Adevěrul, septembrie 1896 (Anul 9, nr. 2624-2648)

1896-09-01 / nr. 2624

AWak m 2624 NirarsBaL­ ro mii ABONAMENTELE ÎNCEP DE LA 1 ŞI 15 ALE FIE­CAREI LUN şi se plătesc tot­ d’a­ una înainte ’ în Bucureşa la Casa administraţiei în Judeţe şi Streinătate prin mandate poştale Un an în Ţară 80 Lei, în Streinătate 50 1. e Şase luni Trei luni 15 8 Un BJiBiSr in «traUState 30 hsai MANUSCRIPTELE NU SE ÎNAPOIAZĂ Sâ te wrefi! Române de cuiti strain în casai V.'AI«xandpi 25 , 13 „ ADMINISTRATIA PARAG. BANCEI NATIONALE (TELEFOK Mo. 58S) Director politie: A£B2L V. BSF«DESSANtr DUMINECA, 1 SEPJEMBWliiî SUMEBPL 10 BAjNI ANUNCIURILE In BUCURESTI gi JUDETE se primesc numa la ADMINISTRATIE In STREINA­TATE, direct numai la adminis­tratie gi la toate Oficiile de Publicitate Anunciuri la pag. IV ... . 0,30 b. linia I „ , „ III • • « • 2, lei „ m • m II • • • • 3, ■ „ 9 rawenär weofsiíó SO Bani REDACŢIA PASAS- BÄNCEI NATIONALE (TEll^EHF’OIW No. 2® ■w*c«»a.r» veesat»mmmpw*SS5üwí^m^&5 km ,s.- H Regele şi D. Sturdza SE­­ BĂTĂLII MISAITĂREŞTI Amicul meu Const. Miile a scris acum trei zile un prim-Bucureşti con­tra membrilor consiliului de războiu, cari au condamnat pe rezervistul Ia­­cob Ţăranu la un an de închisoare. Acest articol este un avânt de le­gitimă indignare, un strigăt de re­voltă sufletească contra celor şase săl­batici cari au pronunţat acea infamă sentinţă, fără se fi avut un martor măcar, care să declare că acuzatul a insultat pe un superior. Ce dovezi a adus, pentru susţine­rea rechizitorului său, procurorul militar ?—Nici una.—Prin urmare pe ce considerente şi-a bazat oare con­siliul de războiu sentinţa sa ? Acei cinci membri ai consiliului de războiu nu au fost judecători ;—el au fost călăi cărora li s’a ordonat a trimite la închisoare pe inocentul rezervist Iacob Ţăranu. Această a mea afirmare este foarte adevărată, căci reporterul nostru a auzit o mică convorbire între două ofițeri asupra rezultatului procesului: — ori cât de bine și de frumos va vorbi Disescu, ori cât de puternică va fi argumen­tarea apărării sale, este ordin de sus să se condamne Iac­ob Ţăranu. Ordinul de sus a venit de la mi­nistrul de rǎzboiu, care, ca coman­dant al corpului al 4 lea de armată în Iaşi, critica cu multă asprime, faţă de cîţi­va prieteni intimi, această o­­dioasă lege, care pune pe tinerii re­zervişti, pănă la 30 de ani, la dis­creţia unor ofiţeri fără conştiinţă, fără inimă. Reacţionarul ministru de războiu Jack Lahovary a supus deliberărei Corpurilor Legiuitoare conservatoare această odioasă lege, pe care slugar­nicele majorităţi catargiste s’au gră­bit a o vota. Astă­zi, colectivistul ministru, generalul Budişteanu, înge­nuncheat de veninosul şi pizmatarul său şef Dim. A. Sturdza, în loc de a o da altăfel pănă la prorogarea ei, o aplică cu cea mai ruşinoasă persistenţă. Această stărpitură, care a scuipat pe întregul său trecut din opoziţie, promisese, în programul partidului naţional-liberal din 1892, că codul de justiţie militară să fie supus unei re­vizuiţi, pentru a se lasa în tempein­­ţa tribunalelor militare numai crimele şi delictele curat militare. Acest odios renegat a uitat revi­zuirea făgăduită a codului de justiţie militară, şi se serveşte de o lege in­famă, în întregul ei reacţionarism, pen­tru a ordona subalternului său de la războiu trimiterea la închisoare a u­­nui rezervist, al cărui singur păcat a fost că, într’o întrunire la clubul mim­citorilor, s’a declarat contra armatei permanente propunând înlocuirea ei cu ţara întreagă înarmată. Despre insultele, pe care le-ar fi aruncat Iacob Ţaranu căpitanilor Bo­tez şi Orăşeanu, desfid pe maiorul Paleologu, care a susţinut acuzarea, să mi dovedească că acele insulte au eşit din gura rezervistului.­­ Mai mult încă, procurorul militar ştie foarte bine că acele necuviinţi au fost rostite de căţi­va întrerupători. * * Douî ani după rezbelul ruso-ro­­măno-turc (1877-78), ra’am întîlnit cu un ofiţer superior, vechiu şi intim prieten al meu, care m’a asigurat, cu cea mai adîncă durere, că douî ofiţeri inferiori, cari bateau cu furie, pe soldaţi în cazărmile Bucureştilor JAJT.Fnr¥/%. A i au fost ucişi pe la spate de victi­­­­mele lor. Răzbunare soldăţească ! — declar fără şovăire că nu­ 9 pot desaproba. ESârtisărî de pezBaoSii oa g©*aeralîî Lahovai­y şi gudişteanu, sapă o p»"?’ jîssSî® Intra militarii şi civili; — dar ceva mai trist, mai dureros, ei sapă o prăpastie între gradele ofiţereşti şi seldăţsste. A!ex. K Beldimann. SI SATIRA POLITICA Progresăm De multe rele poate fi învinovăţit guvernul D-lor Sturdza şi Gogo Gantacuzino, dar are şi un lu­cru bull. Trebuie să recunoaştem, că sub regimul actual, mai mult de­cit sub pr'Lcara, altul, o mare parte din ramurile activităţei publice şi private au luat avînturi considerabile. Presa, in primul rang, a căpătat şi capătă me­reu o dezvoltare uriaşă, graţie încurajărei guver­nului naţional-liberal. Ast­fel mai întîî, toţi func­ţionarii daţi afară de la primăria Capitalei au scos gazetă, fostul prefect de Huşi colaborează cu activitate deosebită în presa cotidiană, iar D. To­­neanu de la Tulcea, va scoate şi D-lui gazetă. Comerţul de carne omenească înfloreşte straş­nic, graţie unei toleranţe din cele mai lăudabile. Pescăria se întinde idem, mulţumită incurajărea abdomeniulului Palladi, care a fost nevoit să e­­laboreze şi o lege ocrotitoare, iar comerţul de băuturi spirtoase ia proporţiuni colosale, ceea ce explică necesitatea sporirea patentelor, fapt care e tot­odată şi o dovadă despre excelenta politică financiară a regimului. Cit despre deverul muşa­malei, nici ţara Albionului nu ne poate face con­curenţă. Şi ziceaţi că guvernul actual e aşa şi pe din­colo. Balon. Regele şi D. Sturdza Politica externă şi liberalii. — Ches­tia naţională. — Tripla alian­ţă. — Afaceri persoane. Politica externă şi liberalii Un fruntaş liberal iniţiat în misterele politice şi pentru care veninosul D. Sturd­za, e un idol, îmi spunea într’o seară cu multă vervă : — «Ce tot vorbiţi de căderea guvernu­lui ? Aceasta no să se întîmple aşa de lesne. Ori­cite prostii ar face Sturdza — fii si­gur D-ta că tot nu va cădea aşa de curînd de la guvern. Regele are tot interesul să ţină pe libe­rali la putere, ch­­ar de ar guverna ţara cu baioneta şi gi­iadul — de­oare­ce actuala politică externă cere ast­fel! Chestia naţională In ceea­ ce priveşte chestia naţională, D. Sturdza, al cărui naţionalizm de paradă s’a manifestat din primul moment al veniră sale la putere, pare a fi convenit cu guver­nul unguresc, după îndemnul regelui nostru şi al împăratului Franz Iosef, in privinţa oare-căror puncte de împăcare, sau înţele­gere între cele două popoare vecinie vrăj­maşe. Ele ar consta în acordarea oare-căror drepturi politice fraţilor noştri de dincolo, bine înţeles in anumite margini şi sub trista condiţiune ca fruntaşii luptători romînî să renunţe cu desâvîrşire la agitaţia lor de pînă acum. De aci a provenit şi ruptura­­ între con­ducătorii partidului naţional. Pînă cînd, această chestie nu va fi defini­tiv tranşată, aşa ca să poată conveni ambe­lor naţionalităţi din Ungaria şi să pună ca­păt scandalului­­ proceselor fără sfîrşit din Transilvania, Sturdza — care şi-a luat însărcinarea de a o rezolva cu ori­ce chip — nu va părăsi puterea. Tripla alianţă Vizita împăratului Franz-Iosef în ţară, ori­cît ar considera-o gazetele oficioase şi palatiste ca un fel de curtenie între ambii suverani, e netăgăduit că îşi are importanţa ei politică. Se ştie că dacă ţara noastră a avut o atitudine rezervată în faţa alianţei marilor puteri din Europa, totuşi politica ei, cel pu­ţin atit cît s’a putut manifesta pe ici pe colo, a înclinat spre tripla alianţă. Din convorbirea pe care un ziarist de la Figaro a avut-o cu primul-ministru aus­triac, şi precum şi din convingerile politi­­cianilor fruntaşi din ţară, rezultă că intra­rea oficială a ţarei noastre în tripla alian­ţă nu e atît de depărtată. Şi această atitudine făţişă se impune cu atît mai mult, cu cît agitaţiile panslaviste in Orient î­au proporţii din ce în ce mai mari. Ea însă nu se putea face fără o pretinsă împăcare a Romînilor feui Ungurii, şi D. Sturdza era singurul desemnat de rege ca să facă samsarlicul în toată această a­ fac­ere, pentru a înlesni pe urmă planul re­gelui. Afaceri personale Dar şi oare­cari afaceri personale ale re­gelui, par a­sta in legătură cu şederea gu­vernului liberal la putere. Se vorbeşte de un nou apanagiu pen­tru mici­ Principi, apanagiu pe care numai o Cameră li l~ar maî putea acorda în aceste timpuri. /tfiCf modificarea armei Manlicher, a legei minelor, ,7 alte chestiuni cari privesc pe rege de aproape, o fac să nu dea cu piciorul încă baracă Colecti­viste. Viaţa actualei formaţiuni ministeriale to­tuşi, chiar după colectivişti, nu e de­cit de o singură sesiune parlamentară. Vip. ACTUALI­TATI Trandafir şî Sultanul D. Trandafir Dj avara «»le u.f funcţionar din ceî mai prima întii. E în­tot-d’a­una acolo unde nu trebui? ffi fie- Aşa pe timpul cînd era revoluţie la Constanthio­­pol, toată lumea se întreba : — Unde e Trandafir, unde e Trandafir ? Trandafir însă ca un bărbat prudent,care ara frică de puşti, de revolvere şi de alte bombe ar­meneşti, Trandafir s’a trezit de­odată, pe ospita­lierul pământ al ţăreî româneşti, care l-a primit la sânul ei. Altă dată muma lui Ştef­an cel Mare trimetea pe fiul ei să se bată . Mergi la bătălie, pentru ţară mort. Şi-ţî va fi mormântul coronat cu fi­ri. Romînia azi a devenit mamă mai duioasă şi n’a trimis pe Trandafirul ei la Stambul, de cît după ce s’a isprăvit daravera. Azi, Excelenţa sa, în costum de g­oă, se pre­zintă Sultanului şi îi cere veşti despre revoluţiu­­ne ca să le poată şi el transmite guvernului M. S. Carol I al Romîniei. Informaţiunile desigur vor fi cam vechi, dar asta nu are a face: ele vin cel puţin din sursă autorizată. Periplizon, cela care există azi. Trebuie ca v­rsta de 30 de ani să fie trecută, ca cetăţenii să aibă dreptul să discute existenţa chiar a armatei şi să denunţe pe ofiţerii cari bat, cari ucid lumea în bătăi, de­oare­ce ase­menea denunţare este socotită ca insultă —şi pînă la vîrsta de 30 de ani nu e drep­­tul să faci acest lucru. Ei bine acesta este infam, revoltător şi cu atît mai revoltător, cu cît cele zise de noi, sînt confirmate de însu­şî acela care este autorul acestei legi, reacţionare şi infame. — C. Bl. Nouă revoluţie în Constantinopol Din Constantinopol sosesc din nou ştiri din cele mai alarmante. Prin cercurile oficiate de acolo, circulă cu inzistenţă zgomotul despre nişte apropiate evenimente sîngeroase. Turcii spun că revoluţionarii ar­meni pregătesc o nouă lovitură. Armenii, din partea lor, răspândesc zgomotul că Turcii proiectează nouî măceluri mult mai singeroase de­cit cele de pînă acum. Poliţia şi autorităţile militare au luat măsuri serioase. Panica creşte din zi în zi. .. Gura păcătosului D. general Lahovary îşi apără infama sa lege prin ziarul LIndependance Roumaine. Eroul de la Cazino Sinaiei o fi ştiind să mî­­nuîască bine cărţile; stă însă, cam prost în privinţa condeiului, de­oare­ce articolul D sale ne dă tocmai deplina dovadă a re­­acţionarizmuluî legei sale - Ca să răspundă acuzărilor noastre, că le­gea sa pune pe toţi cetăţenii, pînă la 30 de ani, sub dependinţa militară, generalul pretinde că este o exagerare, de oare­ce rezervistul poate să se intereseze de si­tuaţia armatei, de organizaţia ei, de abuzu­rile cari s’ar putea comite, să propună reforme, dar nu-i permis, adaogă el, să dis­cute existenţa însă­şi armatei, propunînd des­fiinţarea ei. Va să zică, într’o ţară cu libertatea con­ştiinţei înscrisă în Constituţie, iată că toţi cetăţenii, după însă­şî declaraţia autoru­lui legei, sînt obligaţi ca pînă la 30 de ani, să nu discute o cestiune mare, o ces­­tiune care se agită în ţările civilizate, un sistem de organizare militară, altul ca a­ -----------------------------------------------------------------------------------------­ '"«aGetificalul Badişteanu S’a afirmat cu drip* «»vânt că acela, cari a pro­nunţat sentinţa în iifacerea rezervistului 'Jivana a fost generalul Badişteanu, ministru d» rftrtoi® Faptul esta cu totul eposifiilţşi vom povesti o mică istorie care va dovedi pe IIAp!In de C© este capa­bil acest militar-eazoH. Acum câți­ va ani, se dăduse îa judecata constrt’i­­rii de războiu al corpului 4-lea de armata, din larii, pe care ii comanda^actualul mi ui s ti* a de războiu — majorulitacedoMNeht din Călărași. Aceat Cofltcr aia acuzat, că »’ar fl Jftcut vinovat de mai multe neregu- larităt.1 în calitate de administrator si sub-comman­­dant al regimei­tului. Tradus înaintea consiliului de­­ războîi, el a fost pedepsit foarte uşor și nu pentru fapte infamante. Această quasi-adhiltare a 8tip?raft atât de nmic pe viitorul ministru de războiu, că a chiemat pe jude­cători la comandament, î-a mustrat si i-a pedepsit a­­poî cu o ^ștergere de pe tabloul­­de Ina­ntare pe un oare­care timp. Pentru I­. Budișteanu, tribunalul militar e la or­dinele sotilor si D­va a pedepsit pe judecătorii cari au crezut altmintrelea ca dlusul. Ușor se poate vedea op baîjocoră trebuie sa fie justiţia militară sub un ministru, care în calitate de simplu comandant, de corp, s’a substituit, tribunale­lor militare, si a pedepsit pe nişte ofiţeri superiori, carî au avut naivitatea să creadă că sunt a­colo paşi, ca să judece, pe când în realitate rolul lor era de a îndeplini o simplă formalitate. Acest rol l-a jîâţc­­s de sigur consiliu! de războiui e?.r«' pe sub-locotenentul Ţ'ăra­nu si ast­fel se explică sălbătăcîa hotărâreî «ale. Sfinx­ -----------------------------------------------’ ■ Situaţi­i în bulgaria Ferdinand şi Lolsasssff. — Diplomaţii rwşî. Planuri semi-oficiiiîe.­­ Situaţisiîîeai PHsstiaâiSS Ferdinand. Fe**iS,rî5S,r!! S5 Lofoamoff Moartea prinţului Lohfifioff, a turburat liniştea prinţului Ferdinand al Bulgarfil şi a miniştrilor săi. Căci dacă Ferdinad este astăzi recunoscut de către Rusia ca prinţ bulgar, un­ buc să mul­ţămiască numai amiciţiei şi tactului­ decedatului cancelar rus. Ţarul Nicolae se împăcă cu Ferdinand, fără a-i cere nimic în schimb, în contra voinţei tutu­ror politicianilor ruşi, şi în urma inzstenţelor lui Lobanoff. Acest succes pentru Bulgaria, făcea parte din planul politic al prinţului Lobanoff. Cu moartea sa însă, pare că şi independenţa in­ternă a Bulgariei a murit. Diplomaţii nuşi Intr’adevăr, prinţul Lobanoff a lucrat, în ches­tiunea bulgară, în, contradicţiune cu toţi diploma­ţii ruşi. Pe cînd Lobanoff susţinea din răsputeri pe Ferdinand şi credea că cea mai bună poli­tică rusească în Bulgaria, ar fi abţinerea Rusiei de la ori­ce amestec în afacerile interne ale bul­garilor, cei­lalţi politiciani, în frunte cu însemna­tele gazete ruseşti: Nord, Petersbursky Wiedo­­mosti, Novosti, etc., etc. susţineau şi susţin şi a­­cuma, că Rusia nu trebue să lase pe bulgari şi în special pe prinţul Ferdinand, să lucreze după propria lor iniţiativă, ci sub influenţa direc­tă a agenţilor Rusiei. Spre acest­ scop, toţi diploma­ţii ruşi, propun amestecul direct al Rusiei în a­­facerile bulgare şi punerea armatei, bulgăreşti sub conducerea ofiţerilor superiori ruşi. Pentru a masca însă această tutelă rusească, s’a propus primirea, în rîndurile armată bulgare, a mai multor ofiţeri bulgari refugiaţi în Rusia in urma d­etronărei prinţului Battenberg. Planuri semi-oficiale Cit timp trăia Lobanoff, toate aceste planuri făceau­ parte din domeniul politicei semi-oficiale; ele exprimaţ­ numai dorinţa claselor dominante din Rusia. Cu moartea lui Lobanoff, care a fost singu­rul apărător al prinţului Ferdinand, planurile mai sus menţionate, devin o dorinţă oficială a guvernului rus, aşa că prinţul Ferdinand se gă­seşte astă­zi la începutul unei nouă ere politice. El va trebui, de acum înainte, ori să se supue pretenţiunilor ruseşti, devenind ast­fel un Cinov­­nic rusesc, ori să se opune voinţei oficiale a Ru­siei şi, să schimbe sistemul politic, pe care de la căderea lui Stambuloff, l-a inaugurat în Bulgaria. Situaţiunea prinţului Ferdinand Atît prima, cît şi a doua cale sînt­ pline de cele mai mari greutăţi pentru prinţul Ferdinand; căci, ori se supune orbeşte Rusiei şi devine odios bulgarilor şi în special armatei bulgare, ori o­­punîndu-se Rusiei, se expune la o detronare si­gură, din cauza n mulţimei de agenţi­­ ruşi, cari se află împrejurul şi în intimitatea palatului prin­ciar din Sofia. Prin moartea lui Lobanoff, situațiunea prințu­lui Ferdinand a devenit foarte nesigură. Val. --------------------------------------------------------­ B8 ce n’am «devenit» artist Monolog De ce n’am devenit artist... De ce? Şi aveam toate însuşiri­e... îmi rădeam mus­tăţile, Sim­i lăsam părul lung, iaşi albăs­­tream bărbia, fii trecusem pragul Teatru­lui Naţional. Pascaly mă bătea pe u­­meri şi-mi zicea: (Imitează vocea lui Pa­­s­­caly), băiete, ai talent! Dimitrîade mă lua­ de mina, şi-mi spunea: (Imitează vocea lui Dimitriade), tinere, ai talent! Millo, chiar Millo, îmi spunea tremurînd : (imitează vo­cea lui Millo), amicul meu, eşti cel mai talentat tînăr!... Eu­, vă închipuiţi... Emo­ţie... Fericire... Mersi musiu Pascaly, mer­si musiu Millo, mersi ţaţă Froso! îî zi­ceau. Şi lu Madam Sarandi... îmi tre­buia un­­rol, ca să ies în evidenţă. Un rol mic, nu ţnaî mult... Se repeta marea piesă istoricii Turnurile Parisului..... Cinci acte, opt­spro­ze e tablouri, bătălii, corăbii, ţărani, ţărance, popor, soldaţi. Ce de tevatură! Coruri noul, costume noui de Hie Berger, muzică nouă--» Aşa piesă mai rar ! Literară, nu alt­ceva... Directorul Teatrului mă chema şi’mîzise : TănăSăphe, la tine mî­ e nădejdea. Pentru piesa asta îţi dau un cuvînt, numai unul; dar săi zici bine. In actul al douilea, după ridi­carea cortinei, trebue să intre regele Fran­ţei, în sala tronului. Tu, îl anunţi, — zice el. Ai să strigi: Regele ! Dar să nu pro­nunţi ca adormiţii, nici ca ăia cu mămă­liga’ ’n gură.—Am înţeles, îî răspunsei eu. —Iţi dau o săptămmnă de zile să repeţi— zise el.* O săptămînă de zile! Şeapte zile, ca să învăţ un singur cuvînt.A­iţii m'am pus pe repetiţie şi pe exerciţiuri : Regele ! Regele ! Regele ! (încet) Regele! (Iute) Re­gele! (Maestos) Regele! (Piţigăiat) Re­gele! (Gingav) Regele! (Scandal) Regele! La birt, ziceam: Băiete, o listă de bu­cate mai repede, Regele ! O sticlă de vin, Regele! Franzela, Regele ! Mai repede, Regele ! Supa să fie mai ferbinte, Regele ! E prea multă, Regele ! Voia să plătesc, Regele! Salutare, Regele! Băiatul de la birt să uita la mine curios. O fi zis : Ăs­tuia îi lipsește o doagă! Pe drum cu cine mă întîlneala îî ziceam : Bună ziua, Re­gele ! Ce mai faci ? Regele ! La revedere, Regele ! Vă închipuiţi ce ziceau amicii. Un vardist s’a luat după mine într’o zi şi io a urmărit o bucată bună. Vorbeam sin­gur pe drum : Regele ! Regele ! Regele ! Acasă, unde stăm cu chirie, se luaseră de gînduri. La cafenea , dă’mî o cafea, Re­gele ! Să aibă ca o ide­e de coniac, Re­gele ! La văcsuitorul de ghete, la croitor, la băcănie, în toate părţile acd aş lucru. In fine ziceam cuvîntul Regele, cu atîta talent, cu atîta justeţe, cu atîta siguranţă, în­cit eram sigur de cel mai mare succes. Viitorul meu atírna, d’un cuvînt! An­gajat la Teatru Naţional cu leafă bună. Pe urmă societar ! Ce de av­itagiî! In relaţii cu comitetul teatral : oameni lite­raţi, autori, muzicanţi, pictori. Intse co­riste. Ce fete frumoase : blonde, brune, şatene.... Şi ce fete bune ! Cu artistele la taifas în foai­e. Ce ochi ! Ce braţe! Ce curte! Aer partiamat de Germandrée, de opoponat, de fucşunele.... * In fine, seara de reprezentaţie sosi. De la şapte eram la teatru, grim­at, perucat, cost­inat. Aşteptam între culise să-mi vie­ rîndul să intru. îmi admiram chiuloţiî şi jabourile. Ce stoic ! Ce eleganţi ! Pom­pierii se plimbau pe lîngă mine şi mă priveau cu coada ochiului. îmi făcusem un chip. • Umerii obrajilor roşii pînă după urechi.... Băiat frumo­u Aşa se grimează în teatru cei c­ai vor să pară frumoşi. Şi ce perucă ! Blondă, numai inele. Mi-o a­­șezase bîetu Mahau.­r cum știe el mai bine. Păream scos din cutie; păream cu totul altul. îmi cam bătea inima. O fată, o Domnișoară de la Curte, trecu repede și mă lovi cu cotul. Ii plăcusem. O aș­teptam să se mai întoarcă ca să-i spui vr’o obrăznicie, două. Sila era plină de public. De m’ar aplauda ! îmi ziceam eu. La galerie se bateau doui mitocani si toate privirile se îndreptase spre ei. Ce rîsete. Nu mai da nimeni atenție la ce spuneau actorii pe scenă. Pascaly era superb : «Fii blasfemat! Maledicţie ! Copiii mei!»exclama el teribil. Actul I se jucă bine. Cînd se ridică cortina la actul al II-lea, regisorul stai dete brîncî în scenă. Intrai şi­ strîgaî cu glas tare : Regina ! A doua zi am cerut o funcţie la Regie. D. Teleor.

Next