Adevěrul, octombrie 1898 (Anul 11, nr. 3308-3338)

1898-10-14 / nr. 3321

Mercur* 14 Octombrie 1898 ­u relief. Din potrivă, cusururile ei trebuesc mascate. De alt­fel şi punerea în scenă pa­­cătueşte în multe părţi şi păcătueşte prin aceea că scoate în relief tocmai cusururile piesei. Aşa, un exemplu din­­tr’o mie ! Casilda asculta scena dintr­e Ruy­ Blas şi Don Guritan de la o uşe din primul plan, de unde nu se poate să nu fie văzută de cei doi rivali. D-ra Mihăilescu a fost foarte slabă în regina, mai slăbă chiar ca anul­ tre­cut. Şi vina nu e de­cit a modului in care studiază. Nu voeşte să joace după mijloacele d-sale. Un cuvint ca să termin. bimbata seara am văzut reapărind la Teatru claca şi o clacă războinică! Se aplauda fre­netic d. Leonescu şi se ţişîia cei cari il aplaudai­ pe d. Nottara. Cred că d. Leonescu nu a fost amestecat, dar a­­micii prea zeloşi sunt răi amici. Să sperăm că direcţia ta lua măsuri. * * Ruminecă seara s’a jucat cunoscuta tragedie a d-lui general Bengescu-Dabija Pygmalion. Această piesă care repre­zintă un timp atit de îndepărtat, are mult fast. Şi direcţia Teatrului şi-a dat toate silinţele in ceea­ ce priveşte mon­tarea. Piesa aceasta, cu toate calităţile şi cu­sururile ei, trăeşte. Actorii trec o seară grea cînd o joacă. Multe tirade şi multă filozofie obositoare. Sunt unele scene prea frumoase şi ar ciştiga mult dacă ar dispărea filozofia care răceşte ac­ţiunea. D. Nottara are şi aci una din prin­cipalele sale creaţiunî. D. Leonescu a jucat pe Piadael cu putere. D-na Ciu­­pagea , care a reintrat in Teatru, nu e pentru Astarbea. D-sa e o excelentă ac­­triţă dacă joacă roluri cari nu cer mă­reţie, extraordinară energie. Astarbea este o eroină care îngenuche atiţia băr­baţi, şi d-na Giupagea, în loc de accente scurte şi poruncitoare, are in voce un sunet înmuiat şi tărăgănat. E prea mult femee. D-na Jieanu a avut momenta splen­dide în Tofa. Rolul este insă prea obo­sitor. Tiradele sunt prea lungi. D-na Jieanu are însă un cusur că prea stringe fălcile cind vorbeşte şi asta o face sa­de­ sunete aspre. D-sa are destulă voce. Nu ştiu insă de ce toata actriţele noas­tre sunt foarte timide. E o şcoală care s’a făcut şi dramaticilor şi cîntăreţiîor noştri. Numai comicii au elan. I. C. B. IMPRESIUNI şi PALAVRE 3 O genera­ţiuE.0 Am în mintea mea un roman care, dacă aşi avea timp şi talent, ar fi un cap de o­­peră. îmi lipseşte însă vremea şi contim­poranii mei mi au bine­voit să mă clasele printre scriitorii cari es din comunul mu­ritorilor. Vor fi avînd probabil dreptate şi G şi, vorba că atunci cînd toată lumea îţi zice că eşti beat, trebuie să te duci să te culci. Am renunţat de mult dar la acest proiect prea uriaş pentru umerii mei; totuşi el mă prigoneşte şi cum în el sunt rupte bucăţi din viaţa mea, zilnic îmi iese înainte* ca o i­­dee fixă, zilnic par­că cine­va mil complec­­tează, mi-l ciselează, mi - clasează pe ca­pitole şi­ personagidle, cari joacă tragedia adevărată a vieţui, îmi apar în lumina lor adevărată. E vorba de întreaga generaţiune, plină de iluzii şi de entuziasm, care avea altă dată credinţa de a ridica munţii din loc, generaţie cinstită şi muncitoare, luminată şi plină de iniţiativă şi care a pornit, — pleiadă strălucitoare,—să cucerească şi drep­tul de-a trăi şi lumină pentru cei obijduiţî. In lupta grea s'ă aruncat fie­care, mai toţi săraci, au luptat, au tăiat o brazdă în ogorul romînesc, au alcătuit un curent să­nătos, au săvîrşit o operă de însănătoşire a gindireî, dărîmînd pe falşii zei, cari altă­d­ată cereau prinosul respectului şi al ştiinţei. De atunci a trecut, aproape un sfert de secol şi, dacă brazda a rămas, mă întreb unde sînt luptătorii . Falanga sacră de altă dată este risipită şi pierduţi pentru tot-d’a­­una sínt aceia cari alcătuiau generaţia din care fac parte atîţi cari azi se apropie de al patru-zecilea an ! Porniserăm prieteni şi astăzi sîntem vrăj­maşi ! Cîţî din noi n’au dat mina cu duş­manii, cîţî n’au­ închinat steagul, cîţî s'au pierdut în mulţimea imensă şi anonimă, în­frânţi a luptei, cătînd să uite şi să fie uitaţi! . De altmintrelea, aproape nici un victorios, ci mai toţi învinşi! Lupta a fost dată contra unei chimare, şi războirea a fost eroică dar zadarnică. Târziu ochii s’au deschis şi s’a putut ve­dea că aşa cum am început, închişi în tur­nul de ivoriu al ideilor, ignorând viaţa prac­tică, riscăm toată viaţa să umblăm prin nori, fără a vedea pămîntul, ai cărui copii, vai! sîntem. Fie­care atunci am văzut realitatea şi, cu o sforţare supraumană, am rupt cu trecutul şi am început din nou, cu forţa slăbite şi fără de entuziasm, lupta nouă a traiului, nelecuiţi pe deplin, dar totuşi pe drum de vindecare... Cu toate acestea, în noi se zbate trecu­tul, idealul nu­­ putem­ goni, ori şi ce am face, şi această luptă dintre prezent şi ce a fost ne zădărniceşte munca, ne oboseşte, ne umileşte faţă de noi înşine. Chiar cei mai căzuţi, aceia cari se arată cinici şi pierduţi cu desăvîrşire, chiar şi a­­ceia, probabil, au momente de revoltă în potriva lor înşile, momente in cari cu re­gret se gîndesc la acele timpuri de sără­cie, dar prietineşti, cînd duşmanii de moarte de azi lucrau In prejmă sinceri şi voioşi, gîndind că tiu­a de apoi este cu totul a­­proape. Ei bine, naufragiul moral al unei întregi generaţiunî, două­zeci de ani din viaţa so­cială romînă, iată ce aşi voi să concentrez şi să sintetizez în romanul mef­, care mă urmăreşte zilnic şi care va rămîne tot proerct.... Şi cu toate acestea ce cap de operă s’ar face din această bucată de viaţă, din de­­pingerea acestei generaţiuni care a meritat de­sigil o soartă mai bună de­cît aceea care i-a fost rezervată­­ Chiţibuş. Revista publicaţiunilor The Studio, revistă ilustrată engleză pentru arta aplicată şi belele arte, despre care am mai vorbit, în ultimul său număr din 15 octombrie are un bogat sumar­, ca text şi ilustraţiuni. Putem cita între altele un studiu asupra lui Edward Burne-Jones, altul asupra renaşterea medaliei în Franţa, cu ilustraţiuni ca şi cel d’Intrin. Ni se mai dă notiţe şi copii de pe desenurile artis­tului Thuny Grubhozer şi o monografie, întovărăşită de două copii în squarel­e şi alte desemnuri, asupra celebrului pictor ja­ponez Kawanabe Kiosai, etc., etc. Redacția acestei importante publicațiuni londoniene e Henriette-Street 5 Convent Garden, Londra. Din Vaslui (Corespondenţa part. a * Adevărului*) la ajunul alegerilor.— Diverse în sfirşit, după o lungă aşteptare de 3 ani, cîţî­va din vechii slujbaşi conser­vatori au fost căpătuiţi. Ast­fel d. N. Toporescu s’a numit poliţaii­ la Huşi, d. Negrea sirprefect la plasa Răducani din judeţul Fîlciu­, d. Barbu perceptor şi d. Gr. Gheorghiu, corespondent la ziarul «Dreptatea», s’a numit intendent la teatrul din localitate. Cîţî au­ mai rămas îs într’o febrilă aşteptare. Cea mai însemnată schimbare insă şi care pasionează intru cît­va mai întreg Vasluiul e retragerea simpaticului de­putat d. Pavel­ Gorgos din partidul li­beral şi intrarea în consiliul comunal a directorului de la gimnaziu d. Spiri­don­ Popescu. D-l Pavel Gorgos se retrage sincer dezgustat şi deziluzionat şi prea încărun­ţit în politică de a mai suferi aceeaşi dezamăgire şi in partidul conservator, pe dioc d-l Spiridon Popescu se chiamă că intră cu încredere.... Sperăm însă că şi d-sa va avea soarta fintoraiul neex­perimentat , va pleca cu aripile pirlite. Diverse Harnicul şi integral nostru preşedinte de tribunal d-l V. Tătaru in curînd va scoate o carte, în care va trata despre atribuţiunile preşedinţilor de tribunal. Cartea promite să fie de oare­care va­loare. * Farmacistului E. Gheler i s’a sfarm­cat în miînî un borcan, ce conţinea creeri de citae turbat, şi î-a cauzat mai multe răni. Pacientul a şi plecat în cura ins­titutului antirabic din Iaşi. D-l Sărâţeanu a fost numit membru de şedinţă, în locul d-lui Sturdza, trans- 2 Un bucureştean pe zi D. C. Dimitrescu-Iaşi este profesor la fa­cultatea de litere din Bucureşti şi alaltieri a fost numit de d. Sp. Haret rector al U­­niversităţei. A debutat în politică la 1881 ca ales al colegiului al III-lea de Iaşi. La căderea ministerului Ioan Brătianu a luat conducerea ziarului Democraţia. De la în­cetarea acelui ziar n’a mai făcut politică militantă şi s’a ocupat numai cu chestiile privitoare la instrucţia publică. A dat con­cursul săfi d lui Tache Ionescu şi d-lui Ha­ret pentru reforma instrucţiune. Este con­siderat în partidul liberal chiar ca autor al legei. E vice-preşedinte al Camerei, director al bibliotecei centrale, etc. Dio. O. Dametrssou-taţi Iţi place, d-le Costica ? Adică oş credeai că dacă nu dai fotografie, noi nu ştim ai te facem!? wssawaasir»» I Mimi»» . «în miim iii innim’iaioim­­ ferat la­­Focșani. Cum d. Sturdza nu prea era stimat de vaslueni, această transferare l’a făcut și mai nesuferit în ochii lor. S. Dafin. CRONICA Eroii. Cu ocazia epidemiei de ciumă care a izbucnit la Viena vedem apărînd din nou acei eroi ai ştiinţei cari, cu preţul vieţei lor, caută să scape viaţa altuia. Iată in primul rînd acel doctor, Mueller, victimă a datoriei sale, care in căutarea servi­torului Barisch, a contractat el în­suşi boala, şi a murit in ce e mai crude dureri, în floarea vîrstei şi atunci cind viitorul îi suridea mai frumos. Iată şi acel tînăr doctor Poech, care după ce’şi­ vede colegul mort, ia asu­­pră-şi fără­­ ezita­re căutarea celor-l’alţi bolnavi de ciumă, şi îşi îndeplineşte cu conştiinţiozitate datoria, neţinînd în seamă primejdia căreia se expune. Cit de eroici­ ne apar aceşti tineri medici, în Îndeplinirea datoriei lor, gata să se expuie şi să înfrunte primejdia de moarte ? Oare nu ne apar ei tot atit de măreţi ca şi soldatul, mort pe cim­­pul de luptă pentru patrie? Inter. FEL DE FEL Ciudată observaţii. — Un medic din Berlin, doctorul Schneider, «obser­vat că cele cincî-miî-şapte-sute decese «survenite în clientela sa» au­ avut loc, cu toatele, intre orele cinci şi şapte di­mineaţa. Incintător I * Autografele lui Shakespeare. — Autografele cele mai rare sunt ale ce­lui mai ilustru dintre autorii dramatici englezi. Pină acum nu există In toată lumea de cit șapte autografe de ale lui Shakespeare și acei ce le posedă le-au­ plătit neînchipuit de scump. Acum un negustor de autografe din Chicago o­­feră o sută de mii de dolari acelui care in interval de un an, ii va aduce un autograf de al ilustrului dramaturg en­glez. Femeie ministru. In statul Idaho, unde femeile se bucură de aceleaşi drep­turi ca şi bărbaţii, o tînără, blondă şi frumoasă doamnă, anume Lucy Deane, a fost numită ministru al instrucţiei publice. Utere - Arte » ştiinţe Premiul Paderewski de­­ mie rubile instituit la Lipsea pentru o operă sim­fonică a fost acordat pianistului compo­stor Stojowski. Juriul a fost prezidat de celebrul şef de orchestră Nikisch şi compozitorul Reinecke. * Archeologul francez Moreau a încetat din viaţă. * La Viena s’a infiintat un muzeu so­cial. * Ziarele franceze scriu că ilustrul do­c­tor profesor Nothnagel din Viena ar fi încetat din viaţă; or, ştirea aceasta, după cum ne-a anunţat corespondentul nos­tru din Viena, este cu desăvîrşire falsă. Satiri teatrale Astă- seară se joacă la Teatrul Na­țional Căsătoria lui Figaro de Beau­marchais. D. V. Toneanu joacă pe Figaro. * D. Montaureanu, al 3-lea regisor al Teatrului Național, care era să fie sa­crificat, a rămas la postul său. S’a îndurat Sf. Petru și l-a reprimit in Rain .* D. I. L. Caragiale, care a fost zilele acestea in Bucureşti, s-a întors la Pia­­tra-Neamţu şi lucrează la o nouă piesa. O aşteptăm cu­ nerăbdare. * Duminica viitoare este a doua re­prezentaţie populară la Teatrul Naţio­nal. Se va juca Li­pitorile satelor, co­medie de V. Alexandri. * La Teatrul Bulevard reprezentație dată de întreaga trupă de varietăți. atmosferic Institutul Meteorologic» Bucureşti, 24 Oct. st. n., 12 ore tiua cilţimea barometrică la 0°.768.8. Temperatura aîerului IO”! Vîntul: slab de la NE. Starea cerului: acop­erit. Temperatura max. de ieri : 13°. Temperatura minimă de astăzi:—7 *. Temperatura la noi a variat între 17® şi—4* Timpul închis, umed şi urât se men­ţine. In urma creştere! simţitoare a barometrului, n’a mai plouat mai ni­­căerî în ţară. Temperatura aproape a­­ceeaşî ca şi erî. Cea mai înaltă valoare 17 grade a avut loc la Cimpulung şi la Ghimpaţi (Viaşea), Ceaţă deasă in. Toarte multe localităţi. Barometrul, mult ridicat, a crescut încă cu 3—6 mm. Astăzi timp liniștit și închis în toaăt ţara. GÂRNEŢUL JUDICIAR Moisilică — Aron Moise! strigă grefierul. — Moisilică, Moisilică, răspunde, cu glas slab şi tremurător, un moşneguţ cu o bărbuţă de-o şchioapă, cu perciuni lungi şi cu un laibăr pînă la călcîie, negru odată, iar acum a verde de arsura soarelui. — Aron Moise ! mai strigă odată ,gre­fierul, fără să ia seamă la răspunsul moşneagului. — Moisilică, Moisilică! zic, mai răspun­de şi bătrînul cu glas mai tare de astă­­dată. Iu îs, dar Moisilică cheamă la mine. — Bine, bine, pune present, că incul­patul răspunde, spune preşedintele către grefierul. Apoi adresîndu-se moşneagului: — Dar Moise şi Moşilică nu-i tot una, ori îţi place rîzgîiala şi la tri­bunal ? — Tot ună, tot ună, da dacă cheamă la mine Moisilică la ce să zici Moisi ? — Bine, o să ’ţi facem pe plac. Să răspunzi acuma, d-te Moisilică, ce aî avut cu sergentul Năstase să ’l înjuri, cînd el era în exersiţiul funcţiune!. — Iu jurat la d-nu serjeent? Firească Dumnezeu, asta nu-i adivarat! protestează bătrînul mirai — Şi nu te-ai mulţumit numai cu înjurăturile, dar ’l-aî şi lovit cu băţul. Frumos şade pentru d-ta să faci aseme­nea fapte? Sergentul veghează noaptea în ploae şi vînt ca să vă păzească ave­rea şi viaţa; el nu doarme, ca să vă în­grijească să nu vă turbure altul somnul, şi d-voastră vă îmbătaţi ca porcii, zbie­raţi de speriaţi mahalaua şi ultragiaţi pe sergent, cînd vă spune cu binişorul să vă stîmpăraţî. Frumos e pentru d-ta, om bătrîn, să te turnăm pentru vre-o şase luni la Văcăreşti? Moisilică, bîţiea nu bîţiea el pînă a­­cuma, dar cînd aude de Văcăreşti îl găsesc dîrdîelile. Multă vreme nu poate să spuie un cuvînt, atît de mari sînt mi­rarea şi emoţiunea lui. După un răstimp însă, se stăpîneşte şi răspunde cu e­­nergie : —• D-nu prezident, iu nu ştii nimic din ce spuneţi d-stră. D-nu serjent cari păzeşte noaptea trebui să fie om voinic; sint iu, om bătrîn di pişti şaptizeci di ani, cum me videţî, sint iu in stare si bat aşa om v­oinic? „Nu şi poţi, trebui să fii greşală. Vă rog, se vii d-un serjent şi spui dacă am jurat şi dacă am dat tu cu băţu la d-lui. In adevăr sergentul reclamant nu e de faţă. Procurorul nu se opune la cere­rea moşului şi tribunalul amînă procesul ca să se citeze din nou serjentul, ca să se vază de nu e vre-o greşală, prove­nită dîntr’o potriveală de nume. Condeia. REfiftiEnVTO — Marţi, 13 Octombrie 1898 — — Şedinţa la consiliul comunal. Spectacole Teatrul Naţional. —Căsătoria lui Fi­garo, comedie în 5 acte. Teatrul Hugo. — Teatru de varietăţi. Liane de Vriés,. Quartet vocal-instrumental, Lucie Werthe, Jongleur Braka, sextet Ha­­rnasons, etc. Teatrul Bulevard.— Teatru de varie­tăți. D­rema Nelsa, Rose d’Arcy, Manetto, etc. Trupa Medvedoff, Trupa Benedeti- Nava, etc. Sala Alcazar.—Teatru de varietăți. Sala Fark­as. — Teatru de varietăți. ACT­U­ALITATI Ciuma la­­Viena Cu îngrijire şi groază cetim tele­gramele cari ne sosesc mereu din Viena, anunţîndu-ne că în acest o­­raş ciuma şî-a făcut apariţia. La Viena ciuma s’a început din cauza unui servitor din laboratorul de bacteriologie. El era însărcinat M.­­­­i cu hrănirea anima­lelor îmbolnăvite a­­nume de ciumă, pen­tru a se face expe­rienţe asupra Lor. Se ştie că în ma­­f­boratoriile de bac- t teriologie se cultivă în tuburi baccilil şi Tuburi de baccil, microbii diferitelor boale. După trecerea de 14 zile baccilil iau forma unor mase dese, din cari bacteriologiul scoate după aceea cultura curată de baccili. La Viena se pare că animalele in­fectate nu erau ţinute în cuşti sis­tematice. A­­ceasta re­­ese din fap­tul că se po­vesteşte că ele scăpau cite­odată din culcu­şul lor, şi Barisch fu­________________ gea după Baceili în mase dînseîe pentru ca să te prindă. in aşa condițiune o infectare este lesne de închipuit, și întru atîta o­vină grea m­atrife: I# h'-nb&iîV ,:Mb W Adevăr»! W-% ;ViS'fi# Ci - M - pfu. , cade asupra medicilor cari făceafi experiențele, cari însă invoacă drept scuză f­a­p­t­ul ca statul nu le-a dat des­tule mij- 1­o­a­c­e pentru a face un institut s­i­s­t­e­­m­atic. La Vi-îngriji-Cultură curată de baceilt­ena situaţia pare a fi mai a­u­toare de cît reese din telegramare des­tul de alarmante de erî. Despre docto­rul Mueller, care a îngrijit pe servi­torul Barisch, s’a zis mereu că e bine, pînă cînd moartea conştiincio­sului medic a pus capăt acestor a­­firmaţiuni. Acum se tot anunţă că îngrijitoarea lui Barich, Pecha, este mai bine, pe cînd ziarele vieneze de Duminecă dimineaţă publică o declaraţiune a medicului curant Poech, după care starea îngrijitoarei este disperată şi fără de leac. Afară de aceasta zilnic se ar­nunţă că per­soane nou­ au fost adusa în spitalul de izo­lare, şi ziarele vieneze aduc chiar ştirea că medicii temin­­du-se ca nu cum­va came­rele de izolare din spitalul Franţ­ Iosîf, să nu mai ajungă, au cerut societăţei Crucea roş­ie ca să le pună la dispoziţie bă­­răcile sale de izolare. Toate acestea dovedesc că la Viena ,ciuma ameninţi mult mai grav, de­cît conced telegramele oficiale ce se trimet din Viena. JLlbr®»© JOI i» OCTOMBRIE a. c. apare în editura Sulei „Adeveru­lui* ziarul cu cuprins enciclopedia «AI&ETMEm. UE oMM» Prețul unui exemplar 20 bani Abonamentul: pe an 10 lei, pe 6 luni fi lei. Din Buzâu (Corespondenţi part. a Adevărului) dintr’aîe episcopului Dionise Ziarul «Ordinea» din Buzău denunţă următoarele: «Călugării din minăstirea Ciolanu au obicinuit tot-d’a­una să depună casie­riei acelei mînăstirî toate micile lor e­­conomii, provenite din produsul mun­­ceîlor şi din suma de 33 de banî(!) ce li se dau pe zi pentru întreţinere. «In acest mod obştea călugărilor a­­vea depuse în manile casierului o sumă de vre-o 16 mii de franci. «In vara anului curent, prea sfinţia sa (?) episcopul Dionisie al Buzăului, cu ocaziunea inspecţiilor ce a făcut în judeţ, trecind şi pe la minăstirea Cio­lanu, a aflat de aceşti bani. * «Atît a trebuit prea sfinţitului ar­­ghirofil pentru ca imediat să forţeze pe stareţul şi casierul acelei monastiri a’i da această sumă de bani, In locul căreia prea sflntul arghirofil a pus o poliţă, cu semnătura sa,— adică, fiind dată solvabilitatea iscălitului, o hirtie albă. «De atunci călugării de la Ciolanu, avind nevoile lor, au cerut mereu­ la casier să le dea din sumele de bani ce au în depozit la el, însă tot-d’a­una li s’a refuzat cererea, din care cauză o mare agitaţie domneşte printre toţi că­lugării, iar casierul mînăstirei, rapnachul FOIŢA ZIARULUI „ADEVERIJL1 — 27 MORTUL VIU ROMAN de CH. AUBERT PARTEA A DOUA Cerşetorul în haine negre Un servitor Dominic a Înţeles numai­de­cît că această femee l-ar fi o piedică r .tra planurile sale, dar înţelegea, asemeni, că nu o putea ataca pe faţă şi nici prin mijloace ordinare. Trebuia să aștepte o ocaziune spre a o goni, fără zgomot —bine’nțeles. Printre nouil servitori la cari ți­nea intendentul se afla o femee bă­­trlnă ca un exterior foarte respin­gător. Cînd ea se prezentase In­ Donn­ah, acesta se lăsase prea repede­­&daioșat de glasul plîngător al acestei bătrîne ipocrite, în care numai de­cît el a văzut una din acele creaturi sălbatece, gata în tot­­idea­una la faptele cele mai rele. —Cum te chiamă, femee ? — Martin, domnule, mi se spune mama Martin.­ „Sărmanul meu unchiaş e sărac. „Nu prea cîștigă. „Trebue deci să muncesc eu. „Vai, cu greu cîştigi cu ce să tră­ieşti cînd eşti cinstită. „Primeşte-mă, domnule. „Tot aici am slujit pe vremea vechilor stăpîni. „Au fost tot­ d’a­una mulţumiţi de mama Martin. — Ce făceai? — De toate, domnule, I» hambar, Ia [bucătărie; spălam, frecam, fă­ceam de toate. „Aveaf o mare încredere în mine. „Să mă bată maica Domnului ! vezi, domnule, puteai să lase aur în toate părţile, fără să se teamă că mă voi atinge de el. — Unde stai cu casa ? — Şez colea în casa aceea mică pe care o puteţi vedea d’aici; uite, colo, pe marginea Sene!. »E casa mea, domnule, şi nu mai am de plătit vre-o chirie. — A, ești proprietăreasă! — Oh, domnule, e un bordeiu care nu face parale și care e toată averea noastră. — Ei bine, te primesc, răspunse Dominic, te pui în serviciul d-rol Ge­neveva de Mallegardes. „Vei depinde de d-na Margareta, doica dumneaei. „Veî asculta de dînsa. „Vezi să’i placi. „Și cînd vei avea ceva cu dînsa, să vii să’mi spui mie. — Să’ț l ajute D-zeu, domnule! — Eu nu răspund de nimica. „Nu cunosc această.... doică, pen­tru că de-abia de cinci zile supra­­vegh­ez această casă. „Nu’mi va fi neplăcut, prin ur­mare, să mai știu cîte­ ceva despre dînsa. „Dec! mă bizui pe d-ta. — Am înţeles, domnule, am în­„Am ochi bun! şi urechi ase­menea. „Veţi fi mulţumit. II Tertipurile unei servitoare Mama Martin intrase imediat în slujbă. De la început displăcu Margaretei. Dar mama Martin era aşa de po­liticoasă, aşa de plecată în faţa ei, aşa de amabilă; tonul ei era așa de blind ; mai mult, îşi îndeplinea tre­burile ei cu atîta zel și atît de bine, că severa Margareta fu silită să o admită întru cît­va în serviciul d-rel de Mallegardes. De altminteri, frumoasa oarbă, plină de iubire și de generozitate, nu pu­tuse să asculte, fără a fi mişcată, nesfîrşitele pălăvrele ale bătrîne! fe­mei, foarte dibăcie în a se tîngui cu acel ton plîngător aşa de obici­nuit de cerşetorii de profesiune. Naivă şi încrezătoare,­­tînăra fată fusese mişcată de trista poziţiune în care se afla aşa zisa sărmana spă­lătoreasă. Ea rugase chiar pe doi ca el, ori­­cît de mare era antipatia Margaretei pentru bătrîna servitoare, să nu se poarte sever cu dînsa. Să nu uităm a spune că mama Martin, care observase atențiunea a­­ceasta a Genevevei, se gîndise ime­diat să se folosească cît mai mult de faptul ăsta, nepierzînd nici o o­­caziune ca săi vorbească și să­ o in­tereseze asupra soartei el. Merse pînă acolo în cît sa con­ceapă un plan care nu era lipsit de îndrăzneală și care trebuia, la caz de succes, săi producă mulți bani Intr’o dimineață, cinci sau şase zile In urma venire! sale în casă, mama Martin se pregătea să șteargă piane, cind Geneveva intră în salon. Tînăra fată, îmbrăcată cu un pe­­rnoar albastru-deschis, cu superbul ei păr blond răsfirat pe umeri, era strălucitor de frumoasă, și bătrîna însăşi nu-şi putu reţine un strigăt de admiraţie. — A, Margot nu e aci? „Nu știi unde e, mamă Martin ? — S’a dus după fructe. „Ţine să le aleagă singură. „Pretinde că fructele din Paris nu sint așa de frumoase ca cele de p’aci. Tînăra fată se așezase Hngă fe­reastra care dădea In grădină. O rază de soare îl aurea fruntea și umerii. Cu ochii mari deschiși, ea se în­cerca să facă o nouă încheietoare unui colan superb de perle, căci cea veche se rupsese. — Vă cer iertare că vâ vor­besc asemenea lucruri, reluă mama Martin după o tăcere destul de lungă, dar vâzînd cine­va ochii d-voastră albaştri, aşa de strălucitori, aşa de frumoşi, ar zice că vedeţi lucrurile tot aşa de bine ca şi mine. — Mi s’a spus deja lucrul ăsta. — Cînd privirea d-voastră e în­toarsă spre mine ca acum, oare e adevărat că nu mă vedeţi? — Nu. „Dar, după vocea d-tale, îmi în­­chipuesc exact unde eşti. — Totuşi, adineauri, domnişoară, intrînd aci, aţi recunoscut că eu mă aflam aci şi că doica d-voastră nu. Cum se poate aşa ceva fără să vedeţi ? Geneveva zîmbi. —Obişnuinţa,... este... este... nu şti cum să’ţi spun. „E foarte greu de explicat. — Extraordinar Bătrîna nu credea. Era, într’adevăr, aşa de extraor­dinar să vezi pe o oarbă mergînd, venind, lucrînd, cu o siguranţă de mişcări asemenea ca a­celora cari văd, recunoscînd pe oameni înainte de al auzi vorbind, că mama Martin bănuitoare din natură, nu era de loc încredinţată de spusele stăpînei. Asta chiar era şi o particularitate a ei.Nici o dată nu era complect în­credințată de ceva și în­tot-d’a-una se temea de vr’o primejdie. De aceea, nu fără oare-care tea­mă bătrîna spălătoreasă se pregăti să facă o încercare, care, dacă nu reușea, putea să o coste slujba. — Așa dar, domnișoară, reluă ea, vă puteți da seama de ceea­ ce fac eu! — Aproape. — De pildă, în acest moment. — Freci piano cu o cîrpă. — Dar acum ? (Va urma)

Next