Adevěrul, februarie 1897 (Anul 10, nr. 2745-2768)

1897-02-01 / nr. 2745

Rǎzboiul gre©©-tyr© O uricioasă metamorfoză Scrisoarea adresată D-luî Lascar Catargi, ca șef al partidului conser­vat­or, de către Gh. Eva. Lahovary, proprietarul și directorul ziarului Lindépen lance R­omovn ■, m’a s­cos dintr’o mare nedumerire. Articolele de care mă voiu ocupa din ziarul francez, nu sunt iscălite; acum însă ştiă că Gh. Em. Laho­­vary este autorul revistelor, la care voiu începe astă­zi a răspunde. Voiu arăta cetitorilor acestui ziar, in tresături generale, ce voeşte Gh Lahovary. După aceea voiu face o fidelă naraţiune a trecutului sau po­litic, şi voiu sfîrşi seria articolelor mele prin o apreciare severă dar dreaptă a mijloacelor, pe care le pro­pune directorul ziarului francez, pen­tru ca să scăpăm de pretinsa stare de anarhie, în care ne zvă­colim a­­proape de trei­zeci şi unul de ani. In acest an, în luna Main, se în­­tîinesc trei­ zilee şi unul de ani de când Carol Hohenzollern a urcat treptele tronului român, şi în acest lung period de ani petrecuţi în mij­locul nostru, Carol tot strein a rămas. Gh. Eva. Lahovary ne sfătueşte să ne reîntoarcem la convenţiunea din Paris, care, la 7/19 August 1858, ne-a fost impusă de şapte puteri europene întrunite în capitala Fran­ciei. El ne citează chiar art 14 al acelei convenţiuni care zice că : — Domnitorul guvernează cu concursul miniştrilor numiţi de el. Astă­zi suveranul, după constituţia din 1866, domneşte, dar nu guver­nează­—în tot cazul aşa ar trebui să­ve—şi Gh. Em. Lahovary ne sfătu­­eşte să ne reîntoarcem la acel trecut uitat in care suveranul domnea şi guverna. Proprietarul ziarului francez ne tri­mite cu trei­zeci şi nouă de ani îna­poi. Lascar Catargiu e un liberal îna­intat pe lângă tînărul Gh. Lahovary, căci sunt convins că bătrânul şef al conservatorilor nu s’a gândit nici o­dată să dea lui Carol Hohenzollern drepturile pe care convenţia din Pa­ris din 7/19 August 1858, le dădea Domnitorului ales, în Iaşi şi în Bu­cureşti, în zilele de cinci şi doue-troi şi patru Ianuarie 1856. înainte de a discuta cu Gh. Em. Lahovary ruşinoasa sa schimbare la faţă, voia ridica valul care acoperă trecutul politic al directorului ziaru­lui francez, şi atunci cetitorii Ade­vărului se vor convinge de ruşi­noasa contrazicere ce există între Gh. Lahovary din 1888 şi Gh. Laho­vary din 1897. In ziua de Marți 15/27 Martie 1888, vorbind de rege, ziarul francez scria : —Care va fi oare respunsul ? Această întrebare și-o pune cu îngrijire toată lumea, căci acel respuns va apasa in­­tr'un mod decisiv asupra mersului eve­nimentelor. Putea-va oare acel respuns sa ne redee iluziunile noaste perdute ? Mercur!, la 16/28 Martie, Gh. La­hovary scrie în coloanele ziarului său:— Ziua de 14/26 Martie 1888, aniversarea a şaptea a proclamarei re­gatului, va răminea o zi de doliu in istoria României. Trebue să se ştie că zbirii poliţieneşti nu au intervenit pen­tru a restabili ordinea. Nu ! Ei s’au transformat in bătăuși. Această in­famă cursă este opera lui I. C. Brătian sa* a ministerului seu și a regelui. Tot în acea zi și în acelaș nu­­mer Gh. Lahovary aruncă lui Ca­rol următoarea insultă : — Și re­nepăsător șade In palatul său geh păz'l de sold­ați. El refuză să vază pe D. Vernescu, miniatorul poporului, unul din şefii opoziţi­unei, şi acordând h­ad pe retid audienţe contelui Golu­­chot­ski, D-lu­i Busch şi D-lui Dim. A. Sturdza­, pi cân­ armata ucide popo­rul sub ferestrele sah. Rog pe cititori să citească CI1 aten­ţiune rîndurile de mai jos esite din pana lui Gh. Lahovary, care astă­zi voieşte ca ţara să-şî încredinţeze des­tinele sale lui Car 1 Hohenzollern: „Bietul r«s«l Lonul tău nu «pa In palat. CI era. In sala teatrul«i, la banchetul canibalilor, a căruia pre­zidenţie de onoare Iţi revine de drept*1. Zii­le de 14­/26 Munie şi de 15/27 Martie 1888, ziarul lui Gh. Em. La­hovary a eşit in doliu. * * * * Aşi dori să ştiui dacă Gh. Em. La­hovary nu va roşi când va ceti a­­ceste ronduri de o violenţă ertată nu­mai unei pene francamente antidi­­nastice şi democrat-republicane. Probabil insă că jos că nici măcar simţi. Această uricioasi este o ruşine. naefam­orfoză Alex. V. Beldimann, a ajuns aşa de nu o mai poate SATIRA POLITICA S’a ratrapat La cărţi cînd, după cu a devenit tinichea, un jucător şi-a scos paguba, se zise că „s’a ra­­trapat“. Din sorginte autentică, aflăm că partidul na­ţional al lui Sechiaris, a hotărît să ratrapeze pe Gostică Stoicescu de toate prînzurile pe cari le-a pierdut, de o bucată de vreme, pe la consulii şi miniştrii străini. De aceea, partidul a pus la cale să dea in Capitală trei mari bancheturi po­pulare in onoarea ministrului de externe, iar a­­ceste bancheturi să aibă loc : 1) La Nea Niţă Sterie în Dealul Spirei; 2) La Manolescu Lungu în Galben; 3) La Obor. Iată şi Menu-ul primului banchet din Deallu Spirei: Listă de bucate Mastică â la Sechiaris, Ciorbă de burtă â la Palladi, Rasol cu ciolan â la colectiviştii, Iachine de morun â la Năstase Sto­­lojan, Papricaş unguresc â la Banffy, Fleică naţională â la Melisiano, Murături in saramură â la Zaharia, Plăcintă cu carne şi cu briază â la Pherichidis, Gogoşi â la Gogu Gaetacuzino, Zmochine â la Eugen Stătescu, Alune â la Mitiţă Sturdza, Poame â la unanimitâţile parlamen­tare, Miş­maş â la ministerul actual, Şampanie â la Itallier. Vax. razboiulT greco-turc Declaraţia guvernului grecesc ATENA, 30 Ianuarie.—Camera de­putaţilor. Răspunzând la o interpe­lare, D. Qelyannis declară că nu poate să comunice adunărea ordi­nele ce a primit flotila; în ori­ce caz, Grecia va împedica pe Turcia de a trimite trupe in Creta (Sen­zaţie). Pleoape a flotei greceşti ATENA, 30 ianuarie.—O flo­tilă de şease torpiloare, sub comanda prinţului George, a plecat astă noapte în Creta, în mijlocul unor ovaţiona entu­ziaste. Flotila a primit ordine de a împiedica prin toate mij­loacele debarcarea trupelor turceşti In Creta. fi­­i O mulţime imensă a condus la gară pe prinţul George, care era însoţit de rege şi de prinţul moş­tenitor. Mulţimea striga: Trăiască Creta! Despărţirea dintre prinţul George şi familia regală a fost foarte mişcătoare. La Pireu s’au petrecut scene entuziaste. Declaraţia Greciei către puteri Grecia a adresat puterilor o notă declarînd că nu poate să a­­siste ca simplă spectatoare la e­­venimentele din insula Creta. ACTUALITĂŢI Autorul furtului banilor pe cari Pitrescu i-a şterpelit de la ministerul de finanţe. E de loc din comuna Brătieni, judeţul Gorj şi a fost în slujba poliţiei vre­o cinci ani de zile. A fost dintre si­­creţi, de aceea a ieşit aşa poamă bună. Ca să-şi legitimeze numele de becher, el se pusese pe tron­t cu amica sa Petruţa Ştefan Bo­boc pe contul statului român. Ca toţi becherii, şi-a făcut şi el un sfirşit—şi sfîrşitul îl ştiţi de înainte, este unul din penitenciarele din ţară — fără de Petruţa şi fără de boboci. Păcat însă de­ aşa bărbat. Capacitatea lui îl recomanda de­sigur pentru o mai bună soartă : cine știe dacă n’ar fi ajuns deputat, consilier prtin­­cipal sau cel puţin ministru!... Pep­ plizon. Alexandru Becheru LIBERTATEA IND­VIDUALA Deputaţii noştri şi-au adus aminte in sfirşit că In fericita patrie a dlvului Traian, cu o constitu­ţie democratică, am avut neprevederea să facem din judecătorul de instrucţie şi dintr’un simplu co­misar nişte fiinţe a­tot-puternice. La noi, un «efept de poliţie are dreptul sa te aresteze, să te ţină în­chis mai multe zile, sub cuvînt că instincţia pre­liminară a fie-căreia nu e terminată şi după a­­ceea, sub escortă, în tovărăşie nu pungaşii, să te tri­mită la parchet, care poate să-ţi dea drumul sau poate şi să te trimeată la Judecătorul de Instinc­­ti", cari e în drept să te depună. Anii trecuţi, ce e dreptul s’att mărginit puterile Judecătorului, dlndu-se tribunalului Însărcinarea ca să con­firme a’aă să Infirme mandatul de depunere, în două-zeci şl patru ore de la data lui. Aceasta Insă nu este suficient. Faţă de a­ tot-puternicia Instrucţiei cel învinuit este cu totul intr’o stare de inferioritate: Intstrucţia la noi este încă In­chizitorială şi acuzatul este la discreţia Instruc­torului sau. D. Petre Crădişteanu propusese acum clţi­va ani o lege modificătoare a codului penal şi în special a Instrucţiei penale In ceea-ce pri­veşte pe nenorocitul Inculpat. D-sa propunea în­tre altele ca la facerea Instrucţiei, avocatul celui bănuit să aibă dreptul să asiste şi să-şi prote­­guească clientul faţă de excesul de zel al jude­cătorului. Ziarele liberale sunt entuziasmate de discutelle ţi­nute la Cameră relativ la libertatea individuală. D. Şendrea a declarat chiar că va veni cu an proiect de lege modificatoare In sens democratie a legia­­laţiunel noastre care este cu totul înapoiată. Proiectul D-lui ministru de justiţie este prea mă­reţ pentru ca D­aa să 11 realizeze. 1.’am sfătui ca, cel puţin, să dezgroape din Senat pro­iectul D-lui Crădişteanu şi să fie sigur că reuşind a-1 transforma în lege, ar face ceva îndestulător pentru numele săfi. -------------------------f^Fsr-Cf*--------------------— Sfinx. Repaozul de Dum­inecă De cite ori adversarii noştri fac un lucru bun, sintem­ cei d'intîi a-i lăuda, li lăudăm, dar, pentru votarea pro­iectului de lege care prevede odihna de Duminecă. In ţara noastră e atît de greu să se realizeze cite-o reformă democratică ori cit de neînsemnată, în­cit trebuie să priveşti ca un adevărat fenomen votarea unei legi ca cea de care ne ocupăm. Legea a trecut la Cameră şi acuma va trebui să vină şi înaintea Senatu­lui,unde spiritul democratic e mai pu­ţin puternic. Acest corp ne-a dat, în adevăr, o dovadă despre urîtele sen­timente ce-l animează cînd a respins suprimarea rezumatului preşedinţilor Curţilor cu juraţi şi­ el ne-a mai do­vedit că este absolut lipsit de cunoş­tinţe asupra tuturor problemelor care agită lumea cultă modernă. De aceea e foarte probabil ca Senatul să se a­­rate, încă odată, reacţionar şi igno­rant. De data aceasta este de datoria gu­vernului să puie mai multă inimă şi să susţină legea serios în faţa Sena­tului, iar nu se imite exemplul D-lui ministru al justiţiei, cere a lăsat pe botrini în voia er pentru a respinge o lege salutară. Ori­cum, noi felicităm, atît m fiori­i aei Camerei cit şi pe ministrul-pre­şedinte, ca e a avut destul curaj ca să susţină cu energie, in faţa parla­mentului, legea odihnei de Dumitrcă. E vremea, credem, ca Statul să se ocupe serios de soarta claselor munci­toare. Dragoş. ' PE DRUMUL CRUIHEI este titlul boby'dî roman p© ©air© ziarul ADEVERI «I. va da în forță, peste ©îte va zi!®* cetito­rilor săi. d© îm primul capitol al noului roman Pe drumul crimei de celebrat scriitor JULES MARY se vor convinge de putersa dra­matică a acestei povestiri în car® se va vedea cam Pe drumul crime! pot începe itsngssl pelerinegiu, fiinţa nevinovate, copiii pârfs.­siţi d® părinţii lor şi cari, prin m lor vină, împing Pe drumul crimei fiinţe cari ar putea să fie folositoare societăţeî, dar cari, lăsate In voia în­­timplareî şi a tuturor relelor exem­ple, ajung Pe drumul crimei şi sfirşesc trista lor viaţă în puş­cărie sau pe eşafod. Ocuparea Cretei O depeşă oficială .din Atena vesteşte că gu­vernul grec a ordonat punere* in acti­vitate a tuturor coi'ăfc.5**®*’ de ra*. botă și trimiterea lor Im Creta. Tru­pele greceşti In fs­unte ca arinţul George aă şi plecat in Creta, litrele George s'a hotărît dar a lucr­a pe f*ţă în chestil­­ Cretei, ceea ce arată că ocuparea insulei de către Greci va deveni în curînd un fapt în­deplinit. Deja atît comitetele cretane din Atena cît şi populiţiunea creştină a Cretei au proclamat unirea insuli cu Grecia, iar drapelul elen a fost arborat pe zidurile C­neei. Toate aceste evenimente indică destul de lămurit cari au fost cauzele revoluţiuni cre­tane ; mai ales declaraţiunea primului ministru grec Delyanis, făcută în Camera din Atena, e destul de categorică. Acesta a zis că guvernul grec nu voni să se amestece în chestia Creţ­a, crezînd că Europa va putea, face linişte. In faţa î­nponilitaţei Europei însă, de a lua vre­ o mă­sură eficace, guvernul elen va fi silit să schimbe atitudinea faţă de această chestie. Imediat după acest discurs, trupele elene, atît maritime cît şi teritoriale, au primit ordin să fie gata pentru ori­ce eventualitate, aşa că la ori­ce moment ne putem aştepta la senza­ţionala ştire că Grecii au ocupat Creta şi au ficat din această insulă o provincie grecească. Urmările ocupărei Această eventualitate ar pune într’adevăr capăt revoluţiund din Creta, căci scopul re­voluţionarilor ar fi ast­fel ajuns. Dar ce va zice sultanul şi mai ales care va fi atitudinea Europei faţă de acest pas al Greciei ? Privită din acest punct de vedere, ocuparea Cretei de către greci devine o chestie de cea mai mare gravitate politi­c. Intr’adevăr insula Creta are o mare impor­tanţă pentru statele cari au interese în O­­rient. Situată în Marea Mediterană între Egipt, Bosfor şi Asia mică, Creta este punctul cel mai strategic pentru puterea maritimă care are colonii în Africa şi Asia. Angua, Rusia şi Franţa, fie­care din ele avînd interese atât de vitala în Orient, ar vroi ca acesta insulă să-i aparţie şi n’ar putea admite ca ea să treacă în posesiune streină. Atitudinea Rusiei Rusia mai ales n’ar putea îngădui nici un moment ca Grecia să devie stăpîna Cretei, căci, cu­m diplomaţii ruşi ştiu că influenţa en­glezească este preponderentă la Atena, ocu­parea Cretei de către greci ar însemna ceda­rea vnsului către englezi. Intâmplându­sa dar aceasta, Rusia ar siti­pa sultan ca să declare războiu Gre­ciei şi conflagraţiunea europeană ar fi gata, de­oare­ce Anglia şi Italia nu vor putea sta pasive văzând el Turcia, aju­tată de Rusia și Franța, declară războiul Greciei. Vai. C­IU M­­­A. Pe lîngă numărul destul de mare al oame­nilor de ştiinţă, al bine­făcătorilor umanităţei, se poate adăuga astă­zi numele doctorului Yer­­sin, care a descoperit bacci­lul ciumei care pus­tieşte cu atîta furie în India şi Egipt . Doctorul Verein Dockrai Yersin, descoperind baccilul, a gă­sit şi vaccinul cu aj­utorul căruia se poate le­cui ciuma. Doctorul e născut în anul 1863, la Morges, orăşel la cantonul Vaud. Descendentul unei familii protestante refugiată după revocarea edictului de Nantes, el şi-a făcut atudin­e me­dicale la Paris şi a fost primit ca extern la spital. In 1885, rănindu-se la mînâ pe cînd făcea op°rcţiunea unui bolnav atins de tur­bare, fu instalat în spitalul Pasteur, unde ră­măsese apoi ca ataşat. In acest institut doc­­torul Yersin se ocupă cu ardoare de studiul microbilor, lucrind alături de doctorii Pasteur şi Roux. Ataşat apoi ca medie la serviciul maritim al mai multor expediţiunî îa Orient, doctorul Yersin avu ocazianea să se ocupe cu boalele molipsitoare din aceste ţări. B­iciiî ai ciumei A făcut descoperirea bacoliului ciumei acum douî ani, împreună cu japonezul Kistasato. El se gîndi atunci sa combată această boală prin­­tr’un serum, pe care il și prep«* Pentru a face experiențele necesare, doctorul Yersin plecă în China, unde ciuma începuse să bîntuie și sa convinse îndată că metoda Iui era bună. Făcu imediat un raport Academiei din Paris ară­­tînd cam din două­zecî şi trA de cazuri de ciumă a locuit două zeci şi unu, şi­­se duse apoi la Paris pentru a face un curs în labo­ratoarele de acolo. Se ştie cîte dezastre a produs această te­ribilă boală, bîntuind Europa în diferite epoce. •fc Ciuma care bântuie acuma în India se ma­nifestează prin access de friguri violente, ce succed perioada incubaţiunei, durînd de la 1—4 zile. Incubaţiunea este caracterizată printr’o stare de apatie extremă. Ciuma, odată declarată, se iveşte o bubă care se formează în cele mai multe cazuri la coapsă, cîte­odată la subţioară şi foarte rare ori pe ceafă. Această bubă creşte iute şi ajunge în patru zîie numai, de mărimea unui ou de găină şi atuncea bolnavul moare. Dacă pacientul rezistă pînă a cincea sau a şeasea zi, buba poate fi operată şi puroiul ce conţine fiind extras, lecuirea se face repede. Primele cercetări ale doctorului Yersin cu­rivire la lecuirea ciumei erau făcute în scop ’a se găsi cauzele răului. Examenul micros­copic al unei picături din puroiul ciumei dădu la iveală un baccil scurt și gros, a căruia ex­tremitate este rotundă. Bacili ai chemeî

Next