Adevěrul, septembrie 1898 (Anul 11, nr. 3278-3307)

1898-09-26 / nr. 3303

Anul XT- No. 3303. Abonamente I*eep la 1 şi la 15 ale fle­căreî luni şl M j?l5t«ti o înainte. XTn an in ţară 30 lei; in străinState 50 lei Şase luni 15 ti t» » Trei luni 8 „ Numărul IO Bani In străinătate 15 Bani Director CONST. MILLE 25 „ 13­­ Sîmbătă 26 Septembrie, 1898 Anunciurl Se primes­c direct la administraţia ziarului Linia pagina Vl-a . .­­ . . lei 0.50 bani V-a IV-a • • » • • H2. 2. Xia un mare număr de linii ce fac reducţii din tarif Numărul IO Bană Un număr vechi, 20 bani Fondator: ALEX. V. BELDIMANU REDACŢIA ŞI ADRIZIISTRATIA STRADA SĂRINDAR, No. 11 (TELTEFOÎTV SS£m «saaaiiai«aam^^ Conservatorii şi regele Partidului conservator, fireşte, nu-i convin destăinuirile fă­cute de noi relativ la atitudi­nea regelui faţă de el, atitu­dine la care Epoca a răspuns prin o notiţă plină de acrime, iar Constituţionalul prin un articol foarte semnificativ. Epoca iusă dezminte întreve­derea pe care a avut-o d. Take Ionescu cu regele, fără să ne explice de ce şi cum, aşa fie odată, ia faţă de Co­roană o linie de conduită pe care nu eram deprinşi să o vedem. Trebuie să fie ceva ca zia­rul d-lui Filipescu să bănu­iască regelui că partidul con­servator, cînd a ascultat de povetele sale si a scos din buc-A •i "* Uic pe liberali, rezolvind afa­cerea Ghenadie, na înţeles că se conlucrează la întărirea d-lui Dim. Sturdza la putere. Nu se poate să nu fie ceva la mij­loc ca ziarul junimist Consti­tuţionalul să se apuce de dis­cutat cu suveranul şi să-i de­clare că aducerea unei alte persoane noui ca să încerce concentrarea liberală aar fi o afacere de gust, străina de re­galele parlamentarea. Cine cunoaşte pe junimişti, cine ştie că deviza d-lui Carp era regele şi dorobanţul, e greu să priceapă această nouă evo­­luţiune, afară dacă nu presu­pune că sa întâmplat ceva grav. Acest ceva nu poate fi de­cit purtarea regelui faţă de d. Take Ionescu, relatată de noi şi de a căreia autenticitate ga­rantăm. Ea arată că suvera­nul azi se crede emancipat de controlul politicianilor şi se declară mai presus de ei, mai cu minte şi mai puternic de cit toată lumea. Şi că aşa trebuie să fie mai avem şi altă dovadă. Partidul conservator nu poate pretinde că ceea ce îl revoltă azi şi îl face să iasă din rezervă e noua fază a trădărei naţionale. Nu. Trădarea era ştiută de astă vară, de ticăloşia ei cu toţii, şi el şi noi, eram convinşi, şi nenorocitul inconştient de la preşidenţia consiliului era tot aşa de mult despreţuit erî ca şi azi. Nu se explică cum de­odată să se dea şah la rege, cum să i se reproşeze readu­cerea lui Dimitrie Sturdza la putere, cînd ea s’a făcut de a- cum un an de zile aproape, fără ca suveranul să fie pus în cauză atunci. Rămine clar stabilit că noi am dezvăluit adevărata cauză a furiei conservatoare, furie ne­motivată şi intempestivă. Con­servatorii merită soarta ce o au azi. Nu au ştiut din timp să pună botniţă regelui şi a­­cum, cînd se văd reduşi la nimic, neglijaţi, brutalizaţi şi ignoraţi, ar voi să facă gură, ne­ştiind că este prea tîrziu. In adevăr, Carol trebue să rîdă de veleităţile de opoziţi­­une regalistă de care vorbim mai sus, şi cu atît şide el mai bine cu cît cunoaşte pe oa­menii noştri şi că e convins a-i putea face să tacă arătin­­du-Ie din nou puterea. Cit despre ţară ei nu o mai pot agita pe această temă. Au mai făcut-o altă dată, cerând relu­area apanagiilor şi sfirşind prin darea altor noul principelui Ferdinand. Cine dar se va mai mişca cînd şi-a făcut convinge­rea că totul este înscenat pentru a speria pe rege şi a-i forţa mina? Partidul conservator, ca şi cel liberal, nu mai pot uza de această armă politică, pe care au­ avut neprevederea de a o toci în mîinile lor. Neputin­cioşi, ei se văd abandonaţi la discreţia puterei regale şi noi azi rîdem de aceste slugi gonite, bătute....şi nemulţumite. Const. Hille 6 pagini la fie­care ediţie Meeting-u­l revizionist din Paris Derouléde vorbeşte mulţimea pe care poliţia încearcă să o răspîndească. De alungul străzei se văd călăreţii gardei republicane SATIRA ROIATICA Un om ca multe profesii Intr’un ziar din Capitală citesc un anunţ iscălit: „ Paul Campion, coafor şi impor­tator de ceai de India.“ O să vă miraţi, nu’i aşa ? ca un coafor să fie, în acel­aş timp, şi importator de ceai de India ; cu toate acestea, am întîlnit în viaţa mea oameni cari cumulau profesiuni cu mult mai incompatibile şi mai caraghioz împerechiate. O dovadă o avem cu d. Eugen Stătescu. In adevăr, acest domn ar putea iscăli : Eug­en Stătescu Politician cu pîrţag şi ministru cu arţag, advocat cu curs forţat, samsar sturdzist, exercitînd şi profesiunea de sfinx, avînd piele verde, suflet negru şi maţe pestriţe. E adevărat, însă, că nu importează ceai de India Wax. Conic! sfrbo-turc Biserica din Kumanova. — Duplici­tatea Turciei.—Conflictul sirbo-turc. Poarta a comis un act de adevărată sa­mavolnicie, cedînd biserica sîrbească din localitatea Kumanova, din Macedonia, bul­garilor. Acest act de samavolnicie a sculat pe toți sîrbiî în picioare. întreaga presă sîrbească protestează, arătînd că, de­oare­ce biserica din Kumanova a fost construită şi susţinută cu bani sîrbeşti, Poarta a căl­cat în picioare un drept al sîrbilor cînd a cedat biserica bulgarilor. Ziarele sîrbeşti atacă Poarta în modul cel mai violent, a­­cuzînd-o că are faţă cu Serbia o atitudine duşmănoasă, şi provoacă guvernul sîrbesc ca pe viitor, în locul atitudinei sale ami­cale şi loiale faţă cu Turcia, să ia o atitu­dine ostilă. * Ziarul Male Novine, de obicei, inspirat de guvernul sîrbesc, scrie textual: „Noi cam­ pînă acum am fost amicii sinceri şi loiali ai Turciei, trebue să ne obicinuim cu gîndul că nu mai putem conta pe turci, că Turcia nu merită atitudinea noas­tră sinceră şi loială, şi că trebue să pro­fităm de ori­ce ocazie pentru a înşela pe Turcia, după cum merită. Da, de acum înainte să fie de datoria noastră de a plăti Turciei cu aceeaşi monetă şi de a-i face pretutindeni şi la ori­ce ocazie greu­tăţi şi piedici, pentru a proteja interesele noastre faţă cu Turcia, prin duşmănia noastră“. Ziarele constată atitudinea echivocă a Turciei faţă cu Serbia, în toate cestiunile, ast­fel în chestia năvălirilor arnăuţeşti, a comisiunei pentru regularea frontierei, a beratelor pentru episcopii bulgari, a afa­cerea episcopatului din Uschiub, a tratatului comercial sîrbo-turc, şi conchid că locul a­­miciţiei dintre Turcia şi Serbia, care a domnit pînă acum, trebuie să-l ia o duș­mănie fățişă. Se zice că guvernul sîrbesc ar fi scris ministrului sau pe lingă Poartă, Stojan Novakovici, ca să aibă o atitudine cit se poate mai energică și mai hotărîtă. ^ Fol. Jos instrucţia secretă De două zile publicul, emoţionat de peripeţiile eroarei judiciare co­misă in instruirea crimei de la Foi­şor, işi exprimă pretutindeni indig­narea şi îngrijirea sa faţă de de­­claraţiunile nouilor acuzaţi că au­ fost maltrataţi la poliţie pentru a depune şi faţă de incidentele scan­daloase petrecute cu mărturiile u­­nor foşti magistraţi, cari au fost dezminţiţi în faţă cînd au afirmat că acuzaţii n’au fost bătuţi la po­liţie. Lumea emoţionată se întreabă, după o eroare judiciară, care a fă­cut ca un suflet inocent să moară în puşcărie şi alte două să fie abru­tizate in chip nespus de tragic, ur­­ma-va oare altă tragedie judiciară ? Toţi acuzaţii de azi neagă a fi au­torii crimei şi declară că afirmările lor de la instrucţie se datoresc tor­turilor de la poliţie. E­diţia de seara Condamnaţii trecuţi, victime ale eroarei judiciare, au fost şi ei con­damnaţi pe baza afirmărilor de la instrucţie, de­şi la judecată au ne­gat, au strigat că sunt inocenţi şi că ceea ce au spus la instrucţie a fost dictat de groaza torturilor ! Suntem­ în plină dramă şi nu ştim dacă o a doua eroare judiciară nu se va comite cu condamnarea acu­zaţilor de azi. Un lucru reese clar: instrucţia se­cretă e cauza acestor drame judi­ciare: ea merge mină în mină cu tortura şi face ca chiar cei mai per­verşi criminali să poată fi crezuţi cînd declară că li s’au zmuls măr­turisiri prin tortură. Inculpatul, bănuitul , din primul moment al instrucţiei trebue să fie asistat de avocatul său. Această garanţie a acordat-o de curând legislaţia franceză, abolind secretul instrucţiei. Aceasta — e timp s'o facem şi noi. Las deci instrucţia secretă! Saturn Bursa concentrărei Luni Clapangescu.—Ei ce mai e nou ? Se împacă ? Nu se împacă ?... Mofturescu.—Tratativele urmează în­­tr’un mod foarte serios. Intrarea lui Stă­tescu în cabinet e lucru hotărit. Marţi Clapangescu.— Care va să zică, con­­diţiunile lui Aurelian au fost admise­­ Mofturescu.— Te pot asigura că i^­u­­relian a primit să intre in cabinet și că pînă la sfîrșitul săptămînei vom avea un cabinet al concentrăreî. Miercuri Clapangescu.—Ce mai știi, stimabile? Aud că negocierile merg rău. Mofturescu. — Aurelianiștiî în majo­ritate s’au pronunțat în contra concen­­trărei; în orî-ce caz, drapeliștiî cer elimi­narea lui Sturdza de la șefie. Joi Clapangescu. — Aflu că împăcarea e pe punct de a fi realizată. Adevărat să fie? Mofturescu.— Aurelianiștiî primesc acuma și șefia lui Sturdza. Te pot asi­gura că, îndată după întoarcerea regelui de la manevre, vor intra în cabinet Stă­tescu, Aurelian, Lascăr şi Djuvara sub presidenţia lui Sturdza. Vineri Clapangescu.— După cum am fost informat, situaţia s’a schimbat foarte mult de ieri pînă astăzi; mă rog, e a­­devărat că tratativele s’au întrerupt de­finitiv ? Mofturescu.— In adevăr, aurelianiștii nu mai admit de cît concentrarea sub şefia lui Stătescu sau a lui Aurelian, însuși Stătescu s’a convins că o împă­care sub şefia lui Sturdza este lucru im­posibil. Stmbătă Clapangescu.— Prin oraș se vorbesc lucruri mari; partizanii ministerului pre­tind că împăcarea e gata. Mofturescu. — In ultima întrunire ţi­nută de către drapelişti s’a ales o de­­legaţiune care să trateze cu Sturdza. După cum se vede, drapeliştiî iarăşi pri­mesc şefia acestuia. Duminică Clapangescu.— Eu nu mai înţeleg nimic, monşer! Spune-mi lămurit: se împacă ori nu se împacă ? Mofturescu. — Nenişorule, să’i dau dracului de pomană! Cu caraghioşii ăştia nu ştii nici odată unde te afli. Numai pe ziua de astăzi s’au împăcat şi s’au certat de trei ori. . .. Adevărul este că în ziua în care va voi Sturdza să se facă împăcarea, aceasta se va face. Ăilalţi sunt nişte moftangii. Vlad. CULISELE POLITICE D. Aurelian şi tratativele Cu toată dezminţirea Drapelului, tra­tative de împăcare între guvern, d. Stă­tescu şi d. Aurelian urmează. Credinţa generală este că nu se va face concentrarea, în tot cazul că ea va fi numai o înţelegere cu doi-trei dintre drapelişti. Atitudinea d-lui Aurelian D. Aurelian este partizan al împă­­cărei. Tot ast­fel şi d-niî Şt. Şendrea, Perieţeanu-Buzău, Porumbaru, etc. D. Aurelian a avut eri o întreve­dere cu d. Dim. A. Sturdza. D-sa continuă a discuta condiţiile de împăcare cu d-niî Stătescu şi D. Sturdza. Motivul pe care îl dă d-sa pentru a-şî justifica atitudinea este urmă­torul : «­Dacă nu ne împăcăm cu guvernul, zice d-sa în substanţă, grăbim căde­rea partidului liberal de la putere şi lucrăm deci in interesul conser­vatorilor. Aceasta nu pot s’o fac la virsta mea şi după ce am fost mem­bru statornic al partidului liberal.“ Apoi, cînd se află în faţa drape­­liştilor tineri, se grăbeşte să adauge: «Se înţelege că nu voi face nimic fără consimţimîntul tuturor şi nu înţeleg concentrare cu excluderea unora dintre noi.­­ Comunicatul d-lui Lascar. Putem spune că comunicatul apă­­rut în «Drapelul» de alaltăeri a fost dat de d. V. Lascar. D-nii Cos­­tinescu, Delavrancea şi Xenopolu sunt în contra concentrărei sub prezidenţia d-lui Sturdza şi de­clar­ă categoric că nu vor ceda asupra acestui punct. De aci se vede că comunicatul dat de «Drapelul» nu reprezintă păre­rea unanimităţei grupului. In consfatuirea de alaltăeri seară de la Drapelul s’a discutat cu oare­­care aprindere asupra Impăcărei şi unul dintre adversarii hotărlţi ai d-lui Sturdza a spus, vorbind de discuţiile urmate : «La urma urme­lor, Înţelege ori­ cine că, dacă nu m’am supus majorităţei, n’o să mă supun eu majorităţei din minori­tate». Afirmările guvernamentalilor Un fruntaş guvernamental afirmă că d. Aurelian a luat deja un anga­jament formal cu d. Eug. Stătescu că d-sa va intra în minister chiar dacă amicii d-sale ar refuza pînă in cele din urmă să se împace cu gu­vernul. Și pe acest angajament se bazează guvernamentalii cînd afirmă că con­centrarea se va face chiar dacă ea ar necesita o ruptură în gruparea drapelistă. Mai mult încă, guvernamentalii a­­firmă că este vorba de formarea u­­nui minister pentru salvarea onoa­rei partidului liberal. Aşa pune d. Stătescu chestia, spun ei, și nu­mai de aceea s'a ho­tărît acesta să intre in minister. Salvarea onoarei partidului ? In ce conzistă această salvare a onoarei partidului ? Ea conzistă în două puncte: a) Biruința în alegerile comunale. b) Rezolvirea definitivă a ches­tiei şcoalelor din Brașov. Guvernamentalii spun că d. Stă­tescu nu voeşte ca partidul liberal să fie bătut în alegeri pentru­ că a­­ceasta ar însemna zdrobirea lui pen­tru multă vreme. D. Stătescu crede apoi că d. Sturdza trebue spălat de acuzarea că a tră­dat interesele naţionale şi aceasta tot în Interesul î­tregului partid la această din urmă chestie se în­sărcinează însuşi d. Stătescu şi de aceea d-sa va lua ministerul de ex­terne. Guvernamentalii afirmă că d. Stătescu ar fi declarat că d-sa vo­eşte să sfărâme pe d. Take Io­nescu. Retragerea guvernului Tot d-lui Stătescu i se mai atri­­bue şi următoarea părere : Guvernul de concentrare, ce se va forma, să se ocupe serios cu alege­rile comunale şi cu chestia şcoalelor din Braşov, iar după ce va birui în alegeri şi-l va spăla pe d. Sturdza, partidul liberal să se retragă de la putere pentru a­­ se reorganiza se­rios în opoziție. Rep. caÎîAÎETUL meu Teatrul original De mai mulţi ani cer să se dea în Teatrul Naţional un loc important lu­crărilor originale. Anul acesta se pare că cererea mea este ţinută în seamă de noua direcţie. Pe programul primelor două luni ale stagiunei lucrările originale o­­cupă cele mai multe reprezentaţii. Hotărirea direcţiei a făcut chiar ca să se prezinte la Teatru o mulţime de piese noui. Se poate ca multe dintre aceste lucrări să fie slabe, dar în nici o parte a lumei nu au apărut de la început lucrări perfecte. Toată lu­mea va fi mulţumită, de­sigur, dacă, din cele vre­o trei­ zeci de piese o­­riginale,vor fi vre-o 5—6 lucrări de valoare. "7Anul acesta trebue să fie conside­rat numai ca un început, de­oare-ce sînt cîţi-va ani de cînd lucrările o­­riginale sînt sistematic alungate din Teatrul Naţional. Aceasta a făcut ca cei mai mulţi cari ar fi putut să scrie să pără­sească teatrul. Dacă actuala direcţie va ţine pro­misiunile date în ce priveşte lucră­rile originale şi va face, în acelaş timp, o alegere pricepută şi dreaptă, fără îndoială că a­nul viitor va aduce literaturei dramatice originale lu­crări şi mai importante. Ast­fel în cîți­va ani se va putea stabili un repertoriu original se­rios. 1. O. B. Revoluţionarism sau democratism ? — Evoluţia unui teoretician social­­democrat — De mai multă vreme, uinul dintre te­­oreticianii fruntaşi ai social-democraţiei internaţionale, Eduard Bernstein din Londra, duce o luptă vie, prin presă, pentru a convinge pe socialişti că da­toria lor este de-a lupta cît ’mai mult singuri organizaţi in partide politice, sau—acolo unde’nu se poate alt­fel­in unire cu partidele burgheze cele mai înaintate, pentru democratizarea orga­­nizaţiunei de stat. Teoria aceasta nouă a luî Bernstein este in contrazicere nu numai cu tra­diţiile social-democraţiei internaţionale, dar cu înseşi principiile şi legile fun­damentale pe cari se clădesc programa şi tactica partidelor social-democratice moderne. Ea a dat deci loc la violenţe şi aspre polemice, tară ca să se fi a­­juns la un rezultat hotărit, mai ales că astăzi nu mai trăieşte bătrînul Engels, pentru ca, cu autoritatea lui necontes­tată de nimeni, să vie şi să declare de a cui parte este dreptatea. * Am anunţat că săptămina aceasta se ţine la Stuttgart congresul social-de­mocraţieî germane. La acest congres, Bebel a dat citire unei declaraţiuni a lui Bernstein, care nu se poate să fi a­­vut alt scop de­cit acela de a pune în congres pe tapet cestiunea , revoluţio­narism sau democratism, şi de a pro­voca pe şefii mişcărei germane social­­democrate ca să se exprime asupra noui­lor teorii ale luî Bernstein. In declaraţiunea menţionată, Bern­stein îşi exprimă părerea că un cata­clism al actualei societăţi burgheze este incă departe. Teoria catastrofei este falsă. Marx a fost complectamente gre­şit cînd a prezis în manifestul comu­nist apropiata dărimare a societăţei mo­derne. Ascuţirea relaţiunilor sociale nu s’a realizat de loc aşa cum a prezis manifestul; din potrivă’, numărul capita­liştilor creşte pe fie­ce zi, iar păturile mijlocii ale societăţei nu dispar. Demo­cratizarea administraţiei şi ţinerea în seamă a muncitorime! împiedecă izbuc­nirea de catastrofe. Cea mai apropiată misiune a partidului social-democrat trebuie să fie organizarea politică a cla­selor muncitoare şi lupta pentru toate reformele cari conduc la o schimbare în sens democratic a organizaţiunei de stat. Tactica speculaţiunilor asupra u­­nor catastrofe şi-a trăit traiul. Pină aci rezumatul declaraţiunei lui Bernstein, aşa cum il dau dările de seamă telegrafice ale ziarelor vieneze. * In această declaraţiune Bernstein răstoarnă un principiu­ fundamental al teoriei economice a lui Marx. El zice: modul cum au arătat Marx şi Engels că se dezvoltă şi trebuie să se dezvol­te societatea modernă nu este adevă­rat sau nu corespunde realităţei. Pă­rinţii social-democraţiei moderne au zis : pe zi ce trece, numărul proletari­lor, al acelora cari abia îşi cîştigă prin munca lor traiul de azi pe miine, este in creştere şi va creşte tot mai mult, pe cînd capitalul, instrumentele de muncă, bogăţii ne mai cunoscute pină acum, se concentrează în mi­nita tot mai puţinora. Păturile mijlocii ale societăţei, cu puţine excepţii cari reu­şesc să se ridice şi să intre în rindurile capitaliştilor, pierd şi puţinul ce-l au, şi, sau înmulţesc numărul proletarilor muncitori, sau decad cu desăvirşire ingroşind rindurile Lumpenproletarilor, a oamenilor fără căpătii. Bernstein se ridică azi şi spune: «a­­ceastă teorie nu este exactă de­cît în parte. Numărul proletarilor creşte, dar şi numărul capitaliştilor creşte, ’ iar în ce priveşte păturile mijlocii, ele nu dis­­par.» Adevărat să fie oare aceasta ! Toate statisticele ultimelor ani ale ţă­rilor capitaliste dovedesc contrariul’ şi confirmă teoriile, lui Marx. Pretutindeni mica proprietate agricolă a dispărut sau vegetează din mila celei mari, pre­tutindeni capitalizmul e în creştere, cartele şi trusturi se formează, iar nu*­mărul proletarilor crescînd, preţul mun­­cei scade la minim şi reduce cu desă­­vîrşire starea de trai (standard for life) a muncitorilor. Aceasta­ î confirntarea da fapt a teoriilor emise de Marx şi En­gels în baza unor studii îndelungata şi profunde asupra dezvoltărei econo­­mico-sociale. Bernstein este deci cu desăvirşire gre­şit in declaraţia sa, şi e cu atit mai re­gretabil că tocmai el vroieşte să înde­părteze social-democraţia de la calea ca trebuie s’o urmeze în baza teoriei fun­damentale a luptei de clasă,­cu cît Bernstein, amicul intim al lui Engels, a fost oare şi cum indicat, împreună cu

Next