Adevěrul, iunie 1898 (Anul 11, nr. 3188-3215)

1898-06-01 / nr. 3188

O singură ediţie Anul XL— No. 3188. Abonamente încep la I șl la 15 ale fle­efireî luni și se plitesc Înainte. Un an In tar& 30 lei; In str&in&tate 50 leî Şase luni Trei luni 15 8»■ » »* as 13 Numărul IO Bani In străinătate 15 Bani Director CONST. MILLE Fondator: ALEX. V. BELDIMANU . Luni, 1 Iunie, 1898. Amin­ti uri Se primesc direct la administraţia ziarului Linia pagina Vl-a­d­it V-a .... . 2. La un mare număr de linii se fac reducţii din tarif Numărul I0 Bani Un număr vechi şt 20 bani REDACŢIA ŞI ADJUXISTRAŢIA STRADA SĂRINDAR No. 11 (TELEFOVI.I­ IV-a . . . lei 0.50 bani 'tf W iversarei anulat li€S case pagen­ Pix*#' Milionul Ligei La noi e putred mărul... A. Mureşanu. D. Iosef Oroveanu a făcut o propunere lăudabilă, dar, ca re­zultat practic, platonică. D-sa a a arătat dorinţa ca fondul Linei o­r Culturale să fie ridicat la un milion, lucru uşor de făcut dacă s’ar găsi nouă sute nouă zeci şi nouă de adevăraţi pa­trioţi, cari să nu dea de cit o mie de leî fie­ care,—zicem nouă sute nouă zeci şi nouă, de oare­ce unul s’a găsit deja in persoana propunătorului. E incontestabil că propune­rea d-lui Oroveanu ar fi uşor de realizat, dacă nu am trăi în ţara romînească, ţară emi­namente agricolă, dar şi emi­namente palavragească. La noi, facem patriotizm în parlament, la Ligă, la banchete, la toate ocaziunile unde putem cuceri aplauze şi simpatii lesne cîşti­­gate prin fraze meşteşugite şi sforăitoare, fraze cari de-alt­­mintrelea, prin exagerarea sen­timentelor ce arată, pot face mai mult râu de­cît bine fra­ţilor de peste munţi. Cind însă este vorba de a face patriotism practic şi de a deschide punga, ori! atunci lucrurile se schimbă. Ia întrebaţi pe confraţii de la Tribuna cite abonamente le-au venit din «Regat»; întrebaţi pe conducătorii mişcărei de peste munţi, cile sume colectate în Romînia de la particulari, le-a parvenit; cercetaţi casa Ligei şi veţi vedea ce sărăcie domneşte acolo şi cum patriotizmul de vorbe, nu corespunde patrio­tismului practic, patriotizmului de jertfe materiale !... Socoteala d-lui Oroveanu este de-altm­intrelea justă. D-sa a gîndit că trebuie să fie în ţara romînească o mie de inşi pentru cari suma de o mie de lei, nu este un prea mare sa­crificii­. Ar fi fost o rochie mai­­ puţin pe an pentru nevastă, un­­y bal suprimat, ar fi fost o par­tidă de cărţi la club amînată. Luaţi lista alegătorilor cole­giilor­­ de Cameră şi de Senat şi veţi vedea că în teorie, pe hîrtie, o listă de mii de patrioţi se poate alcătui foarte uşor în cîte­va ore. Nu încercaţi însă să aduceţi •­ •r la îndeplinire această dorinţă, de­oare­ce o crudă deziluziune vă va cuprinde. La noi, e pu­tred mărul, focul sacru a pierit — ucis în parte de Dimitrie­­Sturdza,— era sacrificiilor ma­teriale şi personale trebuie să o găsim în istoria generaţiunei trecute, a acelora cari au fă­cut pe 1848 ! Şi cu toate aceste, rolul nos­tru al Romînilor din Romînia zisă liberă, e numai acesta, de a furniza fonduri mişcărei na­ţionale de peste munţi. Nouă nu ni se cade să ne ameste­­tecăm în cererile lor. Ei, mai bine ca noi, îşi cunosc situa­­ţiunea şi ştiu ceea ce pot ob­ţine şi ceea ce nu vor putea. Ei ştiu­ ceea ce pot spune şi ceea ce nu le e permis să o facă. Ceea ce le trebuie nu sunt nici idei, nici oameni, ci bani. Șarjă de bicicliști Călare pe bicicletă, — ast­fel se vor executa arcurile cu lancea. (Vezi articolul: Viitorul rǎzboiu) Ei bine, dacă în adevăr am fi patrioţi, de acest lucru ne-am îngriji, şi d. Oroveanu s’a pă­truns, pe­ sem­ne, de acest rol şi de această nevoie cînd a pro­pus adunarea milionului Ligeî. Milionul însă, vai! nu se va aduna; noi Romînii ne vom îndeletnici înainte cu vorbe sforăitoare şi discursuri explo­zibile şi vom urma să facem grea poziţiunea fraţilor de peste munţi, prin alcătuirea unui program naţionalist, care nu este al lor şi prin dezintere­sarea complectă de trebuinţele băneşti ale mişcărei de peste munţi...­­ La noi e putred mărul! Const. Miile Politica colonială a Germaniei Wilhelm II. — Sporirea flotei. — Staţiuni de cărbuni.— Anglia şi Germania. Din zi în zi se desemnează mai clar direcţia în­spre care Wilhelm II vroieşte să îndrepte politica germană. Idealia fantastului de pe tronul Germa­niei este ca să facă din această ţară un stat maritim de prima ordine. Că pentru aceasta, nici întinderea coastei germane nu este suficientă, nici nu există o tradiţie de­stul de puternică — puţin îi pasă lui Wil­helm II. îmbătat de cele cîte­va succese uşoare pe cari le-a avut în China şi Africa, împăratul urmăreşte acuma enorme planuri coloniale.* Din sursă oficială s’a dat impulsul în presa germană guvernamentală pentru în­ceperea unei campanii în vederea formă­­rei de staţiuni de cărbuni germane. Ziarele oficioase zic că la Kraptsau s’au constatat fapte, cari nu pot trece neobser­vate. Cumpărarea de cărbuni în Japonia nu era cu putinţă, fiind­că Englezii cumpăraseră deja toţi cărbunii disponibili. Din această pricină, escadra germană e cu desăvîrşire paralizată şi trebuie să aştepte, pînă cînd vor sosi la Kiaot sau vapoarele cu cărbuni, cari sînt deja pe drum. Dar nu e vorba numai de atît. Germa­nia nu vroieşte să-şi facă staţiuni­­de căr­buni numai pe lungul drum spre Asia de Est, ci vroieşte să facă asemenea staţiuni şi pe coastele africane, căci s'ar putea în­­tîmpla ca drumul prin canalul­­Suez să fie închis. Germania doreşte deci să facă de­o­cam­­dată staţiuni de cărbuni în următoarele lo­calităţi : In Aurcroc, într'o localitate turcească din estul mărei Mediterane, în canalul Suda pe o insulă olandeză şi în sfîrşit pe dru­mul dintre Borneo şi Filipino, într’o insulă spaniolă din archipelagul Suin. * Tendinţa Germaniei, după cât se poate vedea, este deci de a concura şi pe apă cu Anglia, căci se ştie că forţa cea mare a a­­cestui stat rezidă tocmai în enorma reţea de staţiuni de cărbuni pe care o are. Planul lui Wilhelm II este foarte bun; rămîne să vedem dacă Anglia şi chiar Ru­­sia vor tolera dorinţa de expansiune a Ger­maniei. Pol. D. Pallade primar al Capitalei Nu ştim întru cît este exactă ştirea că Oculta desemnează ca viitor primar al Capitalei pe d. G. Pallade, actualul mini­stru al justiţiei. Se zice că d. C. F. Ro­­bescu a dat prea multe dovezi de incapa­citate, aşa că pînă şi colectiviştii au­ început să se convingă că pierd cu d-sa Capitala din punctul de vedere electoral. Persoana care se pune înainte ca să ia locul grotescului nostru actual pri­mar e dar d. George Pallade. Dacă știrea e exactă, e cazul de-a cînta ca în Ma­dame Angot. Nu era zor numai de­cît Fostul guvern să-l dăm de gît... In adevăr, nu ştim de loc întru ce d. Pallade va fi mai bun de­cît d. Robescu. Aceeaşi necultură, aceeaşi nespecializare, acelaşi râu gust de bădăran boierit şi la unul şi la altul. Cît despre iniţiativă şi energie, nu ştim cu ce a dovedit actualul ministru de justiţie că este capabil de aşa ceva. L’am văzut ministru și l’am­ văzut director de ziar. Gazeta Poporu­lui pe care o conducea acum trei ani d. Pallade, a rămas ca un scandal al presei române. Nu mai era respectată nici fa­milia adversarilor politici. Ce va face dar d. Pallade, primar al Capitalei, cînd va avea pe mînă fondurile comunei şi o armată întreagă de funcţionari cari pot fi transformaţi în bătăuşi ? Incult, fără de gust şi fără de scru­pule, viitorul primar va fi poate un per­fect şef de bandă, dar nici­odată nu va face cinste Capitalei ţărei, care, mai ! are nevoie de un om capabil şi de un ar­tist pentru a-i da un aspect civilizat. In schimb,­­ Pallade va fi un perfect primar colectivist. Sfinx. Viitorul rastbor Progresele enorme realizate de ştiinţă şi de teehnică, au permis o perfecţionare atît de rafinată a instrumentelor de răz­boi şi deschid un viitor perspective atît de neînchipuit de mari,— în cit se poate cu siguranţă prezice că într’un viitor războiţi de sigur că tactica şi stra­tegia militară vor trebui să fie cu de­­săvirşire revoluţionare. Un desemnator cu multă fantezie, după indicaţiunile unui eminent mili­tar, a făcut gravurile pe cari le repro­ducem în numărul de faţă. Ţinîndu-se de invenţiunile ce s’au făcut deja sau sînt pe cale să se facă, desenatorul ne arată diferite scene din viitorul război. Vedem bicicleta deja în uz astă­zi; automobilele au început să servească în viaţa civilă, va veni vremea cînd vor fi introduse şi în armată; scuturile, nu sînt oare o ideie astă­zi în genere dis­cutată ? Cine oare n’a auzit despre scutul lui Dove, menit să protejeze pe soldat contra gloanţelor inimice ? Dar balonul ? Dar cupolele ? Puţină gîndire numai şi se poate ve­dea că gravurile din numărul nostru de astă­zi, produse ale fantazîei unui ta­lentat desemnator, vor fi întrecute peste cită-va vreme de realitate, dacă— pină atunci nu va dispare insu-șî războiul. Bal. La streini! Nemernicul Dimitrie Sturdza, vă­­zîndu-se înfundat în toate chestiile, văzîndu-se părăsit de ţară, văzîndu­­se osîndit de toată suflarea romînească, a pornit-o iarăşi după cerşetorii! Acum un an şi jumătate, pe vre­mea guvernului Aurelian, s’a milogit la Berlin şi la Pesta şi a implorat guvernul de la bunul său stăpîn ba­ronul Banffy; acuma, fiind sigur de sprijinul Pestei, s’a dus să-şî înco­­voaie spinarea în altă direcţie. Faptul este că nenorocitul acesta, incapabil şi slugarnic, nici nu mai are altă nobilă ambiţiune, de­cît să fie prim-ministru al ţărei romîneştî, cu graţiosul concurs al Berlinului, al Vieneî şi, mai ales, al Paştei. Şi, pe cînd acest Dimitrie Sturdza bate la uşile diplomaţilor, romîniî din Ardeal îl acoperă cu blestemele lor, iar Tribuna îi dovedeşte in fie­care zi cum că faţă cu chestia naţi­onală a fost un mişel. Drago? CULISELE POLITICE Aniversarea anului18^ Intre liberali se discută mult actual­mente serbarea ce se organizează pen­tru împlinirea de 50 ani de la revoluţia de la 18­18. După cum se pare, guvernul a pus mina şi pe această serbare şi voieşte să facă şi din ea un mijloc pentru a se mai reabilita puţin. La început, guvernul a primit ideia numai pentru a aduna la un loc pe dizidenţi şi guvernamentali şi ast­fel, în mijlocul serbărei, să facă în ţară im­presia că toţi liberalii s’au grupat în jurul guvernului, că partidul s’a în­tregit din nou. Voinţa chiar, răspunzînd Drapelului, vorbeşte de unirea partidului pentru serbarea lui 11 Iunie 1848 şi îşi ex­primă speranţa că această unire nu va dispare odată cu stingerea lampioanelor în seara de 11 Iunie. Dar pentru­ ca să nu-şi uite obiceiul, in aceeaşi notiţă organul guvernului are grija’să adauge şi fraza: «Căci nici o chestie fundamentală, de principiu nu ne desparte». Drapelisto-fleviştii Atitudine­a guvernamentalilor în a­­ceastă chestie, faptul ca ei vor să se dea serbărei o înfăţişare guvernamen­tală a răcit entuziasmul drapeliştilor, cari au propus să se serbeze 11 iunie. D. Eleva, pe de altă parte, e con­tra serbărei organizată de autorităţi. Am arătat ieri că şi d. Eug. Stă­­tescu a dezaprobat atitudinea guver­nului în chestia acestei serbări. E probabil ca aceste grupuri libe­rale vor face declaraţii formale că nu participă la serbarea pe care gu­vernul vrea s-o organizeze numai în interesul şi după placul său. Atitudinea guvernului După cum am spus, guvernul credea că, constituind un comitet pentru ser­barea lui 11 iunie, va trage in cursă la dizidenţi şi va obţine deci ceva fo­loase politice. Cum au văzut însă că nu iau parte fruntaşii dizidenţi la comisie, nu ştiu guvernamentalii cum să se scape de serbare. Ei vor să facă ceva pur şi simplu poliţienesc cu botniţă, cu discursuri pe comandă văzute şi corectate de oamenii stăpîn­irei. E probabil chiar că pînă în cele din urmă vor renunţa cu totul la serbare. De alt­fel, nici nu se putea ca o ase­menea serbare să fie făcută de guvern. Ea nu poate să fie făcută de cit de ce­tăţenii liberi cari n’au să se teamă că supără pe Unguri. Chestia naţională La început au invitat şi « Liga» să participe la serbare, dar pe urmă s’au gîndit că «Liga» le face bocluc. Se înţelege, reprezintanţii «Ligeî» n’ar putea să vorbească despre 1348 fără ca să pomenească de mişcarea din Transilvania, de lupta în contra Ungarilor şi de purtarea împăratu­lui Austriei. Ei, toate ca toate, dar despre ase­menea lucruri d. Sturdza nu voeşte să audă. De aceea, în consfătuirea de Vineri seară s’a făcut tot posi­bilul ca să se scape de „Ligă“ Şi Liberalul, in naivitatea lui, toc­mai trîmbiţa Vineri că „Liga“ par­ticipă la serbare. Nu ştia ziarul gu­vernamental că tocmai acea parti­cipare dispera pe d. Sturdza şi pe oamenii săi. 1848 în Moldova După cum se ştie, la început era vorba ca 11 Iunie să serbeze in toată ţara. In Moldova insa nu se primeşte, după cât avum, această dată. Moldo­venii susţin că ei au făcut mişcarea în Februarie şi mişcarea lor a fost cea serioasă. Care va să zică, din toate păr­ţile numai di­cultăţi. Şi e singura chestie poate in care dificultăţile convin guvernului. Ztep. •■-r .-x . ­i­em is C­ARNETUL SAPT­AM­ANE! Din ţară Mitiţa-mişelul, socotindu-se a­tot­­mputernic nu numai aici in ţară, dar şi dincolo de Braşov, a cerut des­tituirea profesorilor romînî de la şco­lile din Braşov de peste munţi cari nu împărtăşesc opiniunile sale politice. Cu alte cuvinte, Mitiţă a cerut des­tituirea tuturor acelora cari nu sînt spioni,trădători şi slugoi ai lui Banffy. De lîngă atîtea calamităţi cari au­ s­căzut asupra Capitalei de doui ani încoace, adică pe lîngă inundaţii, febră tifoidă, C. F. Robescu, vărsat negru, Mitiţă Sturdza, etc., acum o altă plagă se anunţă la orizont: Gheorghe Baladu în calitate de primar. Faţă cu această ştire, aflăm că toţi băcanii s’au coalizat pentru ca să protesteze, căci odată Baladu pri­mar, desfacerea zahărului va deveni aproape imposibilă. Aflăm că guvernul va publica un nanunciu în toate ziarele din ţară, precum şi în „Adevărul®, la Mica publicitate, cum că regimul caută pre­fecţi pentru mai multe judeţe ale ţărei. Numai cu chipul acesta speră d. Ferichide să poată găsi un prefect petru judeţul Teleorman. Din străinătate Războiul spano-american va ră­­­­mine tradiţional prin multele minciuni ce se debitează în seama lui de către ambele părţi beligerante. De­ altmintrelea, un lucru e sigur: fie­care dintre dînsele dă tot ce are mai preţios. Spaniolii manifestează mult patrio­tism, mult eroizm şi multă lipsă de judecată. Americanii aruncă bani, bani şi iar bani. Şi cum astă­zi, ca şi acum o sută de ani, în războiu tot banul învinge. — Americanii sînt siguri la urma urmelor de victorie. Cît îi va costa ? — Un gentelman american nu întreabă nici­odată cît costă; el plătește. Camera franceză şi-a constituit **definitiv bîuroul. Acum, scandalurile pot să por­nească în toată regula. După o luptă înv­erşunată, Descha­­nel a fost ales preşedinte contra lui Brisson, cu o m­ajoritate de 10 sau 11 voturi. Majoritatea aceasta mare o dato­­reşte faptului că deputaţii coloniilor, cari ar fi votat pentru Brisson, n’au a­vut încă timpul material necesar pen­tru ca să sosească din circumscripţiile lor electorale la Paris. Ori­cum, Méline a putut vedea şi de astă-dată că n’are mari şanse de viaţă, şi în consecinţă premierul a şi declarat că va remania ministerul, la Londra s’a ţinut un meeting *"în memoria lui Gladstone. Ca de obiceiu, acest meeting s’a ţi­nut la Hyde-Park. A asistat o mulţime de mai multe sute de mii de oameni. De la vre-o două-zeci de tribune, oameni politici, bărbaţi, de stat, sa­vanţi şi preoţi, au­ vorbit mulţimei despre viaţa şi activitatea lui Wil­liam Eward Gladstone. Rochefort a gustat şi el odată adu­­­­cerea de a fi fluerat. Bandele clericale şi monarchiste au fluerat, în mijlocul aplauzelor lui Rochefort, pe Zola... De astă dată, în seara de Marţi, mai multe mii de socialişti, tre­­cînd pe dinaintea redacţiei ziarului Intransigeant, au­ strigat: „Jos Ro­chefort! Trăiască Zola!“ şi au spart geamurile redacţiunei rochefortiste. Nota veselă Profesorul.—Care a fost cea mai rea fe­meie din lume ? Copii tac, numai micul loan cere să răs­pundă. Profesorul.—Ei, spune tu, Ioane ! loan. —Xantippa! Prof.—Da de unde știi?... loan.—Tata, când vorbește de bunica, îi zice Xantippa.

Next