Adevěrul, aprilie 1897 (Anul 10, nr. 2794-2817)

1897-04-01 / nr. 2794

ANUL X No. 3794 Abonament© încep la 1 şi 15 ale fie­căreî luni şi se plătesc înainte Un an în ţară 3031 el.­ In strein&tate 50 lei Şase lun! Trei luni 8 •0 Numărulil0 bani In streinătate 15 ban! Să te fereşti Române de culă strein în casă! ADMINISTRAŢIA PASAG. BANDEI NAŢIONALE (TELEFON No. SBS) Director politic: ALEX. V. BELDIESANU PA8AQ­V. Alexandri MARȚI I APRILIE 1897 Ammeiurî se primesc direct la Administraţia ziarului Linia pag. IV . . • lei o.5o ban! • • III , . . . • a.— » » » N » 3.— » La un mare număr de lindi se face reducţ* din tari« Numărul 10 bani Un număr vechili 20 ban! «REJ­ A, C T I A bARcei Naţionale (TELEFON No. 2S) O dată cu ediţia de SEARA a „Adevărului“ de astă­zi, cititorii sunt rugaţi să reclame chioşcurilor şi vânzătorilor de ziare SUPLIMEN­TUL GRATUIT CU ŞTIRILE DE DIMINEAŢA. Ediţia de seară A NOUL MINISTER ORAŞUL KISSAMO Teatrul luptelor dintre flota europeană şi insurgenţi cretani. SUPOZIŢI­UNI Pînă în momentul cînd scriem, un ingur fapt este pozitiv și anume că egele a dat D-lui Dimitrie Sturdza nsărcinarea să alcătuiască ministerul. Acest fapt se poate comenta în două feluri : ori regele voiește cu er dinadinsul să readucă pe «igno­­ilul» la cîrma Statului, ori potri­­it uzului parlamentar, suveranul a ost nevoit să-l însărcineze, sigur find că nu va putea reuşi în înde­­plinirea acestui mandat. In primul caz, regele îşi joacă caf­­ea sa pentru fostul sau prim-minis­­ru. Dimitrie Sturdza prim-ministru î­nsemnează răcirea făţişă cu Rusia şi provocarea ei, iar în ţară comentarea unei adevărate revoluţiuni. Un aseme­­nea guvern nu poate duce nici două ani şi este menit să-şi dea duhul n mijlocul scandalurilor de stradă a vărsărilor de sînge. Lumea însă, fătură de a vedea vecinie pe Carol" bătîndu-şi joc de ţară, ştiindu-l pe el singur răspunzător de această nouă sfidare, va da răsp­underea asu­pra coroanei şi trecînd peste per­soana «ignobilului», va ajunge la acela care trage sforile. In ipoteza a doua, ne aflăm ia­răşi în plin necunoscut. Singur re­gele şi aici este acela care poate să facă să reuşească sau să nu reu­şească D. Sturdza în mandatul sau. De îndată ce i se va pune condiţiu­­nea ca ministerul să fie minister de concentrare liberală, e lucru vădit că omul-palmă, omul-scuză şi omul încurcă-lume va trebui să se re­tragă ruşinat şi avînd în potrivă-î dovada neputinţei şi imbecilităţii sale. In adevăr, azi se ştie, că nici amicii politici ai D-lui Aurelian, nici aceia ai D-lui Fleva nu vor da concurs unui cabinet sub preşedinţia şefului pretins al partidului liberal. In caz cînd D. Sturdza nu ar pu­tea si reuşească să facă un minister compus din toate nuanţele partidului şi de îndată ce fatalmente, aceeaşi condiţiune trebuie impusă şi D-lui Au­relian, partidul liberal trebuie să se retragă de la putere... Totul dar atîrnă de la rege şi a­­supra lui cade răspunderea că sîntem într’o criză ministerială provocată de la palat şi că un cabinet cade de la pu­tere fără să fie în luptă cu Parla­mentul. Regele a înlocuit şi Camera şi Senatul şi el a fost puterea în sta­tul român, care a cerut D-lui Aure­lian să se retragă de la guvern. Toate frâmîntările politicianilor sînt dlar pentru galerie şi ele nu pot în­şela de­cît pe aceia cari au încă nai­vitatea să creadă în sistemul nostru reprezentativ. Cu un sistem adevărat, crize de acestea de carnaval nu s’ar fi produs şi Î11 adevăr ministerul ar reprezintă Parlamentul iar aceasta ţara. Toate însă au o margine. Paharul este de mult plin. Dacă regele în a­­devăr ar avea nenorocitul gînd să impună ţărei perDimitrie Sturdza, poate fi sigur că lupta se va pune direct şi pe faţă între el şi popor. Aducerea ignobilului la putere ar însemna că regele meditează vre-o nouă infamă trădare, că plănuîeşte o nouă vînzare a ţărei şi că neavînd alt instrument mai abject, de­cît pe omul acesta, îl chîarru să-l acopere el cu zdreanţă răspundere! ministeriale. Toate aceste sînt însă supoziţiuni Carol I-iu este prea mult prevăzător ca să nu priceapă pînă unde poate să ne încerce®răbdarea şi să se folosiască de prostia neamului romînesc. A strîns prea multe milioane, nu a îmbătrînit cu desăvîrşire, ca să se gîndească «la re­tragerea cea din afaceri» şi deci nu ne prea vine a crede la posibilitatea unui minister Dimitrie Sturdza,—care ar descoperi cu totul coroana. Scriem aceste rînduri, Duminecă noaptea. Cunoaştem prea bine ţara, ca să nu ne temem că tocmai ce nu-i firesc, se va întîmpla mîine Luni cînd vor apare aceste rînduri. Dar ni se pare că e mai bine să aşteptăm începerea spectacolului, îna­inte de a ne pronunţa asupra piesei, în care foarte probator Dim.. Sturdza va juca ca de obicei, rolul odios al trădătorului, Const. Mille. SATIRA POLITICA Guvernul lui Mitiţă Suveranul a încredinţat lui Mitiţă­ obosit cul însărcinarea de a forma cabinetul, iar Mitiţă s’a grăbit a profita de unica ocaziune ce-i mai oferă nătîngia D-lui Aurelian şi indolenţa o­­piniunei publice. Care va să zică, iarăşi o să avem pe Mitiţă în fruntea lui Silaghi şi iarăşi o să vedem de­fileul jeandarmilor călări pe piaţa teatrului. Această ştire a umplut de bucurie inimile tuturor Zahariilor, cari prevăd revenirea vre­murilor de manifestaţii spontanee, cu tîrn­cii pe cheiul Dîmboviţei, cu fonduri secrete pen­tru „băieţi“ şi cu torturi în aresturile poliţiei. Mitiţă este providenţa bandelor, Dumnezeul lui Bianu şi vechilul prinţesei Gorciacof. Vax. pentru a re­duce armonia în partidul liberal. Regele, faţă d­e evenimentele din a­­fară, dorea să aibă un guvern tare, un guvern de concentraţiune liberală, dar regele uită că, chiar dacă numele D-lui Sturdza ar putea ralia pe li­berali, el este o provocaţiune la adresa opiniunei publice şi un motiv de o mai mare vrajbă internă. Dinaintea evenimentelor externe ş, faţă cu perspectiva unui război şi, dacă l­a o soluţiune se impune, aceea este toc­mai îndepărtarea lui Dimitrie Sturdza. Prin urmare, cuvîntul de ordine al întreg­ei ţări nu poate fi de­cît: jos omul sinistru!.. Drago? este ca, imediat după ce a izbutit să dezguste pe D. Aurelian şi să-l răstoarne, Mitiţă să implore sprijinul acestuia şi să-l roage ca să dea concursul ministe­rului ce va compune. Ar trebui ca D. Aurelian să fie lipsit cu totul şi de amor propriu şi de dem­nitate, pentru ca să nu trimeată la plim­bare pe Mitiță cu vîrful de cizmă în spinare. Stop. Războiul inevitabil Europa s’a săturat—Atunci și astă­zi. Războiul general. Europa s’a săturat Din Roma se telegrafiază că Europa s’a să­turat de chestia cretană. Această telegramă exprimă sentimentul nu numai al conducăto­rilor marilor puteri, dar al tuturor acelora cari se interesează de chestia orientală. Și cu drept cuvînt, căci această chestie a ajuns un adevărat scandal diplomatic. Intr’adevăr iată-ne în a treia lună a trată­rilor diplomatice pentru rezolvirea pacinică a acestei chestiuni, fără ca pînă astă­zi Europa să fi făcut un singur pas măcar spre rezol­virea ei. Ba, mai mult, în loc ca să ne apropiăm de rezolvirea pacinică, ne depărtăm zilnic de a­­ceastă soluţiune, mergînd cu paşi repezi spre un război­ general, din cauza complicaţiu­­nilor ce se nasc în fie­ce zi. Atunci şi astă­zi După trei luni de tratări, ameninţări şi zbuciumărî diplomatice, iată că Europa ajunge să se sature de chestia cretană, şi vrea acum să lase pe Turci şi pe Greci să-şi reguleze singuri incidentul lor. După atîtea luni dar, Europa e hotărită să facă ceea­ ce trebuia să se facă din prima zi a naşterei chestiunei cre­tane. .. Atunci atît Turcia cît li Grecia noţiuni* Şi loc pregătite, ciocnirea lor ar fi fost de mică’ importanţă. Bulgaria şi Serbia apoi nu-şi a­veau trupele concentrate şi n’ar fi putut in­terveni, aşa că înainte de a putea lua parte în acest conflict greco-turc, d­ar 11 fost deja aplanat prin intervenţia Europei ori prin slăbirea forţelor ambelor combatanţi. Inci­dentul ar fi fost dar puţin important şi răz­boiul putea fi localizat. Cu totul alta este astă­zi situaţiunea în 0- Omul sinistru Numai s’a zvonit că vine Mitiţă şi fiorii groazei au trecut prin ţară. Unii au luat doliul, alţii îşi ascut armele şi se pregătesc de luptă, toată lumea se aşteaptă la evenimente ne­prevăzute, la evenimente grave şi nu e om care să nu prevadă cum că situa­ţiunea se înăspreşte. „Vine Sturdza nu este ca şi cum se spunea odată : ,, Vin Turcitu Căci venirea lui Dim. Sturdza la cîrmă echivalează cu o mare calami­tate publică, cu reînceperea tuturor a­­gitaţiunilor sterile, cu şargele pe stradă, cu dezlănţuirea bandelor, cu vărsarea de sînge. Cînd omul sinistru apare, întîm­­plărî sinistre trebuie să se ivească. De acum trebuie să ne aşteptăm la alte scuze faţă de streini, la alte violenţe în ţară, la alte călcări de legi, la tot cortejul de infamii cu cari ne-a o­­bicinuit aşa zisul şef al partidului li­­beral. Şi cînd te gîndeşti că înţeleptul nostru reffe­na găsit altă soluţie mai nimerită pentru a împăca spiritele şi FORTUL SFARIA ŞUIÎNĂLŢIMILE] Aci şi-a întărit colonelul Yassos, o parte din trupe şi aşteaptă atacul puterilor. Poziţiunea este din cele mai formidabile şi colonelul Vassos a declarat că cu garanţie, nici şai­zeci de mii de soldaţi europeni nul pot de­plasa. Obrăznicie sturdzistă Mitiţă scuzistul, Mitiţă persecutorul romînilor din Macedonia, trădătorul ro­­mînilor din Ardeal şi schingiuitorul ro­mînilor din regat, şi-a permis să ceară concursul D-luî Aurelian, după ce l-a silit pe acesta să se retragă. Adică cum?.. Mitiţă, cît timp a fost prim-ministru, s’a bucurat de sprijinul D-luî Aurelian, acesta nu l-a făcut nici o mizerie, acesta nu î-a pus beţe în roate, nici după ce a făcut scuzele, nici după mişeliile cu Macedonenii, nici cînd cu infamia mitropolitului. Acelaşi Mitiţă, cînd a fost nevoit să se retragă, s’a dus la D. Aurelian şi l-a rugat să-î ia succesiunea, să-l scape din încurcătură şi să rezolve chestia Ghe­­nadie. Iar după ce D. Aurelian s’a pur­tat în toate foarte real faţă de dînsul, prima lui grijă­ a fost să facă tot felul de mi­zerii cabinetului Aurelian, să-l hărţuîască, să-l sape prin tot felul de intrigi, şi să-l silească a se retrage. Dar culmea impertinenţei sturdziste m­ent. Astă­zi, dacă Europa săturată de vecî­­nicele tărăgănelî ale chestiei cretane ar lăsa pe Greci şi pe Turci să-şi violeze diferendul cu armele, războiul între ambele state ar fi foarte important şi ar avea consecinţe din cele mai grave pentru întreaga Europă. Astă­zi, atît Turcia cît şi Grecia îşi au toate forţele concentrate în Tesalia şi Macedonia, cetele de revoluţionari mişună prin provin­ciile turceşti. Albanezii stau gata să se re­­volte şi, ce e mai grav, atît Bulgaria cît şi Serbia şî-au­ concentrat deja armatele şi se pregătesc ca să intervină în cazul unui rǎz­boiu greco-turc. Războiul general Astă­zi, dacă Europa va lăsa pe Greci să declare rǎzboiu Turciei, conflictul nu va fi dintre acelea cari durează o zi—două, ci un conflict lung şi greu, în care vor lua parte nu numai toate statele balcanice, ci şi unele din marile puteri europene, cari au interese vitale în Macedonia şi Albania. Telegrama oficială din Roma anunţînd că Europa e hotărîtă să lase pe Greci şi pe Turci ca să-şi violeze singuri conflictul, indică în mod clar că e convinsă cum că războiul o­­riental e inevitabil și deci nu-și mai dă oste­neala ca să întarce a-l împiedica. Val. De pe cimpoi luptei (Corespondenţă specială) Guvernul turc continuă a trimite mari can­­­tităţî de muniţiuni, nutrimente şi trupe la gra­niţa Tesalieî, prin Salonic. Edh­em-paşa pri­meşte toate aceste transporturi şi le reparti­zează pe la punctele strategice ale granit­lor, dar trupele sînt atît de numeroase, iar ordi­nele din Constantinopol atît de contradictorii, în­cît o zăpăceală complectă domneşte în statul major turc de la graniţa Greciei. A­­ceasta din cauză că secretarul sultanului, Izzet­­bey, are pretenţiunea de a cunoaşte mai bine situaţia ca ori­care general turc, şi contra­mandează toate ordinele ministrului de rǎz­boiu. De aceea, acum cîte­va zile, Edbem-paşa era hotărît să demisioneze din funcţia grea de şef al armatelor turceşti, şi n’a revenit asu­pra hotărîrei sale, de cît numai graţie inter­­venţiuneî şi sfaturilor ofiţerilor germani din armata turcească. Pentru ca cetitorii să-şi poată face o ideie despre silinţele Turciei de a-şi mări forţele militare, corespondentul lui „Figaro“ citează faptul că o sută de condamnaţi, deţinuţi în aresturile din Salonic, au schimbat costumul închisorei cu acel al uniformei militare şi au­ fost trimişi la graniţă. Turcii, graţie acestor sforţări şi a energiei cu care lucrează, au putut strînge o armată de peste o sută de mii de oameni la graniţa» Tesalieî.­­ Cartierul general al lui Edh­em-paşa este la Elassona, orăşel turc cu aproape 20 de mii de locuitori, situat la Sud-Vestul muntelui O­­lymp. Starea morală a trupelor este satisfă­cătoare ; ele sînt bine nutrite, dar di­senteria Lintuie cu furie prin rîndurile lor și ea pro- litic din cauză că soldații mănîncâ fructe crude. Pe lîngă marea superioritate numerică.— Grecia nu dispune de cît de 40 de mii de soldaţi — se mai adaugă în favoarea trupe­lor turceşti şi avantagiul terenului. Intr’ade­­văr, trupele turceşti ocupă poziţiunî muntoase, contra cărora cu greii se poate lupta. Armata grecească, al căreia cartier general este la Larissa şi se întinde pînă la Rapsani, se află într’o vale, pe un teren descoperit. Aceste dezavantagii ale armatei elene, sunt cu toate acestea în parte compensate prin u­­şurinţa mult mai mare a concentrăreî, care î-ar permite de a-şî întruni toată armata în­­tr’un singur punct determinat al graniţei tur­ceşti , pe cînd Edh­em-paşa n’ar putea în­truni de­cît foarte greu­, toate trupele în punc­tul atacat. Armata turcească, din cauza dificultăţilor pe cari le prezintă terenul muntos, unde tre­buie să opereze, cît şi prin lipsa de căi de comunicaţie, este obligată să se întindă pe un spaţiu foarte mare în tot lungul graniţei Soarta războiului nu se va decide, de alt­fel, numai în partea orientală a Tesaliei. Dacă războiul izbucneşte, lupta va fi poate mai te­ribilă la graniţa Epirului, împrejurul Artei, unde Grecii şi Turcii au adunat forţe conside­rabile. Oraşul Arta, a căruia populaţiune se­ ridică la 11 mii suflete, este situat pe malul drept al rîului Arachia. Este reşedinţa co­mandantului general al unui corp de armată greacă de 25—30 de mii de soldaţi. Arta este apărată de mai multe forturi, posedă un mare spital militar foarte bine întreţinut şi oferă toate condiţiunile unui punct militar de al douilea rang. Aci Grecii au poziţiunî strategice mult mai avantagioase de cît Turcii, căci au la spatele lor o ţară muntoasă şi înaintea lor nişta cîmpii frumoase, cari se’ întind de la gol’ful Arta la Janin­a, capitala Epirului. Trebuie să, mai adăugăm că Grecii se află la hotarele­ unei ţări locuită de Albaneji, cari au ace­leaşi tradiţiuni istorice ca şi ei şi cari îşi aduc aminte că au fost altă-dată fraţii lor de arme. In 1878, cînd armata greacă a făcut inva­zie în Epir, nu s’a găsit un singur om care să fi tras contra Grecilor. Armata de astă­zi­ a Greciei numără în rîndurile ei foarte mulţii albaneji, între cari curagiosul colonel Botaris­ şi Bairaktaris, cari comandă garnizoana Artei­ şi ale căror nume ajung pentru a aprinde entuziazmul albanejilor. * Dezertările sunt foarte numeroase în­­tru­pele turceşti de la graniţa Epirului. Soldaţii albaneji mai ales trec noaptea rîul Arachta îmiot şi se duc să se angajeze în armata­ grecească. Turcii ştiu prea bine că Albanejii nu­ pot să-i sufere şi că aşteaptă momentul­­pentru a se revolta, de aceea iau toate măsurile pentru a împiedica pe Albaneji să fie în a­­pierea graniţelor, pentru a nu se putea înţe­lege cu Grecii. Ast­fel dacă Turcii sunt aproape siguri că­ vor ieşi victorioşi în Tesalia, ei simt că în Epir lucrurile stau cu totul alt­fel şi ca vic­toria Grecilor este absolut sigură în această parte a Turciei. * Intr’un razboiu greco-turc, nu se poate ști deci care va fi învingătorul, căci, cu­ toată superioritatea numerică și strategică.^ a Tur-

Next