Adevěrul, ianuarie 1897 (Anul 10, nr. 2722-2744)

1897-01-28 / nr. 2742

ANUL X, No. 2742 ABONAMENTE INCET LA 1 ŞI 15 ALE MEU&AEEI LUNI ŞI SE PLĂTESC I Un an in ţară 30 lei, în Sase luni 15 • • Trei luni 8 • » 50 lei «5 • IS • NUMĂRUL 10 BANI 1b Steeinătate 15 BANI A­DMINISTRAŢIA IML EUMCC1 MAIrOMM­C­­TELEFOM No. EDIŢIA A TREIA Să te fereşti Române de cură strein in casă ! V- Alexandri MARȚI 28 IANUARIE 1897 ANUNCIURI IX FRCMXSC WXXCT LA ADMINISTRAȚIA ZIARULUI Ulk pag. IV . ... tel 0.30 bani • » UI I .. . j. . a.— • » i n ..... . I,— U A mc MARX NUMĂR DE LINII SE FACE REDUCȚII î- \ DIN TARIF NUMĂRUL 10 BANI ✓ _____ Un număr vechili 20 BANI REDACȚIA m naționale (TELEFoiv no. cm£) R­ăzboiul se apropie Regele şi poporul Venea dintr-o ţară autocrată, pe pămîntul Romîniei, în care de-abia se plantase arborele libertăţeî. Regele Carol găsia, fireşte, o ţară cu legi li­berale, dar cu deprinderi semi-feudale, o ţară pe corpul căreia haina consti­tuţională părea prea largă. Venise să facă fericirea acestei ţări, să o aducă la civilizaţiune şi să facă din princip­atele danubiene un stat vrednic de acele ale Apusului. Aceasta îi era marea însărcinare, această misiune îl dăduseră bătrînii noştri, cari îl aduseseră din ţările străine pe plaiul dunărean. Ceea­ ce a făcut din ţara romî­­nească, o ştie fie­care. A trăit şi s’a îmbogăţit graţie falsificărei întregei noastre vieţi politice. Era dator ca să se silească a schimba în realitate ficţiunea introdusă de bărbaţii noştri politici, să ne îndulcească moravurile, să le moralizeze şi... azi — după trei­zeci de ani de muncă, regele Carol să fie mîndru de opera sa.—Am venit tînăr pe pămîntul acestei ţări, — ar fi avut el dreptul să ne spună,— am muncit şi ţara sălbatecă de ieri am schimbat-o într’o ţară civilizată, înaintea bătrînului monarch, toţi Romînii — ori cari ne-ar fi fost pă­rerile,—ne-am fi aplecat fruntea res­pectuos şi am fi recunoscut în Ca­rol I la un rege înţelept şi cinstit, vrednic de voevozii bătrînî ca Mir­­cea cel Bătrin şi Ştefan cel Mare al Moldovei. Regele a făcut alt­fel : a trăit din conrupţiunea publică, a mărit-o, a perfecţionat sistemul falsificărei tu­turor aşezămintelor şi s’a îngrijit de două lucruri: să devie cel mai ab­solut dintre monarchi şi cel mai bogat dintre capetele încoronate. In această operă de distrugere şi de demoralizare, a reuşit pe deplin. Azi am ajuns în stadiul cînd totul este putrezit, cînd toţi oamenii noş­tri politici sînt absolut uzaţi şi cînd partidele s’au desfiinţat. O singură licărire există, o singură putere se împotriveşte autocratului deghizat în rege constituţional : e mişcarea demo­cratică, poporul care are aspiraţiuni spre emancipare, masele profunde şi neconrupte ale ţărănimei şi ale prole­tariatului orăşenesc. In potriva Coroanei a­tot-puternică ,­­u rămînem de­cît noi şi trebuie să re­facem datoria. Lupta azi se în­­vinge între rege şi popor. Cel d’in­­tiu voieşte să sfărâme pînă şi a­ceastă aparenţă constituţională, care se apropie de Europa Occidentală, pe cînd noi voim ca aparenţa să devină n sfîrşit un fapt. Pentru aceasta am neghebat mişcarea Votului universal, care nu poate merge fără de o altă mişcare anti-regalistă pentru micşo­­area prerogativelor regale, pentru mnerea la locul lui a omului nefast c are a făcut din ţara rominească o ară fără viaţă, fără iniţiativă, fără ea mai mică urmă de constituţiona­­izm. Regele crede că la propaganda noastră poate să se opună articolele dintr’o gazetă franţuzească pentru ocoane. El ne aruncă mînuşa şi, in­cît ar mirosi ea a patohuli, noi o idicăm şi primim lupta. In gardă dar, majestate! Ai milioane stoarse din sudoarea Iranului român, ai slugi plecate şi mercenari ai spadei şi ai condeiului, şti puternic şi porunceşti la toţi od­orii tăi din casa... ministerială, aî­rmată, ai închisori, ai j­udecători și ai 2gl cari să ne zdrobească sub ar­ ticolele lor cari te apără, ca o pa­văză... Sîntem slabi, sîntem săraci, sîntem ca Daniel în groapa leilor, ne poţi zdrobi cu o lovitură a codului penal şi cu toate aceste avem curagiul să-ţi stăm înainte, să acceptăm lupta şi să-ţi strigăm că nu ne temem de tine. Nu ne temem, de­oare­ce avem credinţa, credinţa în vitalitatea aces­tui popor, credinţa că dacă în mer­sul veacurilor am scăpat de invaziile barbarilor, de urdiile tătare, de pof­tele vecinilor noştri, de regimul fa­­nariotic şi de toate nenor­cirile cari au venit pe capul ţărei, nu tu vei fi acela care sâ-i cînţi cîntecul de moarte. Nu, nu, rege Carol! Ascuns în palatul tău, gîndeşte-te că avem cu noi poporul şi că pe cînd regii au tre­cut iar unii chiar au fost duşi la spîn­­zurătoare sau împuşcaţi ca trădători ai patriei, el, poporul este etern şi victoria tot a lui trebuie să fie. Rege Carol, noi cei mici, dar mulţi, noi rîdem de încercările tale copilăreşti! Const. Halle. SATIRA POLITICA Tribulaţiile lui Mitiţă Vestitul roade-ruble s’a reîntors din străină­tate cu pitac de la împărăţii ca să reintre în caş­cavalul putereî. Mai ales bunul său amic Banffy l-a recomandat călduros corporaţiunei rîndaşilor şi vizitiilor un­guri din Capitală, ca să-i organizeze manifesta­­ţiuni spontaee şi să-l facă din nod popular. Graţie concursului des­interesat al străinătăţei, Mitiţă Sturdza poate fi sigur că are să mai tragă încă multă vreme pe dracu de coadă, în tovărăşia Bianilor şi a celor­l­alţî ocultişti rămaşi orfani de budget. Acum, toată grija lui Mitiță este să procure cîte­va prinzurî gratuite amicului său Costică Stoi­­cescu, care, în momentele actuale, este tratat cu refuz la toate mesele consulilor și maî-mărimilor. Vax. -------------------------------------------------------­ Repaorul duminecal Pentru azi s’a anunţat punerea la ordi­nea zilei a legei repetorului duminecal. Ori cîte lacune are acest proiect, totuşi, în lipsă de ceva mai bun, el ne satisface pînă la oare­care punct. Să vedem acum care va fi atitudinea Parlamentului faţă de această lege demo­cratică. In tot cazul, punerea acestui pro­iect de lege la ordinea zilei şi probabil votarea lui, dovedeşte cît de puternice sînt curentele populare şi cum funcţio­narii comerciali, luptînd şi agitînd această cestiune, au reuşit să cîştige dorita re­formă. Aceasta e o victorie a proletariatului și de aceea căutăm să o facem cît de sem­nificativă. Sfinx. DOMNUL ZERO Am văzut fii in alte ţări bărbaţi politici punîn­­du-se în capul unor curente fi voind să pozeze în reformatori fi oameni de idei. Am văzut revolu­ţionari, am văzut bărbaţi de stat agitînd lumea cu propoveduirile lor , însă toţi aceştia reprezin­­tau ce­va real în societate, aveau o valoare reală, impuneau publicului cu calităţile lor excepţionale. Ne întrebăm de mai multe zile, cu nedumirire, in numele cui fi în numele a ce vine D. Laho­­vari, directorul Independenţei, să pretindă a ne da cu vre-o 40 de ani înapoi ? Neapărat nu noi vom tăgădui fie­cărui român dreptul de a se ocupa de trebile publice şi de a-şi afirma ideile în public , mai ales o­amenilor cu parale multe, cari îşi pot permite luxul de a tipări cearşeafuri interminabile, acest drept le re­vine cu prisos ; însă cum rămîne cu.... lungul na­sului ? C. Lahovari este un bărbat foarte onorabil de sigur, dar este o perfectă ne­valoare în ceea­­ce priveşte politica. Influenţa D-sale asupra con­timporanilor este nulă, talentele D-sale necunos­cute, luptele D-sale politice , zero, în sfîrşit nu are nimic din cele ce fac pe omul autorizat să înrîurească asupra convingerilor. Ca să pretinzi a transforma legile şi moravu­rile, pentru ca să pretinzi, mai ales, a impune societăţilor sacrificii, pentru ca să hotărăşti o lume întreagă să-şi calce pe inimă şi să renunţe la atîtea cuceriri liberale, trebuie să fii om, nu glumă. Ei bine, D. Georges Emanuel Lahovary nu voieşte să înţeleagă asemenea lucruri. D-sale i-a trăsnit prin cap să îmbrăţişeze pro­fesiunea de reformator, fără să gîndească măcar că rolul este greu­ şi că zdrobeşte pe cel nepre­gătit ca să-l joace. Ştiam că D. Lahovary este un tînăr fără re­lief, însă credeam că nu este lipsit de oare­care Iun simţ, pare sa-l ferească de festele ce i-ar fi putut juca lipsa mijloacelor intelectuale. Dar Cînd vedem pe acest Domn 'ă pierde noţiunea lucrurilor reale pînă intr’atîta fi că ifi ia în se­rios rolul de reformator al ConstituţiunC, atunci înţelegem că D sa este cu mult mai.... mediocru de cit îl credeam. Cîtă vreme D. Lahovary se mărginise la ro­lul de patron al unui ziar „mondain“ fără mari pretențiură politice, n’am avut nimic de obiectat, căci fie­care om e liber să fi cheltuiască averea fi timpul după cum poate ; dar cînd îl vedem că se încearcă a intra într'u­n cîmp de activitate atît de nepotrivit cu talia sa, o datorie de uma­nitate ne îndeamnă să-i strigăm : D-le Lahovary, prea dtv . ridicul! Stop. ACTUALITĂŢI Talentata artistă franceză a căreia fotografie o dăm astăzi, îşi urmează în fie­care seară repre­zintaţiunile la Teatrul Miliari. Marie Magnier pare a avea vîrsta de trei­zeci de ani, căci francezul zice că femeia are vîrsta ce pare. Din fragedi­l copilărie, Marie Magnier se ma­nifestă ca o artistă de talent, căci la vîrsta de opt ani ea recită mai multe fabule cu atîta ta­lent, în­cît profesoara şi părinții ei recunoscură într’insa pe artista de astăzi. Marie Magnier își făcu debutul la Teatrul Gymnaze din Paris, trecu apoi la Palais Royal și Vaudeville, repurtind peste tot numai succese. In turneul pe care l-a întreprins de vre-o două luni, D-na Magnier n’a avut tot-d’a-una succesul meritat, mai mult pentru că genul ei tea­tral n'a fost înțeles de­cît din lipsă de talent. In Germania fi Austria, Marie Magnier a fost chiar aspru criticată, căcă genul ad noir al pie­selor pe cari ea le interpretează cu atîta talent, este contrar gustului fi caracterului german. Diplom. -----------------------.-»****--------------—_ Grecii vor alipirea Cretei de Grecia. En­glezii caută să provoace ast­fel greutăţi Tur­ciei, şi d­acă Europa nu va lua măsurile cele mai energice pentru a pune capăt acestor in­trigi politice, atunci focul se va întinde peste toată Creta și nu se știe dacă nu va trece şi dincolo de frontierele ei, în Macedonia, Ar­menia, Albania și cele­l­alte pulberării inflama­bile ale Peninsulei Balcanice. ------------------------------------------------*-------------­ Marie Magnier Val. SfSSP&­--------------------------­Incendiarea Cretei Revoluţiunea cret­ană, se întinde cu o iu­ţeală uimitoare. Nu mai mult de­cît acum două săptămîni, Creta era liniştită şi lumea credea că în fine populaţiunea se va putea ocupa cu cultivarea rodnicului pămînt Cretan. Dar iată că fosul revoluţiuner a izbucnit din nou şi de astă dată cu aîta furie, în­cît după cîte­va zile întreaga insulă se află în flăcări. Dacă focul se va întinde cu aceeaş putere, va fi de ajuns o lună numai pentru ca fru­moasa şi mănoasa insulă să fie prefăcută în ruine. Ştirile din Creta sînt îngrozitoare. Locuitorii se măcelăresc unii pe alţii, iar casele lor cad pradă flăcărilor. Cauzele Şi pentru ce toate acestea? Pentru ce aceşti oameni cari sînt născuţi şi crescuţi pe acelaş teritoriu şi nu se deosebesc de­cît prin reli­­giune, se omoară ast­fel fără milă ? Să fie oare din cauza fanatismului religios ? Cunoscători ai locului şi chestiei orientale, a­­firmă cu siguranţă că fanatismul religios nu joacă absolut nici un rol în aceste revoluţiuni şi că totul se reduce la o chestie politică importată din afară de insulă. Şi aşa trebuie să fie, căci locuitorii Cretei, fie ei creştini ori musulmani, nu mai ştiut aproape de un secol ce vrea să zică domina­­ţiunea turcească, cunoscut fiind că această in­sulă a fost lăsată de către guvernul turc cu totul în părăsire, permiţînd locuitorilor ei să-şi vadă de treburile lor aşa cum vor găsi cu cale. Intr’adevăr, anarchia a domnit vecinie în Creta, dar asta mai mult din cauza caracte­rului sîngeros şi revoluţionar al populaţiunei cretane. Deci nu e ura creştinilor în contra guvernului turc care a resculat anul trecut pe creştini şi tot ast­fel, şi de astă-dată, nu ura musulmanilor în contra nouei administraţiunî a pus în fîerbare pe creştini. Intrigi greco-engleze Cauzele revoluţiuneî sunt cu totul de altă natură şi tocmai de aceea trebuie pierdută °r1-00 speranţă că focul va fi potolit prin mă­suri administrative. Reviria cretană a fost vecinie provocată de afaraj prin intrigile gre­­co engleze şi nn’ se va sfîrşi d­e cît cînd di­plomaţia greco-engleză îşi va fi ajuns scopul PG, care de zecimi de anî îl urmăreşte. Războiul se apropie Incendiarea Cretei PARIS, 25 Ianuarie.—Se anunţă din Atena Agenţîei Havas că trei sfer­turi din cartierul creştin au fost incendiate; numeroase familii cre­ştine s’au refugiat pe bordurile co­răbiilor de rǎzboi­ străine. Nu­mărul victimelor se urcă la 300. Furia musulmanilor Circulă ştirea că musulmanii vor ataca pe marinarii francezi de­barcaţi pentru a protege biserica şi şcolile catolice. La Retimp, 3000 de Turci blo­chează palatul guvernatorului şi cer revocarea sa. S’a interzis fa­miliilor musulmane de a pleca. Grecia voieşte războiul ATENA, 25 laitsiarie. — Camera deputaţilor. D. Delyannis, preşed dint© al consiiissius de miniştri, anunţă trimiterea a 5 corăbii de război« la Casine. (Aplauze). Fuga creştinilor PARIS, 25 Ianuarie. — D. Hmnotxux a comunicat conciliului de miniştri că la Ca­nel s'a angajat o ruptă foarte vie intre mu­sulmani şi creştini. O parte a oraşului a fost incendiată. Consiliul frances­ şi coman­dantul staţiunei navale franceze au făcut să debarcheze rimic de-a" flote" car, cu con­cursul marinarilor celor-l'alte puteri, au lucrat la stingerea incendiului. Naţionalii şi protejaţii francezi s'au refugiat la consulat. Sute de persoane s’au îmbarcat pe bastimen­tele în radă. ATENA, 21 Ianuarie.—Corabia de răz­boi austro ungară, Sevcnico, a sosit azi la Rolimo. Bursa din Paris PARIS, 25 Ianuarie.—Bursa a fost foarte rau impresionată de discursul secretarului de Stat englez în privinţa Egiptului. Pe de altă parte, cestiunea cretană continuă să inspire temeri destul de serioase, cari cresc încă prin efervescenţa spiritelor în Grecia. Ruperea cablului ATENA, 21 Ianuarie—La Milo au so­sit ţopo de refugiaţi cretani. La Retimp, si­tuaţia devine critică. De la Canea nu se primeşte nici o ştire; e temeri să nu se fi rupt cablul. CANEA, 25 Ianuarie.—Aproa­pe toţi creştinii au fost trans­­portaţi pe bordul corăbiilor de război- Ţiffra victimelor pa­re a fi mai mică de­cît acea indicată la început în oraș cir­culă patrule de marinari eu­ropeni. v. Ocuparea Cretei DIN CARNET Un document le-a căzut în mînă o petiţiune, pe care D. Lascar Catargiu, şeful partidului con­servator, a scris o acum cinci­zeci de ani. Această petiţiune a fost adresată către Mihai­ Vodă Sturdza, la anul 1847, cu pri­vire la un proces pe care cuconul Las­­căr îl avea în privinţa moşiei Drăguşani din judeţul Fălciulu. Din această petiţiune se va vedea care era, filozofia şi felul de a gîndi al ac­tualului fruntaş politic şi cum dînsul vor­­bia de acordul patimilor. Iată acest document: Pre înălţate Doamne, Ca ce întrî ispită în lume am avut un pro­ces pentru moşi­a Drăguşani din ţinutu Bălțiuluî, nu urmăriră căruia am trebuit să me lupt cu toate cursile; prin el deşertîndu-mi­­necontenit punga şi perzînd vreme, m'am învăţat a cu­noaşte că oamenii nu sint de cit un instrument mişcat de patimi, prin­ care’să poate face totul şi nimica, şi eu necunosc­înd acordul patimilor totdeauna isprăvim prin ei triaba ce din urmă, adică nimica. Obosit de m­ulţimea izbirilor am h­otarit sa ma desfac de acest blestemat proţes, în­cît am fost nevoit a vinde drepturile ce avim asupra nu­miţii moşii duru, vornicului Iordachi Beldiman, insă în loc să scap de inpleticire proţeduriî care pentru mine, din ii în zi, agiunsesă a fi o mas­­lică neînţeliasă, mă trezesc acum cu un nou pro­ţes, mai discutat de căi toate proţesurile. fi iată cum, etc., etc. 1847, Noemb., 30, Catargi, Legea lui Bérenger Propunătorul proiectului de lege pentru Uşurarea şi agravarea pedepselor. Am vorbit ieri, la Informaţiuni, despre pro­iectul de lege depus de D. P. Grădişteanu la Senat, proiect de lege prin care se cere intro­ducerea în codul penal a cîtor­va dispoziţiunî, prin cari judecătorii cînd osîndesc pe un a­­cuzat, care nu a mai fost condamnat, să poată ordona în acelaş timp suspendarea execuţiuneî acelei hotărîri. Am spus că această lege este luată după legea D-lui Bérenger. Este bine, credem, să dăm cetitorilor noştri cîte­va note biografice, pentru ca să știe cine este D. Bérenger. René Bérenger D. René Bérenger s’a născut în Valence, la 1830; este dat azi în vârstă de 67 de ani. El e fiul lui Bérenger de la Drome, care fu pair al Franciei și președinte de secție la Curtea de Casație. D. René Bérenger a obținut titlul de doctor în drept de la facultatea din Paris în 1853, şi în acelaş an a intrat în magistratură, unde a ajuns pînă la gradul de substitut de pro­curor general. In 1863, a atras privirile asupra sa printr’un discurs pa care l-a pronunţat la deschiderea anului judecătoresc asupra orga­nizaţiei magistratureî. In acelaş an, a fost a­­restat pentru că s’a încercat să-şi apere pro­curorul, care fusese arestat pe nedrept. Curînd după aceasta, de­şi însurat şi cu copii, se în­scrise în prima legiune a Rhonuluî şi luptă în contra Germanilor. El fu rănit în bătălia de la Nuits. In Februarie 1871, cînd se făcură alegerile pentru Cameră, Rene Bérenger fu ales la Rhone cu 72,000 voturi și la Drome cu 34,417 vo­turi. El optă pentru Drome și în adunarea de la Bordeaux votă preliminările păcei și creanța imperiului. De aci începe cariera sa politică. In con­tinuă ales deputat, René Bérenger s’a mani­­festat tot­d’a­una ca un partizan al clericaliz­­mului. La început, de­şi imperialist, a fost din­tre aceia cari au înţeles îndată că regi­mul republican se impunea în Franţa. La 19 Mai 1873, el a fost numit de Thiers mi­nistru al lucrărilor publice, dar nu a ocupat acest loc de cît 6 zile, căci la 25 Mai şi-a dat demisia, de­oare­ce coaliţia vechilor par­tide răsturnase pe preşedintele republicei. In lunga sa carieră politică, D. René Béren­ger, eminent jurisconsult, s’a ocupat mai mult cu chestiunile juridice şi a pronunţat mai multe discursuri importante la legile de organizare. La 16 Decembrie 1875, a fost ales de că­tre Cameră senator. In ultimul timp, a urmat linia politică a D-lui Casimir Perier.­­ In 1891, D. Bérenger a propus în Senat legea pentru ușurarea și agravarea pedepselor. Prin această lege, D sa stabilea că condamnaţii pentru prima oară să beneficieze de o suspen­dare a execuţi­unei hotărîrei timp de 5 ani şi dacă în acest timp eî nu vor suferi altă con­­damnaţiune, prima condamnare să se consi­dere ca nulă şi neavenită. In timpul suspen­­dărei sentinţei, condamnaţii nu puteau benefi­cia de drepturile civile şi politice. In ce pri­­veşte despăgubirile civile, şi ele nu puteau fi şterse prin suspendarea hotărîrii. Senatul francez a adăogat însă şi modifica­rea art. 463, pentru a face ca în caz de reci­divă condamnaţiunea să nu se poată scoborî la amendă, chiar dacă se admit circumstanţe uşurătoare, ci să se dea cel puţin minimul în­­chisorei. Această dispoziţia nealeaptă,—căci şi un re­cidivist se poate să fie demn de milă, de­oare­ce fapta lui poate să fie comisă în îm­prejurări nedependente de voinţa lui,—a fost respinsă de Camera franceză, care a modificat art. 58 în sens că nu se va considera ca re­cidivă, cînd prima pedeapsă va fi fost mai mică de un an, de­cît numai dacă delictul e acelaşi. Petre Grădişteanu D. P. Grădişteanu a prezintat Vineri, în Se­nat, proiectul de lege pentru uşurarea şi agra­varea pedepselor. Acest proiect de lege este o combinare a dispoziţiunilor legei Bérenger (art. 1, par. I şi II, art. 2 şi art. 3, cu modificarea agravantă că recidiva se consideră cînd pedeapsa primă a fost de mai puţin de şease luni, pe cînd în legea franceză ea trebuie să fie mai mică de un an) şi din legea olandeză (art. I alin. ultim, relativ la plata amenzilor). D. P. Grădişteanu e un vechiu liberal. A fă­cut parte la început din gruparea D-lui Dim. Petre Grădişteanu

Next