Adevěrul, septembrie 1898 (Anul 11, nr. 3278-3307)
1898-09-26 / nr. 3303
Anul XT- No. 3303. Abonamente I*eep la 1 şi la 15 ale flecăreî luni şl M j?l5t«ti o înainte. XTn an in ţară 30 lei; in străinState 50 lei Şase luni 15 ti t» » Trei luni 8 „ Numărul IO Bani In străinătate 15 Bani Director CONST. MILLE 25 „ 13 Sîmbătă 26 Septembrie, 1898 Anunciurl Se primesc direct la administraţia ziarului Linia pagina Vl-a . . . . lei 0.50 bani V-a IV-a • • » • • H2. 2. Xia un mare număr de linii ce fac reducţii din tarif Numărul IO Bană Un număr vechi, 20 bani Fondator: ALEX. V. BELDIMANU REDACŢIA ŞI ADRIZIISTRATIA STRADA SĂRINDAR, No. 11 (TELTEFOÎTV SS£m «saaaiiai«aam^^ Conservatorii şi regele Partidului conservator, fireşte, nu-i convin destăinuirile făcute de noi relativ la atitudinea regelui faţă de el, atitudine la care Epoca a răspuns prin o notiţă plină de acrime, iar Constituţionalul prin un articol foarte semnificativ. Epoca iusă dezminte întrevederea pe care a avut-o d. Take Ionescu cu regele, fără să ne explice de ce şi cum, aşa fie odată, ia faţă de Coroană o linie de conduită pe care nu eram deprinşi să o vedem. Trebuie să fie ceva ca ziarul d-lui Filipescu să bănuiască regelui că partidul conservator, cînd a ascultat de povetele sale si a scos din buc-A •i "* Uic pe liberali, rezolvind afacerea Ghenadie, na înţeles că se conlucrează la întărirea d-lui Dim. Sturdza la putere. Nu se poate să nu fie ceva la mijloc ca ziarul junimist Constituţionalul să se apuce de discutat cu suveranul şi să-i declare că aducerea unei alte persoane noui ca să încerce concentrarea liberală aar fi o afacere de gust, străina de regalele parlamentarea. Cine cunoaşte pe junimişti, cine ştie că deviza d-lui Carp era regele şi dorobanţul, e greu să priceapă această nouă evoluţiune, afară dacă nu presupune că sa întâmplat ceva grav. Acest ceva nu poate fi decit purtarea regelui faţă de d. Take Ionescu, relatată de noi şi de a căreia autenticitate garantăm. Ea arată că suveranul azi se crede emancipat de controlul politicianilor şi se declară mai presus de ei, mai cu minte şi mai puternic de cit toată lumea. Şi că aşa trebuie să fie mai avem şi altă dovadă. Partidul conservator nu poate pretinde că ceea ce îl revoltă azi şi îl face să iasă din rezervă e noua fază a trădărei naţionale. Nu. Trădarea era ştiută de astă vară, de ticăloşia ei cu toţii, şi el şi noi, eram convinşi, şi nenorocitul inconştient de la preşidenţia consiliului era tot aşa de mult despreţuit erî ca şi azi. Nu se explică cum deodată să se dea şah la rege, cum să i se reproşeze readucerea lui Dimitrie Sturdza la putere, cînd ea s’a făcut de a- cum un an de zile aproape, fără ca suveranul să fie pus în cauză atunci. Rămine clar stabilit că noi am dezvăluit adevărata cauză a furiei conservatoare, furie nemotivată şi intempestivă. Conservatorii merită soarta ce o au azi. Nu au ştiut din timp să pună botniţă regelui şi acum, cînd se văd reduşi la nimic, neglijaţi, brutalizaţi şi ignoraţi, ar voi să facă gură, neştiind că este prea tîrziu. In adevăr, Carol trebue să rîdă de veleităţile de opoziţiune regalistă de care vorbim mai sus, şi cu atît şide el mai bine cu cît cunoaşte pe oamenii noştri şi că e convins a-i putea face să tacă arătindu-Ie din nou puterea. Cit despre ţară ei nu o mai pot agita pe această temă. Au mai făcut-o altă dată, cerând reluarea apanagiilor şi sfirşind prin darea altor noul principelui Ferdinand. Cine dar se va mai mişca cînd şi-a făcut convingerea că totul este înscenat pentru a speria pe rege şi a-i forţa mina? Partidul conservator, ca şi cel liberal, nu mai pot uza de această armă politică, pe care au avut neprevederea de a o toci în mîinile lor. Neputincioşi, ei se văd abandonaţi la discreţia puterei regale şi noi azi rîdem de aceste slugi gonite, bătute....şi nemulţumite. Const. Hille 6 pagini la fiecare ediţie Meeting-ul revizionist din Paris Derouléde vorbeşte mulţimea pe care poliţia încearcă să o răspîndească. De alungul străzei se văd călăreţii gardei republicane SATIRA ROIATICA Un om ca multe profesii Intr’un ziar din Capitală citesc un anunţ iscălit: „ Paul Campion, coafor şi importator de ceai de India.“ O să vă miraţi, nu’i aşa ? ca un coafor să fie, în acelaş timp, şi importator de ceai de India ; cu toate acestea, am întîlnit în viaţa mea oameni cari cumulau profesiuni cu mult mai incompatibile şi mai caraghioz împerechiate. O dovadă o avem cu d. Eugen Stătescu. In adevăr, acest domn ar putea iscăli : Eugen Stătescu Politician cu pîrţag şi ministru cu arţag, advocat cu curs forţat, samsar sturdzist, exercitînd şi profesiunea de sfinx, avînd piele verde, suflet negru şi maţe pestriţe. E adevărat, însă, că nu importează ceai de India Wax. Conic! sfrbo-turc Biserica din Kumanova. — Duplicitatea Turciei.—Conflictul sirbo-turc. Poarta a comis un act de adevărată samavolnicie, cedînd biserica sîrbească din localitatea Kumanova, din Macedonia, bulgarilor. Acest act de samavolnicie a sculat pe toți sîrbiî în picioare. întreaga presă sîrbească protestează, arătînd că, deoarece biserica din Kumanova a fost construită şi susţinută cu bani sîrbeşti, Poarta a călcat în picioare un drept al sîrbilor cînd a cedat biserica bulgarilor. Ziarele sîrbeşti atacă Poarta în modul cel mai violent, acuzînd-o că are faţă cu Serbia o atitudine duşmănoasă, şi provoacă guvernul sîrbesc ca pe viitor, în locul atitudinei sale amicale şi loiale faţă cu Turcia, să ia o atitudine ostilă. * Ziarul Male Novine, de obicei, inspirat de guvernul sîrbesc, scrie textual: „Noi cam pînă acum am fost amicii sinceri şi loiali ai Turciei, trebue să ne obicinuim cu gîndul că nu mai putem conta pe turci, că Turcia nu merită atitudinea noastră sinceră şi loială, şi că trebue să profităm de orice ocazie pentru a înşela pe Turcia, după cum merită. Da, de acum înainte să fie de datoria noastră de a plăti Turciei cu aceeaşi monetă şi de a-i face pretutindeni şi la orice ocazie greutăţi şi piedici, pentru a proteja interesele noastre faţă cu Turcia, prin duşmănia noastră“. Ziarele constată atitudinea echivocă a Turciei faţă cu Serbia, în toate cestiunile, astfel în chestia năvălirilor arnăuţeşti, a comisiunei pentru regularea frontierei, a beratelor pentru episcopii bulgari, a afacerea episcopatului din Uschiub, a tratatului comercial sîrbo-turc, şi conchid că locul amiciţiei dintre Turcia şi Serbia, care a domnit pînă acum, trebuie să-l ia o dușmănie fățişă. Se zice că guvernul sîrbesc ar fi scris ministrului sau pe lingă Poartă, Stojan Novakovici, ca să aibă o atitudine cit se poate mai energică și mai hotărîtă. ^ Fol. Jos instrucţia secretă De două zile publicul, emoţionat de peripeţiile eroarei judiciare comisă in instruirea crimei de la Foişor, işi exprimă pretutindeni indignarea şi îngrijirea sa faţă de declaraţiunile nouilor acuzaţi că au fost maltrataţi la poliţie pentru a depune şi faţă de incidentele scandaloase petrecute cu mărturiile unor foşti magistraţi, cari au fost dezminţiţi în faţă cînd au afirmat că acuzaţii n’au fost bătuţi la poliţie. Lumea emoţionată se întreabă, după o eroare judiciară, care a făcut ca un suflet inocent să moară în puşcărie şi alte două să fie abrutizate in chip nespus de tragic, urma-va oare altă tragedie judiciară ? Toţi acuzaţii de azi neagă a fi autorii crimei şi declară că afirmările lor de la instrucţie se datoresc torturilor de la poliţie. Ediţia de seara Condamnaţii trecuţi, victime ale eroarei judiciare, au fost şi ei condamnaţi pe baza afirmărilor de la instrucţie, deşi la judecată au negat, au strigat că sunt inocenţi şi că ceea ce au spus la instrucţie a fost dictat de groaza torturilor ! Suntem în plină dramă şi nu ştim dacă o a doua eroare judiciară nu se va comite cu condamnarea acuzaţilor de azi. Un lucru reese clar: instrucţia secretă e cauza acestor drame judiciare: ea merge mină în mină cu tortura şi face ca chiar cei mai perverşi criminali să poată fi crezuţi cînd declară că li s’au zmuls mărturisiri prin tortură. Inculpatul, bănuitul , din primul moment al instrucţiei trebue să fie asistat de avocatul său. Această garanţie a acordat-o de curând legislaţia franceză, abolind secretul instrucţiei. Aceasta — e timp s'o facem şi noi. Las deci instrucţia secretă! Saturn Bursa concentrărei Luni Clapangescu.—Ei ce mai e nou ? Se împacă ? Nu se împacă ?... Mofturescu.—Tratativele urmează într’un mod foarte serios. Intrarea lui Stătescu în cabinet e lucru hotărit. Marţi Clapangescu.— Care va să zică, condiţiunile lui Aurelian au fost admise Mofturescu.— Te pot asigura că i^urelian a primit să intre in cabinet și că pînă la sfîrșitul săptămînei vom avea un cabinet al concentrăreî. Miercuri Clapangescu.—Ce mai știi, stimabile? Aud că negocierile merg rău. Mofturescu. — Aurelianiștiî în majoritate s’au pronunțat în contra concentrărei; în orî-ce caz, drapeliștiî cer eliminarea lui Sturdza de la șefie. Joi Clapangescu. — Aflu că împăcarea e pe punct de a fi realizată. Adevărat să fie? Mofturescu.— Aurelianiștiî primesc acuma și șefia lui Sturdza. Te pot asigura că, îndată după întoarcerea regelui de la manevre, vor intra în cabinet Stătescu, Aurelian, Lascăr şi Djuvara sub presidenţia lui Sturdza. Vineri Clapangescu.— După cum am fost informat, situaţia s’a schimbat foarte mult de ieri pînă astăzi; mă rog, e adevărat că tratativele s’au întrerupt definitiv ? Mofturescu.— In adevăr, aurelianiștii nu mai admit de cît concentrarea sub şefia lui Stătescu sau a lui Aurelian, însuși Stătescu s’a convins că o împăcare sub şefia lui Sturdza este lucru imposibil. Stmbătă Clapangescu.— Prin oraș se vorbesc lucruri mari; partizanii ministerului pretind că împăcarea e gata. Mofturescu. — In ultima întrunire ţinută de către drapelişti s’a ales o delegaţiune care să trateze cu Sturdza. După cum se vede, drapeliştiî iarăşi primesc şefia acestuia. Duminică Clapangescu.— Eu nu mai înţeleg nimic, monşer! Spune-mi lămurit: se împacă ori nu se împacă ? Mofturescu. — Nenişorule, să’i dau dracului de pomană! Cu caraghioşii ăştia nu ştii nici odată unde te afli. Numai pe ziua de astăzi s’au împăcat şi s’au certat de trei ori. . .. Adevărul este că în ziua în care va voi Sturdza să se facă împăcarea, aceasta se va face. Ăilalţi sunt nişte moftangii. Vlad. CULISELE POLITICE D. Aurelian şi tratativele Cu toată dezminţirea Drapelului, tratative de împăcare între guvern, d. Stătescu şi d. Aurelian urmează. Credinţa generală este că nu se va face concentrarea, în tot cazul că ea va fi numai o înţelegere cu doi-trei dintre drapelişti. Atitudinea d-lui Aurelian D. Aurelian este partizan al împăcărei. Tot astfel şi d-niî Şt. Şendrea, Perieţeanu-Buzău, Porumbaru, etc. D. Aurelian a avut eri o întrevedere cu d. Dim. A. Sturdza. D-sa continuă a discuta condiţiile de împăcare cu d-niî Stătescu şi D. Sturdza. Motivul pe care îl dă d-sa pentru a-şî justifica atitudinea este următorul : «Dacă nu ne împăcăm cu guvernul, zice d-sa în substanţă, grăbim căderea partidului liberal de la putere şi lucrăm deci in interesul conservatorilor. Aceasta nu pot s’o fac la virsta mea şi după ce am fost membru statornic al partidului liberal.“ Apoi, cînd se află în faţa drapeliştilor tineri, se grăbeşte să adauge: «Se înţelege că nu voi face nimic fără consimţimîntul tuturor şi nu înţeleg concentrare cu excluderea unora dintre noi. Comunicatul d-lui Lascar. Putem spune că comunicatul apărut în «Drapelul» de alaltăeri a fost dat de d. V. Lascar. D-nii Costinescu, Delavrancea şi Xenopolu sunt în contra concentrărei sub prezidenţia d-lui Sturdza şi declară categoric că nu vor ceda asupra acestui punct. De aci se vede că comunicatul dat de «Drapelul» nu reprezintă părerea unanimităţei grupului. In consfatuirea de alaltăeri seară de la Drapelul s’a discutat cu oarecare aprindere asupra Impăcărei şi unul dintre adversarii hotărlţi ai d-lui Sturdza a spus, vorbind de discuţiile urmate : «La urma urmelor, Înţelege ori cine că, dacă nu m’am supus majorităţei, n’o să mă supun eu majorităţei din minoritate». Afirmările guvernamentalilor Un fruntaş guvernamental afirmă că d. Aurelian a luat deja un angajament formal cu d. Eug. Stătescu că d-sa va intra în minister chiar dacă amicii d-sale ar refuza pînă in cele din urmă să se împace cu guvernul. Și pe acest angajament se bazează guvernamentalii cînd afirmă că concentrarea se va face chiar dacă ea ar necesita o ruptură în gruparea drapelistă. Mai mult încă, guvernamentalii afirmă că este vorba de formarea unui minister pentru salvarea onoarei partidului liberal. Aşa pune d. Stătescu chestia, spun ei, și numai de aceea s'a hotărît acesta să intre in minister. Salvarea onoarei partidului ? In ce conzistă această salvare a onoarei partidului ? Ea conzistă în două puncte: a) Biruința în alegerile comunale. b) Rezolvirea definitivă a chestiei şcoalelor din Brașov. Guvernamentalii spun că d. Stătescu nu voeşte ca partidul liberal să fie bătut în alegeri pentru că aceasta ar însemna zdrobirea lui pentru multă vreme. D. Stătescu crede apoi că d. Sturdza trebue spălat de acuzarea că a trădat interesele naţionale şi aceasta tot în Interesul îtregului partid la această din urmă chestie se însărcinează însuşi d. Stătescu şi de aceea d-sa va lua ministerul de externe. Guvernamentalii afirmă că d. Stătescu ar fi declarat că d-sa voeşte să sfărâme pe d. Take Ionescu. Retragerea guvernului Tot d-lui Stătescu i se mai atribue şi următoarea părere : Guvernul de concentrare, ce se va forma, să se ocupe serios cu alegerile comunale şi cu chestia şcoalelor din Braşov, iar după ce va birui în alegeri şi-l va spăla pe d. Sturdza, partidul liberal să se retragă de la putere pentru a se reorganiza serios în opoziție. Rep. caÎîAÎETUL meu Teatrul original De mai mulţi ani cer să se dea în Teatrul Naţional un loc important lucrărilor originale. Anul acesta se pare că cererea mea este ţinută în seamă de noua direcţie. Pe programul primelor două luni ale stagiunei lucrările originale ocupă cele mai multe reprezentaţii. Hotărirea direcţiei a făcut chiar ca să se prezinte la Teatru o mulţime de piese noui. Se poate ca multe dintre aceste lucrări să fie slabe, dar în nici o parte a lumei nu au apărut de la început lucrări perfecte. Toată lumea va fi mulţumită, desigur, dacă, din cele vreo trei zeci de piese originale,vor fi vre-o 5—6 lucrări de valoare. "7Anul acesta trebue să fie considerat numai ca un început, deoare-ce sînt cîţi-va ani de cînd lucrările originale sînt sistematic alungate din Teatrul Naţional. Aceasta a făcut ca cei mai mulţi cari ar fi putut să scrie să părăsească teatrul. Dacă actuala direcţie va ţine promisiunile date în ce priveşte lucrările originale şi va face, în acelaş timp, o alegere pricepută şi dreaptă, fără îndoială că anul viitor va aduce literaturei dramatice originale lucrări şi mai importante. Astfel în cîțiva ani se va putea stabili un repertoriu original serios. 1. O. B. Revoluţionarism sau democratism ? — Evoluţia unui teoretician socialdemocrat — De mai multă vreme, uinul dintre teoreticianii fruntaşi ai social-democraţiei internaţionale, Eduard Bernstein din Londra, duce o luptă vie, prin presă, pentru a convinge pe socialişti că datoria lor este de-a lupta cît ’mai mult singuri organizaţi in partide politice, sau—acolo unde’nu se poate altfelin unire cu partidele burgheze cele mai înaintate, pentru democratizarea organizaţiunei de stat. Teoria aceasta nouă a luî Bernstein este in contrazicere nu numai cu tradiţiile social-democraţiei internaţionale, dar cu înseşi principiile şi legile fundamentale pe cari se clădesc programa şi tactica partidelor social-democratice moderne. Ea a dat deci loc la violenţe şi aspre polemice, tară ca să se fi ajuns la un rezultat hotărit, mai ales că astăzi nu mai trăieşte bătrînul Engels, pentru ca, cu autoritatea lui necontestată de nimeni, să vie şi să declare de a cui parte este dreptatea. * Am anunţat că săptămina aceasta se ţine la Stuttgart congresul social-democraţieî germane. La acest congres, Bebel a dat citire unei declaraţiuni a lui Bernstein, care nu se poate să fi avut alt scop decit acela de a pune în congres pe tapet cestiunea , revoluţionarism sau democratism, şi de a provoca pe şefii mişcărei germane socialdemocrate ca să se exprime asupra nouilor teorii ale luî Bernstein. In declaraţiunea menţionată, Bernstein îşi exprimă părerea că un cataclism al actualei societăţi burgheze este incă departe. Teoria catastrofei este falsă. Marx a fost complectamente greşit cînd a prezis în manifestul comunist apropiata dărimare a societăţei moderne. Ascuţirea relaţiunilor sociale nu s’a realizat de loc aşa cum a prezis manifestul; din potrivă’, numărul capitaliştilor creşte pe fiece zi, iar păturile mijlocii ale societăţei nu dispar. Democratizarea administraţiei şi ţinerea în seamă a muncitorime! împiedecă izbucnirea de catastrofe. Cea mai apropiată misiune a partidului social-democrat trebuie să fie organizarea politică a claselor muncitoare şi lupta pentru toate reformele cari conduc la o schimbare în sens democratic a organizaţiunei de stat. Tactica speculaţiunilor asupra unor catastrofe şi-a trăit traiul. Pină aci rezumatul declaraţiunei lui Bernstein, aşa cum il dau dările de seamă telegrafice ale ziarelor vieneze. * In această declaraţiune Bernstein răstoarnă un principiu fundamental al teoriei economice a lui Marx. El zice: modul cum au arătat Marx şi Engels că se dezvoltă şi trebuie să se dezvolte societatea modernă nu este adevărat sau nu corespunde realităţei. Părinţii social-democraţiei moderne au zis : pe zi ce trece, numărul proletarilor, al acelora cari abia îşi cîştigă prin munca lor traiul de azi pe miine, este in creştere şi va creşte tot mai mult, pe cînd capitalul, instrumentele de muncă, bogăţii ne mai cunoscute pină acum, se concentrează în minita tot mai puţinora. Păturile mijlocii ale societăţei, cu puţine excepţii cari reuşesc să se ridice şi să intre în rindurile capitaliştilor, pierd şi puţinul ce-l au, şi, sau înmulţesc numărul proletarilor muncitori, sau decad cu desăvirşire ingroşind rindurile Lumpenproletarilor, a oamenilor fără căpătii. Bernstein se ridică azi şi spune: «această teorie nu este exactă decît în parte. Numărul proletarilor creşte, dar şi numărul capitaliştilor creşte, ’ iar în ce priveşte păturile mijlocii, ele nu dispar.» Adevărat să fie oare aceasta ! Toate statisticele ultimelor ani ale ţărilor capitaliste dovedesc contrariul’ şi confirmă teoriile, lui Marx. Pretutindeni mica proprietate agricolă a dispărut sau vegetează din mila celei mari, pretutindeni capitalizmul e în creştere, cartele şi trusturi se formează, iar nu*mărul proletarilor crescînd, preţul muncei scade la minim şi reduce cu desăvîrşire starea de trai (standard for life) a muncitorilor. Aceasta î confirntarea da fapt a teoriilor emise de Marx şi Engels în baza unor studii îndelungata şi profunde asupra dezvoltărei economico-sociale. Bernstein este deci cu desăvirşire greşit in declaraţia sa, şi e cu atit mai regretabil că tocmai el vroieşte să îndepărteze social-democraţia de la calea ca trebuie s’o urmeze în baza teoriei fundamentale a luptei de clasă,cu cît Bernstein, amicul intim al lui Engels, a fost oare şi cum indicat, împreună cu