Adevěrul, ianuarie 1899 (Anul 12, nr. 3397-3420)

1899-01-01 / nr. 3397

Tineri 1 ianuarie 1899 ­DETERVL intrind în al XII-lea an al lup­tei sale pentru democrație și popor, urează cititorilor săi, cu ocazia schimbărei anului, sănătate și voie bună. Poimâine Sâmbăta 2 Ianuarie, „ADEVĂRUL" va apare în patru pagini FORMAT MARE 1808 In ţară O pohilra retrospectivă Ad, dud se lachee anul, este bine să aruncăm o privire retrospectivă asupra ■oliticel interne şi a faptelor mai im­portante petrecute In ţară în cursul a­­nului 1898. Ca ziarişti nu putem sa nu înce­­pem cu doliurile pe cari presa ro­­minească le-a purtat in cursul anu­lui ce expiră. Adevărul a fost crud lovit prin pierderea distinsului şi inimosului sau­­rector, regretatul A. V. Beldiman. Presa a pierdut un membru de frun­­te, ţara un luptător care n’a şovăit lui singur moment, Adevărul pe di­rectorul cavaler, tovarăşul cel mai plăcut. După directorul Adevărului presa a pierdut pe directorul Independenţei rom­âne, George Em. Lahovary. Şi acesta om de bine, filantrop şi pa­triot. Sînt cîte­va zile numai de cînd un al treilea director de ziar, G. C. Cantacuzino, a fost condus la mor­gi­­nt, urmat­ de regretele tutulor. Tot in anul acesta ne-a părăsit bătrinul ziarist I. G. Valentineanu, directorul ziarului Reforma, care a apărut atâţia ani. Toţi aceştia aui muncit şi au con­tribuit mult la dezvoltarea Romîniei şi in special a presei. Politice In cursul anului 1898 un loc impor­tant îl ţin faimoasele tratative dintre grupuri­, înfierate. Se poate, ba lucrul e chiar sigur. Că aceste tratative au să fie lăsate moştenire şi anului 1899. D. Sturdza d­in contra voinţei tutulor, a rămas la putere. In minister s’au fă­cut următoarele schimbări: S’a retras d. Djuvara de la justiţie şi în locul d-sale a intrat d. Pallade. A­­poi, cind s’a retras G. Cantacuzino, a trecut d. Pallade la finanţe şi d. C. Stoicescu a luat portofoliul justiţiei. E probabil că noul an nu va începe fără o remaniare ministerială. Cel pu­ţin ştirile cele mai demne de încrede-S­ă spun că remaniarea este hotărîtă e la începutul lunei Decembrie. Legi şi reforme de înregistrat nu avem decit legea invăţămintului se­cundar, încolo in tot cursul anului cea mai mare sterilitate. Alegeri şi alianţe Alegerile comunale sint un fapt care va rămâne în istoria politica a ţarei. Banditizmul şi sălbăticia cu care a lucrat guvernul la Bucureşti nu se vor uita nici­odată. Şi în acest timp e de relevat al­ianţa socialiştilor cu guvernul, ale­gerea mai multor socialişti în consi­liile comunale din ţară şi propune­rea unora dintre şefii partidului so­cialist ca acest partid să fuzioneze cu partidul de la guvern. Anul 1898 ne lasă ca moştenire duşmănia din sînul celor două par­tide de guvernămînt, neînţelegerile dintre sturdziştî, cantacuzinişti, dra­­peliştî şi flevişti în partidul liberal şi neînţelegerile dintre junimişti, con­servatori şi radicali în partidul con­servator. • Ba la sfîrşitul său a accentuat o nouă neînţelegere şi în sinul grupa­rea socialiste. A fost pentru politică, cu alte cu­vinte, un an de tratative şi neînţe­legeri. Foarte sterp an, foarte puţin priel­nic pentru dezbateri de principii şi formare de curente. Totul s’a redus la brutalitate, la tîrg şi la vânzarea conştiinţelor. In arte Pentru arte însă anul 1898 a fost mai bun. Teatrul a scăpat de o direc­ţie care il împingea cu Îndărătnicie îna­poi. Să sperăm că opera lui 1898, în ce priveşte teatrul, va fi îmbunătăţită de anul viitor. Mai avem de înregistrat fondarea «Societăţei Ileana» care, pe lingă o se­rie de conferinţe asupra artelor, a or­ganizat una din cele mai importante expoziţiunî de pictură ce s’a făcut în ţară. Apoi deschiderea sălei de depeşt a Adevărului, care e pusă la dispoziţia artiştilor şi unde s’au organizat deja mai mulate expoziţuni. •­­* Artele au înregistrat însă şi două mari pierderi: moartea sculptorilor Geor­­gescu şi Vasilescu, doi artişti de talent cari ne-au lăsat cite­va lucrări de va­loare. Tot în anul trecut am asistat la suc­cesul strălucit al violonistului Enescu. Şi, pentru­ că e vorba de arte şi cul­tură, nu se poate să nu înregistrăm moartea muncitorului fără preget care a dotat capitala României cu splendidul monument Ateneul român. C. Esarcu îşi consacrase toată viaţa pentru dez­voltarea culturală a ţarei. Rep. Doliul prerei 1898 în străinătăte Anul 1898 a fost bogat în fapte im­portante, plin de momente dramatice, şi de­sigur că va ocupa un loc de seamă in istoria veacului al nouă­spre­zecelea. Spre Franţa se îndreaptă privirea noastră, spre acea ţară a marei revolu­­ţiuni de la care ne-am obicinuit a primi învăţături. Sunt triste învăţăturile ce ni le dă republica in anul trecut. Ea ne arată cît de rau este pentru o naţiune şovinizmul fără margini, unde poate să ajungă un popor care a ocupat fruntea printre cele mai fruntaşe popoare, cînd se lasă a fi dominat de oarba patimă. Afacerea Dreyfus a turburat şi răscolit Franţa întreagă, ea a dezbinat poporul francez în două tabere, cari se urăsc de moarte şi cari se duşmănesc din cale afa­­râ.Luptele aceste,« interne au contat şi vor costa incă pe Franţa mult, şi retrage­rea puţin frumoasă In chestiunea Fas­­hodeî a fost o dovadă incontestabilă a stărei de slăbiciune a celei de a treie republici. Dară nu republica este de vină, vina cea mare este a aceloraşi oa­meni cari la 1870 au lăsat să se dea Franţei cea mai crudă lovitură, pînă astăzi neuitată, şi totuşi pentru vecie poate de nerăzbunat. Şi pe cînd Franţa se află intr’o aşa stare desperată, duşmanul popor german'' creşte şi se dezvoltă văzînd cu ochii. Poporul se luminează pe zi ce trece, întreg pămintul e acoperit de uzine şi fabrici, pretutindeni domneşte cea mai perfectă ordine şi linişte. Clasa proleta­riatului se ridică din ce în ce mai pu­ternică şi bazele regimului autocrat prusac sunt zdruncinate. Social-demo­­craţia germană e puternic şi bine or­ganizată, şi pe cind la Paris se mai stri­gă «moarte prusienilor», la Berlin sint sute de mii de oameni, cari in cintecul Marsiliezeî pot striga fără teamă «tră­iască «Franţa muncitoare!» Uriaşul de la Nord, Rusia, despre care mulţi zic că e un uriaş pe picioare­­ de lut, se ţine bine, şi speră să se ţină din ce in ce mai bine... Cea mai gene­roasă ideie umanitară a sfirşitului a­­cesta de veac porneşte din capitala ţa­rilor autocraţi, pacea universală este vestită noroadelor civilizate de către ti­nărul Împărat al barbarei Rusii.... E barbară Rusia in care sute şi mii de oameni tineri, speranţa poporului şi a patriei, sint aruncaţi în minele de la Sachalin şi in pustietăţile sterpei Sibe- u­riî, e barbară Rusia in care milioane de ţărani se sting de foame pe un pă­­mint bogata Dară pe cînd in Occident aproape pretutindeni se vede numai descompunere, să fie oare adevărată au­­roralHHMnoaaă ce se vede ridieîndu-se pe malurile Nevei?... E prea frumos­ visul pentru ca să nu dorim a-1 reţine, dară prea sint numeroase in istorie pildele ţa­rilor democraţi cari sfîrşesc prin cea­­ mai crudă şi exasperantă tiranie. In Italia arestarea şefilor partidelor democrate şi socialiste, n’a făcut ca să­­ crească piine mai multă, nici n’a făcut ■ ca aristocraţia italiană să exploateze mai puţin pe «fratele» muncitor... Re­­voluţiuni au izbucnit din nou in Sici­lia şi, în bogata Campagna, urlă poporul , de foame, iar guvernul trimete trupe d in Eritrea şi risipeşte milioane pentru­­ a menţine această sălbatecă şi nenoro-­­ cită provincie.­­ In Austro-Ungaria situaţia e despe- 1 rată... Moartea împăratului Franz Jo-­­ seph ar fi identică cu descompunerea ] monarchiei. Toate naţionalităţile vor să­­ fie autonome, şi numai fidelitate dinastie., şi compătimirea curat nona. Cu impăţtiTiTt .‘n r.' Ut. a împărtăşit soarta monarchiei, cataclismul. Omul bolnav îşi continuă . Soarta Turciei este de asemenea des- 1 compunerea. Un început fericit s’a fa- * cut în Creta. Albania şi Macedonia se­­ mişcă. Cine ştie ce aduce ziua de miine­­ în Balcani ?­­ Numai Anglia stă tare şi neclintită,­­ o stincă seculară scăldată de valurile I majestoase ale măreî peste care ea dom-­­ neşte mulţumită flotei sale enorme.­­ Ori-care ar fi soarta zilei de miine,­­ ori cît de triat s’ar încheia trecutul şi ’ ori cit de îngrijitor s’ar arăta viitorul,­­ toată istoria omenirei civilizate ne dă ■ siguranţa că, prin catastrofe şi catacliz­ , me, prin lupte crincene şi războaie sin- ] geroase, omenirea tot progresind mer-­­ ge, asemenea soarelui care ’şi continuă­­ calea nepăsător de nourii, catastrofele şi revoluţiunile ce se întimplă în ju­rul lui. Strat­ de versuri şi autorul are două mari defecte: e tinăr şi e necunoscut. In goarta vieţei noastre cine se opreşte la un volum de versuri scrise de un nume care nu s’a fă­cut cunoscut? Totuşi datoria criticei este de a se opri asupra tutulor manifestaţiuni­­lor artistice, căci de multe ori în începăto­rul de fapi poate sunt germenii talentului de mimne. ^Revista publicațiunilor Din lacrimi 1896—1898, versuri de Nicolae Condiescu, cu o prefață de autor. Un vol. în 8 de 88 de pagini. Tipografia David I. Benveniati, Craiova. E un volum Anni nott 1899 Cititorilor Anule nou, bine-ai venit! Bine-ai venit, s’aude ’n cor Eşind din pieptul tutulor, Ca un ecou Din depărtare prelungit.. Bine-ai venit Anule nou! Cu tine vin, pe fulgii tăi, Şi pentru buni şi pentru răi, Cu suferinţele ce mor In umbra ultimului chin, Chiar dac’ ai­­ înşelător, Cu tine vin, Pentru bogaţi şi pentru goi, Speranţe noi. Din sufletele noastre stingi Regretul zilelor de eri, Şi peste vechile dureri Ca o zăpadă albă ningi înşelătoare mingi îeri, Chiar cerşetorul fără pline, Cind vii, ingină zîmbitor, Cu noi, un cor: Eri a murit, trăiască miine ! O dac'ar­e s’aduci cu tine Pentru victimele ce faci, Pentru bogaţi, pentru săraci, Pentru ori­cine, Un ceas măcar, măcar un ceas De mulţumire-adevărată, Să Be bine­cuvîntată Vibrarea ori şi cirul glas Ce către cerul iienit A zmuls din suflet un ecou Şi ţi-a strigat : Bine-ai venit, Bine-ai venit, Anule nou! Cincinat Paveleion, iar bordeiul ţiganului părîndu-i-se palat a­­lături cu vizuina lui.* Libertatea mea ? Ei, soro, este ca şi cum aşi spune eu lui Azov : „ Câine, eşti liber!“ Unde să se ducă el sărmanul, cînd pretu­tindeni trebue să facă aceleaşi servicii şi să se deprindă cu aceleaşi chinuri?.. Lumea este o robie vecinică, în care ni­meni nici chiar cel mai mare suv­eran nu poate fi liber, cătuşele cele mai grele sînt acelea cari noi singuri ni­ le punem... Ce ştii tu din tot aeea ce, acuma chiar, atît de greu sufletul meu apasă ?... Gloria mea ?... Să te naşti cu av Staturi de vultur şi, să trăeşti ca un vierme tîrîtor într’o mlaştină, mereu ferindu te de: eii­­căeci, de mornologî, de broaşte şi de so­boli... Ai surioasă iubită, tu nu ştii, nu cunoşti, ce va să zică aceste jivine cari clocotesc în balta aceasta şi, care se numeşte societate. Nu’ţi poţi închipui: in­vidia, pisma, şi, clevetirea orbilor din mo­­şoroae... cînd un biet vierme pe care ei au cercat să’l sdrobească a scăpat... s’a suit... şi de pe culme ii priveşte cum au rămas în mocirlă ! Da, da, ai dreptate, e o glorie cînd fiind mătase, parvu­ a dovedi tuturora că nu ești bumbac. Buc. 29. Dec. 1898. * Fruim­ica. IMPRESIUNI şi PALAVRE (pin coresp. lui Chiţibuş cu cititoarele sale) Gloria mea... ~Da, da, iubită surioară, aşa este precum spui: ar trebui să mă simt cea mai feri­cită, pentru că m’am suit pe-o culme înaltă — zici tu pentru că în spre mine a căutat atîtea priviri în ,; seara aceia şi, m’a ascultat cu luare aminte, — numele meu apoi fiind trîmbiţat prin gazete şi lău­dat pînă şi de cei cari odinioară îl cleve­tiseră; — pentru că sínt sănătoasă, şi din­­tr’o muncă cinstită îmi pot agonisi traiul zilnic;­­— pentru că sínt iubită de voi ; — ejmtru-că mam scanat de noroiul în care Cititoarelor, Cititorilor şi Corespondentelor sale Chiţibuş trimite călduroase urării de anul nou. MEMENTO — Joi 31 Decembrie 1­898 — — Toate autorităţile iau vacanţă de azi la 12 pînă la 2 Ianuarie. Spectacole Teatrul naţional. — Belache. Stabilimentul Hugo. — In tot timpul carnavaluluî, baluri mascate Marţea, Joia şi Dumineca. Băile Eforiei.—Ia tot timpul Carnava­lului, baluri mascate Lunea, Merc­urea, Vi­nerea şi Dumineca. Sala Bragadiru. — Concert de or­chestră, sub conducerea d-lui Oscar Pursch. Cafeneaua Bulevardului.—Concerte de orchestră, sub conducerea domnului P­eters. Berăria Bristol. — In fie­care seară concert de orchestră. Sala Alcazar.—Teatru de varietăţi. Sala Mitică. Georgescu — In fie­care seară reprezentaţii date de o trupă de artişti sub direcţia d-l­ri Hagiescu. Circul Henry.—Reprezentaţii în toate serile; debutul tuturor artiştilor; clownii Barker şi Coco. Satiri teatral« Duminica, 3 Ianuarie, oWle 9 »r». !»■»/* i-r» CnTo T JIU ce frumos vedeţi lucrurile... Din depărtare toate oraşele sînt frumoase şi numai tre­­eînd de barieră observăm cîtă mizerie zace într’însele. Ai văzut tu vre­o­dată o cîmpie smălţată cu flori pe crud tu sbriai cu drumul de fer ? Ia coboară-te la o sta­ţie şi is-o în­spre partea care ţi-a părut ţie mai frumoasă — te uită cîte mlăştini, cîte muşoroae, rite dudac nesuferite, cîţi scaeţî, cîtă pălămidă şi tu credeai — nu e aşa—surioară că acest cîmp era —în între­gişi sau — un tot plin de farmec şi de poezie. Ei bine, draga mea, învaţă că, în lumea această, nu există nici o medalie fără revers, nici un lucru peste care să fii stăpîn, nici o coroană fie ea chiar a ne­murire!, fără ca să sîbă ghimpii săi, sau răceala foilor ei de laur să nu’ţi îngheţe sufletul ori să’ţî sosească prea tîrziu... * Libertatea mea ?... Bine faci de mi-o rea­mintesc! scumpă Boră, căci în vălmăşagul vi­aţei mele, cine ştie ce voiu mai face cu ea şi ce taine mai îmi păstrează soarta de alt­fel cu mine destul de aspră şi de rea, dar pînă atunci ascultă să’ţî spun: Cătu­şele robiei mele atît au fost de grele în cit acuma — în prezent — eu trăesc ca ursul care şi după ce’î dă drumul din lanț, el, tot în vatra ursarului rămîne, pădurea pentru el ne mai avînd nici un farmec; opera Faust. 2) Beethoven, Larghetto, din Symphonie in re major. 3) Mozart, Fantasie de concert, din opera Don Juan. 4) Mendelssohn, Andante, din con­certul de vioară. 5) Vieuxtemps, Reve­rie. 6) Rossini, Uvertura din opera Guil­laume Teli, pentru harmonium şi piano. Preţul locurilor: Stalul I, 6 lei. Sta­lul II, 4 lei. Stalul II, 2 lei. Biletele se găsesc de vinzare la ma­gazinul de muzică Const. Gebauer şi in seara concertului la casă. * Astăzi Joi 34 Decembrie nu se joacă la Teatrul Naţional.* Vineri 4 Ianuarie se dau la Teatrul Naţional două reprezentaţii. Ziua la 2 ore se va juca Banul Mă­răcine, piesă istorică în 5 acte de d. V. A. Urechiă. Seara se va reprezenta Da­n Wag­­mistru, comedie de d. G. Grigoriu. Simbătă 2 Ianuarie încep la Operă reprezentaţiile cu distinsa primadonă d-na Elena Theodorini. Iată ordinea acestor spectacole : „ , de vérül La 2 Ianuarie Gioconda. La 4 Ia­nuarie Carmen. La 5 Ianuarie Hughe­­notti. La 11 Ianu­am Navareza, Ca­valeria rusticana si o arie din Manon. La 13 Ianuarie Trovatore. La 15 Ia­nuarie Norma. Biletele pentru aceste reprezentaţii sint puse deja in vinzare. * Pictorul Teatrului Naţional d. Romeo Gerolamo a terminat aproape unul din decorurile pentru drama istorică As­an. Decorul reprezintă interiorul unei bi­serici bizantine. Este foarte luxos si cit se poate de reuşit. * 7 La 9 ianuarie se vor juca la Teatrul Naţional. O lecţie, drama in 3 acte, şi Păţania lui Dumitrache, comedie de d. R D. Rosetti, împreuna cu Akmintis, un act in versuri de d. L. Daus. Biu­letiss atmosferic Institutul meteorologi­c București, 11 Ian. 1899 st. n., 12 ore ziua înălţimea barometrică la 0°.758.2 Temperatura aierului plus 0°4 Vîntul: aproape liniştit Starea cerului: seum­ Temperatura max. de ieri: plus 5°. Temperatura minimă de astăzi: —7" Temperatura la noi a variat între -j- ll°şi—IO” Erî timp f. frumos, liniştit şi călduros. Temperatura s’a ridicat mult in toată Muntenia, ajimgind piua la t-1 la grade in multe localităţi. In Moldova timpul a fost mai puţin călduros. Noaptea şi astăzi ceaţă groasă in cea mai mare parte a tare». Umezeală multa pretu­tindeni. Barometrul este tot ridicat, de­şi s’a coborît puţin in toată ţara, in mijlociu­ cu 2 milimetri. Astăzi timp frumos, cald şi liniştit. Ceaţă slabă de dimineaţă se menţine încă. Altul nou Obiceiuri romiîneşti. — Sorcova. — Vasilia şi pluguşorul. — Ori­gina serbărel. — Urarea cu area şi orz. — Cultul anului nou­ este cu sfinţenie păstrat de poporul român, dar anticele obiceiuri, sorcova, vasilia şi pluguşo­­rul au fost izgonite de tinurul şi faso­natul reveillon. Sorcova Cine nu ştia ce este sorcova ? Un păraătuf cu flori de hirtie, o ju­cărie a celor mici, cari cu ocazia anului nou voifse să ciştige ceva pentru a în­cepe bine și cu belşug noul an. Cuvinte’ - ~ de origină slava­ci •••• • -i ■ davon sorok. u :ucl da monotonă t ».o uauuaur Tare Ca fierul Iute Ca oţelul La anul Iji la mulţi ani..... pe care micii ştrengari ui-1 cin­ta cit ne lovesc pe spate cu sorcova ? Macrob, un scriitor roman, zice­a romanii cu ocazia noului an mergea din casă in casă si urau an fericit c o ramură de dafin. D. Teodorescu Gh. Dem., în cârti sa asupra poeziei populare romineştî, tă­măceşte obişnuita urare de anul nou romanilor: «Gaudium et laetitia­s in hac domo tot fiii, tot porcelli, ti agnic, ast­fel: „In astă casă să fie Bucurie şi veselie Cîţi mititei Atîţi purcei Şi tot atiţia miele. Vasilea şi pluguşorul Vasilea este o scurtare a nume­ Vasilică. Vasilca este un obicei foar mult practicat de către țigani. Pluguşorul este rămăşiță serbărei­­. FO1TA ZIARULUI „ADEVERUL* - 35 -SECVESTRITOI MO MAN PARIZIAN de JULES de GASTYNE PARTEA A DOUA IX Epilog înţelegea totul acum. O dramă intimă, o du­ribilă de familie se dezvăţ­­lui, fi in modul cel mal i.­. Uitase acum de cei de franci furaţi, de Armane prietena Iul In această Intrigă vedet Englezul, întru aceasta c. de folos să dea oare-carî expli­­caţia ei. Era într’adevăr fiul, lucru ce ’1 va dovedi, al Iui James Myler. Fusese crescut de către nişte oameni buni, cari avuseră milă de izolarea lui şi ’1 aduseră pu dîn­­şii în Franţa. Mai tirziu el îl adoptaseră şi­­ lăsaseră numele lor, acel de Myler conţinînd prea sinistre amintiri. Tînărul om aflase,­­într’adevăr, la patul morţei tatălui său adoptiv, lugubra istorie a celui care­­ dă­duse zile. Apoi, îşi deschisese un drum. Intrase la ambasadă, unde ocupa o situaţiune bună. Ne închipuim care fu surpriza tî­nărul­ui" om cînd primi vizita docto­rului Burke venind să-i ceară ca să ia măsuri spre a se repatria un ne­bun furios cu numele de James My­ler, care evadase din stabilimentul său, la Londra^ James Myler I era și numele și pro­numele tatălui său. Fusese cuprins, auzindu-se pro­­nunţînd acest nume, de o emoţiune intensă, dar nu lăsase sâ’i se întrezărească nimic pe figură. Ceruse complicelui lui Samuel Moore oare­cari informaţiuni compli­mentare; apoi, bănuind la mijloc n mister necurat, plecase imediat pi Londra, unde făcuse o anchetă care’l descoperi totul sau aproape totul. Se întoarse la Paris în dimineaţa zilei cînd îl regăsim la judecătorul de instrucţie. Imediat se duse la casa de bancă din strada Pacei, şi acolo aflase că Samuel şi doctorul Burke se găseau la palatul justiţiei, unde fuseseră chemaţi pentru un furt al cărui victime fuseseră. Am văzut ce a’a Intîmplat în urmă. Thomas Insă nu ’șl regăsise vo­cea, așa îl năbușea bucuria. Cînd putu în sfîrșit să vorbească se îndreptă spre salvatorul sau. — Oh, domnule, exclamă el, fiți de o mie de ori bine­cuvîntat !... Mă credeți dar d-voastră ?... O să faceți să mi se recunoască dreptatea, precum și copiilor. Englezul se uită la el. — Ce copil ! Atunci Thomas­­Moore 11 povesti cele întîmplate cu Armand Riviere și cu Lili, lucruri pe cari le aflase de la doamna Bourgeois, din care ca­uză eșise din ascunzătoare spre a veni să depue la judecătorul de instrucție, cu riscul de a fi din nou prins și reinternat. — Nu sînt vinovați, adăugă el. Pentru mine lucrau dînșii, ca să mă scape. — Acesta , dar secretul, zise magistratul, pe c­are nu voiseră să mil spună ? —■ Ar fi preferat amîndoi să fie condamnați de­cît să mă piarză! Judecătorul sună clopoțelul. — Să mi se aducă, porunci el, cei doi preveniți. Trecură cite­va secunde de tăcere, apoi Lili și Armand fură introduşi. La vederea acelei lumi care se afla în cabinetul judecătorului, fă­cură o mișcare de spaimă, apoi Lili, zărind pe tatăl său, scoase un țipăt... — El! murmură ea. Ah ! D-zeule ! Thomas se repezi și o prinse In brațe. — Totul e descoperit murmură el... slnt scăpat. Tînăra fată se uită la el, cu ochii udați de lacrămi. — Scăpat ? îngînă ea. — Scăpat, slnt liber. ■— Și nu vom mal fi separați ? — Și nu vom mal fi separați. Sărmana copilă șovăi. Apoi un nume îi veni pe buze: — Armand ! Și întoreîndu-se spre tatăl său : ~ Știi că 1 acuză, tată ! ni- Da, da, și spre a vă scăpa îmi părăsisem retragerea. Cerul m’a răsplătit. D. judecător de instrucție, care știe acum totul, va avea in­dulgență. — Din nefericire, făcu magistra­tul, o plîngere a fost adusă.... Samuel Moore, care, de un mo­ment, făcea sforţări violente spre a’şi învinge enoţiunea care’l prindea, se sculă. — Această plîngere, zise el, o retrag !... De­ altminteri, toată ave­rea mea apariţie fratelui meu acum. Partea care­­ aparţine am cheltu­it-o de mult, cînd, împins de relele sfaturi ale unei femei care m’a pier­dut, m’am făeut culpabil de o cri­mă pe care o viaţă întreagă de du­reri n’ar ispăşi-o. Totul aparţine fratelui meu. O rog numai să aibă milă de mine ! Am fost un mizera­bil, un infim ! El izbucni în pensete. Thomas, mişcat, voi să’i întinză mîna, end d. Colonel se puse între dînşii. — Aceşti oameni aparţin justiţiei englezi. Ea va decide de soarta lor. Femeea care a fost complicea, instigitoarea, mai bine, a acestor crime, îşi va lua pedeapsa, căci voiu lua măsuri ca să fie arestată, şi voiu ruga pe d. judecător să bine-voiască să ’mi dea cîţi­va a­­genţî. Şi se depărtă, dueînd cu el pe Samuel şi Burke, în lanţuri şi în­­conjuraţi de păzitori, aceiaşi cari tribuiau, cu cîte­va minute mai tirziu, să se ducă la hotelul de pe bule­­vardul Maillot. După plecarea secretarului de ambasadă, judecătorul de instrucție, întorcindu­ se spre Armand, îi zise cu un ton solemn: — Domnule Armand Riviére, sîn­­teţi liberi Tînărul om scoase un ţipăt de bucurie şi alergă la Lili, incapabilă să pronunţe un cuvînt. # Tînăra fată îi deschise braţele și Thomas, strîngîndu-i pe amîndoi la piept, exclamă, cu obraji­ inun­dați de lacrămi de bucurie: — Copiii mei, scumpii mei copii ! Căsătoria d-lui Armand Riviere cu d-ra Luiza Moore avu loc pes­te trei luni după aceste evenimente. Samuel Moore muri de întristare în închisoare. Cît despre doctorul Burke, îne­­bunise si luase, in stabilimentul sau, locul nenorocitului Thomas Moore. Acesta a cedat casa de bancă din strada Pacel, şi-a construit un mic hotel, la care d.­şi d-na Bour­geois au devenit portari. In memoria mamei Lunzei Thomas Moore a ridicat, la cimitirul din Passy, un monument splendid, la care se duce să îngenuchieze aproape In toate zilele. — Sfîrșit —

Next