Adevěrul, iunie 1897 (Anul 10, nr. 2846-2870)

1897-06-11 / nr. 2855

b 2 Ion. De îndată ce hîrtia a fost imprimată, ea este tăiată de im cuţit, luată de şirete, în­doită o­ dată, apoi de două şi de trei ori şi aruncată afară din maşini în pachete de cîte cinei foi, tăiate şi faţnite. Aceasta se face cu o repeziciune uimitoar­e: de-abia clipeşti şi ma­şina aruncă afară un nou pachet de cinci numere. Acest chip de imprimare îşi ajun­ge idealul de perfecţiune. Aşa, pe lîngă cele­­l­alte avantagii, se poate tipări de această maşină un număr de 2, 4, 6, 8, 16 şi 32 de pagini de ziar, lipite împreună şi faţuite. Ori­ce ziar important care are un tiragifi destul de însemnat nu se mai poate lipsi de rotativă. E v­orba de a se pune în foaie cele de pe urmă informaţiuni şi în acelaşi timp ziarul să iasă cit mai repede. Acestei nevoi ne am supus cînd ne-am furnizat de la casa Albert şi C-nie, din franken­thal, maşina cu care aşa se tipăreşte,­­, Adeveriri“. Ea ne pune în posibilitate să satisfacem toate cerinţele şi să aparem cu cele mai proaspete noutăţi. Un exemplu poate lămuri şi mai bine. Un ziar care vinde în Capitala 5000 de foi tre­buie să înceapă imprimarea cel puţin la ora 1 pentru ca să poată da vînzătorilor ziarul la 5 ore seara. Cu o maşină rotativă se poate începe tipărirea la orele 4 şi j­un. pentru ca la orele 5 să fie destule foi pentru vînzare. Pe vremea Camerelor sau cînd sînt agitaţiuni o rotativă este absolut trebuincioasă. Ceea­ ce se poate da cu ea este imposibil celor­l­alte ziare cu maşini ordinare. Cetitorii noştri de-altmintrelea pot vedea funcţionînd în fie­care zi între orele 3- 6 această ingenioasă a noastră maşina. Se înţe­lege că o descriere nu poate înlocui impre­­siunea ce dă o rotaţi­e în mişcare. In tupăm­ntul de azi dăm o ilustraţiune care reprezintă noua noastră mașină rotativă „Albert et C­iie, din Frank­nthal“.Emil. Împresurat şi Palavre Doctorul american Ziarele bine cugetătoare vestesc că docto­rul Rusidl, unul d­ini internoitorii­ socializm­ulul în Itomînia pe la anii­­1878— 881 şi care a fost primul expulzat în baza legei din 1881, azi ar fi in Madagascar, în calitate de medic al reginei. Confraţii noştri i­dungă că Ruscil a devenit bogat şi că s’a lasat de socializm. Notiţele acestea m­-au readus In minte ti­nereţea mea şi în acelaşi timp figura origi­nală a „doctorului american“, — cum i se zi­cea în mahalalele laşului. — Doctor americ­in! Rusnil găsise cu acest chip să impresioneze publicul, emoţionat mai apoi prin suneţia la care trata maladiile şi prin vindecările sale miraculo­se. Pe mine ca şi pe public ne impresionase acest litiu şi apoi însă şi mai mult c­uvintul de nihilist Rusclf era din Rusia, începuse în Iaşi propaganda socialistă, ea avea »ierul li­nei conspiraţiuni, totul era Invălit de mister şi a easta nu putaa să nu atragă o fire roman­­ţioasă ca a mea. ('u ce emoţiune am făcut prima cunoştinţă ! Mi 1 aduc şi acum aminte, în biuroul lui din strada Mare, in o simplă cameră-.salon, despăr­ţită printr'o perdea şi în care doctorul ameri­can avea şi bluroul şi camera de culcare. Era într’un pardesiu lung, ţintea vecinie în gură o pipă ele lemn care reprezintă un cap de negru şi în acest costum figura lui originală,— cu toate oasele e­şite în afară, cu nasul as­cuţit, cu un fel de i­arbi— barbişon, rară şi gălbuie, avea ceva diabolic. A trebuit ca omul să deschidă gura, c­a e­­moţiunea mea să fie isprăvită şi să mă văd in faţa unui frate, unui părinte ! Bunătatea In adevăr era caracteristica doctorului. In casa lui era un fel de birt. Cine sosia, client ori aun­o, îl poftea la masă, îl căuta, îi însă­­nâtoşia şi nu­ci odată nu se gîndia că aceste servicii trebuiesc să fie plătite. Pe lingă acestea, Rusol­ era de-o activitate debordantă. Profesa medicina şi atît de mult, că îngrijise pe colegii lui din Iaşi, făcea pro­pagandă prin straturile uvriere, scria şi gă­­ria timpul să se ocupe şi de mişcarea ruseas­că, care în capul lui se amesteca cu socializ­­mul in general. Ca scririor, Rusol­ a lăsat un mic cap de operă de polemică. Un studiu psihiatric, broşură scrisă în potriva D-lui A. D. Helban, care prin­­tr’o foaie din Iaşi, Mişcarea Naţionalii, ducea o campanie în potriva mişcărei socialiste. A­­ceasta propagandă a avut răsunet. In ziua de 6 (18) Martie, voind să sărbătorim Comuna din Paris, am fost împiedicaţi de poliţie, Ru­­sell arestat, cu alţi doi prieteni politici ; le­gea expulzărilor s'a votat în 24 de ore şi doc­torul american a luat lungul drum al exilului. Peste un an l-am­ întîlnit în Franţa. Nu avea dreptul să practice medicina, dar se asociase cu un alt medic care îl avea şi împreună stră­ FOIȚA ZIARULUI „ADEVĂRUL“ 30 buieau Franţa şi Algeria. Apoi a plecat în A­­merica, a avut în Fi­adeiba conflicte cu cle­ricalii şi azi aud că a ajuns în Madagascar. De atunci sunt şase-şprerzece ani. Timpul a trecut, doctorul american din Iaşi e medicul reginei Madagascarului, noi poate nu l-am mai cunoaşte şi dîn partea lui, dacă ar reve­ni în Romînia, s'ar întreba amărît: unde sînt tinerii entuziaşti cari alcatuiau mănunchiul de acum 15 ani ? Chiţibuş. C­RONICA Actorii In Londra s’a ridicat o statuie unei actriţe care a făcut gloria artei engleze pe la 1850. Actorii rar au avut onoarea să fie făcuţi nemuritori prin bronz sau marmoră şi, cu toate acestea, ei sunt­ între artişti o ramură foarte însemnată, de şi cei mai nedreptăţiţi de soartă. Un pictor, un sculptor care a trăit cu sute de ani înainte ne emoţionează şi acum cu arta lui. Şi privim tabloul, marmora şi sun­tem­ pătrunşi de acelaşi sentiment de admiraţie ca cei care au trăit odată cu el şi îi pomenim numele m­ereu şi mereu îl vor pomeni oame­nii. Asemenea şi cu un compozitor de muzică. Cu actorul şi cu cîntăreţul lucrul se schimbă, e sărbătorit, e ridicat în nori numai un timp şi încă nu tot­d’a­una cît trăieşte, ci numai cît joacă sau cîntă şi ades, dacă boala sau alte cauze îl depărtează de scenă, e ca şi cum ar fi murit pentru public, care îl uită. Şi, cu toate acestea, ce mare artă e să mişti atitea inimi, să entuziasmezi o lume întreagă, să dai viaţă adevărată personajelor,— joc al închipuirii unui autor—să faci să bată inimile sau să stîrneştî rîsul! Arta cîntăreţuluî e poate mai mişcătoare pentru unii, dar eu pun mai mult preţ pe a actorului căruia i se cer mult mai multe calităţi, mult mai multă inteligenţă şi originalitate ca să interpreteze un rol. Sunt de plîns dar aceşti mari artişti cari sunt artiştii dramatici, căci nimic nu poate face pe cei cari nu i-au văzut să aibă o ideie de ce or a fi. Vreau să descriu cui­va cum juca Julian pe Peterman din „Choufleuri“.... Ce o să-i spui alt de­cît: „Să fi văzut pe Julian“. Atît. Tot aşa cu Milio în atitea splendide creiaţiî, tot aşa cu Manolescu în „Hamlet“ şi altele. Miilo însă a avut un păcat: a jucat cînd nu m­ai putea juca, l-au văzut mai slab unii tineri cari nu-l văzuseră cînd era admirabil. In arta dramatică mai mult de­cît în ori­ce trebuie „să ştii să sfirşeşti", cum zicea celebra actriţă Madelena Breban. Ea se retrăsese cînd era încă tînără, în urma unui succes deosebit. Să ştie să sfirşească actorul.... aceasta cere o mare energie, un mare curagial, căci e greu să te desparţi de amanta căreia ţî-ai dat timp de o viaţă întreagă tot ce ai avut mai fru­mos, mai ales, mai mare în tine. Cel care poate însă face aceasta rămîne cu o aureolă mai curată. Intr’un chip sau intr’altul, noi să iubim şi să stimăm pe aceşti artişti aşa de mari cite odată şi cam­ apoi sînt atît de uitaţi. Radu Prelea. încheierea pacei iminentă (Serviciul telegrafic a! Agenţieî Nomine) Rectificarea frontierei.— Evacuarea Tesaliei. Indemnitatea de război. Constantinopol, 9 Iunie. — Se asi­gură că Poarta va consimţi la noua delimitare a graniţe!. Linia adop­tată va merge pînă la Metzowo, asi­­gurînd Turciei o graniţă militară excelentă, fără a lua Greciei vreun teritoriu afară de­cît un sat cu­ţovlah. Cercurile diplomatice cred că pacea se va încheia în curînd afară de vre­un re­fuz neaşteptat din partea vre­uneia din cele două părţi. Singurele dificultăţi ce ar putea să se ivească în privinţa încheiere! păcei sunt acel­a privitoare la evacuarea Tesaliei şi la plata indemnităţeî de război. Litere-Arte-Ştiinţe Principele d’Ahremberg, preşedintele ac­ţionarilor canalului de Suez, a luat iniţiativa de a ridica un mare monument nemuritoru­lui Ferdinand Lesseps. Acest monument va avea dimensiuni colosale şi se va ridica din mijlocul mărei ca o stîncă gigantică, vizibilă din depărtări colosale pentru marinari. Se știe că împăratul Germaniei pe lîngă cele­l­alte mai crede că e și pictor. Princi­pele Enric de Prusie, însărcinat să-l repre­zinte la serbările jubileului reginei Angliei. MER­CU­RI i1 IUNIE 1997 va înmîna ministrului marin­­ engleze un tablou marin lucrat de „majestatea sa“ și reprezintînd o escadră de înc­ucișătoare ger­mane. Se știe c& Bjoerastern-Bjounson a alune­cat de pe cîmpul literature! în cel politic. Pe cît era însă de capabil In cri d'întîi, pe atît e de slab în acesta din urmăl. Văzînd că în patria sa nimeni nu’l mai ia în serios, Bjoernson a început să tune contra Suediei în ziarele ruseşti. Nu cum­va aşteaptă scă­parea Norvegiei de la uzurpatorul provin­ciilor Unice şi baltice? Criza ministerială germană (Serviciul telegrafic al Agenţiei Nomine) Berlin, 9 iunie. — „Norddeutsche Allge­meine Zeitung“ dezminte ştirea, răspîndită de unele ziare, care zice că prinţul de Hohen­lohe ar avea de gînd să se mărginiască la direcţia afacerilor străine şi de a lăsa direc­ţia afacerilor interne altor persoane. Cît timp va rămîne cancelar, prinţul de Ho­henlohe nu poate să părăsească direcţia afa­cerilor interne ale Prusiei şi imperiului. Jubileul reginei Angliei (Serviciul telegrafic al Agenţiei Nomine) Soartea reginei la Londra. — Regina conferă decoraţii şi titluri.—A­­dresele de felicitare ale Parlament­e­lor.—Primi­rea Indienilor şi a reprezentan­ţilor. Londra, 9 Iunie. — Regina, insolită de împărăteasa Frederic şi de principesa Bea­trice, a sosit la Londra, venind din Wind­sor. S-a dus la palatul Buckingham şi a fost de la gară pină la palat obiectul unor ovaţiunî entuziaste din partea unei mulţimi imense. Străzile sunt decorate în mod splen­did.: * Londra, 9 iunie. — Regina a conferit cu ocazia serbărilor jubileului s£ű marea cruce a ordinului „Bălei“ luî Sir H. Bura­­bold, ambasador la Roma, şi lu­ Sir O’Conor, ambasador la Petersburg. Prinţul de Galles a fost numit mare­­ma­estru cavaler suprem şi marea cruce a ordinului „Băle!“. Regina a craiat 6 pair­ nou! şi a nu­mit membri aî consiliului privat pe toţi primiî-miniştri aî coloniilor. * Londra, 9 iunie. — Camera comunelor a votat cu 45­9 voturi contra 44, aparţinind irlandezilor naţionalişti, o adresă de felici­tări reginei, cu ocazia serbărilor jubileului său. Apoi a decis cu 411 voturi contra 41 ca adresa să se prezinte reginei in corpore. Camera adoptă in a doua cetire introdu­cerea sistemului metric, apoi se amină pe Miercuri. Londra, 9 Iunie.—Camera lorzilor votează în unanimitate, după propunerea marchizului de Salisbury sprijinită de contele de Kum­barley, o adresă de felicitări reginei, care i se va remite în corpore. Camera se amînă apoi pe Miercuri, Londra, 9 Iunie. — Regina a primit la palatul Buckingham pe prinţii şi pe repre­­zintanţii statelor străine. F­el de fel Panică la teatru. — Actorul ungur Colo­man Bela, în lipsă de talent, caută să-şi creieze renume pe o altă cale foarte curioasă. Anul trecut, pe cînd juca în teatrul din Arad, şi-a tras pe scenă un glonte de revolver în cap, ceea ce a făcut mare senzaţie în public. Acum de curînd Coloman ţinea să și mai facă o dată o reclamă nec plus’ ultra. Jucînd în Oradia mare rolul unui șef de jandarmi în­­tr’o operetă ungurească, trebuia printre altele să aprindă şi o luminare. Făcînd însă această operaţiune, poalele tunicei i se aprinseră şi într’un moment era cu totul învăluit în flă­cări. Publicul fu coprins de o mare panică şi K . săriţi că arde­­ rusunan în teatru. Eleg al’ lui Coloman sări într’ajutorul acestuia şi reuşi să stingă focul. Act®­­rul reclamaţia scăpă numai cu cîte­va răni uşoare. Scopul însă, după cum se vede, l-a a­tins: toată lumea vorbeşte de dînsul. A morii unuî timar. — Luciano Fiori, un­­­nicul fiu al văduvei Fiori din Milano, era un * băiat de vre-o 16 ani, cu o cultură precoce pentru vîrsta sa și de un fizic puternic și frumos. Mai zilele trecute luă o trăsură cu c­re se duse de a dreptul la parcul central al orașului. Plăti trăsura și intrînd în gră­dină se îndreptă către o parte mai retrasă Aci scoase un revolver de calibru mic și­­ trase un foc în tîmpla stingă. Zgomotul pro­dus de detunătura armei atrase niște grădi­nari cari lucrau prin apropiere. Ei îl ridi­cară pe jbîetul băiat care era grav rănit și îl duseră la spital. Luciano muri însă înainte ca să i se­­ putut da vre­un ajutor. In haina victimei s’a găsit un bilet pe care era scris: „Mă omor pentru...“ Urma numele unei femei în vîrstă de care nenorocitul tînăr, copil a­­proape, se amorezase și care, neprimindu-i dragostea, l-a gonit în brațele morței. Lantwda. O nouă bombă (Serviciul telegrafic al Agenţiei Române) , Barcelona, 9 Iunie. — O bombă încărcată cu iarbă de puşcă şi avînd asemănare cu a­­ceea de la Villaneva s’a găsit în împrejuri­mile Barcelonii. — O altă bombă s’a găsit în faţa cazărmii de artilerie. Supuşii greci şi Poarta (Serviciul telegrafic al „Agenţiei Române“) Constantinopol, 9 Iunie. — Azi a fost întrunirea ambasadorilor, apoi a 7-a con­ferinţă pentru negocierile în privinţa păcii Constantinopol, 9 Iunie. — După un co­municat oficial, Grecii nu se vor putea în­toarce în Turcia de­cit după încheierea păcii. Sultanul a primit ieri în audiență pe ex­­împărăteasa Eugenia. Mişcări înJBulgaria Afacere muşama.—Confiscarea foto­grafiilor. — Declaraţii impor­tante.—Alte asasinate. Două chestiuni agită in momentul a­­cesta Bulgaria. Una este asasinatul cîntă­­reţei Ana Szimon şi cea­l’altă omorurile de la Bazardjik. Şi in amîndouă aceste cesliunî este foarte viu comentată atitudinea guvernului. Se pare că D. Stoiloff voieşte să pornească pe calea urmată altă­dată de Stambuloff şi nu numai să-şi suprime adversarii in­­comodanţî, dar să întrebuinţeze asasinatul şi pentru satisfacţiunea unor palime pri­vate. Afacere m­ugama Se ştie de toţi oribilul asasinat co­­mis de aghiotantul prinţului Ferdinand al Bulgariei, căpitanul Boitceff, în tovă­răşie cu prefectul de poliţie din Filipo­­poli. Asasinul Anei Szimon se află arestat, dar o serie de fapte au făcut să se răs­­pîndească în Sofia credinţa că guvernul va face această afacere muşama Confiscarea fotografiilor Mii iuţii faptul următor : Se ştie că s’a găsit corpul asasinatei Ana Szimon. îndată ce s’a găsit acest corp, mai mulţi interesaţi—din diferite puncte de vedere, ziarişti, fotografi etc.—s’au grăbit să-l fotografieze. Poliţia însă a confiscat toate fotografiile şi chiar clişeu­rile şi n’a mai permis ni­mănui să vadă sau să fotografieze corpul Anei Szimon. Declaraţii important Un alt fapt care face să se creadă că afacerea va fi făcut­ă muşama este a­­titudinea căpitanului Boitceff. Acesta a declarat mai multor persoane cari l’au vizitat că, dacă ar începe să vorbească, lumea ar rămîne uimită. El mai spune că în seara cînd s’a co­mis asasinatul era la palat. Cu un ci­nism care dovedeşte cît e de crud şi de jos căzut, acest om dă să înţeleagă tuturor acelora cu care vorbeşte că ar fi avînd relațiuni mai mult de­cu­ amicale la palat și că asasinarea Anei Szimon a fost poruncită de gelozia unei persoane pusă pe treapta cea mai înaltă. Aceste de­claraţiî ale luî Boitceff cir­culă acum din gură în gură în Sofia şi ele încep să fie considerate ca veri­dice, de­oare­ce justiţia pare că şî-a în­cetat cursul, atîta merge de încet cu in­struirea acestei afaceri. Alte asasinate A doua afacere care preocupă lumea sunt asasinatele de la Tatarbazardjik. Se știe că acolo a fost atacat în luna Mai un energic opozant Takeiv. Dar, din greșeală, gloatele destinat luî a lovit pe poetul popular, ce îl însoțîa, Alexe Cons­­tantinoff. De atunci s’au mai săvirșit acolo alte trei asasinate, toate avînd un caracter po­litic, toate fiind, după zgomotele ce circulă, poruncite de guvern, sau de oamenii lui. Opoziţia este foarte agitată şi opini­­unea publică extrem îngrijată. Să nu ne mirăm dacă Bulgaria ne va face să asistăm, foarte curînd, la scene mişcătoare. ________ Rep. învin­drețu­l­e în Kvisia (Serviciul telegrafic al Agenție Române) Petersburg, 9 Iunie. — In urma ul­timelor ploi, fluviul Kurt a debordat lîngă Nawtîmy, în împrejurimile lui Tims. — 19 soldați s’au înecat. Crispi dat în judecată (Serviciul telegrafic al „Agenţiei Române") Roma, 8 Iunie. — Italia se face ecoul unei ştiri care zice că ministrul de justiţie va depune, în cur­sul săptămînii, o cerere a procurorului de Bologne de a procede contra D-lui Crupi. Această cerere se va trimite birourilor cari vor numi o com­isiune de examinare. Camera deputaţilor trece la discuţia capitolelor bugetului, după ce a ascultat declaraţiunile D-lui di Rudini. P­L­I­N­­G­E­R­I­ Lucrătorii puitori ai D-lui Carol Gobi şi anume C. G. Apostolescu, Iancu Apostolescu, Petre Ionescu şi Aurica Petrescu ni se plîng că au lucrat în imprimeria D-lui Carol Gobi şeapte-zecî de ore suplimentare şi că nu li s’a plătit. Probabil că D. Gu­bl nu ştie des­pre aceasta, căci credem că imediat le-ar fi făcut dreptate. * Mai mulţi studenţi ai şcoalei superioare de ştiinţă de stat ni se plîng că deja de la 13 Mai s’au plîns ministerului instrucţiunei publice în potriva administraţiunei acele! şcoli, care de fapt este condusă, fără nici un con­trol, numai de secretarul ei, D. N. Th. An­­dronescu. Studenţii se plîngeau ministerului că secretarul încasează de la cei 150— 200 de studenţi cîte 5 lei de fie­care materie, plus cîte 50 de lei de taxă obligatorie. In schimb ei nu văd ce se fac cu aceşti bani. Cînd cer socoteala secretarului, el îi trimete să se plimbe şii îi prigoneşte prin mijloa­cele de care dispune faţă de profesori. Ministerul e dator a face o serioasă an­­chetă. Tîrgul cerealelor Brăila, 9 Iunie. Griu, 8,800—1,600 tect.; 58“'*—57Jibr.; 10.971/, —10.76 preț. Porumb, 6,300 hect.; 579/4 libr.; A.75 preț. Ovăz, 4,000—400 h­ect.; °/„ lt. libr.; 8.80—8.50 preț. Starmorosch Blank et Comp. Programa examenelor pentru Anul școlar 1896—97 Ziua de II iunie Liceul Sf. Sava. — Cl. I și II: liber; cl. III: geografia ; cl. IV : matematica ; cl. V: liber ; cl. VI: limba romina ; cl. VII: filozo­fia ; cl. I divizionară A şi B și cl. II divizio­nară : liber. Liceul Matei Basarab. — Cl. I: limba ro­­mînă; cl. II: istoria ; cl. III: ştiinţele natu­rale ; cl. IV : geografia ; cl. V : matematica; cl. VI: limba latină; cl. VII: higiena; cl. I divizionară: limba franceză. Liceul Lázár.— Gl. I şi II: liber ; cl. III: geografia ; cl. IV : istoria ; cl. V : liber ; cl. VI: limba latină ; cl. VII: limba germană , cl. I divizionară, fiziografia. VALSUL BĂRBAȚILOR Partea îndlia JENNY „AC-UȘOR“ XIV Contele o cam brusca. Și bruscheța asta făcea pe Ana să-l urască, să-l vorbească de râu. In timpul acela, ura i se îndoia din pri­cina creiorăielilor stomachului și uscăciunea gîtului. — Ca să lași pe o femeie două­zeci și patru de ceasuri nemîncată trebuie să fii un sălbatec. Şi, pe cînd cugeta ast­fel, stînd la fereastră, văzu nişte umbre mişeîndu-se în grădină. Cea­­’întîi i se arătă Sabina, care, puţin înainte de miezul nopţei, se duse la pavilion. Ea se întoarse repede, ţinînd pe Orlando de mină. Dispărură în hotel. Şi, în urma lor, aproape invizibil, se furişa contele Orfeoli. Ana simţi că inima îi bate cu violenţă. M — »ki tin­„'»event n­en.J ce le-o face ?«• Fereastra camerei Sabinei se ilumina... văzu două umbre trecînd încoace şi în colo... nu putea înţelege nimic însă... Şezu la fereastră timp de o oră, fară să-şi piardă răbdarea şi fără să şi părăsiască postul pentru o clipă... De­odată auzi că se deschide una din feres­trele cabinetului de toaletă... Văzu un spectacol straniu... Un corp fără viaţă e împins dinăuntru şi cade în grădină cu un zgomot puternic. Se aplecă. Făcu ochii mari. Luna strălucia. Grădina era luminată. Recunoscu corpul marchizului. — L-a omorît ! Ah! mizerabilul! O să o­­moare și pe fie-sa? Asculta. Nimic, nici un zgomot. Pe dată se deschide o ușă. Contele apare. Tîrăște corpul marchizului și îl închide în pavilion. Ea vede tot, îşi dă seamă despre tot. El se întoarce — şi atîta tot. Restul nopţei se scurge fără alte eveni­mente. Dimineaţa, aude o cheie în broasca uşei sale. Uşa se deschide:­e Orfeoli. — Fă-ţi cufărul şi pleacă! Pot compta că vei păstra secretul celor ce cunoşti ?... — Domnul poate compta pe discreţia mea, dacă ştie să o aprecieze după justa-i va­loarea... Orfeoli îi întinse un bilet şi plecă. Ea desfăcu biletul — O mie de franci! Ah! ticălosul!... Asta preţuia cinci­zeci de mii! Fără să socotesc ceea­ ce am surprins astă-noapte, care preţu­ieşte şi mai mult nu își făcu pe dată cufărul. înainte de plecare, găsi un pretext pentru a se scoborî în grădină și a da tîrcoale pa­vilionului. Tot era închis ermetic. Ar fi vrut să vadă pe Sabina, dar Sabina nu se arătă. Nu mai întîlni nici pe conte. ’ Atunci se duse și căuta o trăsură, își luă cufărul și plecă. Dar îşi făcuse planul. — E o prea frumoasă ocaziune, îşi zise, o ocaziune foarte nimerită... Ar trebui să fiu o bestie ca s’o pierd... şi D soara Ana nu e bestie... Cind vizitiul o întrebă: — Unde vrei să te duc, coconiţă ? Ideea se născu în creierul săfi şi se mări.’ — Strada Dragon! Trăsura se opri la agenția Farigoule. — D. Marc Roux e la agenție ? — A sosit, dar la ora aceasta biurourile sunt închise... D. Marc Roux nu primește de­cît după zece ore î­ii — Oh! pe mine mă va primi... își dete numele. Și, într’adevăr, fu introdusă numai­de cît. Ana ara sora lui Marc Roux. — Ești singur? — Da. — Nu ne poate auzi nimeni ? — Nimeni. E ceva grav ? — Vei vedea pe dată... E o afacere grasă... Numai că eu vreau o parte bună... O sumă convenabilă... — Bine, mica mea Ana... fixează suma.» — Cinci­zeci de mii de franci... — Bravoooo !... Așa­dar, ai descoperit Peru sau California.» — Cinci­zeci de mii... dacă afacerea îţi convine, bine; dacă nu, eu am cu cine să te înlocuiesc». — Ei bine, îţi dau cuvîntul meu. Acum vorbeşte. Ea povesti scurt relaţiunile Sabinei cu mar­­chizul şi deznodămîntul lor tragic în timpul nopţei din urmă.» Cînd isprăvi, Roux zise: — Ai dreptate, mititica mea.... E o avere* dacă agenția ştie să manevreze bine.... Dar să păstrezi secretul cît se poate mai bine.... Prudență și energie şi vei avea cele cinci­zeci de mii... — Și cum vrei să operezi ? — încrede te în mine. Ești sigură că tru­pul marchizului se află și acum în pavilion ? — Absolut sigură. — Bine. De acum, întregul tău rol s’a sfîr­­șit. Lucrez singur eu. Nu te neliniști de ni­mic. Am geniul misterelor de solîil ăsta.... Vei vedea. Privi pe Roux cu orgoliu. — Da, da, ești genial.... Semeni lui Napo­leon Bonaparte. Marc Roux își aşeză o şuviţă de păr pe frunte, îşi vîrî mîna între nasturi din faţă aî redingotei şi deveni visător. Apoi, găsind, fără îndoială, planul sau de luptă şi sigur că va învinge, căută o circu­lară a­ agenţiei, circulara No. 2, aceea prin care agenţia îşi oferea serviciile pentru afa­ceri suspecte, ’o puse în plic și sună clopo­țelul. Intră un servitor bătrîn. — Grigore, să iei o trăsură și să duci scri­soarea asta la adresă. Să n’o dai nimănui, afară de conte..» Să cauți să o dai chiar contelui Orfeoli, care va lua cunoștință de cuprinsul ei în fața ta»» — Atîta tot? — De­o­cam­dată, îmi vei spune ce mu­tră a făcut citind scrisoarea și dacă ți a dat sau nu vre­un răspuns. Grigore se retrase. După o oră, se întorcea. — Ei bine? întrebă Marc Roux, care, în acest interval, depărtase pe Ana. — Cred că e mai greu de pătruns ca la Ludovic XIV, Domnule... M’am munciti». — In sfîrşit?.», — In sfîrşit, am intrat. I-am dat scrisoa­rea. A cetit o. Atunci am văzut că scrisoarea D-tale nu era alt-ceva de cît circulara noa­stră No. 2. După ce a cetit-o, a rupt o în­­jurînd şi a sărit asupra mi cu pumnul ridi­cat ... ,,’Şi pentru asta m’ai deranjat, canalie?“ Iată tot ce mi-a spus.... — Nici un alt răspuns ?... — De foc... Mai ai nevoie de mine ? — Nu. După amiază, se prezintă însuşi Marc Roux la hotelul din Parcul Prinților. Cu puţin mai nainte, făcuse un oare­care înconjur, găsise poarta cea mică şi zărise acoperişul pavilio­nului printre arbori. — Noaptea, nimic mai simplu de­cît să faci să dispară acest cadavru.... Pe aci gar­diștii nu trec în toate lunile­­ intrînd în hotel, fu numai de cît întîmpi­­nat cu vorbele: — D. conte e suferind și nu primește pe nimenî. — D. conte mă așteaptă. — Regret, dar D. conte nu mi-a dat ordin.... — Vrei să-i dai carta mea ?.... Pariez pe cît voiești că mă va primi. Și, pe’ cartă, Marc Roux scrise cu creionul: ,’Din partea D-lui marchiz Paul Orlando ...“ Valetul se închină. — Voi încerca.... După zece minute, se întoarse: — Aș'fi cîștigat dacă am fi făcut prinsoare. — Ti-am spus eu... — Urmeaza-ma, Domnule. Văzînd numele luî Orlanda pe această car­tă, Orfeoli tresărise... Dar pentru ce atîta stăruință din partea acestor agenți pentru a și oferi serviciile lor... Pentru un moment avu­sese acea strîngere de inimă care se apropie de frică... In urmă dădu din umeri» Va urma

Next