr. Cantacuzino va fi însărcinat cu formarea unui cabinet de tranziţie cu elemente liberale, liberal-con­­servatoare, junimiste şi conservatoare pentru a prezida alegerile, partidul liberal să re­fuze în mod categoric a intra într’o ase­menea combinaţie. # * * Aflăm că Agenţia Romînă a vestit a­­seară ziarele străine in următorul chip a­­supra crizei : Din cauza unor neînţelegeri ce s’au­ accen­tuat în timpii din urmă în sînul partidului conservator şi în sînul guvernului, regele a am­inat a se pronunţa asupra disolvării Cor­purilor Legiuitoare pînă după manevre. * * * Constituţionalul consacră un prim ar­ticol de un jesuitism caracteristic crizei. Organul junimist scrie intre altele: Nu poate ajunge cine­va la guvern cînd vrea, după cum nu poate sta cineva la putere cit o vrea In viaţa politică intervin de multe­ ori îm­prejurări, cari hotărăsc trecerea puterii de la un partid la al­tul, spre marea mirare a aspi­ranţilor nerăbdători după guvern cari s’au văzut ani îndelungaţi nenorociţi în dorurile lor, spre mirarea tuturor cari se pomenesc tulburaţi în li­niştea lor printr’o criză de loc aşteptată. Se vede că mai pre­sus de voinţa unora de a rămânea la putere şi de dorinţa altora de a ajunge cît mai curând la guvern, sunt o sumă de alte împrejurări cari une­ori îţi nesocotesc toate calculele, iar alte ori îţi servesc toate darurile. Se mai întîmplă, dar aceasta foarte rare­ori, ca să poţi sta la guvern, avînd cu tine toţi factorii constituţionali, şi cu toate acestea să părăseşti puterea din consi­­deraţiuni de o ordine morală ce rămîn necu­noscute publicului. Guvernul este destul de tare, cu atît mai tare cu cît adversarii sînt nesăbuit de slabi. Factorii DIN CARNET Imi dau demisia! Declar că-mi dau demisia din presă. Mă fac măturător de stradă, curăţitor de latrine, ori hamal la gara de Nord, că tot mai ono­rabile sint meseriile acestea de cit meseria de gazetar. Mai ales de cînd D. advocat loan Rădoi s’a ivit în pasagiul Micea in capul Gazetei Ţăranilor, nu mai e de trăit in presă. Mi retrag. Şi dacă nu mă retrag imediat este că, Întocmai ca şi regele, aştept ca să treacă ma­nevrele pentru ca să ştie cine vine la gu­vern şi, prin urmare, cărui ministru şi-i cer slujbă. In Gazeta Ţăranilor No, din urmă, iată ce articol publică D. Ion Ridoiu. Pezevenghia!!! din răspîntie ! In colţ la răspîntie şi-a aşezat o leliţă pră­vălia-i de toleranţă. ’Şi-a luat numele cinstit de „fata“ ca să aibe călare firma. Şi intr’insa cine scrie ? Cei tunaţi din 4 vîn­­turî turbate. Expulzaţii altor ţări, vistavoit ciocoilor,— Paucherii. Streitmaniî, bulgărele grecotei, toate spurcăciunile şi pîngăriile Orientului. Esria îs bandiţii condeiului şi puşi să arunce asupra noastră a Romindor scremetele lor ofticoase ce put a usturoi şi a ţîri ! Aceşti păduchioşi străini, cari­­ abia gâgâie romîneşte, i-a asmuţit d­e dovinele să insulte, să ameninţe pe un om al poporului, pe un de­putat, pe un romin adevărat şi de valoare. Nenorocit este expresia cu care aceste urdu­­roase stîrvuri răspund unui luptător aşa de cunoscut în toată ţara. Nenorociţi sunt păcă­toşii voştri de stăpîni, cari vă ţin la uşe, cari vă aruncă plinea, ca să lătraţi ca nişte potăi jigodite la lume. Nenorocire este în adevăr pe capul ţăreî, care vă ţine în spinare. Ai v’aţi luat nasul la purtare, şobolani ro­zători de fonduri secrete. Dar spuneţi Intr’al cui nume vorbiţi, mişei­lor, — de „cinste“ ? Asta-i culmea obrăsniciei! Auzi, gazeta „Ţara“ s’apere cinstea! Olioo! ascundeţi „condicuţa“, Madame, stinge-ţî feli­narul roşu de la poartă, că dai de Dracu ! iar grecoteilor, jidanilor cari defiau murdă­riile lor cosmoplite în sinul tau, „Ţară“ de pa­rasite, — la cea d’intiiu ocazie, le făgăduim lungirea urechilor şi scuturarea blănei de purici, — căci in ţara mea, mă pot înjura cu rominii mei, dar nici odată cu paturile pripăşite din canalele de scursoare ale lumei întregi. Halsict­r neliţă din răspîntie ! Scăpinii „Ţărei“ părăsitelor să ’şi lege jigo­diile, că au început să urle a pustiu; amin­­teii, avem şi noi „hingheri“ de burduful lor ! Acuma, onor, cititoare şi cititori, spuneţi şi D-voastră dacă ’ţi mai este permis să fii ga­zetar În ţara românească, după articolul d-lui Radoiu. Eu cred că nu, şi de aceea: «zic presei un adio, imi iau chenzena şi mă duc». Dar înainte de a mă retrage în viaţa pri­vată sînt dator să atrag atenţia procurorilor asupra acestui articol şi să le spui: De cît aţi rupe afişele Naţionalului şi de cît i-aţi închide vînzătorii, mai bine aţi vedea de a­­ceste murdării cari, în adevăr, interesează or­dinea publică, înjosind presa şi provocînd sciiba tuturor. Nu sunt partizanul măsurilor restrictive în potriva tiparului, sunt partizanul celei mai în­tinse libertăţi a presei, sunt partizanul licenţei, admit chiar şi pornografia. Dar cele scrise în Gazeta Ţăranilor nu mai aparţin nici presei, nici libertatei, nici licenţei, nici măcar porno­grafiei ; articolul citat de cea mai abjectă proză ce am citit vre­o­dată, este un atentat neruşinat la moralitatea publică. Nu-l credeam pe D-l Radoiu capabil să pa­troneze asemenea incalificabile necurăţenii. II ştiam un om cumpătat, moderat şi cuviincios, îl ştiam un adversar al trivialităţei şi al ab­­jecţiunei. Dar a fost destul si se amestece în tărîţe pentru ca să ’1... ia apa. Memphis. AFACEREA. I GALATI Corespondenţă specială a iAdeverului Ziua a şasea înainte de deschiderea şedinţei, Bren­­ning se roagă de apărătorul sau d. P. Grădişteanu ca să nu acuze pe nimeni în pledoariea sa. D. Grădişteanu răspunde nervos: — Vorbesc aşa cum ureă sau nu vor­besc. Brenning părea foarte abătut, slab şi cu figura injectată. Membrii tribunalului intră în şedinţă­­ cu pacienţa pe care am observat-o şi a alte şedinţe aşteaptă sosirea d-lor Ressu şi Robescu.’ Peste trei minute de aşteptare preşe­dintele acordă cuvîntul d-lui Grădişteanu recomandindu-i să nu facă personalităţi. Ressu şi Robescu intră în sală prece­daţi de D. Panu. D. P. Grădişteanu. — Martor e tribu­nalul, zice D. Grădişteanu, că am fost atît de blajin în prima mea pledoarie în­cît aproape am sacrificat pe clientul meu. Relaţiuni de familie, dispoziţiuni fireşti m’au făcut să fiu favorabil d-lor Ressu şi Robescu. De asemeni n’am făcut o cestiune po­litică din acest proces şi am crezut că procedeurile mele vor fi ţinute în sea­mă , dar din calcul apărătorii D-lor Ressu şi Robescu s’au pornit în potriva mea. D. Pann m’a învinovăţit că am făcut o armă politică din acest proces. D. Cornea a insultat iasă pe magistraţii cari au in­struit afacerea, spunînd că au supus la torturi morale şi au făcut presiuni asu­pra lui Brenning şi Felix Martin ca să mărturisească in­potriva D-lor Ressu şi Robescu, iar D. Disescu crede că ar fi un fel de tendinţă din partea ambelor partide şi anume din partea liberalilor ca sâ bage pe toţi conservatorii la puş­cărie iar a conservatorilor să numiască hoţi pe toţi liberalii. D. Grădişteanu spune că în viaţa sa nu a fost atacat în profesiunea sa de avocat. D. Cornea lasă să se înţeleagă că aşi fi idiot—zice D. Grădişteanu—fiind­că aşi a­­vea slăbiciunea să cred totul fără să cer­cetez nici­odată. Sunt în stare—zice D. Grădişteanu,— să mă apăr şi să răspund pe toate căile. A spus D. Cornea că încă două sau trei procese de acestea şi va ajunge la Şuţu. Sint, recunosc, intemperanţe cari ne­infrînate duc de-a dreptul la Şuţu. Am fost acuzat că am insultat­ magistra­tura. E adevărat că am făcut odată a­­ceastă nesocotinţă; eram însă tînăr, e mult de atunci şi era vorba numai de critica unei sentinţe. De atunci încoace însă toată preocupa­rea mea a fost să ridic nivelul magistra­­turei. In Senat, împreună cu Boerescu şi alţi doi colegi am elaborat şi un proect de lege pentru garantarea libertaiei in­dividuale. A rămas insă şi azi în cartoane şi pînă cînd se va mai găsi cine­va să-l scoată va trece poate mai mult de­cît credem şi Brenning va fi în drept să se teamă să facă mărturisiri. D. Grădişteanu felicită pe ministrul jus­tiţiei pentru ordinele date de a se urmări cei compromis, întrerupt un moment de D. preşedinte care-î aminteşte că ar fi nemerit să se o­­cupe şi de cestiune, cere iertare pentru că şi-a pierdut un moment calmul, dar zice că a fost provocat. Asupra cestiunei incidentale cu privire la violarea secretului scrisorilor, D. Gră­dişteanu spune că aceasta ar fi să atragă anularea întregei instrucţiuni. Cu legea în mină caută a răsturna teo­ria D-lui Cornea în privinţa violaţiunei secretarului scrisorilor. Se întreabă cine a violat secretul. De­nunţarea e din partea unui funcţionar al poştei ? Nu. Ministrul a violat secretul; el a trimis scrisoarea la justiţie. Pe mi­nistru nu-l puteţi da D-voastră în jude­cată ci Camera şi Senatul. Mai mult, nu e delict din partea ministrului căci nu-l puteţi califica. Rămîne ca Robescu şi Ressu cînd vor mai intra în Cameră să propună darea în judecată a ministrului pentru violarea art. 25 din constituţie. Iscăleşte şi D-lui dacă va fi acolo. —Două­ zile—zice mai departe— Bren­ning a fost batjocorit aci. D. procuror a fost încă blind, şi eu mă plîngeam că pusese prea mult negru pe paieta sa. Dar coa­­cuzaţii au fost mai teribili de­cît D. pro­curor. Se miră D. Grădişteanu de ce n’ar a­­vea prieteni Brenning printre oamenii importanţi. Se întreabă prin ce a minţit pe Georgi şi pe Somzay. Fiind dat că iluminatul este pentru o­­raş o afacere bună şi de­oare­ce nu s’au mai prezintat alţi concurenţi, ar trebui să­ se ridice statul lui Brenning, de­oare­ce

Next