Adevěrul, noiembrie 1896 (Anul 9, nr. 2674-2697)

1896-11-01 / nr. 2674

1*5 ­ease ani în Noua Calectonie, de unde poate nu s’ar mai fi întors. Arton a rămas dlar în Franţa, spre frica băr­baților poliţiei francezi compromişi în afacerea Panama. m. G. v. •------------------------5H-SSK------------------------­IMPRESIUNI şiPATrAVRE Sib iu«si(3epi!e Iată că pe ziua de azi devin dramatic. In adevăr, e un fapt trist dar interesant fre­­cvenţa aceasta a sinuciderilor şi a dramelor a­­moroase. Da cîţî­va ani, nu-i zi în care presa să nu înregistreze că s’a întîmplat fie vre-o dramă amoroasă, fie vre-o simplă sinucidere, înainte rar se întîmpla așa ce­va. Azi faptele a­­cestea devin așa de dese că sunt banale, că aproape nu mai impresionează pe nimeni. Cu toate acestea ele merită a fi studiate din punctul de vedere al stărei sufleteşti a tine­rime! noastre.­­ Generaţiunea care a făcut pe 1848, era o generaţie de entuziaşti, cari erau în stare să-şi sacrifice viaţa pentru o ideie, pentru cauza sfintă a naţionalizmului sau a in­dependenţei patriei. A venit apoi alta mult mai practică şi mai puţin morală, care alcă­tuieşte azi pătura conducătoare a ţarei, lipsită de ori­ce ideal, de ori şi ce entusiazm, ge­neraţiunea practică de „juisori“. Am venit noi după aceasta, noi aceia cărora le revine meritul de a fi adus cîte­va idei, de a fi dat un ideal, de a fi readus entuziasmul tinereţei noastre. Nici generaţiunea de la 1848, nici oamenii practici de azi, nici generaţiunea socialistă nu au­ putut gîndi la sinucid sau la drame de amor sentimentale. Aveau alt­ceva mai bun de făcut. A trebuit ca să vină genera­­ţiunea actuală, lipsită de ori şi ce idei, ener­vată şi fără de voinţă, care umblă dezme­tică şi căreia îi lipseşte chiar şi putinţa „de a voi“. Un tînăr amorezat nu este în stare să-şi suporte durerea de a nu poseda pe a­­manta inimei lui. El nu are alt derivativ, nu poate găsi uitarea patimei în altă parte, în alte preocupaţiuni. E laş înaintea durere!, in­capabil să lupte contra prejudiţiilor şi adver­­sităţei şi atunci, în suprema enervare îşi dă sie­şi moartea, dacă nu ucide şi pe aceea pe care el este prea laş ca să o răpească sau să­­ facă să facă scrupulele şi frica de „ce-o zice lumea“. Tinerii aceştia tragici, cari părăsesc viaţa prin sinucidere, cari devin criminali înainte de a muri, dovedesc o stare de suflet îngri­jitoare a generaţiunei care se ridică. Nu am pretenţiunea a o cerceta într’un spaţiu aşa de strimt, dar o semnalez şi o supun ju­­decăţei tuturora şi în special a acelora cari se ocupă de cercetarea stărei sufleteşti a omului de azi. Chiţibuş. ------—...............— --------------------—• - Os stă în uiris Iul Bismark BERLIN, 30 Octombrie.—Reichstag. Centrul a prezintat o interpelare! întrebînd dacă în a­­devăr a existat un tratat secret pînă la 1890 între Germania şi Rusia ; şi dacă a existat, cari sînt evenimentele cari au împiedicat reînoirea Iul şi care a fost inflaianţa publicaţiunilor re­cente în această pr­ivinţă asupra relaţiunilor Germaniei cu tripla alianţă şi cele­l­alte pu­teri ? ........................... .......- --------------------------------­ Vijelii şi inmndaţiuni CETTINGE, 30 Octombre. — O vijelie te­ribilă s’a dezlănţuit asupra Muntenegrului. Sîurile şi lacul Scutari au inundat mai multe oraşe şi sate. Toate coamnicaţiuniie sunt în­trerupte. BELGRAD, 30 Octombre.—In urma p!«ilor mari se semnalează inundaţi­uni în Serbia Oc ­cidentală. ------------------------3 HB 9H 1-----------------------­ Papa şi Menelik ROMA, 30 Octombrie.— Osservatore romano publică nişte scrisori ale papei şi ale lui Me­nelik. Acesta răspunzînd papei, care cere libe­rarea prizonierilor, zice că ar vrea să satisfacă dorinţele papei, dar că este împiedecat de Ita­lia care declară că vrea pacea, dar care con­tinuă să lucreze ca și cum ar fi în rǎzboiu. Menelik a asigurat pe papa asupra condițiu­­nilor prizonierilor. ------------------------+3AASS------------------------­ VINERI 1 NOEMBRIE 1896 CRONICA O descoperire importantă Ziarele gălăţene ne vorbesc despre vi­zita ce a făcut acelui oraş D. Stoicescu, cel mai nostim ministru din cabinetul li­beral, bine­înţeles, după D. Palladi. Cu această ocazie, ministrul lucrărilor publice, care e de profesie avocat şi de fel din Ploieşti, a făcut o descoperire din cele mai importante. Auzind că s’a făcut o linie­­de drum de fier de la Galaţi la Bujor şi că nu a fost dată încă circulaţiunea, ministrul a luat pe Fulger, pe Nicorescu şi cinci­zeci de negustori şi a dat apoi ordin să se pregătească un tren compus din va­goane «şease cai, 4o de soldaţi», cari să-i ia pe toţi şi să-i transporte cale lungă să le ajungă. Trenul a mers regulat pînă la un loc, unde ministrul porunci să stea. Se dădu jos în cîmp și interpelă pe ma­şinist : —■ Este gară aci ? — Nu este, excelenţă. — Care va să zică, nare omul nici unde să-șî dreagă frizura. — Nare, răspunse maşinistul, pe cînd Fulger, Nicorescu şi negustorii afulgerau cu ochii pe distinsul bărbat. — înainte. Şi trenul plecă din ordinul lui Domnu Stoicescu. Şi iar îi opri ministrul ploieştean şi iar vorbi cu maşinistu. — Aci este gară ? — Nu este. — Devine adică, cum că dacă nu-i gară nu-i nici şef, şi dacă nu-i şef nu se poate găsi cozmetic măcar de o un­soare. — Este, răspunse maşinista. — Ce ? — Unt-de-lemn de maşină. — îndărăt, ordonă excelenţa. Ajungînd la Galaţi, D. C. I. Stoicescu convoacă pe ingineri la un banchet şi le spune, netezindu-și frizura: — Am circulat cu un tren pe o linie care n’a fost dată circulaţiei și am des­coperit că nu putea fi dată circulaţiei, fiind­că... n’are gări... Beau acest pahar în sănătatea tuturor. In studiu, o tragi-comedie: Cruzimile arma­telor franceze in Madagascar sau Dragoste cu sila. Sila şi listele de prosem­pţiune sunt înlocuite de generalul Oalieni şi de puştile civilizatoare ale soldaţilor francezi, o bucată clasică pen­tru victimele insomniei. Vinurile artificiale, în sfîrşit Alianţa franco-rusă, sau mijlocul de a cheltui 8 milioane în 5 zile, fantezie de Alex­andru al IlI-lea, revăzută şi corijată de Ni­­colae al II-lea. Căci trebuie să ştiţi că abia stinse lampioanele şi abia digerate ospăţurile autocrato-republicane şi deja cdi­va turbură­tori bat în pahar şi cer socoteala. O să fie cam sărată nu e vorbă, căci au fost cam sărata plunea şi sarea oferite suveranilor. Judecaţi şi D-voastră, Caviar­a 90 de fr. kile, cînd e a­­tît de săturabil salamul de Lyon, şi sparangel în plin sfîrşit de toamnă, cînd e atît de gus­tos prazul de Normandia! ^ Nu, au să fie plictisitoare şedinţele, şi o să rîdem la Hotel Bourbon cum rîdeţî la Hotel Cen­tral. Arton a înviat din... vii mai zdravăn ca tot­­d’a­una, mai vorbăreţ de cit avocaţii cari îl a­­pără, decis să calce fără milă pe nenorociţii panamiştî din carnetul sau. Christul resuscită­­tor, Christul vindecător de patimi, pe cale de a vindeca un mutizm pînă azi nevindecabil, e preşedinte la tribunalul din Versailles. Sin­tem­ mimai urechi şi... aşteptăm ! Mai aşteptăm pe lîngâ asta cîte­va proas­pete creaţii ale distinsului nostru compatriot Max, care, pînă azi, în debutul său la Odeon (Don Carlos) şi în alte două piese, Britanniens şi Prrses, nu s’a arătat încă mirele artist pe care-l visam ; şi mai aşteptăm ceva : cîte­va succese romîneşti la examenele de internat unde de pe acum, câte­va nume în eseu şi în ea nu se desinează triumfătoare. Şi mai aştep­tăm, vai! o rază de soare, căci de la plecarea împărătescului nostru osspe, cerul, care pe cit se vede nu-i republican, ne îneacă în ploaie. Trimiteţi, vă rog, cu primul curier, pe unul din nenumăraţii monarehi, majori, sau minori de cari dispuneţi, că doar ne va aduce o rază de lumină. Albert Prahoveanu. fls*ton va vorbi DIN PARIS Corespoadenţe postume.- Vl­asset cu Pagelio. — Deschiderea Camere­­!or.-Arton va vorbi. Corespondenţe postume Dacă cum­va cei răposaţi întru Domnul ci­tesc cite odată gazetele, apoi ştiă ea vre-o două, şi încă poeţi, şi încă mari, cari murmu­ră groaznic la dreapta Tatălui. Sărmane Musset, sărmane Hugo, de ce vi se mai tulbură memoria cu evocări retrospective de trădare şi de adulter ! Căci îndoială nu mai încape şi biletele parfumate căzute în mîna ui­nui editor care îşi cunoaşte meseria, au luminat pînă la transparenţă ilustrele alcovuri. Aflaţi dar, că într’o Luni de dimineaţă, autorul Luni­lor (Sain­t-Beuve) a făcut marţ în dragoste pe Victor Hugo ; că mare critic cum era, a pus în­­tr’o foarte critică poziţie virtutea nevestei prie­tenului, pe poet el însu­şi şi posteritatea chiar, nemulţumită de cea de a doua coroană de pe fruntea poetului, încoronat de Academie la 18 ani şi în cor....onat la vre­o 40, de jumătatea dumisale ! Aflaţi apoi, că George Sand, cântată în al­te­a nemuritoare strofe de Musset, lăsa pe poet să-i scrie Nopţile şi pe un Domn Pagello să i le... cetească ! Trebuie schimbată formula şi fără doar şi poate: fericit în poezie, nefericit în amor !§ Deschiderea camerei Repertoriu sever la Camera deputaţilor ; in­terpelări peste interpelări şi una şi una: Ma­sacrul Armenilor, tragedie de majestatea sa sul­tanul, aspru judecată de critică. S’au distins: Jaurhs (prim amorez, socialist); Contele de Mun (Pere noble, şi încă ce nobil, centrul catolic­); Hanotaux (utilité, ministru al afacerilor străine). Femeile au fost toate la înălţime, şi din loji, din balcoane şi din galerii, s’au stins cu lacrimi de compătimire incendiile de la Constantino­­pole! ---------------------------------------------------------------------------------------­INFORMATIUNî IV o in­ agitaţii Foşii­ dizidenţi. -Isganirea 9-lal Pai*­ladi.— Foştii Vernescani.— Atitu­dinea In Cameră. In sinul partidului liberal se încep nişte noul agitaţii. Elementele deosebite cari s’au grămădit în jurul D-luî Sturdza, în a­­jun şi după venirea sa la putere, nemul­ţumite cu situaţia pe care le au creiat-o ve­chii liberali, încep să se agite. Acum nu e vorba numai de lupta din­tre tineri şi bătrîni, dintre flevişti şi ocultă, ci au mai intrat în arenă foştii dizidenţi şi foştii vernescanî! Foştii dizidenţi Cînd s’a înscenat eliminarea din minis­ter a D-luî Fieva, pe buzeie tuturor erau cuvintele: — Se eliminează, un fost dizident. Faptul însă că râmînea în minister D. Palladi, un fost si abila exploatare a actelor de independenţă săvîrşite de D. Fieva faţă de partid, au produs un con­­tra-curent, şi raaî toată lumea a început să vadă în eliminarea D-luî Fieva, pur şi simplu ruperea unei tovărăşii care nu pu­tea să mai dureze din cauza deosebire! de temperament. Szgeeairea B-I&ai Palladi In dată insă ce al douilea ministru iz­gonit din minister a fost D. Palladi, şi al treilea care va fi mazilit e D. Poni, toţi s’au convins că Oculta voieşte să rămîie singură la putere, că ea nu mai primeşte să împartă foloasele putere­ cu cei cari au îndepărtat-o acum opt ani de la guvern. Şi dizidenţii au început să se agite. Ei încep deja să vorbească de colectivişti şi dizidenţi. De alt­fel, nici n’au mai rămas în jurul guvernului dintre foştii dizidenţi, de­cît numai D-nul P. Grădişteanu, Pană Buescu şi fraţii Lecca. Foştii v«pne»o»8îî Se ştie că în ultimele zile ale guvernu­lui conservator, fostul grup vernescan s a despărţit în două. O parte a trecut la conservatori, iar alta s’a dus la liberali. Odată cu vernescanii, s’a dus la liberali şi D. Gr. Păucescu. Se înţelege că toţi aceştia se aşteptau să li se facă o situaţie mai bună. Şi nu înţelegem prin situaţie mai bună, o si­tuaţie materială, ci un rol politic mai important. Ei au fost însă sistematic asvîrliţi de o parte. Nici­o­dată oamenii lor mai de va­loare nu au fost consultaţi. Liberalii îi consideră ca pe nişte oameni cărora le-a facut pomană cu cîte un loc în Cameră şi cari nu mai pot cere nimic. Această situaţie nu le convine de loc foştilor vernescanî, şi nici nu vor să se facă solidari cu actele D-lui Sturdza şi cu modul cum conduce ţara guvernul li­beral. De aceea eî vor începe prin a-şi spune cuvîntul asupra situaţiei. Sin­uan­tea In Cameră In Cameră, vernescanii se vor forma în grup şi vor combate guvernul în chestia Ghenadie. Şefii acestui grup vor fi D-nii Păucescu şi Al. Enacovicî. Prin urmare, pe lîngă cei vre-o 25 de dizidenţi, guvernul va avea în contra sa, în vii­oarea seziune, şi pe vernescanî. Situaţia se încurcă din ce în ce mai mult şi aceasta numai graţie exclusiviz­­mului şi spiritului de castă ale Ocultei. .................................D. In privinţa ordonanţei în afacerea Ghe­nadie—Voinţa Naţională, aflăm următoarele de la o persoană în măsură de a şti ce se petrece în cercurile judecătoreşti. Afacere­a e cu totul terminată. Dosarul a fost pregătit şi nu se aşteaptă de­cît ordi­nul D lui Eug. Stătescu, ministru de justiţie, pentru a se şti cum trebuie să se facă or­donanţa. D. general Budişteanu va pleca săptămîna viitoare la Sinaia, pentru a supune regelui ra­portul asupra stărei armatei, constatată cu o­­cazia inspecţiilor făcute de generalii inspectori la toate corpurile de armată. Circulă swessesi că regele au­zind de petiţia pe care coa­servatorii­­ o vor înmâna peste cîte­va zile, la chestia Groena­­die, şi citind acesta petiţie, ar fi comunicat O liă Sturdza zi­lele trecute, la Sinaia, că ar fi Isin® să a® rezolve această chestiune, Smaisai® da­c­ă ajung® petiţia în mină. Aceasta pen­tru a se trata necesitatea de a porni rezolvară® chestiei de la palat. Pînă Asians guvernul n’a lăsat nici o hotărfre» S’au dizolvat consiliile comunelor Ciuşlea, din jud. Putna , Colibaşi, Ilfov, şi Brastăvăţu, din jud. Romanaţi. D. Cantacuzino, ministrul de finanţe, va face în cursul săptămînei viitoare o în­semnată mişcare în personalul ministeru­lui de finanţe. D. Şt. Sihleanu, secretarul general al minis­terului de instrucţiune, întorcîndu-se din con­cediu, şi-a reluat funcţiunea cu începere de azi. Din Bruxelles se telegrafiază că zece­ mii de so­cialişti au­ făcut alaltderî o manifestaţiune în faţa palatului regal, pentru a expune regelui sta­rea nenorocită în care se află clasele muncitoare. Regele refuzînd de a primi pe socialişti, poliţia­­i-a împrăştiat. Socialiştii s’au retras atunci, into­­nînd cititele revoluţionare. D. Cătuneanu, prefectul judeţului Buzău, a venit la Bucureşti şi a pus toate stăruinţele pe lingă cîţî­va miniştri ca să influenţeze pe lîngă D. Sturdza să nu dea afară pe fratele său, secretarul ministerului de domenii. Am anunţat deja că la Iaşi a început con­cursul pentru ocuparea catedrei de finanţe, din nou cre­ată la facultatea de drept din Ca­pitală. Pentru această catedră concurează D-nii M. N. Sculescu, N. Xenopol, Se. Arion şi alţii. D. N. Xenopol s’a retras după prima probă, adresînd preşedintelui juriului următoarea scri­soare : Domnule preşedinte, Aflînd din Zvon public ca D. M. Seulescu, un­­nul din concurenţii la catedra de finanţe pe lîngă Universitatea din Bucureşti, a fost hărăzit la intîia probă orală ce s'a ţinut Luni, 28 Oc­tombrie, cu o notă mai mare (96/7) de cît aceea ce mi s’a dat mie (9­7) ceea­ ce constituie o vă­dită nedreptate, am onoare a vă declara că mă retrag de la acest concurs, nevoind prin prezen­ţa mea a recunoaşte un mod greşit de apreciere al cunoştinţelor şi felului meu de expunere a materiei. Primiţi, etc. S3. JCeaop©! In cercurile liberale, chestiunea remanierei ministeriale e numai o chestie de timp. Această remaniare se va face cu cite­va file înainte de deschiderea Camerelor. Mîine, Vineri, 1 Noembrie, înaintea secţiu­nei a 2-a Curtea de Apel din Capitală se va judeca apelul făcut de Mihail Georgescu con­tra sentinţei trib. de Ilfov prin care a fost con­damnat la maximul pedepsei pentru atentatul cu vitriol săvîrşit asupra D-rei Stelorian. Geor­­gescu va fi apărat între alţii şi de D. avocat Danielopol. In consiliul de miniştri ce s’a ţinut ori la ministerul de interne, s’a dezbătut în­tre altele şi chestiunea dizolvărei consili­ilor judeţene. Pînă acum au fost dizolvate consiliile judeţene de R -Sărat, Brăila şi Tecuci. In cursul săptămînei acestea vor fi di­zolvate 12 consilii judeţene. D. Giani, inspectorul administrativ care a ple­cat aseară la T.­Severin pentru a ancheta mai multe abuzuri făptuite la primăria acelui oraş, a telegrafiat azi după amiaza D-lui Stolojan că din primele cercetări a constatat neregularităţi şi că nu se va putea întoarce în Capitală de­cîî peste cite­va zile, de­oare­ce există o complectă destrăbălare la primăria de acolo. Ministerul de Interne a­ aprobat budgetele co­munelor Caracal, Ploieşti şi Fălticeni. Consiliul de reformă al armatei, întrunit sub preşidenţia D luî colonel Grămăticescu, a re­format pe căpitanul Vlangali, din reg. 6 Mihai­­ Viteazul. ECOURI Vineri, 1 Noembrie viitor, la ora 1 p. m. A­­cademia Romînă va ţine şedinţă publică. Se vor face următoarele comunicări : D-nii N. Ionescu, Comunicări archeologuse; D. C. Olănescu, Despre originea teatrului, și D. V. A. Urechia, Comunicări de documente. ---------------------------------------------------------­ Destăinuirile lui Bismark Secrete militare. — Hspoa^t®!® mili­tare. — Consecinţe itsfio­­râtoar®. Oficiosul maghiar „Pester Lloyd“ scrie ur­mătoarele cu privire la destăinuirile lui Bis­­mark : Dacă Rusia ar fi fost „provocată“ de către Austro-Ungaria, Germania ar fi păstrat o neu­tralitate bine-voitoare faţă cu Rusia. Cami sînt criteriile provocăreî ? Se va zice poate : prio­ritatea celui ce trimite mai întîi declaraţiunea de rǎzboiu celui­l’ait. Aceasta însă nu este a­­devărat. La 27 Aprilie, 1859, Austria trimesese de­­claraţiunea de rǎzboiu în cuartierul general al armatei sardintzi, care împrejurare organele lui Cavour o folosiseră, spre a înfăţişa pe Aus­tria ca atăcător, pe cînd în realitate Franţa şi Sardinia au provocat războiul. Ca oare­care abilitate, aşa dar, cauza războ­iului se poate suci ,­ învîrti aşa precum o vrei. In cazul de faţă deci, n’ar fi fost greu pentru principele Bismark, a înfăţoşa pe Aus­tro-Ungaria ca parte provocatoare şi a păstra o neutralitate bine-voitoare faţă cu Rusia. Iar de la punerea în practică a acestei bine-voi­toare neutralităţi, date fiind simţimintele de credinţă către tractate faţă cu monarchia noas­tră ale prinţului Bismark, ne puteam aştepta la cele mai mari infamii. Secrete militare De cînd cu încheierea alianţei între Austro- Ungaria şi Germania, se dezvoltase între am­bele state şi din punctul de vedere militar re­­laţiuni aşa de intime, în­cît cei din Berlin au pătruns adînc nu numai în împrejurările mo­mentane ale Austro-Ungariei, ci şi în acele mă­suri secrete, plănuite pentru eventualităţi anumite. FOIŢA ZIARULUI «ADEVER­UL 475 P­RIN CEIMA PARTEA A PATRA JUSTIŢIE SUPREMĂ I noapte® ei© — Sosesc, mamă, sosesc!... încă puţină răbdare, căci nu sînt de­parte... Şi astă seară, cînd am îngenunchîat în biserică, Maica Domnului mî-a zis, arătîn­­du-mî pe copilul său : — Se va întoarce şi al tău!... Speră!, se va întoarce!... Ultimele cuvinte abia se auziră, din ca­uza distanței şi a vîntului serei. Acum grupele trecuseră... La întorsătura aleeî, umbrele adorate dispăruseră! Christoval, în genunchi, bătîndu-i inima să-l înăbuşe, săruta urmele pașilor Edithel şi murmura: — O, mamă... Sfintă mamă . ..Tu, pe care te credeam moartă și pe careD-zeu mi-a păstrat-o... Ai dreptate... fiul tau s’a întors­­. După o jumătate de oră, Edith, în fața altarului iluminat, în mijlocul rugăciunilor ei arzătoare, își ridică fața. La două pași departe de dîasa, un necu­noscut o contempla în extaz. Era tot Monte-Léone. Fața lui era întunecată ca noaptea, părul mai negru de­cît aripa corbului, iar în ochii săi de culoarea cerului, era o ex­­presiune stranie, o dulceață atît de tur­burătoare, în­cît biata femeie tresări. Atinse cotul Genevievei, pierdută și ea în rugăciuni!.. — Zizetta!... Privește, îi zise, arătîndu-î pe Christoval cu ochii. Și numai de cît adăugă : • — Ce ochi frumoși­­. Ai zice că sînt ochii lui Mihai !... D-ra Berthier se uită, în adevăr, la a­­cela pe care i-1 arata mătușa-sa și răs­punse foarte convinsă: — Oh ! nu-î seamănă !... Slujba continuă. O atracție neînvinsă o făcea pe Edith să întoarcă mereu capul, și nu putea să-șî ia ochii de la Monte-Léone. Sosi momentul de a se da anafura. Din obiceiurile ei din copilărie, Gene­­vieva păstrase două. In zilele de sărbători mari oferea plinea blagoslovită și mai tîrziu făcea chetă. Cînd întinse către Monte-Léone tava de argint cu anafură, spre bucuria tuturor, Christoval luă și el; își făcu semnul cru­cei înainte de a duce plinea sfințită la gură, și­ zise: — Nu rostiți, D -ră, vechea urare pro­vensală, pentru străinul care trece?..­. Atinsă şi ea de expresiunea ochilor săi, văzuţi acum de aproape, se opri şi cu toată solemna majestare a momentului şi a locului, întrebă: — Ce urare ? Foarte încet, cu o voce par’că ar fi fost de pe cea­laltă lume, el răspunse: — Să-ţî fie dulce ca mierea stupilor noştri, întăritor ca vinul podgoriilor noas­tre , să-ţi aducă fericire şi să-ţi înlesnească realizarea celei mai scumpe dorinţî!... — Amin, răspunse Genevieva turburată pînă în adîncul sufletului. Se întoarse la locu­i, neîndrăznind să-i spună mamei sale adoptive despre em­o­­țiunea ciudată ce simţea. Cumedicarea se facu. In câmpiile provensale, unde credinţa creştină s’a păstrat, Crăciunul e una din sărbătorile în care toată lumea se împăr­tăşeşte. Am­oniul ţinut de o mînă de artist, scotea nişte melodii dulci cari mişcări inimile. Cu o reculegere nesfârşită, femeile se ridicară cîte trei și se apropiară de sfintă masă. Monte-Léone era nevoit să-șî ascundă între mîini obrazul scăldat de lacrimi. — Nu se gîndesc de­cît la mine, își zicea el. Doamne, fă ca prezența mea să n’o u­­cidă pe mama ! Și o privea mereu... O găsia prea pu­țin schimbată... și era fericit de asta. Și gîndindu-se la aceie luni de moarte anticipată, pe cînd se afla la Lafont, la disperarea lui cînd îi spusese Fontenay că mama lui murise, la anii cei grei de exil, pe cînd își zicea: — Am să regăsesc de sigur pe Sabina, dar pe ea, pe mama, n’am s’o mai văd. Inima îi izbucnea de fericire şi bucurie. Ei! da, era acolo, la douî paşi şi în cite­va ceasuri, a doua zi, o să-l cunoască, are s’o strîngă în braţe. Se produse o mişcare. Christoval înălţă capul şi căzu din pa­radisul în care îl dusese gîndurile sale. Genevieva era în faţa lui, prezintîndu-i o pungă de catifea roșie, privindu 1 cu o­­chii ei negri și dulci, ochii Noretteî... Turburat pînă în suflet, pîerzîndu-și ca­pul, Monte-Léone scoase portofoliul din pozunar, luă un pachet de bilete de dce o mie de franci și-i întinse fetei, zicîndu-î cu vocea lui de altă dată, vocea lui na­turală pe care nu se mai gîndea s’o schimbe : —­ Pentru săracii tăi, dragă Zizetta !.. Ea gemu ușor și murmură : — Mih...! Și fără să poată isprăvi vorba, căzu pe pietre, ca o floare tăiată de­odată. Christoval se repezi și o ridică. Voi s’o pună pe scaun. Dar persoanele cari îl înconjurau, se repeziră gramadă și se produse o zarvă mare, o emoțiune vio­lentă. — Ce este?.. întrebă Edith, privind instinctiv pe Monte-Léone. O femeie zise tare: — D-reî Genevieva i s’a făcut rău. Par’că-i moartă. Baroneasa se ridică numai de cît. Cînd ajunse lîngă fica eî adoptivă, Christoval, cu o solicitudine nesfirșită, îi freca tîmplele, și-i dedea să respire din­­tr’o sticluță de formă bizară pe care o purta vecinie cu ei. — Ah! Dumnezeule, zise Edith, ce s’a întîmplat ?­­— Nimic primejdios, răspunse prințul. O sincopă pricinuită de căldură și mirosul acestor flori, care e foarte violent. Această voce cu inflecţiunile şi conso­nanţele ei străine, se păru că produce o decepţiune profundă baronesei Berthier. Prinţul continuă : — Nu trebuie să vă înspăimîntaţi. De alt­fel, Domnişoara îşi revine în simţiri. In adevăr, Zizetta deschidea ochii ei frumoși, plini acum de o duioșie nesfrijită. Se uită la Monte-Léone, apoi la toți cei ce o înconjur­au și zise : — Unde i acela care mi-a vorbit adi­neauri ?... Monte-Léone, stăpânindu-șî emoțiunea strașnică ce-l cuprinsese, răspunse cu vo­cea lui străină : — Eu sînt, D-ră... — D­­a?.. zise și mai dezamăgită de­cît Edith; nu e cu putință!.. — Ce vrei să zici, Zizetta ? întrebă ba­roneasa, albă ca o luminare. (Va urma)

Next