Adevěrul, octombrie 1898 (Anul 11, nr. 3308-3338)
1898-10-14 / nr. 3321
Mercur* 14 Octombrie 1898 u relief. Din potrivă, cusururile ei trebuesc mascate. De altfel şi punerea în scenă pacătueşte în multe părţi şi păcătueşte prin aceea că scoate în relief tocmai cusururile piesei. Aşa, un exemplu dintr’o mie ! Casilda asculta scena dintre Ruy Blas şi Don Guritan de la o uşe din primul plan, de unde nu se poate să nu fie văzută de cei doi rivali. D-ra Mihăilescu a fost foarte slabă în regina, mai slăbă chiar ca anul trecut. Şi vina nu e decit a modului in care studiază. Nu voeşte să joace după mijloacele d-sale. Un cuvint ca să termin. bimbata seara am văzut reapărind la Teatru claca şi o clacă războinică! Se aplauda frenetic d. Leonescu şi se ţişîia cei cari il aplaudai pe d. Nottara. Cred că d. Leonescu nu a fost amestecat, dar amicii prea zeloşi sunt răi amici. Să sperăm că direcţia ta lua măsuri. * * Ruminecă seara s’a jucat cunoscuta tragedie a d-lui general Bengescu-Dabija Pygmalion. Această piesă care reprezintă un timp atit de îndepărtat, are mult fast. Şi direcţia Teatrului şi-a dat toate silinţele in ceea ce priveşte montarea. Piesa aceasta, cu toate calităţile şi cusururile ei, trăeşte. Actorii trec o seară grea cînd o joacă. Multe tirade şi multă filozofie obositoare. Sunt unele scene prea frumoase şi ar ciştiga mult dacă ar dispărea filozofia care răceşte acţiunea. D. Nottara are şi aci una din principalele sale creaţiunî. D. Leonescu a jucat pe Piadael cu putere. D-na Ciupagea , care a reintrat in Teatru, nu e pentru Astarbea. D-sa e o excelentă actriţă dacă joacă roluri cari nu cer măreţie, extraordinară energie. Astarbea este o eroină care îngenuche atiţia bărbaţi, şi d-na Giupagea, în loc de accente scurte şi poruncitoare, are in voce un sunet înmuiat şi tărăgănat. E prea mult femee. D-na Jieanu a avut momenta splendide în Tofa. Rolul este insă prea obositor. Tiradele sunt prea lungi. D-na Jieanu are însă un cusur că prea stringe fălcile cind vorbeşte şi asta o face sade sunete aspre. D-sa are destulă voce. Nu ştiu insă de ce toata actriţele noastre sunt foarte timide. E o şcoală care s’a făcut şi dramaticilor şi cîntăreţiîor noştri. Numai comicii au elan. I. C. B. IMPRESIUNI şi PALAVRE 3 O generaţiuE.0 Am în mintea mea un roman care, dacă aşi avea timp şi talent, ar fi un cap de operă. îmi lipseşte însă vremea şi contimporanii mei mi au binevoit să mă clasele printre scriitorii cari es din comunul muritorilor. Vor fi avînd probabil dreptate şi G şi, vorba că atunci cînd toată lumea îţi zice că eşti beat, trebuie să te duci să te culci. Am renunţat de mult dar la acest proiect prea uriaş pentru umerii mei; totuşi el mă prigoneşte şi cum în el sunt rupte bucăţi din viaţa mea, zilnic îmi iese înainte* ca o idee fixă, zilnic parcă cineva mil complectează, mi-l ciselează, mi - clasează pe capitole şi personagidle, cari joacă tragedia adevărată a vieţui, îmi apar în lumina lor adevărată. E vorba de întreaga generaţiune, plină de iluzii şi de entuziasm, care avea altă dată credinţa de a ridica munţii din loc, generaţie cinstită şi muncitoare, luminată şi plină de iniţiativă şi care a pornit, — pleiadă strălucitoare,—să cucerească şi dreptul de-a trăi şi lumină pentru cei obijduiţî. In lupta grea s'ă aruncat fiecare, mai toţi săraci, au luptat, au tăiat o brazdă în ogorul romînesc, au alcătuit un curent sănătos, au săvîrşit o operă de însănătoşire a gindireî, dărîmînd pe falşii zei, cari altădată cereau prinosul respectului şi al ştiinţei. De atunci a trecut, aproape un sfert de secol şi, dacă brazda a rămas, mă întreb unde sînt luptătorii . Falanga sacră de altă dată este risipită şi pierduţi pentru tot-d’auna sínt aceia cari alcătuiau generaţia din care fac parte atîţi cari azi se apropie de al patru-zecilea an ! Porniserăm prieteni şi astăzi sîntem vrăjmaşi ! Cîţî din noi n’au dat mina cu duşmanii, cîţî n’au închinat steagul, cîţî s'au pierdut în mulţimea imensă şi anonimă, înfrânţi a luptei, cătînd să uite şi să fie uitaţi! . De altmintrelea, aproape nici un victorios, ci mai toţi învinşi! Lupta a fost dată contra unei chimare, şi războirea a fost eroică dar zadarnică. Târziu ochii s’au deschis şi s’a putut vedea că aşa cum am început, închişi în turnul de ivoriu al ideilor, ignorând viaţa practică, riscăm toată viaţa să umblăm prin nori, fără a vedea pămîntul, ai cărui copii, vai! sîntem. Fiecare atunci am văzut realitatea şi, cu o sforţare supraumană, am rupt cu trecutul şi am început din nou, cu forţa slăbite şi fără de entuziasm, lupta nouă a traiului, nelecuiţi pe deplin, dar totuşi pe drum de vindecare... Cu toate acestea, în noi se zbate trecutul, idealul nu putem goni, ori şi ce am face, şi această luptă dintre prezent şi ce a fost ne zădărniceşte munca, ne oboseşte, ne umileşte faţă de noi înşine. Chiar cei mai căzuţi, aceia cari se arată cinici şi pierduţi cu desăvîrşire, chiar şi aceia, probabil, au momente de revoltă în potriva lor înşile, momente in cari cu regret se gîndesc la acele timpuri de sărăcie, dar prietineşti, cînd duşmanii de moarte de azi lucrau In prejmă sinceri şi voioşi, gîndind că tiua de apoi este cu totul aproape. Ei bine, naufragiul moral al unei întregi generaţiunî, douăzeci de ani din viaţa socială romînă, iată ce aşi voi să concentrez şi să sintetizez în romanul mef, care mă urmăreşte zilnic şi care va rămîne tot proerct.... Şi cu toate acestea ce cap de operă s’ar face din această bucată de viaţă, din depingerea acestei generaţiuni care a meritat desigil o soartă mai bună decît aceea care i-a fost rezervată Chiţibuş. Revista publicaţiunilor The Studio, revistă ilustrată engleză pentru arta aplicată şi belele arte, despre care am mai vorbit, în ultimul său număr din 15 octombrie are un bogat sumar, ca text şi ilustraţiuni. Putem cita între altele un studiu asupra lui Edward Burne-Jones, altul asupra renaşterea medaliei în Franţa, cu ilustraţiuni ca şi cel d’Intrin. Ni se mai dă notiţe şi copii de pe desenurile artistului Thuny Grubhozer şi o monografie, întovărăşită de două copii în squarele şi alte desemnuri, asupra celebrului pictor japonez Kawanabe Kiosai, etc., etc. Redacția acestei importante publicațiuni londoniene e Henriette-Street 5 Convent Garden, Londra. Din Vaslui (Corespondenţa part. a * Adevărului*) la ajunul alegerilor.— Diverse în sfirşit, după o lungă aşteptare de 3 ani, cîţîva din vechii slujbaşi conservatori au fost căpătuiţi. Astfel d. N. Toporescu s’a numit poliţaii la Huşi, d. Negrea sirprefect la plasa Răducani din judeţul Fîlciu, d. Barbu perceptor şi d. Gr. Gheorghiu, corespondent la ziarul «Dreptatea», s’a numit intendent la teatrul din localitate. Cîţî au mai rămas îs într’o febrilă aşteptare. Cea mai însemnată schimbare insă şi care pasionează intru cîtva mai întreg Vasluiul e retragerea simpaticului deputat d. Pavel Gorgos din partidul liberal şi intrarea în consiliul comunal a directorului de la gimnaziu d. Spiridon Popescu. D-l Pavel Gorgos se retrage sincer dezgustat şi deziluzionat şi prea încărunţit în politică de a mai suferi aceeaşi dezamăgire şi in partidul conservator, pe dioc d-l Spiridon Popescu se chiamă că intră cu încredere.... Sperăm însă că şi d-sa va avea soarta fintoraiul neexperimentat , va pleca cu aripile pirlite. Diverse Harnicul şi integral nostru preşedinte de tribunal d-l V. Tătaru in curînd va scoate o carte, în care va trata despre atribuţiunile preşedinţilor de tribunal. Cartea promite să fie de oarecare valoare. * Farmacistului E. Gheler i s’a sfarmcat în miînî un borcan, ce conţinea creeri de citae turbat, şi î-a cauzat mai multe răni. Pacientul a şi plecat în cura institutului antirabic din Iaşi. D-l Sărâţeanu a fost numit membru de şedinţă, în locul d-lui Sturdza, trans- 2 Un bucureştean pe zi D. C. Dimitrescu-Iaşi este profesor la facultatea de litere din Bucureşti şi alaltieri a fost numit de d. Sp. Haret rector al Universităţei. A debutat în politică la 1881 ca ales al colegiului al III-lea de Iaşi. La căderea ministerului Ioan Brătianu a luat conducerea ziarului Democraţia. De la încetarea acelui ziar n’a mai făcut politică militantă şi s’a ocupat numai cu chestiile privitoare la instrucţia publică. A dat concursul săfi d lui Tache Ionescu şi d-lui Haret pentru reforma instrucţiune. Este considerat în partidul liberal chiar ca autor al legei. E vice-preşedinte al Camerei, director al bibliotecei centrale, etc. Dio. O. Dametrssou-taţi Iţi place, d-le Costica ? Adică oş credeai că dacă nu dai fotografie, noi nu ştim ai te facem!? wssawaasir»» I Mimi»» . «în miim iii innim’iaioim ferat laFocșani. Cum d. Sturdza nu prea era stimat de vaslueni, această transferare l’a făcut și mai nesuferit în ochii lor. S. Dafin. CRONICA Eroii. Cu ocazia epidemiei de ciumă care a izbucnit la Viena vedem apărînd din nou acei eroi ai ştiinţei cari, cu preţul vieţei lor, caută să scape viaţa altuia. Iată in primul rînd acel doctor, Mueller, victimă a datoriei sale, care in căutarea servitorului Barisch, a contractat el însuşi boala, şi a murit in ce e mai crude dureri, în floarea vîrstei şi atunci cind viitorul îi suridea mai frumos. Iată şi acel tînăr doctor Poech, care după ce’şi vede colegul mort, ia asupră-şi fără ezitare căutarea celor-l’alţi bolnavi de ciumă, şi îşi îndeplineşte cu conştiinţiozitate datoria, neţinînd în seamă primejdia căreia se expune. Cit de eroici ne apar aceşti tineri medici, în Îndeplinirea datoriei lor, gata să se expuie şi să înfrunte primejdia de moarte ? Oare nu ne apar ei tot atit de măreţi ca şi soldatul, mort pe cimpul de luptă pentru patrie? Inter. FEL DE FEL Ciudată observaţii. — Un medic din Berlin, doctorul Schneider, «observat că cele cincî-miî-şapte-sute decese «survenite în clientela sa» au avut loc, cu toatele, intre orele cinci şi şapte dimineaţa. Incintător I * Autografele lui Shakespeare. — Autografele cele mai rare sunt ale celui mai ilustru dintre autorii dramatici englezi. Pină acum nu există In toată lumea de cit șapte autografe de ale lui Shakespeare și acei ce le posedă le-au plătit neînchipuit de scump. Acum un negustor de autografe din Chicago oferă o sută de mii de dolari acelui care in interval de un an, ii va aduce un autograf de al ilustrului dramaturg englez. Femeie ministru. In statul Idaho, unde femeile se bucură de aceleaşi drepturi ca şi bărbaţii, o tînără, blondă şi frumoasă doamnă, anume Lucy Deane, a fost numită ministru al instrucţiei publice. Utere - Arte » ştiinţe Premiul Paderewski de mie rubile instituit la Lipsea pentru o operă simfonică a fost acordat pianistului compostor Stojowski. Juriul a fost prezidat de celebrul şef de orchestră Nikisch şi compozitorul Reinecke. * Archeologul francez Moreau a încetat din viaţă. * La Viena s’a infiintat un muzeu social. * Ziarele franceze scriu că ilustrul doctor profesor Nothnagel din Viena ar fi încetat din viaţă; or, ştirea aceasta, după cum ne-a anunţat corespondentul nostru din Viena, este cu desăvîrşire falsă. Satiri teatrale Astă- seară se joacă la Teatrul Național Căsătoria lui Figaro de Beaumarchais. D. V. Toneanu joacă pe Figaro. * D. Montaureanu, al 3-lea regisor al Teatrului Național, care era să fie sacrificat, a rămas la postul său. S’a îndurat Sf. Petru și l-a reprimit in Rain .* D. I. L. Caragiale, care a fost zilele acestea in Bucureşti, s-a întors la Piatra-Neamţu şi lucrează la o nouă piesa. O aşteptăm cu nerăbdare. * Duminica viitoare este a doua reprezentaţie populară la Teatrul Naţional. Se va juca Lipitorile satelor, comedie de V. Alexandri. * La Teatrul Bulevard reprezentație dată de întreaga trupă de varietăți. atmosferic Institutul Meteorologic» Bucureşti, 24 Oct. st. n., 12 ore tiua cilţimea barometrică la 0°.768.8. Temperatura aîerului IO”! Vîntul: slab de la NE. Starea cerului: acoperit. Temperatura max. de ieri : 13°. Temperatura minimă de astăzi:—7 *. Temperatura la noi a variat între 17® şi—4* Timpul închis, umed şi urât se menţine. In urma creştere! simţitoare a barometrului, n’a mai plouat mai nicăerî în ţară. Temperatura aproape aceeaşî ca şi erî. Cea mai înaltă valoare 17 grade a avut loc la Cimpulung şi la Ghimpaţi (Viaşea), Ceaţă deasă in. Toarte multe localităţi. Barometrul, mult ridicat, a crescut încă cu 3—6 mm. Astăzi timp liniștit și închis în toaăt ţara. GÂRNEŢUL JUDICIAR Moisilică — Aron Moise! strigă grefierul. — Moisilică, Moisilică, răspunde, cu glas slab şi tremurător, un moşneguţ cu o bărbuţă de-o şchioapă, cu perciuni lungi şi cu un laibăr pînă la călcîie, negru odată, iar acum a verde de arsura soarelui. — Aron Moise ! mai strigă odată ,grefierul, fără să ia seamă la răspunsul moşneagului. — Moisilică, Moisilică! zic, mai răspunde şi bătrînul cu glas mai tare de astădată. Iu îs, dar Moisilică cheamă la mine. — Bine, bine, pune present, că inculpatul răspunde, spune preşedintele către grefierul. Apoi adresîndu-se moşneagului: — Dar Moise şi Moşilică nu-i tot una, ori îţi place rîzgîiala şi la tribunal ? — Tot ună, tot ună, da dacă cheamă la mine Moisilică la ce să zici Moisi ? — Bine, o să ’ţi facem pe plac. Să răspunzi acuma, d-te Moisilică, ce aî avut cu sergentul Năstase să ’l înjuri, cînd el era în exersiţiul funcţiune!. — Iu jurat la d-nu serjeent? Firească Dumnezeu, asta nu-i adivarat! protestează bătrînul mirai — Şi nu te-ai mulţumit numai cu înjurăturile, dar ’l-aî şi lovit cu băţul. Frumos şade pentru d-ta să faci asemenea fapte? Sergentul veghează noaptea în ploae şi vînt ca să vă păzească averea şi viaţa; el nu doarme, ca să vă îngrijească să nu vă turbure altul somnul, şi d-voastră vă îmbătaţi ca porcii, zbieraţi de speriaţi mahalaua şi ultragiaţi pe sergent, cînd vă spune cu binişorul să vă stîmpăraţî. Frumos e pentru d-ta, om bătrîn, să te turnăm pentru vre-o şase luni la Văcăreşti? Moisilică, bîţiea nu bîţiea el pînă acuma, dar cînd aude de Văcăreşti îl găsesc dîrdîelile. Multă vreme nu poate să spuie un cuvînt, atît de mari sînt mirarea şi emoţiunea lui. După un răstimp însă, se stăpîneşte şi răspunde cu energie : —• D-nu prezident, iu nu ştii nimic din ce spuneţi d-stră. D-nu serjent cari păzeşte noaptea trebui să fie om voinic; sint iu, om bătrîn di pişti şaptizeci di ani, cum me videţî, sint iu in stare si bat aşa om voinic? „Nu şi poţi, trebui să fii greşală. Vă rog, se vii d-un serjent şi spui dacă am jurat şi dacă am dat tu cu băţu la d-lui. In adevăr sergentul reclamant nu e de faţă. Procurorul nu se opune la cererea moşului şi tribunalul amînă procesul ca să se citeze din nou serjentul, ca să se vază de nu e vre-o greşală, provenită dîntr’o potriveală de nume. Condeia. REfiftiEnVTO — Marţi, 13 Octombrie 1898 — — Şedinţa la consiliul comunal. Spectacole Teatrul Naţional. —Căsătoria lui Figaro, comedie în 5 acte. Teatrul Hugo. — Teatru de varietăţi. Liane de Vriés,. Quartet vocal-instrumental, Lucie Werthe, Jongleur Braka, sextet Harnasons, etc. Teatrul Bulevard.— Teatru de varietăți. Drema Nelsa, Rose d’Arcy, Manetto, etc. Trupa Medvedoff, Trupa Benedeti- Nava, etc. Sala Alcazar.—Teatru de varietăți. Sala Farkas. — Teatru de varietăți. ACTUALITATI Ciuma laViena Cu îngrijire şi groază cetim telegramele cari ne sosesc mereu din Viena, anunţîndu-ne că în acest oraş ciuma şî-a făcut apariţia. La Viena ciuma s’a început din cauza unui servitor din laboratorul de bacteriologie. El era însărcinat M.i cu hrănirea animalelor îmbolnăvite anume de ciumă, pentru a se face experienţe asupra Lor. Se ştie că în mafboratoriile de bac- t teriologie se cultivă în tuburi baccilil şi Tuburi de baccil, microbii diferitelor boale. După trecerea de 14 zile baccilil iau forma unor mase dese, din cari bacteriologiul scoate după aceea cultura curată de baccili. La Viena se pare că animalele infectate nu erau ţinute în cuşti sistematice. Aceasta reese din faptul că se povesteşte că ele scăpau citeodată din culcuşul lor, şi Barisch fu________________ gea după Baceili în mase dînseîe pentru ca să te prindă. in aşa condițiune o infectare este lesne de închipuit, și întru atîta ovină grea matrife: I# h'-nb&iîV ,:Mb W Adevăr»! W-% ;ViS'fi# Ci - M - pfu. , cade asupra medicilor cari făceafi experiențele, cari însă invoacă drept scuză faptul ca statul nu le-a dat destule mij- 1oace pentru a face un institut sistematic. La Vi-îngriji-Cultură curată de baceiltena situaţia pare a fi mai autoare de cît reese din telegramare destul de alarmante de erî. Despre doctorul Mueller, care a îngrijit pe servitorul Barisch, s’a zis mereu că e bine, pînă cînd moartea conştiinciosului medic a pus capăt acestor afirmaţiuni. Acum se tot anunţă că îngrijitoarea lui Barich, Pecha, este mai bine, pe cînd ziarele vieneze de Duminecă dimineaţă publică o declaraţiune a medicului curant Poech, după care starea îngrijitoarei este disperată şi fără de leac. Afară de aceasta zilnic se arnunţă că persoane nou au fost adusa în spitalul de izolare, şi ziarele vieneze aduc chiar ştirea că medicii temindu-se ca nu cumva camerele de izolare din spitalul Franţ Iosîf, să nu mai ajungă, au cerut societăţei Crucea roşie ca să le pună la dispoziţie bărăcile sale de izolare. Toate acestea dovedesc că la Viena ,ciuma ameninţi mult mai grav, decît conced telegramele oficiale ce se trimet din Viena. JLlbr®»© JOI i» OCTOMBRIE a. c. apare în editura Sulei „Adeverului* ziarul cu cuprins enciclopedia «AI&ETMEm. UE oMM» Prețul unui exemplar 20 bani Abonamentul: pe an 10 lei, pe 6 luni fi lei. Din Buzâu (Corespondenţi part. a Adevărului) dintr’aîe episcopului Dionise Ziarul «Ordinea» din Buzău denunţă următoarele: «Călugării din minăstirea Ciolanu au obicinuit tot-d’auna să depună casieriei acelei mînăstirî toate micile lor economii, provenite din produsul munceîlor şi din suma de 33 de banî(!) ce li se dau pe zi pentru întreţinere. «In acest mod obştea călugărilor avea depuse în manile casierului o sumă de vre-o 16 mii de franci. «In vara anului curent, prea sfinţia sa (?) episcopul Dionisie al Buzăului, cu ocaziunea inspecţiilor ce a făcut în judeţ, trecind şi pe la minăstirea Ciolanu, a aflat de aceşti bani. * «Atît a trebuit prea sfinţitului arghirofil pentru ca imediat să forţeze pe stareţul şi casierul acelei monastiri a’i da această sumă de bani, In locul căreia prea sflntul arghirofil a pus o poliţă, cu semnătura sa,— adică, fiind dată solvabilitatea iscălitului, o hirtie albă. «De atunci călugării de la Ciolanu, avind nevoile lor, au cerut mereu la casier să le dea din sumele de bani ce au în depozit la el, însă tot-d’auna li s’a refuzat cererea, din care cauză o mare agitaţie domneşte printre toţi călugării, iar casierul mînăstirei, rapnachul FOIŢA ZIARULUI „ADEVERIJL1 — 27 MORTUL VIU ROMAN de CH. AUBERT PARTEA A DOUA Cerşetorul în haine negre Un servitor Dominic a Înţeles numaidecît că această femee l-ar fi o piedică r .tra planurile sale, dar înţelegea, asemeni, că nu o putea ataca pe faţă şi nici prin mijloace ordinare. Trebuia să aștepte o ocaziune spre a o goni, fără zgomot —bine’nțeles. Printre nouil servitori la cari ținea intendentul se afla o femee bătrlnă ca un exterior foarte respingător. Cînd ea se prezentase In Donnah, acesta se lăsase prea repede&daioșat de glasul plîngător al acestei bătrîne ipocrite, în care numai decît el a văzut una din acele creaturi sălbatece, gata în totideauna la faptele cele mai rele. —Cum te chiamă, femee ? — Martin, domnule, mi se spune mama Martin. „Sărmanul meu unchiaş e sărac. „Nu prea cîștigă. „Trebue deci să muncesc eu. „Vai, cu greu cîştigi cu ce să trăieşti cînd eşti cinstită. „Primeşte-mă, domnule. „Tot aici am slujit pe vremea vechilor stăpîni. „Au fost tot d’auna mulţumiţi de mama Martin. — Ce făceai? — De toate, domnule, I» hambar, Ia [bucătărie; spălam, frecam, făceam de toate. „Aveaf o mare încredere în mine. „Să mă bată maica Domnului ! vezi, domnule, puteai să lase aur în toate părţile, fără să se teamă că mă voi atinge de el. — Unde stai cu casa ? — Şez colea în casa aceea mică pe care o puteţi vedea d’aici; uite, colo, pe marginea Sene!. »E casa mea, domnule, şi nu mai am de plătit vre-o chirie. — A, ești proprietăreasă! — Oh, domnule, e un bordeiu care nu face parale și care e toată averea noastră. — Ei bine, te primesc, răspunse Dominic, te pui în serviciul d-rol Geneveva de Mallegardes. „Vei depinde de d-na Margareta, doica dumneaei. „Veî asculta de dînsa. „Vezi să’i placi. „Și cînd vei avea ceva cu dînsa, să vii să’mi spui mie. — Să’ț l ajute D-zeu, domnule! — Eu nu răspund de nimica. „Nu cunosc această.... doică, pentru că de-abia de cinci zile supraveghez această casă. „Nu’mi va fi neplăcut, prin urmare, să mai știu cîte ceva despre dînsa. „Dec! mă bizui pe d-ta. — Am înţeles, domnule, am în„Am ochi bun! şi urechi asemenea. „Veţi fi mulţumit. II Tertipurile unei servitoare Mama Martin intrase imediat în slujbă. De la început displăcu Margaretei. Dar mama Martin era aşa de politicoasă, aşa de plecată în faţa ei, aşa de amabilă; tonul ei era așa de blind ; mai mult, îşi îndeplinea treburile ei cu atîta zel și atît de bine, că severa Margareta fu silită să o admită întru cîtva în serviciul d-rel de Mallegardes. De altminteri, frumoasa oarbă, plină de iubire și de generozitate, nu putuse să asculte, fără a fi mişcată, nesfîrşitele pălăvrele ale bătrîne! femei, foarte dibăcie în a se tîngui cu acel ton plîngător aşa de obicinuit de cerşetorii de profesiune. Naivă şi încrezătoare,tînăra fată fusese mişcată de trista poziţiune în care se afla aşa zisa sărmana spălătoreasă. Ea rugase chiar pe doi ca el, oricît de mare era antipatia Margaretei pentru bătrîna servitoare, să nu se poarte sever cu dînsa. Să nu uităm a spune că mama Martin, care observase atențiunea aceasta a Genevevei, se gîndise imediat să se folosească cît mai mult de faptul ăsta, nepierzînd nici o ocaziune ca săi vorbească și să o intereseze asupra soartei el. Merse pînă acolo în cît sa conceapă un plan care nu era lipsit de îndrăzneală și care trebuia, la caz de succes, săi producă mulți bani Intr’o dimineață, cinci sau şase zile In urma venire! sale în casă, mama Martin se pregătea să șteargă piane, cind Geneveva intră în salon. Tînăra fată, îmbrăcată cu un pernoar albastru-deschis, cu superbul ei păr blond răsfirat pe umeri, era strălucitor de frumoasă, și bătrîna însăşi nu-şi putu reţine un strigăt de admiraţie. — A, Margot nu e aci? „Nu știi unde e, mamă Martin ? — S’a dus după fructe. „Ţine să le aleagă singură. „Pretinde că fructele din Paris nu sint așa de frumoase ca cele de p’aci. Tînăra fată se așezase Hngă fereastra care dădea In grădină. O rază de soare îl aurea fruntea și umerii. Cu ochii mari deschiși, ea se încerca să facă o nouă încheietoare unui colan superb de perle, căci cea veche se rupsese. — Vă cer iertare că vâ vorbesc asemenea lucruri, reluă mama Martin după o tăcere destul de lungă, dar vâzînd cineva ochii d-voastră albaştri, aşa de strălucitori, aşa de frumoşi, ar zice că vedeţi lucrurile tot aşa de bine ca şi mine. — Mi s’a spus deja lucrul ăsta. — Cînd privirea d-voastră e întoarsă spre mine ca acum, oare e adevărat că nu mă vedeţi? — Nu. „Dar, după vocea d-tale, îmi închipuesc exact unde eşti. — Totuşi, adineauri, domnişoară, intrînd aci, aţi recunoscut că eu mă aflam aci şi că doica d-voastră nu. Cum se poate aşa ceva fără să vedeţi ? Geneveva zîmbi. —Obişnuinţa,... este... este... nu şti cum să’ţi spun. „E foarte greu de explicat. — Extraordinar Bătrîna nu credea. Era, într’adevăr, aşa de extraordinar să vezi pe o oarbă mergînd, venind, lucrînd, cu o siguranţă de mişcări asemenea ca acelora cari văd, recunoscînd pe oameni înainte de al auzi vorbind, că mama Martin bănuitoare din natură, nu era de loc încredinţată de spusele stăpînei. Asta chiar era şi o particularitate a ei.Nici o dată nu era complect încredințată de ceva și întot-d’a-una se temea de vr’o primejdie. De aceea, nu fără oare-care teamă bătrîna spălătoreasă se pregăti să facă o încercare, care, dacă nu reușea, putea să o coste slujba. — Așa dar, domnișoară, reluă ea, vă puteți da seama de ceea ce fac eu! — Aproape. — De pildă, în acest moment. — Freci piano cu o cîrpă. — Dar acum ? (Va urma)