Adevěrul, ianuarie 1900 (Anul 13, nr. 3751-3775)

1900-01-05 / nr. 3751

că a lui C­litici .- fost inch ! că , încă, voe a corespunde cu nimeni decit cu familia lor şi obligaţi să vorbească cu ea numai ungureşte ! Guvernul unguresc urmărea divizia între fraţi pe o chestie mirşavă. Dar n’a reuşit. In adevăr, in luna trecută procesul fondului s’a judecat la Alba- Iulia, şi chiar­ experţii guvernului au găsit că nu există o culpă. Acuzaţii au fost achitaţi. Procurorul, văzînd­ că nu e nimic de făcut, s’a mulţumit să insulte memoria marelui erou­, numind pe Iancu «că­pitenie de bandiţi».* Sub această insultă întreg neamul rominesc a tresăltat de minte şi de in­dignare. Pină şi o loae maghiară A Het a recunoscut că şiRomânii au toată dreptatea să se revolte pentru in­sulta adusă lui Iancu, care incon­testabil a fost un bărbat politic ideal». Presa de peste munţi, studenţimea din Cluj, din Graz, din Mü­nich, din Viena, din Cernăuţi, din Bucureşti, au început o serie de protestări violente. Printre rominî e o vie mişcare. Mo­ţii vor să manifesteze pentru ca, în calitate de urmaşi ai eroicei ar­mate a lui Iancu, să capete satis­facţie. Guvernul unguresc, prin mişeliile lui, a redat mişcăreî naţionale o noua şi puternică viaţă. Ultima manoperă pe care o încearcă ungurii e să te­ponegrească memoria lui Iancu la congr­esul studenţesc interna­ţional ce se va ţine anul acesta la Pa­ris. Dar şi acest plan le va fi dejucat. * Asupra luptei întreprinse pentru o­­noarea neamului, credem că e bine să cităm următorul pasaj din scrisoarea corespondentului nostru: «In afară de simpatiile fireşti şi de concursul moral pe care î l cerem de la fraţii din regat, suntem­ convinşi că ei ne aprobă şi cererea de a se res­pecta de ambele părţi în chestiile inte­rioare principiul neintervenţiunei. A­­cestea­­trebue constatate deopotrivă pen­tru prezent şi viitor. Cei ce alimen­tează aci curentul popular naţional la noi, au erijat drept directivă supremă : «Transilvania iară da se». Şi aceasta fiind­că tot­d’a­una pe vremea marilor patrioţi rominî Kogă­lniceanu, Bratierii Catargiu şi Iepureşti numai din Tran­silvania şi prin Transilvania s’a făcut la noi politica naţională militantă. « Pentru un singur moment fatal a ajutat conducerea efect vă a politicei şi aci să se lobire n aflo­at transilvă­­i jertfit toate liniştea c­­­opiilor lor». Ad TATE St golful ă a golfului •e permite re­­nunicarea cu a Portugaliei, t, sa fie foarte iere. Publicul­­ dacă neu- i destule ga­dor ajutoare lful Delagoa, ionărimea din neîncredere. I guvernului iţea şi ener­­aa, de a’şi in­­•e neutră în britanic să nu e plinge. •tugez a de­­că guvernul nu e greutatea iţilor ce’i i il­are au ince­­tstrucţiile cele că nici trupe , n’iai voie să agez şi ca să poatâ fi con­­tabilă impu­ţi iterei. Mini­­sigura că a­­st observate­­­are incre­­e află în ca­­iicia Mozam­­vre-un func­­,oria, atunci energice mă­­rii. Guvernul 3 demonstra­­deplină v­­ie şi relafi­­te sint cît se altminteri au­ CAUŢI si REVISTE Pentru memoria lui Avram Ian­cu, de d-rul Amos Frîncu. O broşură în 8 de 53 de pagini. Sibiu, tip. Societăţei pe acţiuni. Ac­eastă broşură cuprinde ape­lul dat către ministrul de interne al Un­gariei, Desider Perczel, prin d-rul Amos Frîncu, în cauza fondului pentru monu­mentul lui Avram Iancu. Gazeta juridică. Anul II, n-rul 1, 1 Ianuarie 1900. Albina. Anul IlI-lea, n-rul 14, 3 Ianua­rie 1900. Revista literară. Anul XX-lea, n-rul 35, 20 Decembrie 1899. Calendarul muncitorilor pe anul 1900. Revista armatei. Anul XVIII-Ies, n-rul 12, Decembrie 1899. A eşit de sub tipar şi se află de vînza­­re la librăria Socec Codicele Penal adno­tat cu jurisprudenţa romina de d. N. M. Sotir, inteligentul judecător de la Drăgă­­şanî. Preţul unui exemplar 4 lei. fi®l interi O doamnă, venind din străinătate, ni se plinge că, dueîndu-se zilele trecute la spitalul Filantropia să vadă o rudă bolnavă, a nimerit din greşală în sec­ţiunea d lui d-l Kiriak în loc de aceea a d-luî d-l Nanu. Acolo această d-nă a fost foarte grav insultată de către supraveghetoarea d-na Turbure fără nici un motiv. Această d-nă nu este din Romînia, aşa că a rămas scandalizată de chipul cum a fost batjocorită şi de lip­sa de politeţă a întregului personal, de­oare­ce a trebuit să umble aproape o jumătate de ceas ca să găsească pe cine­va să-i arate secţia d-rului Nanu. Epitropia spitalelor civile şi d. d-l Kiriak, pe care-i cunoaştem ca om e­­nergic, sunt datori a lua act de această plingere. IMPRESIUNI şi PALAVRE (Din coresp. lui Chiţibuş cu cititoarele sale) Omul Et la lune ml a dit: Jeune fille qui portes (sous ta ceinture Ton petit coeur, Dis-moi si la terre est douce. Et fai repondu a la lune: Retourne au del. La terre est froide. Et Ies hommes y pleurent toujov’S. O linişte adîncă şi tristă a adormit o­­raşul de pare mort­ Acoperişurile luminate de palida lumină a lunei sînt fantastic de strălucitoare în albeaţa lor, iar stelele între ele aşa de blinde licăresc în văzduhul albastru. Pri­vesc.... privem fără să-mi dau socoteala ce privesc şi ce gîndesc. Obosită, nu mă mai întreb de ce atîtea frămlntări în unele suflete delicate, frămîn­­tări cari au o satisfacţie şi cari totuşi nu se împlinesc nici­o­dată. De ce atîtea visuri, porniri şi goană fără căpătmni după frumuseţea morală, cînd această frumuseţe aleasă e atît de nete­meinică şi pripăşită doar în imaginaţia noastră prin fluviile copilăriei. Poate însă—cine ştie—inteligenţa unora stabileşte predominarea spiritului asupra inimeî, aşa că ori­ce surprindere a voin­ţei, ori­ce slăbiciune a energiei nu sînt, de­cît motive, de studiu pretexte de analiză, nu ne mai putem păstra respectul de noi înşine, poate... îi atît de vast sufletul o­­menesc ! Şi de sigur părerea multora, cum că o­­mului nu i se cuvine de­cît nesocotinţă şi dispreţ, e nedreptăţită, căci pe cine putem cunoaşte mai bine ca pe noi înşine? Eu plîng şi iubesc făptura umană ! Căci atîtea suferinţe o sfîşie, atîtea lipsuri în­dură, atîtea tentaţiuni o fac să şovăiască, atîtea pasiuni o rătăcesc şi o tîrăsc a­­colo—unde numai viaţa fie­căruia e în st­are a da lămuriri. Dar liniştea e şi mai adîncă, oraşul pare mort, iar acoperişurile albe luminate de lună strălucesc fantastic. Et la lune me miile d’avoir yardé sous (ma ceinture Mon petit coeur. Căci am răms aceeaşi—ca o biată pa­­să­re gonită de furtuni şi care nicăiri nu-şi găseşte adăpost. Ce blinde licăresc stelele în văzduhul albastru ! Ridica Poşta lui Chifibaşi.— „O nenorocită. Citește rubrica„ Plîngerî“. Ne­avînd adresa, am putut pune numai atît. muitar de aci, o serata dansanta, la care a luat parte tot ce Slatina are mai distins. O a petrecut pînă tîrziu­ n­aptea, cînd toți plecară cu cea mai frumoasă impresie-Am putut remarca pe d-nii : colonel Geon, colonel Sendrea, maior Tertrat, ma­ior Velicu, căpitan Christescu, căp. Nede­mnit- căpitan Niculescu, căpitan’ Ciulei căpitan Măcărescu, Buciuneanu, căpitan I­runcu, locotenent Pirioi, locotenent Bas­­coveanu, loc­otenent Staniom, sublocote­nent Tanăsescu, etc.; apoi pe d-nele : A­ndrea, Ionesco, Mavrodin, Pomponiu, Teohari, IVBudișteanu, Donefschi, Leonă Nicolescu, Măcărescu, Pirici, Băscoveanu. Frumosul buchet de domnişoare era compus din drăguţele şi gentilele d-soare: Manoara Mavrodin, Didina Mavrodin, Zoe Oroveanui,­ Zoe Ciulei, Oroveanu A., Laura Ciulei, Staicovici, Şendrea, J mea, Constantine­,nu, surorile Preţ, una etc.; în sfîrşit privnte neobosiţii dansate am putut observa pe d-nii: d-l Aurel M­ţulescu G. N. Dafin, sub-locotenent I Mavrodin, sub-locotenent Beredeiu, Peti Saint-Andrei, sub-locotenent Theodoresei sub-locotenent Milcoveanui, sub-locotenen Auaru Titi Milcoveanu, Bucică, Badesci Leon, Mihalcea, Sinaiu, etc. — O dansi­toare. CALAFAT BALUL MUZICEI. — In micul, dar ci­enetul nostru orășel, pe timpul călduroasi veri, singura distracție ne-o oferă muzic regimentului, care cîntă arii plăcute î grădina publică. Intr’adevăr, nicî o distrac­ţie nu e mai plăcută şi mai frumoasă ci cit muzica; o deci o fericire pentru nc ca o avem. Pentru a se spori fondurile, cari întreţin această muzică, fără care am fi lipsiţi de on­ce distracţie, iar Calafatul ar pârea cu totul amorţit, şi anul acesta, ca şi’n ceî-­­ alţi ani, s’a dat un bal, în seara zilei de 48 Decembrie, în salonul Loyd, care ac­tualmente este salonul cercului militar de aci. Lala, luminată a giorne, era frumos împodobită cu brad și ghirlande de iederă. Pe peretele din fund erau simetric așezate diferite arme în felurite figuri. La orele 9 muzica, în al cărei beneficiu era dat banul sub conducerea d-lu căpitan f­igaro, după ce a cîntat marșul, a des­chis dansul cu un admirabil vals. Perechile de tineri dansatori, cari atîta așteptau, s’au aruncat alunei într’un v’rtej nebun, dans noi mere». Dansul s’a continuat cu quadrille polca, raise, espagne, apoi valse, quadrille, polca-mazurka, lancier şi s’a terminat cu potillon în timpul căruia s’au împărţit fru­moase surprize. Balul s’a terminat la o­rele 6, cînd se lumina de zis dueînd, fie-care cu sine inimoase amintiri. Printre domnişoarele care formau drăguţul buchet care contrasta izbitor cu ornamentul salonului, am remar­ci ,pe d-şoara Ana Ştefănescu, d-şoara Elise I­et­ovici, d-şoara M. Popescu, d-şoa­­re e Vngr­ia şi Elena I Ştefanes­u d şoara Zd­inoa d-şoara Unanu, d-şoara Gânescu, d-şoarb­a badovschi, d-şoara Alexiu, d-soa­­rele I. Iope­cu, Faranga, Capon, Nasim, Levy,, etc. Printre doamnele cari formau al doi­la buchet, am­ remarcat pe: doam­­n­a Alexandrina V. Popescu, d-na colonel Sorescu d-na lt-colonel Urianu, doamna Bascu, d-r­a Drinceanu, d-nele maior Că­­plescu şi maior Racoviţă, d-na căpitan Braescu, d-na Alex. Staicovici, d-na căpi­tan Lrimbeatiu, d-na Anton, d-na căpi­tan Filimo­n, d-na Ghergulescu, d-na­­ mot. Fiorescu, d­oamnele M. pop­sen, Roman, V. P­etrovici, Dra­opulos, locot. Tăutu Ltepano, c­ăpitan Marinoiu, Badea, Marango, Fararga, Ştefano, etc. ’ AL ră de domnii pe ale căror doamne le-am ara­tat mai sus, am mai remarcat pe «i ni 'nw ifir^nl priiItarulor;!Sului nostru ?, ptPrtat de D? J’ d I consul otoman, d-1 L. Ştefanescu, tinerii studenţi Ion şi Emil Marian, Alex. Calafateanu şi C-tin Pope­­scu, D Ştefănescu, I. Mladenovici, fraţii Lancuilescu, I. lonescu, I. Mia­linescu, Ni­­sim, Levy, Capon, Russo, d-i căpitan Po­­pescu, locotenenţii: Roşianu, Constantine­­scu, Iroceanu, Babiin, Milcu şi Firţu­­lescu, Dem. Vasilescu-Mitu, etc.—Cons grip. BAGAU SERATĂ DANSANTĂ.­­ Duminică 26­­Decembre a avut loc în saloanele pala­tului administrativ din localitate o frumoasă serata dansanta la care s’a petrecut şi jucat pia la orele 4 dimineaţă. A luat parte lumea obicinuită la aceste serate,­ căci trebue să se ştie că asemenea petre­­cere au loc­mai în fie­care săptămlnă la pala­tul administrativ. Astfel, dintre domnişoare au fost­ d-rele Kemingher Zussu, Nini și Ecaterina, d-ra Poltzer, d-ra Cancicoff, d-ra Boteanu, a-rele Anastasiu, d-ra Aritonovici, etc­Printre doamne am observat pe d-nele Bazdugan, Silişteanu, Gheorghiu, maior Poli­zer, Cancicoff, Polzer. In sfîrşit, dintre domni au fost d­nul că­pitan Polzer, căpitan Anastasiu, Ra­­covits, sub-locotenent Cancicoff, locot. Păn­­oeseu, gentinul sub locotenent Assaki care a­ fermecat salonul prin eleganţa dansului şi a ţinutei, sub-lt. Vasiliu din roşiori, sub-lt Bottez, Şandrn, Buzdugan, colonel Baronescu, lt-col. Mihăescu, maior Poltzer deputat Cancicoff, Buzdugan, Re­meriţă, Sachelane, lt. Silişteanu etc. — Bac. IAŞI PUNGAŞII DIN TRENURI.­­ Poliţia locală în urma unor minuţioase cercetări a reuşit să descopere banda de pungaşi cari făptuiau numeroase furturi în tren. Sunt foarte interesante mijloacele de cari se serviau a eşti pungaşi în operaţiunile lor. Iată în adevăr cum au­ procedat cu neno­­rocitul Avram Lupu din Podul­ Iloaei, căruia i-au furat 1450 de lei, unde cu mare greutate a putut fi deştep­tat din slunimi în care’l făcuse să cază narcotica. Alt mol de a pungaşi. Aceşti pungaşi aveau cu ei nişte piele neagră ; cînd fu­­rau vre-o geantă din vagon, o inven­au cu acea pieli şi astfel ei treceau cu geanta furată chiar pe lingă păgubaş fără ca ace­sta să băiuiască măcar. Banda se alcătueşte din cinei indivizi. Unui dintre dînşii, Elias Marcu, are o avere de peste 30.000 de lei. Aceşti pun­gaşi au mai mult de 20 de ani condamna­­ţiunî pentu operaţiuni de soiul de mai s­us. Instricţia în privinţa lor continuă. S’a confimat deja şi mandatul de depune­rea lor. — Cloe. nrwPmf5?ijnîUÎTR mi­­­le acestea pe la i­a să bagi mina ■tă la mină tot şi în stingă. La uî în primire, în îţi deschid uşa pliment pînă la pe buze, cu glas n: dai bacşiş? In acea moţii de in sala paşilor mi te întimpină — — _ . i Şi cu dreapta la ursieră. Cu un salut milităresc îţi spun şi ei: — La mulţi ani! Şi trebue să te execuţi. Aminteri e in stare să nu te slăbească toată ziua. Te urmărd de pas cu pas, iţi ese îna­inte cînd aici nu te vei gîndi şi iţi va repeta pentru a zecea, a doua zecea, a cincî-zeca oară : — La nulţî ani! Ga să ai linişte, dai şi scapi. De mult ori insă după ce î-aî dat odată, îţi vse din nou înainte zece paşi mai încolo şi fără nici o ruşine iţi strigă: — La mulţi ani! — Da bine nu’ţi dăduiu acum ? — Nu, si trăiţi! A fost altu ! iţi răs­punde zîmiind, de’ţi vine să’l clipeşti. Dar de vei voi să intri la arhive, la grefe, in sălile de şedinţe ? Cite cinci, cite zece ir.şî, ca turma, se aţin pe la uşă. Iţi sară cutia de tinichea strigin­­dul-ţi: —•' La mulţi ani, conaşule, la mulţi ani! ScoU ci­ţi-va gologani, ori o băncuţă de cineî-zeci de bani. Imediat frunţile se posomorise şi te privesc nişte ochi rai. Ce, numai atita ? Şi n’aî aplicat să dai unora, că alţii ies înainte, alţii iţi sună cutii ori îţi întind mina şi îţi spun pe toate glasurile: — La mulţi* ani ! La mulţi ani! La mulţi ani! Ca să scapi, după ce ţi-ai deşertat pungat iţi laşi treburile neisprăvite şi fugi de Ti silvie picioarele, să fii cit mai departe *de" templul justiției, transfor­mat pentru ocazie intr’un templu al cerșetoriei. Dia cind a cind tot mai iniuiLi ca­pul, căci to* iți pare auzind in urmă : T , . * - * T _____11«_____« I — Lîj miltî ani La mulți ani! Condeia. . se grămă EVERUL“ 31 1DUTA­NZAȚIE dică și făcu iază pe cel nicul a po­­fost răzbu­unecase din a sa luase era vădi­t trebue si prezent... guvernul portugez ar renunța de bună voe la Laurenso Marquez sail la calea ferată Delagoa. O necesitate strictă pentru aceasta există cu atit mai puţin cu cit sentinţa tribunalului de arbitri in privinţa afacerei liniei ferate de la Delagoa, afacere in care Portugalia are şanse de a se vedea obligată la mari sacrificii băneşti, nu se va pronunţa aşa curind, ci din contra mai poate intîrzia un an sau şi mai mult, nu te obosesc. — Dar de cel l’alt nn mi-ai vorbit. — De cine ? — De fiul meu. — A ! da, zise dînsul, devenind și mai întunecat încă. Și adaogă cu un aer indiferent: — Merge bine. — II voi vedea ? — Da. — Mi’l vei aduce ? — Da, da. Dînsul eși. înăbușea. N’ar mai fi putut să se stăpînească mult timp. Și cînd fu în cabinetul său, a cărui uşe o închise întoreînd cheia de două ori, se lăsă să cază pe o canapea strigînd: — Fiul său, fiul său ! Fiul bandi­ till pi 'fini primo! I \Tn mî-ţi trrvt*Rif îşi reluă obişnuinţele de viaţa sin­guratică. Ştia de la medic, de la slugi, că-şi recăpăta puterile, dar se temea de o nouă întrevedere, o întrevedere în care nu-i va vorbi iarăşi de­cît de fiul ei. După ce fusese gelos de tată, era gelos de copil, acum, şi zilele lui rămîneau posomorite şi întunecate ca şi mai înainte. Moartea criminalului nu fusese pentru dînsul de nici un folos, căci nu pusese capăt chinurilor de care dînsul suferea. Tot-d’a­una gîndul, imaginea acestui copil, va fi între dînşii, acum, şi cînd mama va afla că nu poate să-i fie înapoiat, nu va fi numai indiferenţa, r. iniriTwabll Q o­rnav.ă flp.n VA. re­lui casa blestemată, în­cît să nu mai rămîe o piatră şi să se semene ce­­nuşe sau sare pe acel loc ce­­ ocupa, pentru ca să nu maî răsară da atunci înainte nici o verdeaţă, nici o floare. Contesa văzîndu’l redevenit fioros ca altă-dată, își zicea : — Nu a uitat...El nu va uita nici­odată. Şi dînsa se jinsemna. Ar fi vrut dă ’1 vază cu toate a­cestea, pe­’itru a-î vorbi de fiul ei, pentru ca să știe de la dînsul unde se afM, și i-ar fi propus să-i înapo­­eze libertatea spre a se duce să tră­­ească singură lîngă copilul său. Acesta era un vis al săli, visul ei de mamă. Ea nici nu bănuia că era din nou­ iubită și dorită. Era eșita dintr’o familie în care nobleţă sentimentelor egala nobleţă naştere­. Dusă foarte de tînără la Constan­­tinopole, fusese unită de către ai săi, cînd de abia avea vîrsta judecăţeî, cu acel paşă respingător şi apoplec­tic, care nu putuse să fie pentru dînsa de­cît un soţ onorific, care-i purta pică pentru neputinţa luî, şi din mîinile căruia contele de Forzon o zmulsese în împrejurări aşa de dramatice şi aşa de romantice. Contesa nu perduse amintirea de­votamentului de care cîăduse dovadă acela care avea să-î fie bărbat, şi recunoştinţa pe care i-o păstra era în­tot­d’a­una vie în inima eî; dar a­­morul, val! se ducese în timpul cea­surilor teribile pe cari le petrecuse seipe. lin instinct această întîlnire, de ale ei în locul contelui rănit, este.Trei izbucniri și consecințe le era cursa hidoasă, crima infamă, pe care mamă, j­ aflase. Contesa, slabă încă, era servită Povestise lui Calixt toate astea,­­ camera ei, și nu se scobora Ia Dînsul nu-i acordase nici-o ere rele de masă, în sala de mîncare. dinţa sau cel puţin nu păruse că La ceasurile în cari era singură, crede, pentru că continua să fugi cînd contele s’ar fi putut urca la ea ea_ contele era plecat. Căutase cu el pe mizerabilul cal Cînd se înapoia, dînsa dormea, o dezonorase, în timp de zile şi­­.Dimineaţa el părăsea castelul înainte luni, prin cîmpii şi drumuri, nedesă ca să se fi deşteptat, scurajată, neobosită. Cu toate acestea contesa vrea să Şi, cum nu îl descoperea, con­tele de ce^ se făcuse cu fiul ei. Ardea gîndise că ea făcuse dinadins să fie dorinţă să’l vază, să’l îmbrăţi­­îl vază sau că zărindu-l nu voiaeze, să-i spue, poate că pentru că : Şi într’o seară simţindu-se mai iubea. n putere nu se culcă; aşteptă în-Să iubească pe acel monstru poarcerea contelui, care nu’l cunoștea în acel moraeni Acesta își agăța în cuerul din sa­­~x 41^ m­oarelj manfariji nlino A* r-I pe gîn­ Litere-Arte-Şfiinte O expoziţie generală a operilor tutu­ror maiştri lo­ flamanzi este pe cale de organizare 1. Bruxelles. Această expo­ziţie se va deschide şi va rămîne des­chisă pînă în luna Septembrie. Ea va cu­prinde maii mult de două auto de pînze puse la dispoziţie de către ospicii, mă­năstiri, bisercî şi muzeie ale diferitelor provin.dl ldge. — Henry Coxwoll, unul din cei maî vestiţi alermanţî ai Angliei, a murit. — Profesorul Fesenden şi azistentul sau profesorul Kinter de la „Western University“ din Pensylvania au prevetat un aparat b telegrafie fără sîrmă des­pre care sp­un că are o senzibilitate de două mii dejorî mai puternică de cit a­­cela al lui Ilarconi care nu poate să transmită feegrame aeriene de cit pînă la o distanță mijlocie de nouâ-zecî mile. Teatre şi petrecere Azi Marţ 4 Ianuarie 1900 se va repre­­zema la Teatrul Naţional Sinziana şi Pe­pelea. Joi 6 Ianuarie ziua se va juca Curcanii, seara Qincana şi Pepelea. Vineri 7 Ianuarie ziua Lipitorile satelor Duminici 9 Ianuarie ziua Ocolul pămîn­­tului Jean Sinziana şi Pepelea. Marţi 1 Ianuarie va avea loc la Tea­trul Naţional prima reprezentaţie a piesei Trei Pălări de damă.­­Diseară va avea loc în sala Dacia un mare bal deschis dat de un comitet spe­cial de domnişoare şi domni pentru ajuto­rarea unei văduve cu ş se copii. Diferite surprize sunt rezervate publicului. Mica de dimineaţă iBTORMATrian IBsilen­i­ atmosferic Buc. Luni 13 Ianuarie st. n.. 13 ore ziua Înălţimea barometrică la 0­,757.0 .'emperatura aierului: —2.8 Viatul: slab la Vest. Starea cerului: acoperit. 'emperatura max. de ieri: —5° 'emperatura minimă de astăzi: — 6° ' emper. a variat la noi între -j- 1° şi —14°. Zăpada a căzut în cantităţî considerabile petutindenea în ţară. Ea continuă a cădea şi azi în mai multe localităţi din Muntenia. Timperatura s’a ridicat în­­Moldova şi în părţile muntoase cu 4—,5 grade în mijlociu- B­rometrul a scăzut în mijlociu cu 5 mm. în Moldova, iar în restul ţarei cu 2 mm. Apoie Dunărei s’au­ revărsat, la Corabia i­ai d'nd cheiul mic, iar la Turnul-M,­pu­rele a inundat şi o parte din marginea o­­raşului. Criza care se manifestă la noi cu atîta putere anul acesta pare că e şi mai teribilă în Bulgaria. Şi acolo ,guvernul a recurs la noul impozite, între cari şi taxa asupra lefurilor şi pensiilor funcţionarilor şi militarilor, can s’au pus şi la noi, cu următoarele deosebiri însă. In Bulgaria s’a pus taxa pînă şi pe lefurile jandarmilor şi uşierilor, toate lefurile şi pensiile începînd de la orî-ce sumă au­ fost lovite de noul impozit, care merge progresiv, în ra­port cu mărimea lejei și a pensiei, începînd de la cinci la sută și mer­­gînd pînă la trei­zeci la sută. Ca să dăm un exemplu: Un co­lonel care are înscrisă în budget leafa lunară de 800 lei primește, după noi, impozit numai vre­o 400 lei în mină. Lefurile şi pensiile de cîte 120 de lei lunar plătesc acum în Bulgaria 2() la sută, adică se reduc la 95 de lei. Şi nici cel puţin lefurile şi pen­siile ast­fel reduse nu se plătesc re­trxdat. In consiliile de miniştri cari se vor ţine joi şi Sîmbătă se va discu­ta asupra legilor cari trebuesc su­puse imediat votărei corpurilor le­giuitoare. Guvernul a luat h­otărîrea ca bud­getele să nu le supună discuţiunei Camerei de cît la sfirşitul sesiune!. Această hotărâre s’a luat din cal­cul politic şi pentru a se face o pre­siune asupra regelui dandu-i-se a înţelege că numai acestui guvern Camera ii va acorda budgetele. Poetul Radu D. Rosetti a fost deco­rat cu «Bene-Merenti» clasa l-a. Iată un Bene-Merenti bine meritat. In urma unui examen de liberă prac­tică, depus înaintea fa­cultă­ţei de me­dicină din Bucureşti, d. d­r N. Mincu­­lescu a fost autorizat a practica medi­cina în ţară. Astăzi la orele 3 după aminzi va a­­vea loc o şedinţă intimă a medicilor de la serviciul sanitar comunal. In curind se vor face însemnate schimbări in personalul serviciului sa­nitar al Capitalei. MO•S**®'-’ D. Barbu Delavrancea, primarul Că­­pitalei, a lansat un ordin­ circular că­tre toate şcolile şi instituţiunile comu­nale, prin cari le autoriza a cumpăra lemne pentru foc din comerţ în contul primăriei, de­oare­ce cele aflate in de­pozit s’au ispr’ăvit. Numirea d-lui Neniţescu ca director la Banca Naţională este bine văzută prin cercurile financiare, de­oare­ce d-sa s’a ocupat cu chestiunile financiare şi piaţa speră că în grelele momente prin care trece ţara, d-sa va fi un factor util primului nostru institut de credit. In seara anului nou­ clubul muncito­rilor a dat un bal in sala Băilor Eforiei la care multă lume a ţinut să asiste şi care a ţinut pînă la ora 5 dimineaţa." Pe la orele 12 noapte a avut loc o reprezentaţie scenică. Ciţi­va muncitori, îmbrăcaţi în costume de marinari, au jucat «Dansul mateloţilor», care a fost bisat; apoi d. Gh. Ţăranu a rostit un monolog sugestiv: «Puşcăriaşul». Mai tirziu s’a reprezentat un superb tablou vivant: «Zeiţa mancei», avînd la picioarele ei uniţi toţi proletarii, sim­bolizaţi prin două femei şi doi munci­tori : unul de oraş şi unul de ţară. La 15 ianuarie 1900 va apare, în Capi­tală, Revista universitară pentru cursuri şi conferinţe, în care se vor publica cursuri de psihologie, estetică, pedagogie, istorie, istoria filozofiei, istoria literaturilor, etc. Cu începere de la 1 ianuarie 1900 Capitala a fost împărţită in zece secţii medicale pentru consultaţii gratuite, cu următorii doctori: secţia I, d. d-r Di­­mitriade ; secţia II, d. d-r Patraşcu secţia III, d. d-r Miron ; secţia IV, d. d-r Orleanu ; secţia V, d. d-r Stama­­tiu ; secţia VI, d. d-r Luca ; secţia VII d. d-r Tine ; secţia VIII, d. d-r Atana­­siu ; IX, d. d-r Staiculescu ; secţia X d. d-r Vamali. De la 1 Ianuarie şi pină azi s’au semnalat 18 cazuri de influenţă in Ca­pitală. «Nouvelle collection Illustrée» a cărei listă comprectă o dăm în pa­gina a patra a numărului de faţă, cuprinde scr­ieri din cele maî va­riate şi mai interesante. Atragem a­­supră’î atenţ­anea cititorilor noştri ţi" ‘ van­dul poliţienesc D­ina Apostolescu-Isaegiu din strada Griviţa 46, în seara zilei de Sf. Ştefan —­27 Decembrie—pe la orele 9 jumătate, s’a trezit cu cine­va care bate in uşa din faţă. A trimes servitoarea să intrer­becino’i. Sint Marţian, i-a răspuns un domn care voia cu ori­ şi ce preţ să in­tre in lăuntru. Servitoarea s’a opus, domnul a inzistat, doamna Apostolescu a început să strige. Gardistul insă nu s’a arătat de cit după o jumătate ce oră. Exasperată și vazînd că s’a stri­s lume in curte, d-na Apostolescu a în­­drăznit să deschidă uşa care avea pic­toriul forţat de individ şi să întrebe pe acest musafir supărător ce este ţi ce vrea . Drept răspuns a înjurat-o şi a imbrincit-o în zăpadă. * In sfîrşit după ţipetele vecinilor a venit şi gardistul, care n’a voit să ducă la secţie pe acest individ, de­oare­ce, zicea el, este om periculos. Individul gonit de mulţime a luat-o apoi la goa­na şi s’a refugiat intr’o circiumă, iar gardistul l’a lăsat in pace. * A doua zi ,d-na Apostolescu s’a dus şi a reclamat prefectului Algiu, care a promis că va cerceta cazul şi va pedepsi pe gardist. Totuşi n’a făcut nimic pină acum , gardistul a rămas la locul lui iar de la poliţie n’a venit nimeni Acestea toate s’au petrecut aproape in centrul Capitalei şi poliţia nu a fă­cut nim­i pentru a linişti pe cetăţenii alarmaţi de atîta neglijenţă. Ce s’ar fi intîmplfat dacă lucrul se petrecea la marginea Bucureștilor ? expucarii. A apărut MmmoM adevărutm fie !©€&©, Prețul 1 Leu Ade venni! Situaţia la Galaţi Boi oameni rari La Galaţi situaţia se inrăeşte din ce ce mai mult. Neînţelegerile dintre rezentanţii administraţiei locale şi prezentenţii partidului conservator în lament devin tot mai mari. Nemul­­­nirile în partid cresc mereu­, prefec­tul Moruzzi a fost in cele din urmă a­­bandonat chiar de d. Victor Maeri; as­tăzi singurii cari îl mai susţin sunt: d-nii senator I. Pleşniţă şi deputat Vir­gil Arion, adică cel mai cu puţină in­fluenţă in cercurile locale hotărâtoare. Văzind puţinul sprijin ce au în loca­litate şi având conştiinţă de slăbiciunea lor, atît primarul Aslan cît şi prefectul Moruzzi aiî început o campanie pentru a se pune bine cu centrul şi a-şî crea din această parte un piedestal pentru satisfacerea ambiţiilor lor personale in viitor. Campania aceasta au început-o pe două caî: pe de o parte se introduc la miniştri, îi linguşesc, ie ling talge­rele, ponegresc pe vechii şi devotaţii n­embri ai partidului şi se­ silesc a p­ă­­trunde ei în sufletul conducătorilor de la centru ai partidului conservator ,­­iar pe de altă parte, cumpârînd cu banii judeţului şi ai comunei pe lichelele ga­zetelor guvernamentale, işî fac reclamă prin ziare in jurul unor fapte cari sau nu exista de loc, sau sunt departe de a avea proporţiile ce li se dau de scri­bii plătiţi ai’ziarelor guvernului. Ş. pentru a’ învedera deşertăciunea tutu­ror acestor reclame, vom lua cite­va exemple.* Nu de mult Epoca a publicat un ar­ticol de reportaj pe două coloane şi cu cursive mari asupra proectelor d-lui primar Aslan cu privire la înfrumuse­ţarea şi mărirea oraşului Galaţi. Ce de minunăţii nu înşira bietul scrib plă­tit ! N’a zis’o, dar era pe aproape să o zică, ca odinioară împăratul August, că primarul Aslan a găsit Galaţii de cără­midă şi ii va lăsa de marmură. Cetind acea reclamă ce-şî făcea d. Aslan şi cunoscînd nefericita şi precara situaţie financiară a comimaî Galaţi, ne-a venit să ridem amar de atita lipsă de ruşine şi de bun simţ. Cind comuna Galaţi are astăzi o datorie de 200.000 lei la casa de depuneri cind, afară de aceasta, comuna are de plătit societatea de construcţii pentru lucrări efectuate două rate ale anilor 1898 şi 1899 in sumă de peste 400.000 lei; cind la 1 Mai cade scadenţa unei a treia rate de 207.000 lei; cind deficitul budgetar al anului 1897-98 este încă descoperire cind comuna este obligată prin sentin­ţe judecătoreşti să plătească aproape 200.000 lei din restituiri de taxe după legea maximului şi despăgubiri pentu făeturile făcute pe strada Tecu­cii, sub administraţia liberală, cind furniser, Verona şi Trancu, cari au să ia de o comună împreună pină la 130.000 de lei, sint inca neachitaţi; cind încasările anului curent se fac cu o extremă gre­utate şi budgetul se va solda de­sigu cu un mare deficit; cînd in sfirsit ca vintul şi prosperitatea oraşului i­scat din cauze fatale, în cît budgetele vii­toare nu se vor mai putea menţine li quantumul de venituri actuale, — gă­sim că d. Aslan, procetind lucrări de înfrumuseţare pe hârtie, işî bate joc de cetitori şi mai ales de bieţii galățeni, cari ştim­ in ce hal se află comuna lor* E într’adevir culmea ironiei să vor­beşti de lucrări mari şi costisitoare, de palat comunal, de teatru, de băi pub­lice, ele­pavarea întregului oraş cu pia­­tra c­’bică, de sumedenie de ‘ localuri publice, etc., cind comuna va avea in curind, pe lingă datoria consolidată de la casa de depuneri, şi o altă datorie flotanta de peste 1,000,000, cînd ea are asta­zi abia cu ce să-şi plătească func­­tonarii, după ce i-a redus şi pe aceştia in mod simţitor. * * n„Vn, al doilea exemplu ni-1 oferă Tim­­pul de mai zilele trecute, in care se mn«ftna-efd'-llu.Astan- pentru că ar sa faca in bune conditiimi chinină'“ la Casa de depuneri a ve­i­­tâ­­mPrumut al comunei. Reaua m­iuinta a domnului Aslan in această itie a'n este evidenta. In această che­­f A,u°nV;ertlc fiului împrumut nimic Da facut nimic, dar absolut merit* T n are Pno urmare nici un vert.­ „|®a C2re autoriza această con­­teanu si „°f\ b^pusă de primarul Or- ■ Martie* 189Qtadie famei'a liberală in in Timii, Senatul conservator Mimata Ă^^^ uiainte de alegerile co­nise inc-'* Clnd d‘ Aslfm «u deve­­a’ă făcut H0nSa'Vat01'- Actualul primar iintra­t d -* -de -C]t să schimbe Initiile ‘ A?pp£r?ar,e •* Casa de depunere, ecliin,n- -e°0 Care auteriza convertirea ec­uuiLuim pruni­ut punea la dispoziția n-ii ei destule mijloace pentru a plăti oale datoriile ei flotante ii a-sî conso-L,V&infe intr'eaga eî situație finan­­pua. In aceasta privință d Aslan s’a tatait primar nul, căci, dacă ar fi a­­t vre-un merit, aici ar fi trebuit să­­ arate, dar tocmai aici n’a făcut ni­­mic,—şi tocmai in aceasta se arată ne­­iceperea şi incapacitatea lui. Comuna zbate şi astăzi în mijlocul a mari neuitaţi financiare şi d. Aslan stă cu­­­raţele încrucişate, chiar cind alţii vor grija să-i dea In mină mijlocul entru a eși din această rea situație ). Aslan isî face de asemenea o dez-* ­

Next