Adevěrul, noiembrie 1896 (Anul 9, nr. 2674-2697)

1896-11-26 / nr. 2694

multe calităţi, dar o elevă care îi e cu totul supusă. Aştept să mai văd pe D-ra Mihăescu şi sunt sigur că dacă va juca cu mijloacele şi cu tem­peramentul D-sale, va avea mai mult succes. O dovadă că putem aştepta de la D-sa să devie o bună artistă, este că a reuşit să zică lucruri din cele mai grele cu fineţa cu care le spune D-na Romanescu. Am să mă pllng de neglijenţa regisorului. Cortina s’a lăsat prea tîrziu­ la actul al 2-lea şi aceasta a ucis o scenă de efect a debu­tantei. Să mai vorbim de decoruri şi costume? De prisos. I. C. R. Salvatoarea mea Alută, fiică a Oltului şi stăpînă fericită a pi­soiului botezat Ţircovnicu, salutare ţie ! Salu­tare şi eternă recunoştinţă că m’am scăpat din grea belea. Era tocmai momentul tragic. Lingă Capşa, po­porul Capitalei dăduse piept cu gardiştii, piaţa Teatrului era plină de lume şi mie, pigm­atorul îmi striga zăpăcit: materie, Dom'ie, că 'ntîrziem. Strănepot al lui Traian, în vine cu globule de faiage roman, amator deci de spectacole gratuite şi de scandaluri pe veresie, Chiţibuş, în aceste momente cînd sîngele curgea, era me­nit să stea în redac­ţie şi încă să aibă descris un subiect vesel. Dacă sş fi poiet, aş începe să fac com­paraţii şi ’metafore . Cum voiţi ca să sa audă cîntecul privighetoarei, cînd furtuna este des­­lănţuită ? Glasul lirei este amuţit la glasul t­ri­bil al armelor Manh­elier ! Pas’ ţie, po­ete, să mai cînţî farmecul amantei tale, cînd oraşul este în revoluţie şi cînd D Paul Statescu stă la pos­tul sau din piaţa Teatrului. Nu sînt polet, însă, şi mă mărginesc să spun că eram să dau dracului pe paginator şi pe toţi ziariştii, şi mă găteam să plec pe piaţa Teatrului, cînd factorul poştal mi-a adus scri­soarea ta providenţială. Aluta, scisoarea tăcu care nu mă unesc în toate privințele, dar care era bine scrisă, plină de spirit şi care dove­dea că Aluta ştie să mînuîască pana cu mă­estrie. „ Speriat, paginatorul a voit să mă mai plic­tisească. — E prea lungă, Dom’le. _ Lungă scurtă, asta­ î și m'am dus la lo­cul, în adevăr al sinistrului! de­oare­ce pompele începuseră a funcţiona şi a face să se răcească entuziasmul cetăţenilor. Nu s’a răcorit numai, a îngheţat chiar, de­oare­ce cei udaţi erau imediat transformaţi în statui de ghiaţă şi trebuiau să fugă de pe cîm­­pul de luptă... Esenţialul însă, este că am văzut şi eu şi a­­ceasta o datoresc ţie, Aluto, fică a Oltului şi stăpînă fericită a Traovnicului, căruia, de aseme­nea, îi trimet saluturile mele respectuoase pen­tru el şi neamul lui pisicesc. Aluto! Chiţibuş te asigură de eterna lui re-CU,“ClistiU Chiţibuş. ------------------------*0*«IMÎ----—----------------­ IMPRESIUNÎ ,­ PALAVRE Remaniare ministerială ATENA, 23 Noembrie.—O remaniare minis­terială este iminentă. — Miniştrii de războiri, justiţie şi instrucţiune publică vor fi înlocuiţi. —»—1 S-* ‡ * ’·......... Noul Patriarch CONSTANTINOPOL, 23 Noembrie.—Sino­dul patriarchatului a respins cererea de anu­lare a alegerei Monseniorului Ambrosie, ca mitropolit din Uskub, cu toată protestarea a 50 de familii sîrbești din Uskub. Camera germană BERLIN, 23 Noembrie.—Roschlag. D. Po­­sadowky declară că cancelarul Imperiului are de gînd să prezinte Reichstagului un proiect de conversiune al datoriilor imperiului ca a­­cela prezintat dietei prusiene. Regele Serbiei FLORENȚA, 23 Noembrie.—Regele Serbiei a sosit. A fost primit la gară de primarul o­­raşului, de primul aghiotant al prinţului moş­tenitor şi de o mulţime numeroasă. Armarea Greciei PARIS, 23 Noembrie.— Agenţia Havas află din Atena că Regele a indicat guvernului mă­surile de luat pentru stabilirea unui lagăr per­manent şi pentru chemarea a două clase de rezervă pentru exerciţii. ----------------------bSIAS------------------------­ Dezordine în Franţa BREST, 23 Noembrie. — Noa­ptea trecută, s’au produs dezordine cu ocazia serbărei S-tei Barbe, patroana artileriştilor. Artileriştii au­ străbătut stradele cu sabia în mînă, ameninţînd pe trecători, stîngînd gazul şi rezistînd poliţiei şi patrulelor militare. S’au făcut mai multe arestări. Un sergent şi un a­­gent de poliţie au fost răniţi. Procesul Leekert BERLIN, 24 Noembrie.—Ambasadorul ger­man la Viena, conte d’Eulenburg, a cerut te­legrafiei să fie ascultat în procesul Leekert. El sosește la Berlin diseară. C­R­ONICA Nu ştiu­, n’am văzut Faţă cu gingaşa perspectivă de a da toată ziua bună ziua cu uşierii de la ca­binetele de instrucţie, eroii zhetori de şai­­spre­zece şi şapte­spre­zece Noembrie, au început a da bir cu fugiţii. Dreptul e însă că Pavel Stătescu a fost pus pe geană de la poliţie de către gu­vernul agronomic. El însă, Pavel şi aşa nu se simte sigur şi a făcut declaraţiuni categorice că nu e vinovat de nici un a­­mestec în bătaia norodului în piaţa Ha­lelor, în schilodirea studenţilor la Univer­sitate şi torturarea deţinuţilor de la po­liţie. Această farsă oribilă i-a fost jucată de către Del Serbo, care ocupa onorabila funcţiune de secret la poliţie şi care sea­mănă leit cu Pavel. Şi dovadă e faptul că neamţul săpător de cărţi de vizită, a declarat că a fost scuipat între ochi de un om cu barbă galbenă. Barba lui Del Serbo e galbenă ca gal­benul şofran. D. C. F. Robescu, de asemeni, va do­vedi cu mărturia lui Zaharia că n’a luat parte la nici o măcelărire, de­oare­ce a arătat în ziua aceea Refereul lui Zaharia şi era lipsit de catarama salvatoare. Refereul fără cataramă nu se arată nici­o­dată în public, chiar la manifestaţii cari devin cu bâtaîe. Amîndoui eroii vor jura pe fondurile secrete epuizate, că nu ştiu, n’au văzut nimic. Rămîn Cantuniari, Ionel Antonescu, Romano şi alţi bravi romani cari vor căuta la rîndul lor să arunce vina pe tulburel şi pe Silaghi. Bach MAX LICHTENDORF li v­jab La Pstera Americană, Bule- JpmjkASejp-—r—-, vridui EiisaBeva, Gisrd Hotel cin Boulevaid, Bniureţt Cfel mai însensnat magasin de 4ţ pl­eţîA aţine din ţară. Amse de v­uă- Icari Engleze, Belgiene şi A­­mericane. Carabine cu repetiţie : Winchester, Colt şi Merlin cu 9 15 focuri. Singurul Representant si Depositar al Fabricei H. Pieper de arme patentate „Diana şi Rationnel” neîntrecute în soliditate şi precisie. Grand Prix Paris 1889, Hors Concurs Chicago 1893, peste 50 Medalii şi Diplome de onoare. Arme Pieper sunt garantate pentru încărcare cu pulbere fari fum sau chiar cu 20 grame pulberi neagră firi nici un pericol Vînzare în rate lunare. Tîrgul Cerealelor Brăila, 24 Noembrie, 1896 Griu cant. 71,565; gr. 60 - 547, preț 16.25—8,80 Por. „ 25.250; „ 587,­57®/, „ 5.327,5,05 Orz „ 9,650; „ 44®/* 447, „ 5.077,­Secară „ 2,060; „ 547, 6,75­ Gereale sosite: Pe apă Pe uscat Grîu llectol. 29350 Grîu Hectol. Por. ., 25500 Por. .. Orz I. — Orz n 2000 4000 MARTI 26 NOEMBRIE 1896 INFORMATIUNI In chestia Ghenadie In Parlament. Sinodul.—Intrigile, încurcăturile. Faptul că guvernul voiește să readucă pe Ghenadie a produs o foarte rea impresie în unele cercuri liberale. Un fruntaș liberal spunea ieri: — S’a făcut foarte rau că s’a for­mat acest al douilea guvern liberal. El nu va face de cât să zvârle cu no­roi asupra partidului, căci ori ce s’ar zice a readuce pe Ghenadie aceasta va insemna să recunoști că guver­nul care a fost prezidat de șeful par­tidului a fost un guvern netrebnic. Or, această netrebnicie se va res­frânge asupra întregului partid. In Parlament De asemenea putem spune că limbagiul de mai sus­­ ţin mai mulţi liberali şi că unii dintre sturzişti vor lua pe faţă poziţie in contra gu­vernului ii chestia readuce­re! lui Ghenadie* E vor lua cuv ntul at.t în Cameră cît şi în Senat şi după ce vor arăta cam­ sînt faptele reprobabile pe cari le a săvîrşit Ghe­nadie, vor susţine că e o insultă pentru par­tidul liberal să revie asupra acestei ches­tiuni. Sinodul Afară de aceasta, guvernul s’a convins că Sinodul actual nu va reveni cu nici un preţ asupra hotă­­rirei dată în chestia Ghenadie. Mitropolitul Moldovei şi episcopii Dio­­nisie ai Buzeuluî, Partenie al Dunărei-de- Jos, Ghenadie­­al Rîmn­ului, Timuş al Argeşului şi arhiereii Calistrat şi Meletie au declarat categoric că nu revin asupra hotărîrei dată. De aceea guvernul caută un mijloc să readucă pe Ghenadie, fără ca să fie ne­voit a trimite din nou chestia înaintea Sinodului. Intrigile Călugării cari au simţit şurupul pe care vrea să-l înmuţească guvernul, sînt furioşi. Ei spun : — Guvernul, după ce ne-a si­lit să facem un act la care ne am opus, acuma vrea să azvîrle toată răspunderea în spinarea noastră şi să ră­­mînem noi odioşi în public. Şi acum au început ei o altă serie de intrigi. Partenie şi cu Ghenadie al Rimnicului lucrează pe capete printre Sturdzişti şi Stăteştişti ca să-l facă să se opuie în Parlament la revizuirea afa­­cerei Ghenadie. încurcăturile Cum se vede Schislia Ghenadie, care de atîtea ori părea câ e sfirşită, de­vine din ce In ce mai interesanta, ci este întocmit ca cornetul m­­ic al scamatorilor, din care ies la nesfuşit flori, cutii, buchete, suprime, ele. Faţă cu toate aceste încurcături, în partidul liberal capătă din ce in ce mai mulţi aderenţi ideea pe care au exprimat-o deja unii in adunările in­time, ca partidul libera să se re­tragă de la putere şi să lase locul partidului conservator. Rep. Prietenii D-lui Fleva afirmă că una din condiţiunile împă­­cărei grupului fievist cu gu­vernul este de a li se da pe mînă primăria Capitalei. D. Robescu își va da zilele acestea demisia, consiliul co­munal va fi dizolvat iar D. Fleva va fi numit președintele com­i­­siunei interimare. După alegerile comunale cari vor avea loc în cursul lui Ia­­ nuarie, D. Fleva va fi ales pri­mar al Capitalei D. P. Poni şî-a tipărit proîctul de lege pentru reforma învăţămîntuluî secundar şi îl va împărţi în Cameră şi Senat. Silaghi a fost destituit alaltă­eu din pos­tul de ofiţer de gardişti. Duminecă a fost arestat de pe piaţa teatru­lui vînzătorul de ziare Toma Petrescu, pentru că striga : — Ziarele de azi cu măcelul de la Mitro­polie. La poliţie i s’a sucit mîna dreaptă, ast­fel că acum e umflată şi bietul vînzător de ziare nici n’o mai poate ridica în sus. Are şi mai multe semne de lovituri. Atragem atenţia celor în drept asupra a­­cesteî barbarii şi cerem să se pedepsească po­liţistul brutal care a săvîrşit acest act. De la consiliul comunal Sîmbătă seară, la şedinţa consiliului comunal, D. V. Rosetti a interpelat pe D. primar C. F. Robescu asupra ames­tecului agenţilor comunali în scandalurile din ultimele zile. La această interpelare se asociază şi D. consilier comunal C. St. Bolintineanu. * D. V. Rosetti înfierează sălbâtăciile comise de agenţii Comurati caii nici nu trebuiau să se amestece în scandaluri ne­încumbîndu-i cu menţinerea ordine!. Vorbeşte în acelaş sens şi D. C. St. Bolintineanu, care şi depune o moţiune prin care se blamează amestecul agenţi­lor comunali în scandaluri. * D. C. F. Robescu combate moţiunea, sus­­ţinînd că nici un funcţionar comunal nu s’a amestecat în bătăile din zilele din urmă. * După ce mai vorbesc şi D-nii consilieri Paltineai­u şi Micşunescu, cari susţin mo­ţiunea, se pune la vot propunerea de blam şi se respinge. Şase consilieri au votat pentru. Demisiunile tuturor prefecţilor au fost respinse. D. V. Lascar le-a spus prefecţilor să-şi păs­treze posturile, căci D-sa nu a venit la minister ca să înlocuiască funcţionarii. D­nil Veltz, actual comisar al castelu­lui Peleş şi Victor Lecoi vor fi num­iî inspectori de poliţie în locul D-lor Ionel Antonescu şi T. Vasiliu. D. N. Tănăses­cU, licenţiat al facultăţii de teologie din Bucureşti, a fost numit pe ziua de 1 Noembrie, în postul de director al cancela­riei episcopiei Buzăului, în locul vacant. D. P. S Aurelian abia azi se va pre­zintă la Ministerul domeniilor. D. Em. Porumbaru a vizitat Sîmbătă biurourile direcţiei centrale de ,la C. F. R. Din Râmnicul-Sărat ni se telegrafiază că la alegerile comunale cari au avut loc ori acolo, a reuşit lista junimistă în frunte cu deputatul Friedman şi ajutată de fraţii Lupeşti. Lista junimistă a întrunit două voturi mai mult de­cît aceea a administraţiei. Alegerea a fost telegrafic contestată, sub cuvînt că s-a întrebuinţat suvelua. Stratagemă colectivistă Presa colectivistă Ziarele colectiviste îşi umplu de trei zile coloanele cu succesul obţinut de guvernul ro­mân în Macedonia. Ni se vorbeşte de mitropolitul român la C­ostantinopol, de permisiunea dată romînilor din Tar­­i, de a fi fiin­ţi mari şi de a urma în ş­oahne turceşti, de recunoaşterea naţionali­­tăţ­i romin- tu Macedonia, etc. etc. Oîn-i ‘i şti ziarele colectiviste, crezi că ro­­mîniî din Ma-­edonia învoată în toate ferici­rile posfi iki şi ă în curînd, foarte curînd, toată Micedenia va dom­ni romînească. Mofturi colectivist« C­u cuvinte i. tiii.a minciuni. Totul e un moft colectivist, o con­s­mpţiune politică a D-lui Sturd­­za, pentru a arunca praf în ochii românilor, a distrage atenţiunea publică de la crimele comise in ultimele zile, a-şi face o aureolă pe spinarea ei spre nenorocirea fraţilor noştri de la Fund. In numărul de ieri, am arătat în parte cine este mitropolitul Antim şi că mitropolia ro­­mînească din Constantinopol se află într’o odaie dintr’un hotel obscur din Pera. Grecoteiul Antim Astă­zî mai aflăm următoarele : Acest Antim, pe care sultanul în urma stăruinţei D-lui Sturdza l-a numit mitropolit român la Con­stantinopol, este ac­elaș episcop grec Antim care în anul 1893, Aprilie 14, a sosit ca agent grec în comuna Maioviştea din Mace­donia, şi din întîia zi a ordonat archiereilor d’acolo de a nu mai oficia în limba românească,—cum de obiceiu se făcea de două orî pe săptămînă,—ci a sluji pe gre­ceşte. In ziua de 14 Aprilie 1893, An­tim se duse singur în biserica din Maioviştea şi opri pe popa Costa de a sluji în romîneşte, ceea ce provocă o bătaie crincenă între greci şi romini. Un remin a fost omora, chiar in biserică, iar alţi 18 romiai arestaţi din ordinul lui Antim. Iată dar cine este noul mitropolit pe care D. Sturdza, in înţelegere cu Apostol Mărgărit, l-a dat romînilor din Macedonia. Importanţa politică Cît priveşte importanţa politică a numirii unui mitropolit român şi a acordăm dreptu­lui pentru romiul de a fi funcţionari şi a ur­ma şcoalele turceşti, ea este cu desavîrşire nulă. Căci, prin numirea grecului Antim ca mitropolit român la Constantinopol, biserica romînă n’a fost recunoscută ca bise­­rică naţională, deosebită şi neatte­­istă, ci ca dependinţe de cea gre­cească. Acest lucru reiese din dublul fapt că Antim na fost numit exarch ca cel grec sau bulgar, ci simplu mitro­polit. Ş’apoi na fost numit mitropolit în Bitolia, ci in Constantinopol, pen­tru că in Bitolia fină deja un mitropolit grec, nu se putea numi un al douilea care depinde de acelaş exarchat grec. Romîniî din Macedonia n’au obţinut clar­ independenţa bi­serice­­lor, ci din contra ea a fost alipită în mod oficial de cea greacă. Stratagema Tot ast­fel şi cu acordarea romînilor drep­tul de a urma şcoalele turceşti şi a ocupa funcţiuni în statul turc. Dacă aceste drepturi n’au fost acordate numai romînilor şi prin inter­veniţiunnea guvernului român, ci au fost acordate tuturor creştinilor din Turcia, şi în urma intervenţiunei D­aul Hanotaux, ministrul de exter­ne al Franţei* Succesul cu care se laudă dar colectiviştii este nul din toate punctele de vedere şi dove­deşte că zgomotul pe care îl fac împrejurul lui nu e de­cît o stratagemă à la Stambuloff, pentru a distrage atenţiunea publică. Rep. -------------------------H-O--------------------------­ E­COURI Din ţară ■" Ministrul lucrărilor publice primeşte în audienţă Lunca şi Vinerea, de la orele 11 — 12 dimineaţa. ■— Vasile Ionescu şi Iancu Goldenberg, furînd trei cămăşi de damă din curtea D-luî Ioan Petrescu, au fost prinşi şi duşi la poli­ţie. Tot aşa şi Uie Niculescu, pentru că a fu­rat trei perechi ciorapi şi cinci coşuleţe de la D. Iorgu Iordănescu, din strada Berzei, No. 161. _____ Fraţii Dumitru şi Ion Vlădescu din Cimpina, avînd ură de multă vreme în contra altui frate al lor anume Simion, au încercat să-l omoare cu cuţitele. Fiind surprinşi asupra faptuluî, frații asa­sini au fugit, lăsînd pe victimă scăldată în singe, dar încă cu viaţă. FOr ¡ A ZIARULUI rADEVERUI » 194 PRIN CRIMA PARTEA^A PATRA JUSTIŢIE SUPREMĂ IV Trecutul Căci să devie otrăvitor?... sau com­plicele unei otrăviri, el care se şi vedea bărbatul Imaculatei.... Să introducă în via­ţă-!, de aci înainte fericită şi liniştită, a­­cest teribil element de turburare şi grijă ? Nu, nu.... Cu nici un preț Lafont nu se putea hotărî. Ar fi voit să se ducă pe jos pină la otelul Miraflores ca să-și poată potoli es­­citarea nebună a nervilor săi, și să devie stăpîn pe sine, cînd va sosi la idolul sau. Apucase în chip mașinal pe strada Mes­­sine, apoi pe bulevardul Haussmann și mai mașinal încă, fără să vadă stradele pe unde trecea, doctorul se pomeni numai­de­cît în cîmpurile Elizee. Cînd ajunse la ducesă, își recăpătase toată prezența de spirit. Speranța ii umplea inima. — Doamna ducesă a dejunat la prin­țul de Monte-Léone, îi zise servitorul care îl primi. Dar a dat ordine să poftească D. doctor în salon și să nu se impacien­teze așteptînd. Lafont nici nu se gîndi să protesteze. Această solicitudine din partea Imacu­latei, i se părea de cel mai bun augur. Camera era îneîntătoare, de o intimi­tate delicioasă ! Lafont se uită în toate părțile, atinge tot, extaziîndu-se înaintea celui mai mic obiect. Se pomeni în fața unui furou mic, în­crustat cu sidef. Era deschis. Delicateța lui Lafont nu exista de­cît în aparență Se apropia, zări o hîrfcie acoperită pe jumătate de o scrisoare femoască fină, și nu se putu împotrivi ispitei de a citi ceea ce-î căzuse sub ochi. Se năuci. Imaculata, în adevăr—căci nu putea fi de­cît ea—scrisese următoarele : Scumpe amice, M'am gîndit mereu la D-ta de la ultima noastră întîlnire. Cele din urmă piedici ce ne mai separă vor fi în curînd aplanate.... Ne apropiem de ţintă. Fii cu curaj, cum sînt şi eu. Fericirea dumnezeiască pe care o gustă Chris­­tovul e dovadă despre ceea ce are să fie a noastră. Da, am încredere în D-ta; ştiu că mă iu­beşti mai mult de­cît ori­ce pe lume, aşa cum am mai fost o dată iubită... Ce vis dulce să-ţi reconstitui un cămin unde vor fi instalate pentru vecinicie amorul cel mai absolut, stima reciprocă, intimitatea de toate clipele!... Scrisoarea, întreruptă prin vre­ o ocupa­­ţiune silită, nu mai fusese continuată. Lafont nu se îndoi de loc. Lui îi scria tînăra femeie. Şi îl iubia.... Scrisoarea era către el, care avea să devină stăpînul frumuseţe! sale divine şi al bogăţiilor sale fabuloase. Căci, nici vorbă, otelul era un palat demn de o regină şi în care comorile cele mai minunate erau aruncate cu o profu­ziune nebună. Cît de mare trebuie să fi fost averea fratelui și a surorei, ca să aibă în jurul lr­ei bouri, mobile, cai, giuvaeruri și o casa ca a Imaculatei și a lui Monte-Lé­­on ?.... De­sigur, stabilimentul lor de la Santa- Maria trebuia să fie una din acele mine incalculabile, din cari se poate lua mereu, fără să scadă nici­o­dată nivelul. Tuluzianul nu se mai poate stăpîni. Era să devie administratorul a­tot-pu­­ternic și fericit al acestor milioane.... In momentul, acela pe scară se pro­duse un zgomot mare, o voce mintoasă se auzi și Imaculata intră ca o furtună în salon. Medicul nu o văzuse de­cît foarte dulce, îneîntătoare, cu graţia ei de creolă. Şi acuma vedea o faţă turburată, roşie, ar­oape congestionată, cu nişte ochi stră-­­ cind de cea mai cumplită minte. M­iniie ducesei tremurau aşa de tare, în­cît nu put­u izbuti să-şi scoată mănu­şile deja sfâşiate în bucăţi. Mînia asta nu-i displăcea de loc lui Lafont. El știa că imaculata nu era banală, și văzind-o iritată ast­fel și violentă, o gă­sea de mii de ori mai frumoasă de­cît sub aparența ei obicinuită de nepăsare. Totuși se simți de­odată cam neliniștit. — Ah! Dumnezeule ! îi zise, ce ți s’a întîmplat ?... Te rog să mă iei drept confident. De alt­fel pe cine ai găsi mai devo­tat ?... — Ah! zise ducesa tremurînd de e­­xasperare, mi se întâmplă ce­va strașnic, în adevăr !.. — Ce?.. — Fratele meu, Christoval de Monte- Léone, e cel mai cumplit despot, cel mai nedemn dintre tirani !.. O sudoare rece țîșni din epiderma doc­torului. Această tiranie, acest despotism de cari se plîngea așa de tare imaculata, se exercitaseră asupra eî cu privire la pro­iectele sale de căsătorie ?... Tinera femeie sfâșia cu dinții săi cei mici ca niște perle, o batistă de dantelă. Foarte îngrijat, Lafont întreba: — Și de ce Christoval e așa de rău cu D-ta, scumpul meu amor? — Are pretențiunea să mă dirijeze me­reu, ca și cînd aş fi de douî-spre­ ze^ ani. Ce, oare, nu sînt stăpînă pe mine ?... — De sigur !.. — Da de! Prințul acesta măreţ înțe­lege să fie stăpînul absolut al tuturor ce­lor ce-l înconjoară. Neliniștea lui Lafont creștea. a — Doamne!, gîndea el, ce nesuferite sînt femeile, că nu pot spune lucrurile lă­murit, fără atîta lux de vorbe și excla­maţii ! Imaculata, ca și cînd n’ar fi băgat de seamă neliniştea luî, continuă: — Dar este și greşala mea, o mare greşală din parte-mi... Am fost stupidă în regularea tuturor accenlor mele. — Ce vrei să spui ? — Eî bine, cînd a murit Benito am lă­sat pe Chritoval ca să devie stăpîn p­ ^ întreaga mea avere. Legile țăreî noastre permit ast­fel de lucruri. Lafont sari în sus. — Ce imprudență!.. Zise. — Da, da, mare imprudenţă în ade­văr!.. De cît afacerile mi-au fost vecinie atît de plictisitoare!.. — In chipul acesta, îmi spunea fratele meu, nu te vei mai ocupa de nimic. To­tul va fi pe numele meu, voiu administra, voi­ primi bani, fără să fie nevoie de nici o semnătură din parte-ţî şi în toţi a­­nii îţi voiu da jumătate din venitul nostru. — Şi ai consimţit?.. — Cu recunoştinţă. (Va urma).

Next