Adevěrul, ianuarie 1898 (Anul 11, nr. 3045-3072)

1898-01-01 / nr. 3045

■ MEMMTO — Mercuri 30 Decembrie, 1897 —• ----La primăria Capitalei se întruneşte co­misia pentru pensiuni. Spectacole Mercuri 31 Dec. 1897 şi Joi 1 Ian. 1898. Teatrul Raţional.— Miercuri 31 Dec. Belacha. Joi 1 ianuarie Curcanii, dramă de d. Gr. Ventura. Sala Sluga. —Baluri mascate. Teatrul alyric. — Reprezentația tru­pei Josset. Teatrul Bulevard. — Baluri mas­cate. Sala Brasiidii­ii. — Concert de or­chestră sub conducerea d-lui Pursch. Café Boulevard.­ Orchestra Wein­berger. ACTUALITĂŢI Obiceiuri de Anul nou — la oraş — După Crăciun, fără îndoială că Anul nou­ este sărbătoarea cea mai mare a iernii. Gurtul Anului nou­ este păzit cu sfin­ţenie de poporul rom­ân la ţară; la o­­raşe străinul reveillon a gonit sorcova, vasi­leu şi pluguşorul. Obiceiul de-a se da d­iferite lucruri ca daruri la Anul nou­ îl au­ toate popoa­rele cari se trag din Romani. Sorcova Să vorbim puţin despre sorcovă. wr ­joi 1 Ianuarie 18983 Şi ciocoiul nu încetează să te e­nerveze. A ve­nit aprodul de la judecătoria de pace, unde acum Zece ani ai avut un proces, a­­prozia ministe­rului cutare la care socrul tău a avut un băiat funcţionar, sub Cuza-Vodă, u­­şierii de la tea­tru, odăiaşul de la rampa de vinuri, unde n’ai fost nici­odată, „cel cu gunoiul“, toate slugile pe cari ie-ai dat afară, dudele acestora, toţî şi toate cari găsesc foarte co­mod ca să-ţî ia francul zicîn­­du-ţî: „la mulţi ani, cucona­­şule“. Tu, nenorocit cetăţean contribuabil, te-ai luptat în alegeri, ai făcut parte la războiu, ai suferit diferite devastaţiunî, dar nu te-ai dat învins. In faţa însă a a­­Celora cari îţi asaltează punga sub cu­vânt că „e Anul nou“, tu trebue să-ţi pleci capul şi să deschizi buzunarele ca să dai, să dai, să dai... Şi din toate, tot ce-ţî rămîne spre de­­riziune, e un vraf de felicitări, în cari ţi se spune: Anul nou­ cu fericire vo vă dea tot ce doriţi, pe cînd singura dorinţă ar fi ca să fii lăsat în pace de gardişti, de factori poş­tali, de coşari, de revizorii gunoaclor şi de toţi aceia cari se îmbată de anul nou pe socoteala ta. Stau Păţitul Toţi ştim ce este sorcova, toţi am a­­vut ocazia sa fim sorcoviţi. Cuvîntul sorcovă este de origină slavă şi vine de la slavonescul sorok. Copiii merg cu sorcova in ziua Anu­lui nou­ şi lovesc pe trecători, cintind: Sorcova Veselă Peste­ vară Să înfloriţi Să mărgăriţi Ca un măr Ca un păr­ Ca un fir De trandafir Tare Ca fierul Iute Ca oţelul La anul Şi la mulţi ani. Am văzut că cuvîntul sorcovă este­ slavon, dar trebue să notăm că obiceiul este r­oman. Scriitorul latin Macroh zice că Ro­manii la Anul nou urau au fericit cu o ramură de dafin. Iar alt scr­iitor Du Cange zice că pe la 180 după Crist, in ziua calendelor, copiii cu ramuri de oliv mergeai­ din casă in casă urind an fericit ast­fel: „Gaudium et laetitia sit in hac do­mo tot Ulii, tot porcelli, tot agni.u D. Gliedern Teodorescu in lucrarea sa asupra obiceiurilor româneşti tălmă­ceşte ast­fel ax-ar­ea de mai sus: „In astă casă să fie Bucurie şi veselie : Cîţi mititei Atîţî purcei Şi tot atîţia miei!“ Vasilia Sa spunem ceva şi despre Va­silea, a cărei origină nu este azi bine sta­bilită. In ajunul simţului Vasile Ţiganii merg cu un cap de scroafă pe o tavă gătită şi povestesc prin curţile oamenilor istoria scroafei al cărei cap îl plimbă pe tavă. Ţiganii povestesc ast­fel istoria scroafei: ^Scroafa Siv­a venind înaintea celui de sat? este întrebată de ce s’a îngră­şat aş i di '. .uit. !J' e­ovesteşte pricina ingrăşeleî, aero;­urată lui D-zeu că Ţiganii au !. ’ Romînii au luat trupul, i u n­o le-au. rămas capul cu care mc cri'spasc.a. începi să ceară ast­fel: i ‘ i galbeni înfloriţi ' colac­­­.r‘•’« cinat ■V m pentru mîncat, • i­ vadra de vin, •iii i legea din bâtrînî, vii, din oameni buni.V­a­silea este o prescurtare a n­u; ‘iii, V­asilica. Pluguşorul Să trecem acum la obiceiul numit Pluguşorul. Este un obiceiu de origină romană, obiceiu pe care îl găsim la serbar­ea Romanilor numită „Opalis“ car­e se făcea în cinstea zeiţei Ops, ser­­bare care avea loc după sfirşirea Satur­­naliilor. La noi Rominii, tinerii m­erg În aju­nu! Anului pou e’un pluguşor in minia­tură sail chiar oTxn plug adevărat, cîn­­tînd Aho ! Aho! copii şi fraţi rataţi puţin şi nu minaţi I/ingâ boi Valăturatî Şt ctuvîntu ’mi ascultaţi Minaţi măi sau, sau: Minaţi copil! La care sfat, parte din­ tineri răspund pleznind din hm Şi strigând îft cobi Răi! Hăî! Dacă mai adăogăm urarea cu orezul sau griul în dimineaţa Anului nou, am enumărat aproape toate obiceiurile de la noi. Pe stradă sad în casă oamenii te presară cu orez sau grid, cintind: Să trăiţi Să ’nfioriţi Ca mere Ca pere La timpul primăvereî Ca toamna cea bogat! Ca toate ’adestulată La mulţi ani.... C. A. 1. Ilii! Ilii! Ediţia de dialreiţă Convenţiiunile greco-turce Serviciul telegr. al „Agenţiei Române“ — Constantinopol, 30 Decembrie. — Jfri a fost prima şedinţă a delega­ţilor turci şi greci pentru incheerea convenţiunilor speciale prevăzute de tratatul de pace. N­FORMAŢTORI D, maior de marină Sebastian E­­ustaţiu, şef de stat-major al coman­damentului marinei, va fi înaintat la gradul de locotenent-colonel pe ziua de 1 ianuarie. Pe acea zi nu se vor mai face de­cât alte 4 promoţiuni in locurile va­cante, din urma cavaleriei. 2 sub­­locotenenţi la gradul de locotenent şi 2 locotenenţi la gradul de căpitani. Corturile intre primarul Galaţului şi prefectul de Corcum­i nu mai iau sfirşit. Ambii se pling aproape zilnic minis­trului de interne, care insă nu poate face nici unuia dreptate, de­oare­ce se teme să nu provoace o nouă dizidenţă printre liberalii din Galaţi. Totuşi se crede că prefectul Zorilă va reuşi să obţie dizolvarea consiliului comunal şi ast­fel zdrobirea d-lui Pleş­­niță. Consiliul comunal al oraşului Bră­ila va fi convocat după sfintul Ion in sesiune extraordinară, pentru a se consfătui asupra iluminarea ora­şului cu electricitate. Funcţionarii de la telegraf şi poştă vor adresa parlamentului, îndată după sărbători, o petiţiune iscălită de un mare număr de funcţionari din acest corp, pentru ca să li se acorde avan­­tagii la votarea legei de recrutare. Direcţiunea generală a serviciului sanitar a dat ordin tuturor medicilor primari din judeţe ca imediat după sărbători să înceapă inspecţiunile pe plăşi. _____ Din Găeşti ni se comunică că gara — ,i­ăm * apestui orăşel este mizerabil luminată şi sălcie de aşteptare fixarte friguroase. Atragent atenţiunea d-lui director al căilor ferate pentru a fi la măsuri de indreptar­e. Mai mulţi profesori macedoneni, cari nici pînă a­cum na fi primit le­furile de profesori, s'a­u decis să vi­nă în Capitală şi să reclame drep­tul lor ministerului de instrucţie publică. La 16 Februarie Curtea de apel din Capitală va judeca apelul făcut de mediatoarea Pepi Rapaport, care a fost condamnată de tribunalul Il­fov, secţia doua, la 6 luni închisoare. Mitropolitul primat, vroind să încu­rajeze prosperarea societăţei «Leagănul», a dispus ca în 10 biserici din cele mai populate din Capitală să se facă colecte pentru casa acestei societăţi. I­. Gogu Cantacuziio a pro­pus in ultimul consiliu de mi­niştrii impunerea funcţiona­rilor publici şi particulari cu un impozit de 15 la sută pe lună asupra retribmţiunei lor, spre a echilibra ast­fel buge­tul statului. IPropunerea d-lui Cantacu­­zino a fost primită de consi­liul de miniştrii, aşa că, ime­diat după vacanţe, ministrul de finanţe va supune chestia votului corpurilor legiuitoare. D. colonel Gigiriu va pleca la 2 ia­nuarie in Austria pentru a cumpăra nişte cai necesari nitlui regimenii de că­lăraşi. pu­rilor legiuitoare sturdziştii vor convoca majorităţile in sala Senatului pentru a dis­cuta asupra situafiuneî, dacă până atunci nu vor putea a­­junge la o împăcare cu am­e­­lianiştii. Ziarul poliţienesc «Liberalul» a anun­ţat ori că decedatul direct­or al poliţiei căpitanul Ciufescu, a fost in­mormîntat, la ora 1. p. m., «in mijlocul unei mari a­fluenţe». Organul poliţiei ar trebui să ştie cel puţin atita, că legile ţarei nu permit — de­cit in cazuri cu totul excepţio­nale — înmormîntarea înainte de 24 ore de la încetarea din viaţă. Dar unde e mai caraghios ziarul po­liţienesc, este că, în a doua coloană de lingă informaţia prin care se spune că «înmormîntarea a avut deja loc în mij­locul unei mari afluenţei­, se află ne­crologul prin care se anunţă că inmor­­mîntarea va avea loc astăzi, adică Mier­curi, la ora 1. p. m . D. general Filat va pleca zilele acestea în străinătate, în baza unui concediu. Ministrul de rǎzboiu va su­pune votului corpurilor legiui­toare proectul de lege pentru crearea a 8 sate româneşti în districtul Constanța, pe fron­tiera bulgară între Enişenk­a şi Ostrov. la urma operaţiilea făcută de emi­nentul chirurg dr. Asachy, fostul mi­nistru sub conservatori, d. Const. Olă­­nescu, care se alia bolnav, este astăzi cu mult mai bine. Următorii căpitani din urma ca­valeriei au reuşit la examenul pentru gradul de maior: D-nii: Caribola, Socecu, Herescu, Braboveanu, Leculescu, Dimitriu,­­ Bogdan, Comisopol şi căpitanul in­­ rezervă Buhlea. D. Teodor Vasiliu, judecător de instrucţie al cabinetului I din Bucu­reşti, se crede că va fi numit preşe­dinte de tribunal la Rîmnicu-Vîlcea, în locul decedatului I. Fratoştiţeanu. Prin noul budget al ministerului de rǎzboiu s-a prevăzut înfiinţarea a trei noul regimente de infanterie. Aceste regimente vor fi regimen­tul 35 Brăila, 36 la Huşi şi 37 la Botoşani. D. Mihail Deşliu, fost secretar gene­ral al ministerului de interne, a fost la Tirgovişte pentru a se înţelege cu membrii marcanţi ai partidului conser­vator in privinţa facerea statue­ lui Ion Ciuflea. Doc­torii Felix, şeful serviciului sani­tar superior, proectează o schimbare ra­dicală în personalul medicilor de plasă din ţară,­ aceasta în scop de a da o mai mare dezvoltare serviciului sanitar la ţară. D-na Aristiţa Romanescu, artistă dra­matică a Teatrului Naţional din Capi­tală, a fost amendată de comitetul tea­tral cu reţinerea salariului pe 15 zile şi suprimarea indemnităţii de 200 de lei ce i se acordase sub titlul: «Des feux». D-na Romanescu a fost atît de aspru amendată pentru faptul că în mai multe rinduri a jucat in provincie fără ştirea şi autorizaţia comitetului teatral. De asemenea au fost amendaţi artiştii cari au însoţit pe d-na Romanescu în provincie. Comitetul teatral a avizat în acelaşi timp pe d-na Romanescu că in caz de recedivă, va fi esclusă din societatea Teatrului Naţional. In ajunul deschiderea cor­ Generalul Berendeifi şi baca­laureaţii Se ştie că soldaţii bacalaureaţi, după un serviciu de 0 luni, pot deveni sub­locotenenţi in rezervă. Cu toate ca aceşti soldaţi privilegiaţi ajung atît de repede la gradul de sub­locotenent, instrucţiunea lor este ace­iaşi ca la toţi cei­l­alţi soldaţi, aşa că sub-locotenenţii bacalaureaţi nu cores­pund cerinţelor armatelor moderne. ❖ Generalul Berenfeld, voind să reme­dieze această stare de lucruri şi să dea soldaţilor bacalaureaţi o instrucţiune se­rioasă, menită a face din ei ofiţeri ca­pabili, a alcătuit un regulament prin care se face uniform şi se amănunţeşte serviciul ce urmează a face aceşti ti­neri, dîndu-se o dezvoltare mai mare in­strucţiei lor teoretice şi practice. ♦ Intre altele, regulamentul prevede că corpurile de trupă nu vor pute­a admite angajarea tinerilor bacalau­reaţi de­cât cel mult câte 4 bacala­ureaţi de fie­care batalion de vână­tori, câte 8 de fie­care regiment de infanterie, câte 2 de pe­care regiment de călăraşi, 4 de pe­care regiment de roşiori, 5 de fie­care regiment de artilerie de câmp şi 5 de fie­care regiment de cetate. Regimentele de geniu, căreia li se dau sub-locotenenţi de rezervă din absolvenţii şcoalei de poduri şi şosele. nu vor ane­bacalaureaţi. Regulamentul alcătuit de generalul Berendel poartă titlul „Regulamentul serviciului şi instrucţiei bacalaurea­ţilor in armată“. Regulamentul a şi fost supus re­gelui, care l-a aprobat in întregul său, ast­fel că el va putea fi supus votului corpurilor legiuitoare imediat după vacanțe. X. X. X. Crima de la Protopopii Zilele trecute o crimă îngrozitoare s’a săvirşit în cătunul Protopopii din jude­ţul Iaşi. Un lipovean anume Leon Ivanov, a­­rendaşul moşiei Iazul Urzicani, a an­gajat pe săteanul Vasile al Cehaiei să-i conducă o căruţă cu peşte, pe care urma sa ’l vîndă in sat. * După ce au vîndut peştele, pe drum s’au oprit la circiuma din cătunul Pro­topopii. Arendaşul, prinzând chef, începuse a sparge lucrurile din circiumă. Săteanul Vasile, văzindu-1 in balul is. Ádevérul acesta, se rugă de el pentru a merg® acasă, de­oare­ce este târziu. Atita a trebuit furiosului arendaş că se şi re­pede cu furie asupra săteanului, din­­d­u-i o palmă. Nenorocitul sătean se scoală de jos, Căci căzuse, şi se adresează arendaşu­lui : —­ Bine, eu voesc să -ţi fac un ser­vicii! şi d-ta mă baţi, Dumnezeu­ să te aibă în paza lui ! Şi voi să plece. * Arendaşul, crezînd că săteanul ra in­­jurat, scoate din buzunar un revolver şi trage asupra săteanului, care cade jos scăldat in singe. Criminalul, dindu-şi seama de cele făptuite, o luă la fugă. Parchetul, fiind sesizat, a început cer­cetările pentru a prinde pe criminal. Crime, Delicte, Accidente Din Capitală Individul Nathan „Wexler, zis şi Solomon, senator la ceasornicarul Benedict Martin 10 din strada Smîrdan 27, a furat mai multe bijuterii şi a­ dispărut. In urma cercetărilor făcute însă de poliţie pungaşul a fost prins şi dat judecăţei. Bla ţară Eri, pe la orele 11, un incendiu îngro­zitor s’a declarat în strada Eliade Rădu­­lescu din Galaţi. Focul a luat naştere de la nişte depen­dinţe ale d-lui comerciant Ghiţă Tessescu, dependinţe cari, fiind de scînduri, în mai puţin de o oră au fost consumate, iar fo­cul s'a întins apoi asupra caselor din veci­nătate. Abia după ce focul a fost aproape stins de către vecini, au sosit și pompierii. Pagubele nu sînt tocmai mari. Baluri şi petreceri * In ziua de 3 ianuarie 1898, «Mal­­bisch Neurim», prima societate pentru imbrăcarea copiilor săraci fără deose­bire de naţionalitate, religiune şi sex, fondată în anul 1889, va da, în sala teatrului Hugo, un mare bal deschis, pentru mărirea fondului societăţei. A­­cest bal, la care vor cinta două orches­tre, este pus sub patronagiul d-nei ș d-lui G. F. Robescu, primarul Capitalei .----------------­ » Trup premiilor gratuite ale „Model ilustrate" Tragerea premiilor pentru abona­mentele de un an se va face la 15 Ianuarie. Acest premii­ constă dintr’un ,, , „ lucrat artis-Scaun cu înzicas^r rit; poate sta în ori­ce salon, ori cit de luxos ar fi el. Face multă senzaţie in­tre adunare, de­oare­ce cîntă cinci vezi pe dinsul şi încetează imediat ce te-ai sculat de pe el.­­ Pot concura la acest premiu toate a­­bonamentele cari nu vor fi expirate in ziua tragereî şi cari se vor fi făcut pînă în ajunul acelei zile. Acest obiect ingenios, destinat pen­tru premii, este expus la vitrina Salei de depeșt a Adeverului. (( E­L @­N­ ISI Acum cit­va timp anunţasem că un compatriot al nostru, d. B. Mendelsohn, fiul mult cunoscutului medic dr. M. Mendelsohn, mort nu de mult, a susţi­nut cu mult succes înaintea Universi­tăţii din Paris, teza de doctorat in me­dicină. Astăzi aflăm că noul medic a sosit in ţară şi că a trecut chiar examenul său de liberă practică înaintea facultăţii de medicină din Bucureşti. Ni se afirmă că dr. B. Mendelsohn ar avea intenţia să se stabilească în Ca­pitală, unde părintele său­ a practicat aproape o jumătate de veac şi a lăsat amintiri neşterse in populaţia Capitalei. Dacă acest lucru s’ar adeveri ni-ar părea bine cu atit mai mult cu cit Bu­­cureștiul are nevoie de buni medici și .FOITA ZIAR. „ADEVÉRUL” No. 72 UHLI­STE1S DE PAUL D’AIGREftlONT Partea a doua Chinurile unui înger 1 Un accident »Unde pui că erau niște zgârciți, niște Harpagoni !... — O, nu sunt frumoși; și e foarte sigur că n’au­ ispitit pe nimeni cu persoana lor. — Atunci cum au pierdut banii? — Poate sunt jucători, zise Fran­cois. — Nici idee . „Dar uitaţi ruina întregei țări. Fi­loxera, grindina, griul cu paî-spre­zece franci hectolitrul, și cele-l’alte!.. „-jStâpinul meu, bătrînul, n’a voit să facă nimic contra acestor dezastre... nici să planteze din nou, nici să în­grijească... nici să îngrașe pămîntul.. „Atunci! ? „Catastrofa a sosit —­ Dar cel tînăr, de ce nu lu­crează ? .•— Prea e prost. Ba e așa de prost, că pe aci nu mi se zice alt­fel de­cît : „Idiotul“. — Totuși, bătrînul a trecut tot­­d'a­una de om cu carte, observă Bap­tistin. „A fost, îmi pare, odată notar, şi se povesteşte că a cam făcut treburi necinstite... — Sigur. „Dar e încăpăţînat ca un măgar bătrîn, şi nu crede, se zice, în noile procedeuri de întrebuinţat în agri­cultură. „Văzîndu-se atunci sărăcit cu totul, s’a dus să găsească pe ura din ru­dele sale, care e prietenă cu un mi­nistru. „I s’a promis că va fi numit ju­decător de pace la Carrére. „Chiar de aceea a plecat, acum trei zile, în voiaj, cu băiatul lui. — Va părăsi deci Condomul ? — Păi locuește mai tot-d’a­una la Houriet, care e vecin cu Carrére, și de acolo ar putea să’și exerciteze funcțiunea. — Dar Carrére este aproape și de Tauzia. — Da, și dacă , cucoanele voastre sînt religioase, acolo se vor duce să auză liturghia. — D-ra de Lacroix-Marbourg este o sfîntă, zise Charpentier cu convin­gere. Cît despre domnișoara—copilă, nu se știe încă, căci e așa de tînără! Dar de sigur va sămîna cu toate din familia ei: un înger. — Ia spune, Baptistin, făcu de o dată servitorul familiei Ducruq, d-ra de Lacrroix-Marbourg e bogată? — De ce mă întrebi ? — Răspunde, pe urma îți explic. — Personal, nu. Domnișoara nu posedă mare lucru, căci răposatul de duce, tatăl ei, a mîncat tot, pe cît se pare. „Dar d. Lemarchand o adoră, fiind­că a crescut pe nepoata lui, d-ra Maria, cu un devotament fără mar­gini, și în­tot-d’a­una dînsul a spus că în ziua cînd d-ra Violetta ar voi să se mărite, o va înzestra. „Și pentru tata Lemarchand, un milion nu valorează nici cît zece franci pentru noi, prietene dragă. — Mii de boambe !.. i-ar veni bine tînărului domn o așa avere. — Idiotului? — Chiar lui. — Fii liniștit, prietene Jeannon, nu se încălzește cuptorul pentru dînsul. „O aşa fată drăguţă, la dracu !... — Dac’ar voi, ştii că ar putea să’și aleagă un prinț. — Dar ce ai că te interesezi așa de fault de tînărul d-tale stăpîn ? întrebă Baptistin. Se zice că nu’i a­­m­abil, ba chiar, că’i un imbecil de o mie de ori mai zgîrcit de­cît tată­­său­, și suferind de nişte viții de ne­­exprimat. — Tot ce se povestește nu’i ade­vărat. „Dar oamenii ăștia îmi datoresc leafa pe patru ani. „Pentru un sărman individ ca mine, e mult, mii de tunete.. „Aşa fiind, ei na’mi vor plăti nici odată, afară numai cînd s’o însura băiatul cu o fată cu zestre. Cei-i’alţi doi începură să rîză. Voiau să răspunză, cînd un şue­­rat ascuţit răsună în apropiere. Cei doi cai de Tarbes se ridi­cară în două picioare, nechezînd cu putere. — Oh ! copiii mei!... exclamă Char­pentier, apucînd zăbalele. „Nu trebue să aveți frică. Dar dobitoacele nu se liniștiră, se vedea în mișcările lor că erau agi­tate. Baptistin se repezi spre gară spre a lua bagajele stăpîniior săi. Totuși Francois avu timpul să’i strige înainte de a dispare : — Zgomotul mașinei ar speria caii mei, mă duc deci să stau alături'de brec, în fața bisericei... O să mă gă­sești acolo. Intr’adevăr, conducînd de mînă do­bitoacele, cu precauțiuni nesfîrșite, eşi din curtea gărei şi se duse să’şi pue trăsura lingă zidul unei vechi mînăstirî, de­asupra căreia o întrea­gă vegetaţie de edleră şi de tranda­firi se afla. Un mare brec se găsea aci. — Ai face bine să te duci să stai în fața gărei, Petiten, zise Charpen­tier unui drăguţ băiat aşezat pe ca­pră, cu șapca dată peste ochi. D -ra Jenni, care vine împreună cu stăpînii, va fi foarte mulțumită să te aibă la îndemînă. — Ai dreptate, domnule Charpen­tier, zise cel l’alt, ridicîndu’șî cu res­pect șapca. Atingând cu biciul două iepe voi­nice, bretone, se îndreptă spre dru­mul de fier. Trenul care venea din Bordeaux sosea. Se opri în fața micei gări unde cel de Riscle aștepta încrucișarea spre a pleca din nou, linia ne­avînd de­cît o cale de la Port-Sainte-Marie. Numai cite­va vagone de clasa treia erau ocupate. încolo, toate capelele erau goale. Totuși, la capătul trei valui, în com­partimentele clasei 1-a, apăru silueta graţioasă a Jenni­ei. Ea deschise uşa înainte chiar ca cine­va să fi avut vreme să vină sâ’i ajute, și, sărind cu uşurință jos, dădu mina Violeti­ei, care arătă un obraz obosit, cu ochii cerniți. — Uf, făcu ea, ce drum lung!... Sunt zdrobită. Maria, palidă și gravă, se apro­piase de vară-sa pe chelii, pe cînd Horațiu­, foarte slab, dar cu ochii ra­­dioşi, se scobora dintr’un cupeu ve­cin, sprijinit de d. Bussus, şi spu­nea: — D-zeule, ce sănătos, curat și îmbălsămat e aerul din acest fru­mos loc!... Se apropia apoi de vară-sa şi con­tinuă : — E leagănul tău, această regi­une aşa de frumoasă, draga mea Vic­­olletta, să nădăjduim că ne va da tuturora liniştea şi pacea la acest moment, faţa Măriei, palidă sub pălăria ei de crep, izbi pe marchiz. O chemă cu un semn. — Nu cumva eşti prea obosită, drăguțo ? o întrebă el cu blîndeţe. Ea răspunse cu o mişcare din cap care denota dererea. Această melancolie, aşa de puţin în raport cu etatea ei, turbură pe marchiz. Apucă fruntea fiicei sale, o apro­­pie de buze, şi cu o expresie de iubire fierbinte, îi zise foarte încet: —­ Nu voi putea să mă vindec, să trăesc și să renasc, de cît dacă tu vei fi fericită, copilul meu mult i­ubit! Aceste cuvinte, această sărutare stăriră copila. învălui pe tatăl seu într’o pri­vire drăgăstoasă și zise: (Va urma)

Next