Adevěrul, februarie 1900 (Anul 13, nr. 3776-3802)

1900-02-01 / nr. 3776

Marti 1 Februarie 1900 sate tema cea mai slab cotată şi după ce-i măreşte nota deja căpătată la această proba scrisă cu un punct sau două o aduna cu media tuturor cursurilor la care s’a trecut examenul oral şi împar­te prin două. Să presupunem că candi­datul a reuşit să obţină la oral media 19 — ceea­ ce vrea să zică că este un fioţer excesiv de instruit,­ cind poate răspunde atît de strălucit la 16 che­stiuni din cursuri deosebite. — Comi­­siunea atunci zice: ai luat la proba scrisă nota 16; pentru susţinerea ei ţi-am dat două puncte mai mult — ceea­ ce este o favoare excepţională — şi acest 16 adunat cu 19 de la oral, face 37, împărţit prin 2, îţi dă 18.50. Ne pare rău, căpitane, dar ai căzut. — Merci ! Un ofiţer a luat 16 ca medie a două probe scrise; a luat 18 la susţinerea lor; a luat 19 ca medie a examenului oral şi cade, pentru că la examenul practic ţi-a plăcut să-i dai un 12 — lucru foarte uşor, de­oare­ce nu eşti ţinut să justifici nici într’un chip acea­stă notă — iar ofiţerul incapabil de a obţine mai mult de 6Ît 12 la scris şi 12 la oral reuşeşte fiind că, de aseme­nea, ţi-a plăcut să-i dai 18, fiind­că.... Dar, vom reveni şi asupra modului cum s’au dat notele la cîmp. De-o­cam­dată atragem serioasa a­­tenţiune a ministrului de război şi a şefului suprem al armatei asupra unor nedreptăţi atît de strigătoare, cari des­­curajază ofiţeri din cei mai capabili, fac pe cei mai ambiţioşi să-şi zdrobeas­că cariera şi dau naştere la un fel de revoltă care se simte deja printre zi­durile cazarmelor şi pe care o presim­,­­un mai periculoasă ca greva ofiţerilor de, cavalerie din 1894, de­oare­ce va fi mai inteligent condusă. Examenul de maior din anul acesta este o mişelie, sau o minciună. Pregula­­mentul examenului — dacă aceasta este economia lui — nu poate fi decît machiavelic ; iar comisiunea, dacă il a­­plică greşit, nu poate fi de cit ineptă. Cazurile de cari am vorbit, şi vom mai vorbi, sînt concrete. Alte al­ternative nu există şi dilema, recunoa­ştem, este cam greu dar ar fi timpul, credem, ca abuzul şi absurditatea să înceapă a face foc dreptăţei în această ţară ,unde cei mai mari au atîtea mij­loace de a fi abuzivi şi absurzi fără nici o răspundere. Vă promitem că o să fie frumos! Să nu se învinovăţească ofiţerii şi să nu se facă asupra lor presiuni zadarnice cari ar opri numărul nedreptăţilor, fără nici un folos. Aceste victime ale absur­dului celui mai revoltător nu au mijlo­cul, de­ a cere dreptate in nici un fel şi reclamaţiunea pe calea erarhică este o minciună goală de la care se ştie că nu pot obţine nimic. Campania o vom duce pe seama noa­stră şi nu vom face de­cit să surprin­dem nemul’ţim­ir­ile ce clocotesc de­o­cam dată in’ascuns si cari vor izbucni de sigur in ziua cind va sosi momen­tul pentru ca generalul La­ho­vary să’şi reamintească păcatul ce are dea se în­conjura de oameni nefăşti, cari introduc demoralizarea in rîndurile ofiţerilor, slăbesc disciplina şi dau naştere la adevărate şi întemeiate revolte su­fleteşti. Buc IMPRESIUNI si PALAVRE 4 Din coresp. Ini Chiţibuş cu cititoarele sale) Vesalina Cum adesea ori se întîmpla, sau chiar In tot-d’a­ una, în împrejurări de felul a­­casta, nenorocirea începînd să te prigo­nească nu te mai slăbeşte pînă ce nu te vede căzut. De ce tocmai acuma, cînd so­ţul ei murise, fără să-i lase nici măcar a­­tîta cît îi trebuia pentru traiul zilnic, o părăsia și cel-l’alt ! De ce? Tocmai aici era întrebarea și ori­cît se roşeau ochii ei fie, lacrimi calde, răspunsul persista îa tă­cerea lui și soarta tirană nu înceta cu pri­gonirea. Va să zică, asta era rezultatul chinului ei de pînă acum. Trăise o viaţă întreagă lîngă bătrînul acela bolnav, o via­ţă de prefăcătorie, în care la fie­care mo­ment trebuia să fie o artistă, să joace ro­lul’ altei femei, al cărei caracter, nu numai că nu-l avea, dar îi şi dispreţuia. O viaţă in care filozofia firei şi a tfcuge­­tărai se reducea la­ nimicul acela greţos care­ se rezumă la a tăcea şi a suferi.. Şi acuma, acuma... I­­ Nu-i venea să creadă că trăieşte o rea­litate. Drama era prea chibzuită, prea cru­dă, sfirşitul prea tragic, pentru a crede că mi­e­ concepţia, fantezia vre­ unuî drama­turg celebru. Cum, adică putea să se pe­­­treacă în viaţa reală aşa ceva ? Aida de, era minciună, minciună şi ar fi avut în momentul acela curajul să o spue ori­cui, ori cui ar fi îndrăznit să-i spue că e ade­vărat, ceea­ ce se petrecea, şi încă ce e mai mult, ceea­ ce se petrecea cu dînsa. Maii erau puţine orele, după socoteala ei, pînă cînd avea să părăsească această ca­să. Nu vrea să ia nimica din acea casă, nimic, nici chiar atît cît i-ar fi trebuit strict necesar. Se va duce la părinţi, la dânşii, va găsi mîngîiere, lor li se va arunca în bra­ţd, ca o Magda, dar o Magdă curată.... Aci cugetarea ei se întrerupse. Oare era ea mai de compătimit de­cît celebra eroi­nă a lui Superman, rămăsese ea curată, o soţie­ fidelă soţului ei? Negreşit că nu pu­tea să răspundă afirmativ. Ori­cît de vino­vată era Magda, trebuia să i se acorde circumstanţe atenuante, pentru că faptul căderei sale era: existența zilnică. Dar ea. ...», pentru­ ce? N’avuseSre ce-î trebuia? Tocmai din contra. Săvîşise fapta pentru TM avea prea mult din cele ce-i trebuia; a putea cel puţin dînsa cînd va fi între­bată de tatăl său, dacă a făcut tot-d’a­­una aşa cum cerea morala socială şi reli­gioasă, să răspundă ca Magda: „Am lucrat tot-d’a­ una ast-fel, ca să-mi vie mie lotul cel mare“? Va putea s­au nu să răspundă ast-fel ? De sigur că nu. Pentru­ că ea tot­­d’a-una a lucrat pentru alţii. N’avea nici cel puţin meritul de a fi fost egoistă. Şi tocmai asta o durea acuma. Atunci dacă nu se putea asemăna Mag­­deî, cu ce eroină de dramă se putea com­para­­ cu Desdemona ? Da, şi această eroi­nă a suferit mult, dar a murit candidă. Cu Nora lui Ibsen? Dar Nora tocmai din iu­bire către soţul sau s’a făcut vinovată. A­­tunci cu cine se putea dînsa compara? Cu cine ? Un gînd fulgerător îi trecu prin minte: Cu Mesalina. Un ţipăt sfîşietor şi totul căzu în tăcere. Ploeşti, Ianuarie 1900. Imasse DN­ ŢARA —De la coresp. noştri particulari- CRAIOVA ŞCOALA DE ADULŢI. — La 1 No­­embrie 1899 s’a reînfiinţat această şcoală mulţumită d-lor N. Cantuniari, profesoraşi Ştefan M.Constantinescu,­profesor şi comp­­tabil la Banca Naţională. Pînă în prezent sunt înscrişi şi urmează regulat un număr de 127 elevi divizaţi în 3 serii. Se predau limba romînă, geografia comercială, isto­ria, limba franceză, comptabilitatea, limba germană şi muzica. Domnii profesori N. Cantuniari, Marius Metzulescu, C. D. For­­tunescu Nicolae, Mircea Stăncescu, Sene­seu, sub­lt. Dejoianu şi Ştefan M. Con­­standinescu îşi dau toate silinţele ca acea­stă şcoală să prospere. D-nul Buşilă di­rectorul liceului Carol I, a pus la dispo­ziţia şcoalei trei frumoase saloane şi ma­rea sală-amfiteatru pentru conferinţe In ziua de 24 ianuarie d-nul profesor Furtunescu a ţinut conferinţa sa „Despre caracter“. Subie­tul ales a fost cît se poate de bine studiat. D-sa prin cuvinte populare a ştiut a face să fie înţeles de elevi cari au răspuns cu toţii la această chemare. Arătă însemnătatea caracterului, demonstra cele afirmate citind nişte ver­suri de poetul Coşbuc „Moartea lui Ful­­ger“ şi dînd cuvenitele explicaţiunî, aminti bărbăţia caracterului poporului român şi în special în războiul pentru independenţă înşivă caracterul diferitelor popoare şi în deosebi al acelor din actualul războiiî în­tre un popor mare şi un mic stat care tine popt cu atâta bărbăţie, etc Vorbi apoi despre caracterul între fii şi familie, între cinste şi comerciu, între politică, şi politician­ şi sfîrşi îndemn­înd pe tinerii elevi a fi în­tot­dea­una stolnici un carac­ter şi cinstiţi. Un public numeros şi un mare număr de patroni au ţinut să asiste la această conferinţă. Aşa a fi onorat cu prezenţa lor conferinţa d-na Carp, directoarea şcoalei primare de fete, d-ra Georgescu, d-ra Ioa­­nid, institutoare , d-nii Valerian şi Iona­­şcu, vechi profesori şi actualmente pensio­nari, precum, şi mulţi d-ni directori ai diferitelor instituţiuni financiare şi comer­ciale. Conferenţiarul a fost des aplaudat şi la sfîrşit felicitat de numerosul public azistent. — Nerepe. CIMPULUNG BALUL MUZICEI. — Graţie stăruinţelor mai presus de ori­ce laudă depuse de că­tre d-na Petroianu, balul dat la clubul militar, în seara de 22 Ianuarie ■— pentru sporirea fondului de Întreţinere al muzicei militare—a reuşit de minune, mai presus de ori­ce aşteptare. Lume foarte multă, toalete elegante, cum rar s’au văzut pînă acum la­­vre-un bal de­ la noi, foarte ve­selă bătae cu confetti, un cotilion mon­stru, etc., — toate au contribuit să facă din acest bal una din cele mai placute distracţii ale carnavalului actual, lăsînd o neştearsă amintire Celor dări au­ luat parte la el- Venitul bănesc de asemenea—com­pus din intrări şi produsul tombolei — va augmenta simţit­or fondul muzicei, dîndu-i posibilitatea — cum a spus-o in cuvînta­­tarea sa d. lt.-colonel Petroianu — de a desfăta tot-d’a­una şi în toate ocaziunile cu ariile sale publicul cîmpulungean. Intre gentilele dansatoare am remarcat pe d­ nsld : Sachelarie, Petroianu, Doriule­­scu, Velcratescu, Muşetescu, Catopol, I. Ionescu, Marinescu, G. Georgescu, Tutu­ianu, Calangiu­, Costea, Modric, Mirea, Iu­ga, Raiovicî, Elena Rădulescu, Aritono­­vicî, Natalia Candid Ionescu, Macedone­­scu, V. Ionescu, E. Rădulescu, A. şi L. Constantinescu, etc. Apoi d-soarele : Filo­­tiea Georgeacu, Marioara Iliescu, Paul, Ionescu, Aurica Rizeanu, Victoria Iuga,­ Vetuţa Zăvoianu, Mirea, Săulescu, Rîmni­­ceanu, etc. etc. Şi tinerii: Pierre Săulescu, Tu­tue, Al. şi P. Rizeanu, Niţă Albină, s-l-ţii Costică Zlatian, Hergot, Georgescu, Diaconescu şi Răducu, doctorul Curăţică, Negulici, valsatori neobosiţi, etc. etc. etc. SERATA COLEGIALA. — Toţi mem­brii corpului didactic primar din oraşul nostru b’au­ întrunit, în seara de 24 Ianua­rie, la o frăţească petrecere, organizată de colegul’ lor­d. Emil Pro­cop­iu, directorul şcoalei norul 2S de băeţî, în locuinţa­­ sale. S’a petrecut admirabil: după un banchet foarte­ copios, s’a dansat şi s’a făcut mu­zică. Astfel de reuniuni colegiale sunt mi­nunata : ele întăresc spiritul de frăţie şi influenţează în mod favorabil chiar asu­pra litoralului membrilor corporaţiunilor ca­re organizează. MARE ESCROCHERIE. — Individul Galen Demayer a eicrocat mai acum cîte­va zile pe d. Brezeanu, comersant bine situat din oraşul nostru, cu suma de peste 13000 lei, prezentîndu-i spre achitare poliţe de ale comercianţilor localnici cu iscăliturile respective falsificate. Terme­nele cîtor­va din aceste poliţe fiind venite, escrocheria s’a descoperit şi afacerea de­ferită a parchetului. Pînă una alta însă, pungaşul, care se dedea drept comisionar din București,a spălat putina,luînd drumul spre America, se zice. — In ultimul mo­ment aflu că el a fost prins și readus în Cîmpulung. DIVERSE. — Aniversarea zilei de 24 Ianuarie, ca mai pretutindeni, nu s’a serbat de loc la noi. Nici măcar un tedeum nu s’a oficiat, lucru ce a produs mirarea și chiar indignarea cetăţenilor, faţă cu acea­stă nepăsare a celor în drept a organiza ceva. — Absurte. BÎRLA.D­ IN FINE. — Procesul moştenire­ averei rămasă de la defunctul Iorgu Radu actua­lului prefect T. Iamandi care era lăsat legatarul universal şi familiei Lupu Costa­­che, P. Carp, baron Stîrcea s’a terminat în fine printr’o transacţiune prin care fa­milia Lupu Costache se obligă a da d-luî Th. Iamandi 225 mii Iei şi astfel afacerea de care s’a scris în atîtea rînduri în zia­rul „Adevărul“ ia sfîrşit prin această transacţiune. FIN PROST. — In gara Bîrlad sînt depuse vr’o 8 vagoane fin trimise de mi­nisterul domeniilor spre a se împărţi la ţărani şi lucrătorii agricultori din oraş. Dar oamenii cu toată lipsa refuză a’l pri­mi, de para-pe finul e de o calitate infe­rioară chiar paelor, fiind mai mult fin de baltă şi rogoz,şi pe lîngă asta baloturi în­tregi sînt mucegăite şi stricate. BAL — Balul „Cruce­ roşii“ ce fusese amînat de la 9 Ianuarie a avut in fine loc, în saloanele palatului administrativ. Sîm­­bătă 22 Ianuarie. Lume mai multă ca de obiceiul , s’a petrecut pînă dimineaţa la ora 7. Succesul moral nu tocmai aşa mare, de oare-ce amînarea s’a făcut tocmai din cauza neplasărei biletelor de și sa spu­­nea că din cauza nesosirei surprizelor de cotilion din Berlin (?), dar cum se vede tot de geaba. — Godin. In timpul acesta avocatul lui Cloran își întrebă clientul: — Auzisî ? Ai actu de nașt­ere la tine ? De nu’l ai, să ştii că ne amină. Cloţan rămîne înlemnit. La toate în­făţişările a avut actul; cum de nu mai luat cu el? Şi procesul se amină din nou­. Udrea e necăjit, Cloţan e furios. Dar avocaţii se privesc cu ochi şireţi. —Lasă că sintem­ vulpi bătrine ; ştim noi cit preţuesc făgăduelile lor ! gîn­­desc ei. Condela. BOTOŞANI ANARCHIE.—In comuna Cocoşănî din judeţul nostru domneşte cea mai mare a­­narchiei, care’i mai tare, acela’i mai mare. Primarul Ion Geoss nu e numai de formă şi spre ruina comunei şi a locuitorilor. Şade cu locuinţa în’oraş şi merge la primă­­rie numai după leafă, după gheşefturî şi cînd are inspecţie. Comuna e în complectă mizerie, funcţionarii ne­plătiţi cu lunile şi acei cari îşi reclamă drepturile,cum a făcut învăţătorul M. Lăzăreanu, sînt persecutaţi şi nu mai găsesc dreptate­ Perceptorul comunal Gh. Borş are în casa sa şi un stabiliment de crîşmă pe numele cumnatului său Vasile Lupu, dar aceasta numai de formă. In această crîşmă se regulează mai mult afacerile comunei sub preşedinţia ajutorului de primar Va­sile Borş, tatăl perceptorului. Dacă sa mai plătesc toate taxele comunei pentru bluturile ce se introduc în această crîş­mă, ştie numai primarul şi perceptorul, care’s foarte strîns legaţi. Tot acest perceptor în anii din urmă, a frustrat comuna cu aproape una mie lei din taxa băuturilor, încasînd mai puţin de pe la crebitanţi. Cazul a fost denunţat şi anchetat dar s’a încurcat pe la comitet, căci altfel trebue perceptorul cu primarul să depue banii în casa comunei. Și la toate acestea î­ d-l sub-prefect închide ochii, iar prefectul Silion nici nu vrea să știe, nici nu’și bate capul despre cele ce se pe­trec. Ce zice însă d- ministru ?—Isu. CARNETUL JUDICIAR Clienţi şi avocaţi Cloţan de şapte ani se judecă cu Udrea din Mindreşti pentru o casă cu locul ei şi două pogoane de panaînt. El pretinde că pămintul se cuvine lui moştenire după urma unchiului sǎu Ion, mort fără de copii. Udrea e străin. Dar fiind crescut ca copil de suflet în casa unchiului, la moartea acestuia a pus stăpinire şi pe casă şi pe pămînt. Amindoi şi-au luat avocat ca să le spună interesele. Dar, oameni săraci, n’au­ cu ce plăti cum se cade. De aceea cad fie pe mina unui Moş Tircă, fie pe mina unui Caltaboş, cari pentru un franc, le făgăduesc că au să le cîştige procesul. Dar la fie­care înfăţişare pro­cesul se amină intr’una spre deznădej­dea împricinaţilor. La fie care dată văd că au dat francul de geaba, fără folos, şi asta’i necăjeşte. Cit trebue să mun­cească ei pînă s’ajungă să economisea­scă un franc da parale? Şi atunci o ciudă şi o ură mare ii cuprinde împo­triva avocaţilor, pe cari ii consideră ca pe nişte oameni necinstiţi. —Pină ’ţi ia francu, măi, şi cere a­­minare, spun ei amăriţi cind vine vorba de avocaţi. Dar şi avocaţii îşi fac socoteală . — De-o fi să sfirşim procesiu c’un franc, ne-am dus pe copcă. Ce mîncăm? Ce bem ? Aşa mai ciupim şi noi. Vre­­mu­rile-s grele, ce să ne facem ? De astă-dată împricinaţii ’şi-au­ luat măsurile. Fie­care a adus avocatului săli cite un cocoloş de unt şi pe lingă francul obicinuit, au făgăduit că mai dau ceva, de se va sfîrşi procesul. Clo­ţan mai cu seamă, care arde de dorul să pue maî repede mina pe pămînt, a făgăduit că dă un pol de se sfirşeşte astăzi. Ştie el că n’are polu în pungă. Dar gura nu-î cere chirie dacă făgă­­dueşte. Să ciştige el procesiu şi la urmă puţin ii pasă. Avocaţii au luat francu, au luat co­­coloaşele de unt şi au făgăduit. Dar cind a fost la judecată, avocatul lui Udrea spune: — D-lor magistraţi, nu ştiu dacă re­clamantul are actul de naştere. Cer să ni-l arate, ca să vedem dacă este mo­ştenitor. HosnavTo — Luni 31 Ianuarie 1900 — Şedinţă la Cameră şi Senat. Idem la Camera de comerţ. Idem la consiliul comunal. Spectacole Teatrul Naţional.— Tannhäu­ser cu d. Dimitrescu. Alte spectacole Circul Sidoli. — In fie­care seară re­prezentaţii din cele mai alese. Sala Mitică Georgescu. — In fie­care seară teatru de varietăți. Sala Bristol. — Concert de orchestră. Marele Caren­ Edison (fostul teatru Hugo).—In fie­care seară mare concert de orchestră sub conducerea d lui Ed. Will. Strauss. Café Boulevard. — In fie­care seară concert de orchestră sub conducerea d-lui Weinberger. Teatre şi petreceri —Astăzi Luni la Operă Tannhäuser cu d. Dimitrescu. —Astăzi 31 Ianuarie se dă la circ o re­prezentaţie extra­ordinară sub patronagiul prinţului Ferdinand, în folosul cantinelor şcolare. —Astăzi 31 Ianuarie va avea loc în sala Eforiei primul bal-mascat de elită dat în beneficiul casierului M. Gang. Dupâ mu­zici. Se vor executa dansuri noi și între altele Quadrilul Muguet. Multa surprize. Toată lumea îşi dă intîlnire la acest bal. — La 2 Februarie va avea loc în loca­lul societăţeî Liedertafel o serată de fa­milie a elevilor institutului de dans şi gim­nastică al profesorului I. Schmidt. Damele pot veni costumate sau in toa­letă de serată. —Societatea „Progresul“ dă in seara de 5 Februarie un mare bal splendid în sala teatrului Lyric. — Joi 10 Februarie la orele­ 8 și jum. seara se dă la Liedertafel o mare serată muzicală, organizată de d. A. I. Ghica, prefectul judeţului Ilfov, în folosul inun­daţilor din acest judeţ. Dau concursul: te­norul Vasiliu, baritonul Deleanu, pianistul Dometer şi d-ra Julieta. „ La 12 Februarie, se va da la teatrul Naţional, un bal mascat, pentru sporirea fondului de rezervă al societăţei drama­tice. — La 4 Martie, la Teatrul Naţional, ba­lul funcţionarilor publici. — In sala Dacia va fi regulat Luni, Mercuri şi Vineri seara bal mascat. ASTA­ZI Adeverul începe să publice ma­rele roman de senzaţie TOVĂRĂŞII NOAPŢEI CEREALE Bucureşti 29 Ianuarie 1900 Pentru astăzi avem de înregistrat o scădere la grin : în New-York 2­8, în Chicago 6 cents, în Paris 25 centime, la Viena şi Budapesta 3 heller, iar p­­urcare pentru uleiu­ şi rapiţă , în Pa­ris, cu 25 centime, la suta de chilo­­grame, în Viena 20 heller şi in Buda­pesta 45 heller la 50 de chilograme. Se constată în piaţa noastră o uşoară miş­care pentru cumpărarea rapiţei, la care răspund vinzătorii cu oferte suficiente, cu pretenţiuni de lei 72/73. S’a vindut circa 500 chile porumb vechiu cu lei 50 predat gara Fundulea. Timpul închis şi umed continuă a se menţine; îngheţ n’a fost de­cit foarte puţin la Tirgovişte şi Roşiori, fără a se putea constata vre-o pagubă cauzată semănăturilor. Reviata săptămlnală Bucureşti 30 Ianuarie 1900 Aproape toată zăpada de pe cimp s’a topit; timpul a fost umed, rece şi plo­ios; in noptea de Joi spre Vineri a fost puţin îngheţ in Muntenia fără a se putea constata vre-o pagubă cauzată de ger semănăturilor. In toată ţara, agricultorii sunt pe deplin mulţumiţi de starea semănătu­rilor de toamnă, şi au speranţă, cu toate că cimpul nu este acoperit de zăpadă, că gerul nu va mai putea ca­uza vre-o pagubă însemnată, in vede­rea rădacinei puternice şi adinei in special a rapiţei; griul va eşi din iarnă, cu destulă umezeală, ceea­ ce în anul trecut nu a fost caşul — şi daca va a­­vea cite­va ploi la primă­vară şi vară, vom avea o recoltă inbelşugată. Starea semănăturilor in străinătate este neschimbată. In Franţa, buletinele particulare sunt in contrazicere cu ce­le oficiale, ziarul «Marci­é Français». o autoritate în materie comercială, zi­ce că este prea de timpuriu pentru a se face vre-o părere despre pagubele cau­­sate semănăturilor. In Anglia timpul se menţine ploios; semănăturile se pre­zintă" destul de bune, totuşi şi timpul variabil nu este privit ca favorabil cîmpului. In Bulgaria şi Rusia a căzut multă zăpadă, ast­fel că semănăturile sunt pentru mult timp acoperite. Din cele­l­alte ţări ale continentului nu a­­vem nimic nou­ de comunicat. Este sau nu este ciumă in Argentina? Săptămîna trecută se vorbea, pe lingă Rosario, despre întinderea ciumei şi in alte porturi, pe cînd dintr’o cores­pondenţă sosită la Londra din Bue­­nos-Ayres, se vorbeşte despre activi­tatea încărcărilor de griu în vapoare, fără a se aminti de existenţa ciumei acolo. Sub influenţa diferitelor ştiri de senzaţie ce au circulat in această săp­­tămînă, preţurile în principalele pieţe ale lume! au variat, cînd spre scădere, cînd spre urcare, săptămîna se încheie cu o tendinţă fermă pentru toate arti­colele, in special pentru răpiţă. La noi avem de notat o mişcare maî bună numai pentru orz, ovez şi în zi­lele din urmă şi în rapiţă; orzul şi o­­văzul sunt bine cerute în vederea apro­piatelor trebuinţe pentru sămînţă, la particulari numai puţin şi în vederea licitaţiunei ce va avea loc­ la 4 Febru­arie a. c. la ministerul de domenii, pentru aprovizionarea unei cantităţi de 1500 vagoane, pentru distribuirea de seminţe la ţărani; pentru rapiţă există o cerere foarte mărginită, şi numai de la vînzătorî primissima;­­se oferă lei 70—71 chila predat gară; pentru mo­ment nu avem de înregistrat de cit cite­va transacfiunî cu 4 lei la chilă premiu şi cu un avans de Iei 35 la chilă. La sfirşitul săptăminei s’a vindut 500 chile porumb vechiu cu lei 50 predat gara Fundulea și 40 vagoane grin de kgr. 78 jum. cu lei 79 predat gara Buftea. Fr. Ediţia de dimineaţă INFORMATIUNI Atragem atenţia cititorilor asu­pra mult senzaţionalului roman Tovarăşii nopţeî al cărui Început II dăm In forţa de astăzi. In cercurile politice se comen­tează mult declaraţiunea, făcută in Cameră de d. P. P. Carp asupra tratativelor. Această declaraţiune, spun politi­cianul, şeful junimiştilor a ţinut s’o facă în urma audienţei de la palat. Regele ar fi inzistat mult pe lîngă d. P. P. Carp să înlesnească o împăcare a tuturor conservatorilor şi d. Carp ar fi promis suveranului că va aştepta întoarcerea primuluî­­ministru in ţară şi, dacă d-sa va­­ in stare sâ mai conducă guvernul, atunci vă face o ultimă încercare de împăcare. Acum insă n’are cu cine trata. Dacă insă d. Cantacuzino va fi silit să se retragă din Viaţa politică, d. Carp va aştepta ca regele să a­­vizeze asupra situaţiune­i. Din Cernavodă ni se scrie că nişte băeţi de la o turmă de oi au găsit zi­lele acestea intr’un şanţ din marginea oraşului cadavrul unui copil de vr’o săptămină avînd limba tăiată şi purtind mai multe leziuni in jurul gurei. S’au început cercetări. Corespondentul ziarului anversezLe Matin de pe bordul vaporului Yangtse care a plecat din Marsilia anunţă că doi fii ai cunoscutului general monar­chist francez La Charette, cum şi vre-o două­spre­zece familii franceze din cla­sele mai bune se afla asemenea ca pa­­sageri spre Laurence Marquez, adică se duc in armata bură. Un englez spion supraveghiază pe pasageri, între cari se află şi ataşatul militar rus, care voieşte să se ducă la cuartierul general al lui Joubert. O frumoasă serbare a avut loc Sim­­bată şi era Duminică la coloseul Oppler. Societatea germană Ancora pentru ajutor in pas de boală şi inmormintare a serbat jubileul sǎu de 25 ani şi a sfinţit noul său steag. Simbătă seara s-a făcut sfinţirea stea­gului şi societăţile filarmonice «Ein­tracht» şi «Transilvania» au dat con­cursul lor prin producţiuni musicale, recitări şi dansuri. * Duminică a avut loc un frumos ban­chet la care au participat peste 100 de persoane. S’au rostit toaste din par­tea d-luî Aelmer, preşedintele «Anco­rei», şi a preşedinţilor societăţilor „Tran­silvania“ şi «Germania». Toate cuvîntă­­rile au fost foarte cald aplaudate de comeseni şi maî cu seamă părţile elo­gioase şi pline de dragoste pentru Ro­­minia, patria adoptivă a germanilor de aci, cum a zis preşedintele «Ancorei». Aseară eminentul nostru seriitor Ca­ră­ goale a citit la Ateneu patru din cele mai frumoase nuvele ale sale, cîte­ şi patru edite insă. Sala era archiplină de lume aleasă, multe dame. S’a petrecut inte- rectualiceşte admirabil. Bucăţile recitate de autorul lui*, au fost: Compartiment special («doi amici»), Conu Leonida faţă cu reacţiunea, Criza şi o lecţie de pedagogie sistem «Pestaloţius». Miine Marţi, d. Ioan Brătescu va a­­dresa o interpelare d-lui ministru al agriculturei, comerciului şi domeniilor, cu privire la comerciul ambulant. Cerşetorul Dinu Mihai, un etate ca de 75 ani şi fără domiciliu, fiind internat în azilul săracilor, a încetat din viaţă orî noapte pe la orele 2 jumătate. Numi­tul suferea de înecăciune. Cadavrul a fost transportat la institutul medico­­legal. Simbătă seara, pe la orele 7 şi ju­­­mate, o femee necunoscută s’a prezen­tat în prăvălia cîrciumarului Dumitru Rădulescu din strada Labirint n­rul 78, cu un copil în braţe, sub pretext că ar voi să mănince ceva, ceea ce şi făcu. După vre­un sfert de oră, cînd atît circiumarul cit şi băiatul din prăvălie erau ocupaţi, femeia profitînd de această ocazie, se făcu nevăzută, lăsînd copilul drept plată a mincărei. Absenţa mi­sterioasei femei se observă tocmai cind micul copilaş începu a plinge. Comisarul secţiei avizat în grabă, di­spuse trimiterea copilaşului la spi­talul Maternitatea. Nici nu mai rămine îndoială că această nenorocita mamă este victima mizeriei, din care cauză a preferat să-şî părăsească odorul în miinî străine de­cît să-l lase să moa­ră de foame la ea acasă. După o statistică a ministerului de domenii apărută zilele acestea, în în­treaga ţară se găsesc: 725 păduri ex­ploatate, 397 neexploatate pe o su­prafaţă pentru ambele categorii de 1.085.033 hectometri patraţi. Dintre a­­cestea : 119636 hectare lemn răşinos ; 210239, hect. fag pur sau amestecat cu răşinoase; 267.874, hect. specii a­­mestecate (fag, cer, stejar, carpin etc); 275739, hect. stejar pur sau predomi­nant; 38.630, hect., specii albe (plop salcie etc) si in fine 9.530*hect., salcăm., Totalul veniturilor anuale se ridică la suma de 39.685.912 lei, dintre cari se cheltueşte pentru întreţinere şi per­sonal 14.581.486 lei anual­. începutul frumosului roman de senzație TOVĂRĂȘII NOPŢEI se găsește în pagina I-a a numărului de astă­zi. Un demnnţ unguresc Citim în Tribuna din Sibiu sub titlul „La largul lor“ . Inventatorii revoluţiilor valahe, din anii trecuţi,—trinitatea Banffy- Jancso-Jeszenszky, — sunt iarăşi la largul lor de când au organ propriu de publicitate. Invenţiiie şi descope­ririle senzaţionale şi-au început fi­rul in ziarul lor, numit, Magyar Szó, cu ştirea apărută in numărul primit astăzi, că adecă, din banii trecuţi in budgetul statului român, pentru aju­torarea şcoalelor şi bisericilor ro­mâne din streinătate, primeşte o sub­venţie anuală secretă de 40.000 de franci mitropolitul român din Sibiu şi o subvenţie anuală secretă de 11.000 de franci mitropolitul romin din Blaj. Dacă nu crede guvernul, să înceapă cercetarea şi-i va da de urmă !—Da, cercetare cerem şi noi ; dar sâ se cerceteze mintea celor ce scriu ast­fel de insanităţi, căci sigur sunt copţi pentru­­ balamuc. întrunirea de la Dacia Erî la orele 2­ p. m., a avut loc în sală Dacia o mare întrunire publică a meseriaşilor romînî de toate breslele’ Convocată de lin comitet de acţiune.. La orele 3 Iară zece minute şedinţa a fost deschisă, sub preşidenţia d-luî N. Constantinescu, antreprenor de binale, şi cel d’Intriu care a luat cuvîntul a fost d. ingíner D. Bolintineanu care, după ce făcu o amănunţită descriere a relei stări in care a ajuns astăzi in­dustria la noi şi aceasta din cauza prea marelui număr de străini, conchide cu ideea de a se stărui pe lingă guvern ca să vie cu un proect de lege in a­­ceastă privinţă. * Publicul chiamă apoi la tribună pe d. Brătescu, care spuse mai intiiu că se simte fericit ca se găseşte in mijlocul acelora cu cari a avut ocazia adesea ori să vorbească personal şi sâ-l cinstească. Acum, continuă d-sa, daţi-mi voe, d-lor, să vin la chestia care ne preocupă şi pentru care un număr aşa de mare ne­­am îjiadunat aci. Comerţul şi industria romînă,d-lor,dau înapoi vazind cu ochii. Sînt, d-lor, avo­cat la două mari berării , de­şi nu tocmai beau­ bere multă; ei bine, pe cînd mai acum citi­va ani clienţii mei Adevaruf vindeau pînă la 4000 hectolitri de be­re, acum nu mai vînd nici 400. Am a­­juns noi în țara noastră să bem un singur pahar de vin în loc de 5—6 ca altă dată (ilaritate, aplauze)... Tudoricăi tu ăla de colo, lăutaru, se adresă că­tre cine­va oratorul, spune drept: Mai cîştigî tu ceva ? Nu mai cîştigă,­ d-lor.. nimic, săracu, fiind­că au năvălit stră­ini ca puhoiul şi azi un loc de cintece naţionale ale lăutarilor noştri se cînt­ opere nemţeşti. —Tudorică . Aşa e, coane Iancul?să trăeşti (ilaritate)! Ei, urmă d. Brătescu, apoi ce va să zică gogoriţa asta ? Să surpăm dar go­goriţa ! (apl.) Ţara e sărăcită, a venit timpul celor 7 vaci slabe ale lui Fa­raon. Avem şcoli de meserii; ei bine, unde sínt elevii lor? Sínt funcţionari, d-lor, sau muritori de foame, fiind­că n’au ce lucra. Străinii au acaparat totul în ţara noastră... Dar cu zahăru ce s’a făcut ? Străinii au fabricat atîta zahăr în cit fabricile noastre au tre­buit să dea înapoi. A trebuit să viu eu, eu stricatu de Brătescu, beţivii, cum m’aţî numi, că mă cunosc şi ’ copiii ca pe un cal breaz; a trebuit,’zic, să in­tervin şi aci cind a fost vorba de pus taxă pe zahăru străin şi am reuşit (apla­uze).. Termin, d-lor declarindu-vă că de azi înainte soarta mea va fi legată de-a voastră a muncitorilor, a nedreptăţiţilor. Nu sînt încăpăţînat în idei de par­tid; binele pentru d-tră il primesc din om­ şi ce parte va veni. Nu voi răuşi să capăt dreptatea pentru muncitorime cit timp voiţi trăi? mă voi duce în mor­­mint cu ideia de dreptate. Uite, am acu două telegrame: din Rimnicu-Sărat şi aita din Buzău­: ţara e cu noi, să fim dar demni de încrederea ei. Marţi am să interpelez pe d. ministru al agricultu­re­ in chestia comerţului ambulant; vă rog pe toţi să veniţi la Cameră un mai mare număr de cum sînteţi aci, de nu vă va lăsa să intraţi să­­mă aşteptaţi in curtea Mitropoliei. Guvernul­ trebue să se mişte, trebue să vază că cu ac­tuala stare de lucruri nu mai merge. Voi sinteţi meseriaşi, iar nu un public de adunătură pentru întruniri. * După d. Brătescu vorbi d. Mirea care mulţumi publicului că a venit un număr aşa de mare mulţumi d-lor Brătescu şi Bolintineanu pentru cuvîn­­tările lor ferbinţî, apoi îndemnă publi­cul să nu vie la Cameră aşa cum l-a îndemnat d. Brătescu, ca să nu se în­­timple ceva; să vini numai cîţî­va cari sint prietini de aproape ai d-luî Bră­tescu... In sfîrşit, cel din urmă care luă cuvîntul fu­d. Constantinescu, care roagă publicul să se adune din nou tot în sala Dacia Duminică şase Fe­bruarie spre a li se comunica rezultatul interpelăreî d-luî Brătescu, întrunirea luă sfîrşit la orele 5 și un sfert. Gin. Întrunirea liberalilor —Prin telefon— Ploeşti 30 Ianuarie Liberalii au ţinut astă­zî, la ora 2 p. m., o grandioasă întrunire în sala liceului vechili. Lume aleasă şi imensă. Judecind după entusiasmil din sală, reuşita candidatului liberal, d. C. I. Stoicescu, este sigură. Au vorbit d-nii P. S. Aurelian, C. I. Stoicescu, Ionescu-Quintus, Matale şi profesorul Dimitrescu Agraru. Toţi oratorii aiî fost viu­ aplaudaţi. Discursul d-luî P. S. Aurelian a făcut o adîncă impresie asupra au­ditorului. S'au fălu­t ovaţiunî d-lor Aurelian şi Stoicescu. La ieşire poliţia a pus cîţi­va bă­tăuşi să huiduiască pe fruntaşii o­­poziţiei şi să provoace scandal. Cetăţenii însă au evitat ori­ce con­flict. Amănunte la ediţia următoare. Vall Afacerea cioroenilor Circulă o legendă în ţară, că tot românul e obligat să’şî cunoască legile cu cari se guvernă. Aceşti ţărani în 4860, ch­rd s’a ivit discordia intre proprietarul loanRosetti şi dînşiî, ave­am­ ca avere peste 40.000 oi şi peste 42.000 capete vite mari. Celebrităţile baroului de atunci, ba­zate pe actele ce posedau ţăranii de la proprietari şi pe legenda sus citată, au băgat in capul ţăranilor că ei au do­­bindit robire pe toată proprietatea lui Piosetti, proprietate compusă aproape din 14 mii pogoane, fapt care a ameţit pe ţărani intr’atit, în­cit au început a-şi vinde tot ca să indoape pe cele­brităţile baroului de la stăruinţa că­rora credeau că vor rămînea stăpîni pe toată proprietatea lui Rosetti. * Acum, celebrităţile baroului de astăzi, bazate pe aceeaşi legendă că, tot moji­cul care nu’şi cunoaşte legile ţăreî nu poate să aibă dreptate, s’au alăturat de milionarul Petrovici şi freacă pe ţă­rani cu excepţiunî şi sofisme de la a­­nul 4878 pînă astăzi, purtindu-i pe la toate instanțele judecătorești, ca să zmulgă de la eî şi acel 250 stînjenî. FOIŢA ZIARULUI „ADEVERUL“ 56 ONOAREA PIERDUTA MARE ROMAN DE SENZAŢIE PARTEA A DOUA la adevăr, dînsa era frumoasă în jteglijeul săli care lăsa descoperiţi Umerii foarte frumoşi şi un gît plin al promisului. Avea, pe lîngă acestea, foarte fru­moase picioare fine şi bine făcute. Horaţiu rămăsese în picioare, ui­mit, admirînd-o. Ea-i arătă un scaun. —­ Așează-te, zise dînsa. Mă’mpe­­di­i sâ mâ’mbrac și nu mal am de cSt timpul necesar. El se supuse. Admira fie­care din mișcările ei. Cari erau, în adevăr, din cele mai grațioase. O întrebă: — Pot să vorbesc? — De sigur. — Ești aci pentru mult timp ? — Opt zile, poate. — Şi apoi? — Vom continua drumul. Un ade­vărat turneu prin toată America. — De Sud ? — Apoi cea de Nord. — Poţi să-mi încredinţezi itinera­­riul d-tale? — De ce ? — Pentru a te însoţi. — Iată o idee ! — O idee care nu este aşa de proastă, pentru că voi putea să te văd în fie­care seară şi să te aplaud. — O ! te vei sătura repede. — De loc, sînt sigură. — Cîtuşi de puţin, sînt sigur. ■— Veşnic aceleaşi piese... — Şi veşnic aceeaşi actriţă. Dar dacă interesul pieselor scade, plă­cerea d’a vedea şi d’a asculta pe actriţă nu se micşorează, cind a­­ceastă actriţă eşti d-ta. — Dar este o adevărată decla­raţie cea ce’mi spui. — Şi cînd ar fi ? — Aşi zice că este absurd. — Pentru ce ? — Pentru că sîfct 'sigură că nu gîndeşti un cuvint din ce spui şi’ţi rîzi de mine. — De Ioc. Spun tot­d’a­una ceea ce cuget şi dacă aş­ spune în acest moment tot ceea­ ce gîndesc... — Ei bine ? — Poate nu ai vrea să mă asculţi. — Da, dacă te vei gîndi la lu­cruri urîte. — Lucruri delicioase, din contra. — Taci, şi nu mă mai privi aşa, îmi faci frică. — Frică ? — Puţin. — Nu mult? — Nu, nu tocmai mult, căci nu eşti aşa spăimîntător. — Cea ce înseamnă că nu aşi fi periculos. — Nu, dar voi fi să spun că nu eşti aşa de displăcut pentru a pune pe fugă pe cine­va. Horaţiu începu să rîză. — Ia seama ! Asta este de ase­menea o declarație. — Nu mă dezic. — Iţi plac dar ? —­ Sincer, nu-mi displaci la pri­ma vedere. Va trebui să vedem la urmă. —­ Eşti adorabilă... Atunci, mă autorizezi să continuu a-ţi face curte ? — De­spur. — A te însoţi ? — Atît cit îţi va plăcea. — Şi să am speranţa... — Care ? — De a te avea într’o zi? — Nu, nimic pînă acum. Nu pot să promit nimic. Ne cunoaştem de elî. Vom vedea dacă te vei pur­ta bine... Dar pentru astă seară trebue să mă părăsești... Iată ora să intru în scenă și nu sînt nici gata. Dînsa îi întinse mina: — Aide, du-te. El se ridică și se apropiă de dînsa: — Numai mîna ? — Obrazul, dacă vrei, dar repede. Ea îi întinse unul din obraji a­coperit deja de pudră. El o sărută pe amîndoî, apoi eși tocmai în momentul cînd regisorul venea să cheme pe actriţă, care în adevăr întîrziase. XIII La Forzoa Horaţiu plecă din Rio-de-Janeiro cu trupa în care Vivetta era steaua şi o urmă în oraşele Americei un­de ea dădu reprezentalui. Era unul din adoratorii cel mai asidui al tinerei artiste şi deveni în curînd unul din amanţii săi în titlu. Se întoarse în Europa cu dîn­­ia, apoi în Franţa. Tatăl său îl însoţea supus, feri­cit că vede pe fiul sau absorbit de această pasiune care-1 distrăgea de la cugetările de care se temea. Dar dacă Vivetta era o stea în America, Horaţiu observă în curînd că nu era aproape nimic la Paris şi nu putu să găsească angajament. Dînsa nu cîntase de­cît în teatrele de a treia mină şi amanţii ei plăteau pentru ca să obţie roluri şi ca să i se fa­că reclamă. Sezonul fiind înaintat şi toate lo­curile fiind ocupate, ea încercă să plece. Un turneu se organiza pentru provincie. Dînsa se angajă şi călă­toriile reîncepură. Horaţiu neputînd fără dînsa, o însoţea pretutindeni. Atunci o viaţă stranie începu pen­tru tînăr şi tatăl său. Schimbau oraşul în fie­care zi cu trupa, asistau la toate reprezen­taţiile pe cari le dedea în teatre ce aveau aspectul şi confortul unor teatre de ţară unde nu aveau unde eta, ca în spectacolele în aer li­ber , se sta pe nişte bănci strimte şi şchioape, şi sălile rău­ lumi­nate erau adese­orî pe jumătate goale. Reprezentaţiuni bizare, fără decoruri, fără figuranţi, fără orches­tră, unde un singur pian acompania pe artişti. Camarazii Vivetteî erau nenoro­ciţi cari luau cîte 7,50—8 franci şi sâmănau, cînd soseau într’un oraş şi se dedeau jos din tren, plini de praf şi zdrenţăroşi, unei trupe de lucrători cari umblau după noroc. Vivetteî, care nu călătorea cu dînşiî, care lua clasa I cu Horaţiu, îi era ruşine şi fugea de dînşiî. Nu-i vedea de­cît seara, la tea­tru, şi era deja prea mult. Ei ar fi detestat-o, dacă ea nu ar fi fost atît de generoasă, n’ar fi oferit adese­orî, în timpul antrac­telor, cîte­va pahare, de bere sau de şampanie. Şi ast­fel dînsa făcea să i se ierte dispreţul şi respingerea ce avea de dînşii. După ce jucase la Tours, la Or­leans, la Sam­our, la Flüche, Chatel­­lenavet, trupa se îndreptă spre Poi­tiers. Trebuia să dea în acest oraş o reprezentaţie, şi pe măsură ce se apropia, Horaţiu observă la tatăl sau care nu’l maî părăsea, cum nici dînsul nu părăsea pe Vivetta, semne de turburare şi agitaţie. D. de Vansay cunoştea acest ţi­nut? Dinsul nu vorbise nici­odată fiului său. Cînd njimseră la Poitiers, e­moţiu­nea fostului baron fu aşa de vizi­bilă, că Horaţiu nu se putu împedica să nu facă o observațiune. întrebă pe tatăl sau dacă nu era suferind. Acesta păru că ese dintr’un viu și răspunse tresărind : — Nu, pentru ce ? Și ochii săi nu se mai deslipeau de lucrurile din jurul sau. S’ar fi zis că tatăl îl rechema groaznice amintiri. Horațiu întrebă: — Cunoști Poitiers ? — Am venit altă dată. Fu tot ce zise. Nu maî dădu alte explicații și recăzu în tăcerea sa. Dar stradele oraşului,pietrele, ca­sele chiar îi păreau familiare. Dînsul fu care arătă lux Horațifi şi Vivette, hotelul unde trebuiau să descindă și care-l conduse spre piața Armelor, pe cînd artiştii se respîn­­deau în stradele joase, din jurul gă­­reî, unde trebuiau să găsească lo­cuinţe mai eftine. Zidurile erau acoperite cu afişări pe cari era portretul Viveteî. Recu­noscură pe tînăra femee şi fură priviţi mult. (Va urma)

Next