Adevěrul, ianuarie 1897 (Anul 10, nr. 2722-2744)
1897-01-28 / nr. 2742
ANUL X, No. 2742 ABONAMENTE INCET LA 1 ŞI 15 ALE MEU&AEEI LUNI ŞI SE PLĂTESC I Un an in ţară 30 lei, în Sase luni 15 • • Trei luni 8 • » 50 lei «5 • IS • NUMĂRUL 10 BANI 1b Steeinătate 15 BANI ADMINISTRAŢIA IML EUMCC1 MAIrOMMCTELEFOM No. EDIŢIA A TREIA Să te fereşti Române de cură strein in casă ! V- Alexandri MARȚI 28 IANUARIE 1897 ANUNCIURI IX FRCMXSC WXXCT LA ADMINISTRAȚIA ZIARULUI Ulk pag. IV . ... tel 0.30 bani • » UI I .. . j. . a.— • » i n ..... . I,— U A mc MARX NUMĂR DE LINII SE FACE REDUCȚII î- \ DIN TARIF NUMĂRUL 10 BANI ✓ _____ Un număr vechili 20 BANI REDACȚIA m naționale (TELEFoiv no. cm£) Războiul se apropie Regele şi poporul Venea dintr-o ţară autocrată, pe pămîntul Romîniei, în care de-abia se plantase arborele libertăţeî. Regele Carol găsia, fireşte, o ţară cu legi liberale, dar cu deprinderi semi-feudale, o ţară pe corpul căreia haina constituţională părea prea largă. Venise să facă fericirea acestei ţări, să o aducă la civilizaţiune şi să facă din principatele danubiene un stat vrednic de acele ale Apusului. Aceasta îi era marea însărcinare, această misiune îl dăduseră bătrînii noştri, cari îl aduseseră din ţările străine pe plaiul dunărean. Ceea ce a făcut din ţara romînească, o ştie fiecare. A trăit şi s’a îmbogăţit graţie falsificărei întregei noastre vieţi politice. Era dator ca să se silească a schimba în realitate ficţiunea introdusă de bărbaţii noştri politici, să ne îndulcească moravurile, să le moralizeze şi... azi — după treizeci de ani de muncă, regele Carol să fie mîndru de opera sa.—Am venit tînăr pe pămîntul acestei ţări, — ar fi avut el dreptul să ne spună,— am muncit şi ţara sălbatecă de ieri am schimbat-o într’o ţară civilizată, înaintea bătrînului monarch, toţi Romînii — ori cari ne-ar fi fost părerile,—ne-am fi aplecat fruntea respectuos şi am fi recunoscut în Carol I la un rege înţelept şi cinstit, vrednic de voevozii bătrînî ca Mircea cel Bătrin şi Ştefan cel Mare al Moldovei. Regele a făcut altfel : a trăit din conrupţiunea publică, a mărit-o, a perfecţionat sistemul falsificărei tuturor aşezămintelor şi s’a îngrijit de două lucruri: să devie cel mai absolut dintre monarchi şi cel mai bogat dintre capetele încoronate. In această operă de distrugere şi de demoralizare, a reuşit pe deplin. Azi am ajuns în stadiul cînd totul este putrezit, cînd toţi oamenii noştri politici sînt absolut uzaţi şi cînd partidele s’au desfiinţat. O singură licărire există, o singură putere se împotriveşte autocratului deghizat în rege constituţional : e mişcarea democratică, poporul care are aspiraţiuni spre emancipare, masele profunde şi neconrupte ale ţărănimei şi ale proletariatului orăşenesc. In potriva Coroanei atot-puternică ,u rămînem decît noi şi trebuie să refacem datoria. Lupta azi se învinge între rege şi popor. Cel d’intiu voieşte să sfărâme pînă şi această aparenţă constituţională, care se apropie de Europa Occidentală, pe cînd noi voim ca aparenţa să devină n sfîrşit un fapt. Pentru aceasta am neghebat mişcarea Votului universal, care nu poate merge fără de o altă mişcare anti-regalistă pentru micşoarea prerogativelor regale, pentru mnerea la locul lui a omului nefast c are a făcut din ţara rominească o ară fără viaţă, fără iniţiativă, fără ea mai mică urmă de constituţionaizm. Regele crede că la propaganda noastră poate să se opună articolele dintr’o gazetă franţuzească pentru ocoane. El ne aruncă mînuşa şi, incît ar mirosi ea a patohuli, noi o idicăm şi primim lupta. In gardă dar, majestate! Ai milioane stoarse din sudoarea Iranului român, ai slugi plecate şi mercenari ai spadei şi ai condeiului, şti puternic şi porunceşti la toţi odorii tăi din casa... ministerială, aîrmată, ai închisori, ai judecători și ai 2gl cari să ne zdrobească sub ar ticolele lor cari te apără, ca o pavăză... Sîntem slabi, sîntem săraci, sîntem ca Daniel în groapa leilor, ne poţi zdrobi cu o lovitură a codului penal şi cu toate aceste avem curagiul să-ţi stăm înainte, să acceptăm lupta şi să-ţi strigăm că nu ne temem de tine. Nu ne temem, deoarece avem credinţa, credinţa în vitalitatea acestui popor, credinţa că dacă în mersul veacurilor am scăpat de invaziile barbarilor, de urdiile tătare, de poftele vecinilor noştri, de regimul fanariotic şi de toate nenorcirile cari au venit pe capul ţărei, nu tu vei fi acela care sâ-i cînţi cîntecul de moarte. Nu, nu, rege Carol! Ascuns în palatul tău, gîndeşte-te că avem cu noi poporul şi că pe cînd regii au trecut iar unii chiar au fost duşi la spînzurătoare sau împuşcaţi ca trădători ai patriei, el, poporul este etern şi victoria tot a lui trebuie să fie. Rege Carol, noi cei mici, dar mulţi, noi rîdem de încercările tale copilăreşti! Const. Halle. SATIRA POLITICA Tribulaţiile lui Mitiţă Vestitul roade-ruble s’a reîntors din străinătate cu pitac de la împărăţii ca să reintre în caşcavalul putereî. Mai ales bunul său amic Banffy l-a recomandat călduros corporaţiunei rîndaşilor şi vizitiilor unguri din Capitală, ca să-i organizeze manifestaţiuni spontaee şi să-l facă din nod popular. Graţie concursului desinteresat al străinătăţei, Mitiţă Sturdza poate fi sigur că are să mai tragă încă multă vreme pe dracu de coadă, în tovărăşia Bianilor şi a celorlalţî ocultişti rămaşi orfani de budget. Acum, toată grija lui Mitiță este să procure cîteva prinzurî gratuite amicului său Costică Stoicescu, care, în momentele actuale, este tratat cu refuz la toate mesele consulilor și maî-mărimilor. Vax. ------------------------------------------------------- Repaorul duminecal Pentru azi s’a anunţat punerea la ordinea zilei a legei repetorului duminecal. Ori cîte lacune are acest proiect, totuşi, în lipsă de ceva mai bun, el ne satisface pînă la oarecare punct. Să vedem acum care va fi atitudinea Parlamentului faţă de această lege democratică. In tot cazul, punerea acestui proiect de lege la ordinea zilei şi probabil votarea lui, dovedeşte cît de puternice sînt curentele populare şi cum funcţionarii comerciali, luptînd şi agitînd această cestiune, au reuşit să cîştige dorita reformă. Aceasta e o victorie a proletariatului și de aceea căutăm să o facem cît de semnificativă. Sfinx. DOMNUL ZERO Am văzut fii in alte ţări bărbaţi politici punîndu-se în capul unor curente fi voind să pozeze în reformatori fi oameni de idei. Am văzut revoluţionari, am văzut bărbaţi de stat agitînd lumea cu propoveduirile lor , însă toţi aceştia reprezintau ceva real în societate, aveau o valoare reală, impuneau publicului cu calităţile lor excepţionale. Ne întrebăm de mai multe zile, cu nedumirire, in numele cui fi în numele a ce vine D. Lahovari, directorul Independenţei, să pretindă a ne da cu vre-o 40 de ani înapoi ? Neapărat nu noi vom tăgădui fiecărui român dreptul de a se ocupa de trebile publice şi de a-şi afirma ideile în public , mai ales oamenilor cu parale multe, cari îşi pot permite luxul de a tipări cearşeafuri interminabile, acest drept le revine cu prisos ; însă cum rămîne cu.... lungul nasului ? C. Lahovari este un bărbat foarte onorabil de sigur, dar este o perfectă nevaloare în ceeace priveşte politica. Influenţa D-sale asupra contimporanilor este nulă, talentele D-sale necunoscute, luptele D-sale politice , zero, în sfîrşit nu are nimic din cele ce fac pe omul autorizat să înrîurească asupra convingerilor. Ca să pretinzi a transforma legile şi moravurile, pentru ca să pretinzi, mai ales, a impune societăţilor sacrificii, pentru ca să hotărăşti o lume întreagă să-şi calce pe inimă şi să renunţe la atîtea cuceriri liberale, trebuie să fii om, nu glumă. Ei bine, D. Georges Emanuel Lahovary nu voieşte să înţeleagă asemenea lucruri. D-sale i-a trăsnit prin cap să îmbrăţişeze profesiunea de reformator, fără să gîndească măcar că rolul este greu şi că zdrobeşte pe cel nepregătit ca să-l joace. Ştiam că D. Lahovary este un tînăr fără relief, însă credeam că nu este lipsit de oarecare Iun simţ, pare sa-l ferească de festele ce i-ar fi putut juca lipsa mijloacelor intelectuale. Dar Cînd vedem pe acest Domn 'ă pierde noţiunea lucrurilor reale pînă intr’atîta fi că ifi ia în serios rolul de reformator al ConstituţiunC, atunci înţelegem că D sa este cu mult mai.... mediocru de cit îl credeam. Cîtă vreme D. Lahovary se mărginise la rolul de patron al unui ziar „mondain“ fără mari pretențiură politice, n’am avut nimic de obiectat, căci fiecare om e liber să fi cheltuiască averea fi timpul după cum poate ; dar cînd îl vedem că se încearcă a intra într'un cîmp de activitate atît de nepotrivit cu talia sa, o datorie de umanitate ne îndeamnă să-i strigăm : D-le Lahovary, prea dtv . ridicul! Stop. ACTUALITĂŢI Talentata artistă franceză a căreia fotografie o dăm astăzi, îşi urmează în fiecare seară reprezintaţiunile la Teatrul Miliari. Marie Magnier pare a avea vîrsta de treizeci de ani, căci francezul zice că femeia are vîrsta ce pare. Din fragedil copilărie, Marie Magnier se manifestă ca o artistă de talent, căci la vîrsta de opt ani ea recită mai multe fabule cu atîta talent, încît profesoara şi părinții ei recunoscură într’insa pe artista de astăzi. Marie Magnier își făcu debutul la Teatrul Gymnaze din Paris, trecu apoi la Palais Royal și Vaudeville, repurtind peste tot numai succese. In turneul pe care l-a întreprins de vre-o două luni, D-na Magnier n’a avut tot-d’a-una succesul meritat, mai mult pentru că genul ei teatral n'a fost înțeles decît din lipsă de talent. In Germania fi Austria, Marie Magnier a fost chiar aspru criticată, căcă genul ad noir al pieselor pe cari ea le interpretează cu atîta talent, este contrar gustului fi caracterului german. Diplom. -----------------------.-»****--------------—_ Grecii vor alipirea Cretei de Grecia. Englezii caută să provoace astfel greutăţi Turciei, şi dacă Europa nu va lua măsurile cele mai energice pentru a pune capăt acestor intrigi politice, atunci focul se va întinde peste toată Creta și nu se știe dacă nu va trece şi dincolo de frontierele ei, în Macedonia, Armenia, Albania și celelalte pulberării inflamabile ale Peninsulei Balcanice. ------------------------------------------------*------------- Marie Magnier Val. SfSSP&--------------------------Incendiarea Cretei Revoluţiunea cretană, se întinde cu o iuţeală uimitoare. Nu mai mult decît acum două săptămîni, Creta era liniştită şi lumea credea că în fine populaţiunea se va putea ocupa cu cultivarea rodnicului pămînt Cretan. Dar iată că fosul revoluţiuner a izbucnit din nou şi de astă dată cu aîta furie, încît după cîteva zile întreaga insulă se află în flăcări. Dacă focul se va întinde cu aceeaş putere, va fi de ajuns o lună numai pentru ca frumoasa şi mănoasa insulă să fie prefăcută în ruine. Ştirile din Creta sînt îngrozitoare. Locuitorii se măcelăresc unii pe alţii, iar casele lor cad pradă flăcărilor. Cauzele Şi pentru ce toate acestea? Pentru ce aceşti oameni cari sînt născuţi şi crescuţi pe acelaş teritoriu şi nu se deosebesc decît prin religiune, se omoară astfel fără milă ? Să fie oare din cauza fanatismului religios ? Cunoscători ai locului şi chestiei orientale, afirmă cu siguranţă că fanatismul religios nu joacă absolut nici un rol în aceste revoluţiuni şi că totul se reduce la o chestie politică importată din afară de insulă. Şi aşa trebuie să fie, căci locuitorii Cretei, fie ei creştini ori musulmani, nu mai ştiut aproape de un secol ce vrea să zică dominaţiunea turcească, cunoscut fiind că această insulă a fost lăsată de către guvernul turc cu totul în părăsire, permiţînd locuitorilor ei să-şi vadă de treburile lor aşa cum vor găsi cu cale. Intr’adevăr, anarchia a domnit vecinie în Creta, dar asta mai mult din cauza caracterului sîngeros şi revoluţionar al populaţiunei cretane. Deci nu e ura creştinilor în contra guvernului turc care a resculat anul trecut pe creştini şi tot astfel, şi de astă-dată, nu ura musulmanilor în contra nouei administraţiunî a pus în fîerbare pe creştini. Intrigi greco-engleze Cauzele revoluţiuneî sunt cu totul de altă natură şi tocmai de aceea trebuie pierdută °r1-00 speranţă că focul va fi potolit prin măsuri administrative. Reviria cretană a fost vecinie provocată de afaraj prin intrigile greco engleze şi nn’ se va sfîrşi de cît cînd diplomaţia greco-engleză îşi va fi ajuns scopul PG, care de zecimi de anî îl urmăreşte. Războiul se apropie Incendiarea Cretei PARIS, 25 Ianuarie.—Se anunţă din Atena Agenţîei Havas că trei sferturi din cartierul creştin au fost incendiate; numeroase familii creştine s’au refugiat pe bordurile corăbiilor de rǎzboi străine. Numărul victimelor se urcă la 300. Furia musulmanilor Circulă ştirea că musulmanii vor ataca pe marinarii francezi debarcaţi pentru a protege biserica şi şcolile catolice. La Retimp, 3000 de Turci blochează palatul guvernatorului şi cer revocarea sa. S’a interzis familiilor musulmane de a pleca. Grecia voieşte războiul ATENA, 25 laitsiarie. — Camera deputaţilor. D. Delyannis, preşed dint© al consiiissius de miniştri, anunţă trimiterea a 5 corăbii de război« la Casine. (Aplauze). Fuga creştinilor PARIS, 25 Ianuarie. — D. Hmnotxux a comunicat conciliului de miniştri că la Canel s'a angajat o ruptă foarte vie intre musulmani şi creştini. O parte a oraşului a fost incendiată. Consiliul frances şi comandantul staţiunei navale franceze au făcut să debarcheze rimic de-a" flote" car, cu concursul marinarilor celor-l'alte puteri, au lucrat la stingerea incendiului. Naţionalii şi protejaţii francezi s'au refugiat la consulat. Sute de persoane s’au îmbarcat pe bastimentele în radă. ATENA, 21 Ianuarie.—Corabia de război austro ungară, Sevcnico, a sosit azi la Rolimo. Bursa din Paris PARIS, 25 Ianuarie.—Bursa a fost foarte rau impresionată de discursul secretarului de Stat englez în privinţa Egiptului. Pe de altă parte, cestiunea cretană continuă să inspire temeri destul de serioase, cari cresc încă prin efervescenţa spiritelor în Grecia. Ruperea cablului ATENA, 21 Ianuarie—La Milo au sosit ţopo de refugiaţi cretani. La Retimp, situaţia devine critică. De la Canea nu se primeşte nici o ştire; e temeri să nu se fi rupt cablul. CANEA, 25 Ianuarie.—Aproape toţi creştinii au fost transportaţi pe bordul corăbiilor de război- Ţiffra victimelor pare a fi mai mică decît acea indicată la început în oraș circulă patrule de marinari europeni. v. Ocuparea Cretei DIN CARNET Un document le-a căzut în mînă o petiţiune, pe care D. Lascar Catargiu, şeful partidului conservator, a scris o acum cincizeci de ani. Această petiţiune a fost adresată către Mihai Vodă Sturdza, la anul 1847, cu privire la un proces pe care cuconul Lascăr îl avea în privinţa moşiei Drăguşani din judeţul Fălciulu. Din această petiţiune se va vedea care era, filozofia şi felul de a gîndi al actualului fruntaş politic şi cum dînsul vorbia de acordul patimilor. Iată acest document: Pre înălţate Doamne, Ca ce întrî ispită în lume am avut un proces pentru moşia Drăguşani din ţinutu Bălțiuluî, nu urmăriră căruia am trebuit să me lupt cu toate cursile; prin el deşertîndu-minecontenit punga şi perzînd vreme, m'am învăţat a cunoaşte că oamenii nu sint de cit un instrument mişcat de patimi, prin care’să poate face totul şi nimica, şi eu necunoscînd acordul patimilor totdeauna isprăvim prin ei triaba ce din urmă, adică nimica. Obosit de mulţimea izbirilor am hotarit sa ma desfac de acest blestemat proţes, încît am fost nevoit a vinde drepturile ce avim asupra numiţii moşii duru, vornicului Iordachi Beldiman, insă în loc să scap de inpleticire proţeduriî care pentru mine, din ii în zi, agiunsesă a fi o maslică neînţeliasă, mă trezesc acum cu un nou proţes, mai discutat de căi toate proţesurile. fi iată cum, etc., etc. 1847, Noemb., 30, Catargi, Legea lui Bérenger Propunătorul proiectului de lege pentru Uşurarea şi agravarea pedepselor. Am vorbit ieri, la Informaţiuni, despre proiectul de lege depus de D. P. Grădişteanu la Senat, proiect de lege prin care se cere introducerea în codul penal a cîtorva dispoziţiunî, prin cari judecătorii cînd osîndesc pe un acuzat, care nu a mai fost condamnat, să poată ordona în acelaş timp suspendarea execuţiuneî acelei hotărîri. Am spus că această lege este luată după legea D-lui Bérenger. Este bine, credem, să dăm cetitorilor noştri cîteva note biografice, pentru ca să știe cine este D. Bérenger. René Bérenger D. René Bérenger s’a născut în Valence, la 1830; este dat azi în vârstă de 67 de ani. El e fiul lui Bérenger de la Drome, care fu pair al Franciei și președinte de secție la Curtea de Casație. D. René Bérenger a obținut titlul de doctor în drept de la facultatea din Paris în 1853, şi în acelaş an a intrat în magistratură, unde a ajuns pînă la gradul de substitut de procuror general. In 1863, a atras privirile asupra sa printr’un discurs pa care l-a pronunţat la deschiderea anului judecătoresc asupra organizaţiei magistratureî. In acelaş an, a fost arestat pentru că s’a încercat să-şi apere procurorul, care fusese arestat pe nedrept. Curînd după aceasta, deşi însurat şi cu copii, se înscrise în prima legiune a Rhonuluî şi luptă în contra Germanilor. El fu rănit în bătălia de la Nuits. In Februarie 1871, cînd se făcură alegerile pentru Cameră, Rene Bérenger fu ales la Rhone cu 72,000 voturi și la Drome cu 34,417 voturi. El optă pentru Drome și în adunarea de la Bordeaux votă preliminările păcei și creanța imperiului. De aci începe cariera sa politică. In continuă ales deputat, René Bérenger s’a manifestat totd’auna ca un partizan al clericalizmului. La început, deşi imperialist, a fost dintre aceia cari au înţeles îndată că regimul republican se impunea în Franţa. La 19 Mai 1873, el a fost numit de Thiers ministru al lucrărilor publice, dar nu a ocupat acest loc de cît 6 zile, căci la 25 Mai şi-a dat demisia, deoarece coaliţia vechilor partide răsturnase pe preşedintele republicei. In lunga sa carieră politică, D. René Bérenger, eminent jurisconsult, s’a ocupat mai mult cu chestiunile juridice şi a pronunţat mai multe discursuri importante la legile de organizare. La 16 Decembrie 1875, a fost ales de către Cameră senator. In ultimul timp, a urmat linia politică a D-lui Casimir Perier. In 1891, D. Bérenger a propus în Senat legea pentru ușurarea și agravarea pedepselor. Prin această lege, D sa stabilea că condamnaţii pentru prima oară să beneficieze de o suspendare a execuţiunei hotărîrei timp de 5 ani şi dacă în acest timp eî nu vor suferi altă condamnaţiune, prima condamnare să se considere ca nulă şi neavenită. In timpul suspendărei sentinţei, condamnaţii nu puteau beneficia de drepturile civile şi politice. In ce priveşte despăgubirile civile, şi ele nu puteau fi şterse prin suspendarea hotărîrii. Senatul francez a adăogat însă şi modificarea art. 463, pentru a face ca în caz de recidivă condamnaţiunea să nu se poată scoborî la amendă, chiar dacă se admit circumstanţe uşurătoare, ci să se dea cel puţin minimul închisorei. Această dispoziţia nealeaptă,—căci şi un recidivist se poate să fie demn de milă, deoarece fapta lui poate să fie comisă în împrejurări nedependente de voinţa lui,—a fost respinsă de Camera franceză, care a modificat art. 58 în sens că nu se va considera ca recidivă, cînd prima pedeapsă va fi fost mai mică de un an, decît numai dacă delictul e acelaşi. Petre Grădişteanu D. P. Grădişteanu a prezintat Vineri, în Senat, proiectul de lege pentru uşurarea şi agravarea pedepselor. Acest proiect de lege este o combinare a dispoziţiunilor legei Bérenger (art. 1, par. I şi II, art. 2 şi art. 3, cu modificarea agravantă că recidiva se consideră cînd pedeapsa primă a fost de mai puţin de şease luni, pe cînd în legea franceză ea trebuie să fie mai mică de un an) şi din legea olandeză (art. I alin. ultim, relativ la plata amenzilor). D. P. Grădişteanu e un vechiu liberal. A făcut parte la început din gruparea D-lui Dim. Petre Grădişteanu