Adevěrul, martie 1900 (Anul 13, nr. 3805-3835)

1900-03-01 / nr. 3805

V. Anul XIII — No. 3805. sm IONDATOR ~ ALEX. V. nEI^MNAIVl­ Abonamente tfn aa Satt toni Ttfi httO in t»ri..............30 lei 15 lei T hă* In eliftinătet­e. . 50 25 13 1O bani In toatâ ţara 15 99 99 «trainătate Un număr vechili 20 ban Ediţia de sfeară Mereu ri 1 Martie 1900 OIK liCTU It 1*01 .IT IC­­­O.YST. MILItE Atiimoitii'i Linia pagina IV Lei......................0.E0 ban m 2.— ^ BIROURILE ZIARULUI 11. - SIp*4# Siliinflar- 11 TELEFON Ruşinea fallier» - Justiţia ţârei în mîna streinilor fiţi începe, înaintea unui tribunal alcătuit din străini, aducerea în fiinţă a celei mai infame şi ruşinoase legi pe care a votat-o vre­odată parlamentul ţărei,­o lege prin care un antreprenor străin, de­şi nu şi-a îndeplinit indatoririle către stat, cere, susţinut de cămătarii streini, 18 MILIOANE şi gu­vernul român sa declarat gata ai le da. Transacţia este făcută. Tribunalul de arbitri este numai paravanul în dosul căruia averea ţărei se aruncă în punga nesăţiosului străin. Cînd guvern şi parlament sînt închinate străinilor, cînd nimeni nu mai poate opri infamia să se comită, la cine să apeleze ţara de­cît la POPOR ? Capitala, care de atîtea ori şi-a făcut datoria, Capitala va rămânea ea nepăsătoare faţă de această ruşine, faţă de acest sultan-mezat, care ne întoarce cu cinci-zeci de ani înapoi, când consulii străini ne porunceau şi băteau din picioare Domnilor noştri ? CAPITALA SI TARA AU CUVINTUL* procesul Itallier Azi încep dezbaterile pro­cesului Itallier, care va rămine ca o pală neştearsă pe frun­ţile acelor ce i-au dat posibili­tatea să se producă in condi­ţiile în cari se produce, şi o mare umil­iţă pentru ţara ro­mi­nea­scă. Acest proces nu se va în­cheia numai cu o pagubă ma­terială pentru noi, dar va pune magistratura noastră în situa­ţia cea mai dureroasă şi va sta­bili, in faţa tuniei, că indepen­denţa României e o legendă, de­oare­ce primul sindicat de că­mătari venit a putut să o ni­micească, să calce peste legile ţărei şi peste demnitatea statu­lui român, pentru a face să tri­umfe pretenţiile nefundate ale u­­nui simplu antreprenor străin. Din nenorocire, dezastrul mo­ral nu se opreşte aci. El merge cu mult mai departe. Nu e vorbă numai de-a fi obligaţi, de nişte bancheri franco-ger­­mani, să ne judecăm cu lin an­treprenor străin, culpabil de a-şi fi părăsit lucrările, în faţa unui jum­ă de arbitri în majo­ritate străini, treci­nd ast­fel peste clauzele contractului şi peste magistratura ţării,—dar e vorba de ceva cu mult mai monstruos, de ceva ne­mai­pomenit chiar în ţări vasale ca Bulgaria. E vorba de-a face un simu­lacru de proces, de-a obliga pe stat să plătească avocaţi într’o afacere din nainte pierdută,— căci statul s'a angajat s’o piardă,— de-a ne supune la toate umi­linţele unor dezbateri judiciare de formă. Străinii nu ne cer numai bani, ei vor ca, plătindu-î, să ne umilim, să ne facem de bat­jocură; ei profită de ocazia că avem un guvern păcătos pen­tru a pune în chestie,­­­propos de­ un antreprenor oare­care, demnitatea şi principiul inde­pendenţei noastre. Nu se mul­țumesc numai cu milioa­nele ce ni le zm­ulg pe ne­drept, ci lin ca să le dăm in urma unor forme atingă­­toare pentru cinste-^ prestigiul şi independenţa ţării, plecin­­du-ne capul sub sentinţa unui tribunal străin judecind pe te­ritoriul nostru. Iată dureroasa importanţă a procesului ce se deschide azi. Intr’o ţară cu oare­care sen­timent de ruşine şi de dem­nitate el ar fi preludiul unei mişcări energice a opiniei pu­blice. In loc să facă cel puţin ca Bulgaria, care în împrejurări asemănătoare n’a cedat presiu­nilor străine, adică să răspun­dă că va tranşa singur cu Hailier afacerea pendinte, gu­vernul a preferat să se închi­ne şi să ne închine străinilor. Două fapte irecuzabile sunt de faţă pentru a proba ne­mernicia guvernului: numirea supra-arbitrului Leemans şi ati­tudinea bancherilor francezi. D. Leemans a fost deja vi­zitat de Halber, înainte de ho­­tărirea procesului, pentru a-l angaja ca avocat. Faptul a fost afirmat în Senat şi nu s-a dez­minţit. D. Leemans a refuzat. Nu e curioasă coincidenţa a­­ceasta că omul la care Halber s’a adresat cu atita încredere e astăzi ales supra-arbitru în afacerea Halber, fără ca măcar d. Şuţu, delegatul guvernului, să-l fi cunoscut, fără ca nimic să-l fi indicat în mod imperios? Al doilea fapt — cel mai grav — e că bancherii fran­cezi ce au­ subscris la împru­mutul de 175 de milioane, n’au contractat cu guvernul de­cit după ce i-au impus procesul Halber, şi spre mai mare sigu­ranţă au oprit, din împrumut, suma fixată ca despăgubiri ace­stuia. Şi se mai poate pretinde că procesul de astă­zî nu e un proces dinainte aranjat? Că el nu e o ruşine insuportabilă şi o lovitură de moarte adusă demnităţei şi independenţei ţă­rii ? I. Teodorescu DIN FUGA CONDEIULUI Alta de la Brăştov Organul cu braşoavele şi cu braşoveniz­­mel­e a maî venit cu una proaspătă: el cere vamă pentru cărţile străine. Din partea unui ziar care a susţinut in scurta şi caraghioaza-î existenţă atîtea batagonii nimic nu ne mai poate surprinde, însă asta prea e de oaie. acest ziar cere ca să se supuie literatura regimului la care este supusă industria, adică să punem vamă mare pe cărţile străine cum am pune pe cizme ori pe zahăr, pentru ca ast­fel să se poată desface mai bine scrierile o­­rigin-'e româ­neşti. Un singur lucru ar fi încă şi mai ciudat: să vedem cum un autor liber-schimbist îşi desface opera graţie unui riguros regim protecţionist. Vax. C0MPLICATIUNII IN BALCANI Conflictul romîno-bulgar şi tonul obraznic cu care Bulgaria a vorbit Romîniei, în nota sa, a căreia exi­stenţă, cu toate dezminţirile, o afir­măm cu energie—conflictul romîno­­bulgar, am zis noi în primul mo­ment, ne temem să nu fie preludiul unor grave evenimente. Toate ne fac să credem că sin­tem­ în ajunul unui conflict în Bal­cani, conflict în care Bulgaria nu face de­cît să îndeplinească un rol stabilit dinainte de către Rusia. In prima linie trebie de observat zvonurile cari circulă cu perzistenţă că principele Ferdinand se va pro­clama rege şi Bulgaria regat. Vin apoi turburările din Macedonia, tur­­burări organizate în Bulgaria, a­proape pe faţă, şi cari dau naştere la lupte de fruntarii. Trebue de luat apoi în sefemă că cestiunea ocupărei Burgasului d­e către Rusia se acreditează din ce în ce mai mult, şi această apropiere a Bulgariei de Rusia devine aşa de accentuată că Sofia nu-î de­cit o sucursală a S­t. Petersburgului, iar armata bulgărească încetează de-a fi naţională pentru a fi pusă sub comanda ofiţerilor ruşi ca pe timpul colonelului Kaulbars. S’au pus din o­­ficiu­ la retragere peste două sute de ofiţeri bulgari cari au­ înaintat şi capătat o situaţiune în armată pe timpul lui Stambulov şi a luptei sale contra Rusiei. Aceşti ofiţeri, naţiona­lişti bulgari şi deci protivind influ­enţei ruseşti, au fost eliminaţi din armată ca periculoşi planului lui Ferdinand al Bulgariei de­ a face din ţara lui o simplă gubernie rusească. Ziarul parizian Le Temps este foarte optimist în privinţa celor ce se petrec în Balcani. El crede că Niculae al II-lea împreună cu con­tele Muraviei nu vor asculta de pa­timile războinice şi nu-şi vor asuma tocmai ei, după conferinţa de la Ilaga, răspunderea unei agresiuni în peninsula balcanică. De altmintrelea, adaugă ziarul pa­rizian, e greu de crezut aceasta şi din alt punct de vedere şi anume : acela că Rusia şi Austria au înche­­iat în 1897 un pact pentru menţi­nerea păcei în peninsula balcanică şi au menţinut pacea tocmai în mo­mentele tulburi ale rezbelului gre­­co-turc. Tonul ziarului parizian, prieten al Rusiei, deşi optimist, e pe jumătate neîncrezător şi ne face şi mai mult să credem că sîntem în ajunul unor grave evenimente. De altmintrelea, încă odată, nota bulgărească, extrem de violentă și de obraznică, nu s’ar putea pricepe fără ca la spatele regatului vecin să nu fie o putere, care nu-i alta de cît Rusia. Și ca o ultimă dovadă că „ceva se petrece* în Orient este întrevede­rea d-lui Golucowischi cu primul no­stru ministru, întrevedere în care de sigur s’a vorbit despre gravita­­tatea situaţiune! şi de rolul ce tre­bue să’l joace Romînia în cazul li­nui conflict general — şi care în­trevedere n’ar fi avut loc dacă pa­cea nu ar fi ameninţată să fie tur­burată* Extern. COTIDI­AN­E CURIOZITATE Epoca a găsit clenciul! Fiind­că în manualul bunului politi­cian se spune că nici­odată nu­­ trebue să afirmi cum că o întrunire publică axad­versarul­ a avut succes, organul conser­vator a găsit explicaţiunea afluenţei de la întrunirea liberalilor ţinută la Dacia. Această explicaţie iat-o : publicul a ve­nit de curiozitate. Acum sîntem şi noi curioşi de un lu­cru, anume am dori să ştim cite duzini de flori a trecut prin inima domnilor mi­niştri faţă cu impunătoarea întrunire a partidului liberal ? INCULTURA ŞI MARGLNIR» Una din semnele infailibile ale incul­­turei şi ale inteligenţei mărginite este că generalizează ca nuca în perete. O dovadă o avem în felul cu care Ro­mânia Jună tratează chestia advocaţilor. Plecînd de la unele fapte, exacte poate, şi constatînd unele rele de cart­e bîntuită clasa advocaţilor, acest ziar ajunge la o concluzie absolută: toţi ad­vocaţii sunt nişte ticăloşi, toţi advocaţii sunt nişte netrebnici ! Dacă concluzia aceasta ar fi adevă­rată, ar trebui să ajungem la altă con­cluzie indispensabilă: «Clasa conducă­torilor noştri politici este o clasă de ticăloşi, de perverşi, de inculţi!» In adevăr, în Romînia, — afară de cîte­va excepţiuni, — fruntaşii politici au fost, în mare parte, advocaţi. Dacă ne întoarcem privirile cu 20, cu 30 ani înapoi şi ne scoborim pînă astăzi, găsim printre fruntaşii politicei noastre pe C. Bosianu, G. Costaforu, B. Boerescu, N. Blaramberg, Al. Lahovary, G. Ghiţu, I. Cimpine­anu, G. Verbescu, T. Maiore­­scu, Eug. Statescu, N. Fie­va, G.,Panu, Take Ionescu, Al. Marghiloman, Vasile Lascar, Barbu Delavrancea, etc., etc., a­­dică o pleiadă strălucită de advocaţi profesionişti. Ei bine, dacă advocaţii ar fi atit de răi, s’ar fi putut oare ca, din sînul clasei lor să iasă atîtea ilustra­­­ţiuni ? Evident că nu s’ar fi putut, de cît, ce să-i faci inculturei şi României June ? Depeşile trepteî — De la coreap. noştri speciali Bârseasca in Craiova Craiova, 18 Februarie (ora 11 noaptea) D-ra Agata Birsescu a avut aci astă­­seară un succes strălucit în Hera şi Leandru. Teatrul gemea de lume, absolut nici un joc nu era neocupat. Incomparabila noastră artistă a fost mai mult de­cit superbă a fost subli­ mă in toată accepţiunea cuvintuluî. Jo­cul ei genial a stîrnit o admiraţiune nemărginită şi un entuziasm colosal. Publicul, la finele reprezentaţiei, a făcut divinei artiste o splendidă mani­festaţie cu torţe. —Trupa locală de operă şi operetă plea­că la 15 Martie pentru a face un tur­neu iui toată ţara. Să sperăm că o căl­duroasă primire o aşteaptă pretutindeni. —Nerepe. Deces Iaşi, 28 Februarie Copilul modistei Horovitz, care a fost călcat de tramvaiul electric pe strada Golia, a încetat din viaţă la spital, în secţia d-rului Sculy und­e fu­sese transportat.—Cloe. Teatral Fr&ccsz Paris, 28 Februarie Cupola teatrului Francez e pier­dută in mod ireparabil. Miîne ea va fi azvîrlită în aer cu dinamită. — Emil. Cabinetul francez Paris 28 Februarie Un incident produs în comisia budgetară face ca să fie cu putință o criză ■ministerială.•—Emil. A se citi in pagina II-a «Cronica teatrală» a redactorului nostru d. I. C. Bacalbaşa. CARNETUL MEU Pentru d. Istrati Atrag din nou­ atenţia d-lui ministru de instrucţie asupra a două fapte cari mi se par de o oare­care importanţă. In proectul­ săli de modificare a legei învăţământului secundar, ci sa prevede că pentru limbi nu se va cere concurenţilor nici un grad aca­demic. Asta de­sigur pentru a pune capăt lipsei de streini ce vin şi predaie la noi imobile respective. Ei bine, e preferabil se­ recrutăm pe pro­fesori din licenţiaţii noştri de cât dintre străinii nediplomaţi. In privinţa aceasta ,legea din 1876 era mai bună, pe când mă­sura d-lui Istrati constituie o dare înapoi. Să ne înţelegem. Nu e vorba numai de a învăţa pe copii limbi străine din practică, ci de a le da o cultură solidă. Aşa prevede programul Ca să faci o analiză, să pre­dai un curs de literatură, să interpretezi clasicii, trebuesc cunoştinţe teoretice profunde. Netitraţii străini nu le vor avea nici pe sfert cât titraţii noştri. Aş putea cita pilde de ignoranţă extraordinară din partea celor d­intii­. D. Istrati a confundat „pedagogii“ şi „guvernarii“ cu „profesorii“. Altă chestie. D. Istrati a hotărât ca candidatelor pentru secondarele de fete să nu li se mai ceară titluri. Fiind dat că școala normala superioară de fete nu se va mai înființa, fiiind dat că statul nu are şcoale superioare de fete, măsura pare a fi logică. Sant insă cazuri speciale in cari ea constitue o nedreptate strigătoare, lată o pildă. La externatul din Iaşi, pentru a se plasa nişte favorite, s'au dublat, fără folos cultu­ral şi cu pagube materiale, 6 catedre in 12. Acum sânt acolo 6 titrate, suplinitoare li­nde da câte zece ani, şi 6 netitrat­e num­te de curând. Cele 6 locuri de favoare se vor suprima. Ei bine, cine va rămînea in lo­curi : titratei­■ sau netitratele ? Conform li­nei modificări, ministrul poate face cum vrea. Dar n'ar fi oare revoltător să se sa­crifice 6 profesoare cu titluri și cu practi­că îndelungată pentru a se favoriza 6 ne­titrate? Aş mai putea aduce şi alte pilde­­. T. CONFLICTUL ROffiÂNO-BULGAR Care e adevărata graniţă romino-bulgară. —Călcarea tra­tatului de Berlin. — încălcarea drepturilor noastre.— Guvern inept.—Ministru de externe ridicul şi ignorant Conflictul romîno-bulgar, iscat din contestaţia posesiunea insulei Bujorescu, ridică una din cele mai interesante pro­bleme de suveranitate teritorială, pe care un guvern inept şi un ministru de ex­terne ridicul şi ignorant, nici n’au bă­nuit-o, aducind astfel grave pagube ţârei. Iată despre ce e vorba. Care e gra­niţa dintre noi şi Bulgaria de-a lungul Dunărei ? Bunul simţ şi principiile dreptului internaţional, in genere, răs­pund : talvegul fluviului, adică linia de maximă adincime a albiei. Dar în acest caz special bunul simţ şi dreptul internaţional sint alături de adevăr. Noi, cari nu sîntem plătiţi nici însărcinaţi in mod formal de­ a apăra interesele ţărei faţă cu vecinii, nici de a cunoaşte tratatele internaţionale, am putut judeca, la ivirea conflictului ro­­mâno-bulgar, după raţiunea simplă, prin urmare am putut greşi. Dar un guvern, şi în special mini­strul de externe, nu putea ignora drep­turile ţărei, nu putea ignora tratatele, nu putea greşi. Totuşi a greşit în mod fenomenal şi stupid. Iată cum. * Prin excepţie de la principiile dreptului internaţional, tratatul din Berlin fixează altfel graniţa româno­­bulgară pe Dunăre de­cit după nor­ma talvegului. Acest tratat zice : «Graniţa Bulga­riei spre nord începe de la gura riului Timoc şi urmează malul drept al Dunărei pină la un punct In ju­rul Silistrei ce se va fixa in urmă». Prin urmare graniţa romîno-bulgară nu e constituită de talvegul Dunărei, ci de malul ei drept, adică de malul bul­găresc. Drepturile de suveranitate ale Rominiei se întind deci pe toata supra­faţa Dunărei de la Timos în jos, aşa­dar pe toate insulele fluviului, fără nici o excepţie. Cind guvernul rominesc a primit să să trateze cu cel bulgăresc asupra su­verani­tăţei insulei Bujorescu, a comis o călcare a drepturilor noastre, a ignorat tratatul din Berlin şi a creat un pre­cedent păgubitor ţârii, a dat Bulgariei nişte drepturi pe cari nu le avea. Ara ajuns in aşa hal in­cit nici ceea ce ne conceda tratatele în mod formal nu mai e al nostru. Ce să mai zicem de acele puncte vagi şi controversate ? Din capul locului s’a făcut greşala de a nu se aplica, pe Dunăre, tratatul de Berlin, dind ast­fel Bulgariei oca­zia şi putinţa de a ne încălca teritoriul recunoscut de Europa, pricinuindu-se ţării pagube enorme. Judecind numai după o imperfectă şi insuficientă hartă murală pe care o avem in redacţie, Bulgaria ne-a încăl­cat 22 de insule de pe Dunăre, unele cu mult mai mari ca insula Bujorescu, ca de pildă Copaniţa,Bârzina, Nardin, şi Boatin. Bulgarii au fost foarte şireţi. Tre­­cind peste termenii expliciţi, formali, al tratatului de Berlin prefăcîndu-se că­-l ignorează, ei au ocupat cele mai mari, mai frumoase şi mai bogate in­sule, unele, foarte importante puncte strategice, ’ fixind frontiera după tal­vegul fluviului, ceea ce nu trebuia să se facă, ceea ce guvernele rominesc, n’ar fi trebuit să permită. * Dar prevedem o obiecţie: Dacă con­gresul din Berlin a reditat greşit a­­cest punct din tratat? Nu e oare o scă­­pare din vedere, o greşală redacţională provenită din ignoranţa principiilor drep­tului internaţional­? Oare Bulgaria, fiind riverană pe Dunăre, n’avea dreptul să-şi reguleze frontiera conform uzului, după talveg ? Nu. Obiecţia e nefundată. Nu e o gre­şală, nu e o scăpare din vedere, nu e o ignoranţă a congresului. întinde­rea Bulgariei numai pînă în malul drept al Dunărei, adică fără nici un drept asupra fluviului, nici de insule, nici de poliţie, nici chiar de pescuit, a fost fixată in mod voit de con­gres. Iată proba. Cînd congresul fixea­ză frontiera Bulgariei despre Serbia, spune că va urma talvegul riului Timoc. Frontiera Rominiei despre Ru­sia e specificată categoric: pe talvegul Prutului şi a braţului Chilia. Profesorul universitar din Bruxelles, Rivier, preşedinte al asociaţiei elve­ţiene de drept internaţional ocupin­­du-se de această chestie, a fost de pă­rere că tratatul din Berlin nu greşeşte, că cu voinţă s’a fixat frontiera bulgă­rească in malul drept al fluviului, ca o excepţie la regula talvegului. * Prin urmare d. Lahovnic, ministru de externe, a fost ridicul cînd a voit să stea de vorbă cu Bulgaria in che­stia insulei Bujorescu, și toate guver­nele au neglijat interesele ţărei nefă­­cînd să se respecte tratatul de Berlin, păgubindu-ne ast­fel cu o sumedenie de insule, cu dreptul de pescuit, etc. Cerem deci guvernului— la nevoie îl somăm chiar—să ocupe toate insu­lele de pe Dunăre, să se folosească de clauzele favorabile nouă ale unui tratat internaţional, să înceteze de a ne mai păgubi din ignoranţă şi laşi­tate de nişte drepturi formale, prea multă vreme neglijate, insă bine­­voiască a citi tratatele înainte de a ne expune la pierderi grave. Index. Propaganda bulgara in Macedonia Se scrie din Salonic către «Neue Freie Presse» că diferite comunităţi atit gre­ceşti cît şi turceşti, din interiorul Ma­cedoniei, au adresat­­sultanului telegra­me prin cari se pling in­potriva samo­­volniciilor si omorurilor ce sint puse in cale de propaganda bulgară. Petiţionarii cer* în acelaş timp să St ia măsuri pentru menţinerea ordineî pu­­blice în districtele bîntuite ale Macedo­niei şi pentru urmărirea şi pedepsirea criminalilor rămaşi pină acuma nepe­­depsiţi. Locuitorii apelează in aceasta privinţă in mod călduros la sentimen­tele de dreptate ale sultanului. Sus pomenitele samovolnicii şi omo­ruri se comit de obicei contra­­ frunta­şilor de prin acele localităţi, propaganda bulgară vroind prin asemenea mijloace să terorizeze populaţia de alt neam şi de alte idei şi să provoace tulburări în Macedonia. Autoritățile locale nu fac nimic pentru a pune capăt acestei

Next