Adevěrul, octombrie 1900 (Anul 13, nr. 4017-4047)

1900-10-12 / nr. 4028

Anul XIII— No. 4028. FONDATOR AJLEX. V. I5ELÖIMAYIJ Abonamente In țară ..... 73Olel­Î6leT 8 Ie. In ■ titrăm State. . 50 „ 25 „ 13 „ IO bani în toată țara 15 „ ,, străinătate 99 Uit .an Şase luni Trei luni Un număr vechiii HO bani deverul Joi 12 Octombrie 1900 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE Anunciur!­ tiuia pagina IV Lei, .....I,, 0.50 ban IU 2.— BIROURILE ZIARULUI lt-str­ada Sărindar-TELEFOn ti Capitalurile străine tn Romînia. - Cartelul țuica Suprimări de şcoale Suntem nevoiţi să adminis­trăm guvernului un duş sco­ţian, adică rece şi cald alter­nativ. Vina nu e a noastră şi aşa cere stricta imparţialitate. După cum nu stăm la îndo­ială să lăudăm cînd merită, de asemenea nu ne sfiim să criti­căm la nevoe. Ceea ce provoacă duşul rece de astă­zi e ideea de a se face economii pe seama şcoalelor, mai ales a celor rurale. Suntem coada lumei in ce priveşte în­tinderea instrucţiei şi poate şi în ce priveşte soliditatea ei. La ce nevoe să tăiem firul de unde e slab ? Guvernul proectează transfor­marea în şcoale de «cătun» a vre-o 500 de şcoale rurale şi suprimarea a vre-o 10—12 gim­nazii. Motivele sunt, în primul loc economia, în al doilea nu­mărul prea mic de elevi ce fre­­cventează unele din şcoalele rurale şi inutilitatea gimnazii­­lor cari nu fac de­cît să în­mulţească candidaţii la slujbe. Economia prin suprimarea sau reducerea celor mici şi fo­lositori nu va începe a deveni legitimă de­cît din ziua cind suprimarea sau reducerea celor cu lefuri mari şi nefolositori se va fi dovedit insuficientă, şi pînă azi proectul d­lui Scor­­ţescu, primit de urgenţă, doarme în cartoanele Camerei. Asta in teză generală. In ce priveşte însă instrucţia publică, ea trebue să fie cea din urmă atinsă, şi se impune să găsim toate combinaţiile posibile, toate jertfele ca să n’o atingem, ba chiar s’o desvoltăm. E o crimă neiertată să lo­vim in ce e esenţial pentru propăşirea neamului şi a ţarei, în instrucţie, mai ales în acea po­pulară. Deja instrucţia rurală e o batjocură ca cantitate şi ca­litate. Ce vrea să facă guver­nul din ea? Dar şcoalele pe cari voim să le scoborîm în grad şi nivel nu-s frecventate de­cît de 10—15 copii, ni se spune. Să se facă tot ce-i posibil ca să fie mai frecventate, dar să nu se batjocorească şi să nu se suprime. Despre gimnazii ni se spune că sînt nu numai inutile, dar primejdioase, de­oare­ce nu fac de­cît să înmulţească candida­ţii la slujbe. Eroare profundă, erezie din partea unora ce pretind aceasta, şarlatanie şi reacţionarism stu­pid din partea altora. Nu şcoa­lele sunt izvorul şi cauza funcţi­­onarismului, ci politica stupid­ă, favorilizmul, interesele electo­rale, nesiguranţa slujbaşilor care face că pentru un loc prevă­zut în budget sunt trei oameni inutilizaţi: cel în slujbă, cel ce speră s’o ia în calitate de libe­ral, cel ce speră în calitate de conservator, etc. Presupunînd că n’am fi avut nici o şcoală, cu unul n’ar fi scăzut numărul candidaţilor la slujbe, dar în loc să-î fi avut cu puţină spoială de cultură i-am fi avut inculţi la culme. Nu prin asemenea mijloace se vor descuraja candidaţii la slujbe şi vor fi împinşi spre agricultură, comerţ şi indus­trie. Şcoala nu face rău de­cil iubitorilor de prejudecăţi şi duşmanilor egalităţei, căci ea dind arme cîte­odată şi celor săraci, trufia şi interesele celor ce nici cu ajutorul cărţii nu sunt în stare să triumfe, sunt grav atinse. Şi cind meseriaşii se pling grozav de lipsa de lucru, cum crede guvernul că industria şi comerţul v­or avea vre­o a­­tragere pentru cine­va ? Măsurile acestea cari lovesc în şcoală miroase şi a reacţi­­ialiment. Pină ţară care a re­­s­pus şcoalele a fost Grecia. Am ajuns oare halul ei c­onanzm, şi a astăzi singura I. Teodorescu. Datoria d-lui Carp sf. oAh Nu am şicanat guvernul d-luî Carp asupra bunelor intenţiuni ale proectelor sale de legi, prezentate parlamentuluî. Am arătat însă că nu e de ajuns bune intenţiuni, ci trebue şi studia­­rea perfectă a legilor. Discuţiunea din parlament precum şi modifică­rile suferite mai ales de legea im­­porfituri­i asupra ţuicii, au­ dovedit pe deplin afirmaţiunea noastră. De­­tailurile legei, sistemul de aplicare al unui proect bun în principiu au lăsat de dorit. Ori cît s’a amendat legea ţuicei, ea va suferi de această grabă, de această nestudiare seri­oasă a amănuntelor, de iuţeala care s’a pus în confecţionarea legei. D. Carp are un întreg proect fi­nanciar şi economic pe care la a­­nunţat. Ei bine, noi cerem ca toate proectele guvernului să nu fie ţinute închise în cartoanele ministerelor. Să bine­voiască d. Carp să le dea publici­­tăţei şi în discuţiune publică. Presa s’a constatat că în multe cestiunî a ştiut să discute serios, să emită idei pe cari apoi fie guvernul, fie parlamentarii le-au admis. Ne desparte o lună de sesiunea ordinară a parlamentului. D. Carp este clar dator ca în acest răstimp să nu facă întocmai cum a făcut cu legile propuse în sesiunea care s’a închis zilele trecute. De­ altmintrelea noi ne învățasem sa vedem în d. Carp pe primul­­ministru care în 1888 a publicat în Monitorul Oficial întreg programul guvernului din care făcea parte. Aceea ce cerem este o datorie a guvernului şi dacă nu o va face se va căi mai tîrzi­i. De­ altmintrelea guvernul d-lui Carp are şi prilejul de a fi tolerat de întreaga opoziţiune. Ar fi o glo­rie pentru d-sa ca să asocieze la legile propuse pe toată lumea po­litică şi să-şi poată zice că nu d-sa a impus sacrificii ţărei, ci că ţara a făcut această jertfă. Mia de seara Petrolul, Pipe-Line, Semcnul maritim, Sarea, Pădurile şî Acţiunile Bănceî Nationale In jurul acestor afaceri enunţate în discursul-program al d-lui Carp, ru­lează acum discuţiunea nu atit in cer­curile politice, ci mai ales in marea noastră finanţă. Politicianii noştri privesc încă aceste chestiuni cu totul prin alte prisme Unii le combat din punctul de vedere al politicei naţionale ; alţii pun discu­ţia pe un teren mai jos şi... combat nu propunerile, ci caută cu ori­ce preţ să descopere Ies dessous des affaires. Partidele n’au luat încă nici o poziţie bine definită faţă de aceste proecte e­nunţate de d. Carp. Deşi liberalii se pregătesc pentru a lupta în potriva lor, totuşi cunoaştem mulţi fruntaşi liberali cari văd de pildă în chestia petrolului o afacere minunată pentru stat. In lumea financiară Insă proectele gu­vernului sunt bine primite şi se crede că dacă guvernul va reuşi să le reali­zeze va uşura mult situaţia noastră fi­nanciară, va deschide drum capitalurilor streine, va încuraja pe mulţi capitalişti streini cari ne cunosc ţara, dar cari pină acum n’au avut curajul să facă la noi întreprinderi, de oare­ce n’aveau în­credere nici în stabilitatea legilor şi­ mai puţin in fluctuaţiile politicei romineşti. Afacerea petrolului In privinţa vindere! terenurilor pe­trolifere, putem afirma Că pînă acum guvernul n’a fost sesizat de nici o pro­punere in regulă formulată, ci a fost pur şi simplu un schimb de vederi în această chestie între guvern şi un con­sorţiu de capitalişti între care fac parte Rockfeller şi Disconto-Gesellschaft. Financiarii noştri­ găsesc că conce­sionarea exploatărea pe un termen lung a terenurilor petrolifere şi concesionarea de pipe­line principale şi secundare, sunt afaceri splendide pentru stat, poate singurele afaceri avantagioase ce se pre­zintă in situaţia actuală. După agricultură, petrolul rentează acum la noi mai mult. Cine şi cînd se vor exploata terenurile petrolifere pe cari le posedă statul ? Date in exploatarea unui consorţii­ puternic, statul va realiza imediat be­neficii însemnate. Vom avea­­■ l­ansate 12 milioane din terenuri, alte 12 mi­lioane vor necesita construirea unei pipo­line, pînă la 45 milioane va costa creearea distileriilor, zeci de milioane instalaţiunile. Prin urmare vor intra in ţară imediat peste 100 de miioane pină la începerea exploatăreî. Deci această afacere se prezintă—aşa cred toţi financiarii — in condiţiunile cele mai avantagioase pentru stăt. Afacerea salinelor Concesionarea salinelor pentru crearea unei industrii de sodă iarăşi este un proect bun. De­şi proectul a fost votat de cor­purile legiuitoare, totuşi afacerea nu e terminată. Guvernul e sesizat de o propunere patronată de Banca de Scont din Bu­cureşti, de prinţul George Bibescu şi de ciţi­va fruntaşi acţionari ai Băncei Naţionale. Pe lingă această propunere mai e şi una a d-lui Alexandru Ionescu, ban­cher. Primii propunători vor să întemeieze o societate pe acţiuni cu un capital de două milioane şi jumătate pentru în­fiinţarea fabricei de sodă. Guvernul nu s-a pronunţat încă a­­supra nici unei propuneri." Serviciul maritim Din studiile făcute, s-a constatat că aşa-zisa noastră flotă comercială înghite anual peste un milion jumătate şi nu aduce absolut nici un folos. In privinţa aceasta mulţi oameni po­litici spun că nu rămine alt­ceva de fă­cut de­cit să vindem vasele noastre. Vinderea pădurilor Acest proect are foarte puţini parti­zani chiar in rindurile guvernamentale. Vinderea pădurilor nu prezintă mari avantagiî pentru stat şi această afacere s’ar putea studia mai bine pentru a se găsi o soluţiune mai practică. Acţiunile Bănceî Naţionale In privinţa acţiuni­or Bănceî Naţio­nale, guvernul n’a mai reînceput, pînă acum, tratativele. Dar în cercurile financiare se crede că guvernul nu va putea să cadă de acord cu Banca Naţională de­cit în bună înţelegere şi nu prin ameninţări sau prin încercări de a realiza această operaţiune fără consimţimintul Băn­­cei. Iată, în liniamente generale, ce se spune despre proectele d-lui Carp. Budgetul In afară de aceste proecte insă, finan­ciarii spun că opera cea mai trainică a d-lui Carp va fi dacă va reuşi să reducă mult din budgetul cheltuelilor. Prezentindu-se un budget bine echili­brat, lucru pe care nu a reuşit să-l facă de ani de zile nimeni, plus resur­sele noul create şi cele inocetate, se poate spera într-o simţitoare­ ameliorare a stărei financiare. Politica aceasta de a se creea mereu nouă impozite nu este de loc o soluţiune financiară şi este rău privită atit in po­por cît şi în cercurile financiare. Cine va realiza toate aceste proecte enunţate şi de d. Carp şi de d. Take Ionescu,­­ este absolut indiferent ace­lor cari doresc îndreptarea stărei ac­tuale de lucruri. In cercurile financiare d-nii P. P. Carp şi Dimitrie Sturdza se bucură de aceeaşi reputaţie bună şi încredere. Dacă nu poate d. Carp să îndrepte lucrurile, să vină d. Sturdza. Credinţa oamenilor serioşi însă este că şi d. Sturdza se va prezenta cu ace­leaşi soluţiuni. Indiscret. DIN FI­GA CONDEIULUI Impozite Dorind a veni în a­utorul lui Conu Pe­­trache, căruia i se taie părul măciucă pe chelie de cîte ori se rîndeşte la termenele de plată a cupoanei ,­­propun următoa­re:1. serie de.­impon­ 1) 5 lei de fie­care Tirap... pe care o să-l facă „micul dictator°,de cîte ori o sa fie lucrat de Tăchiţă în iitoarea sesiune. 2) 75% Pe cuvintele,*de la 2000 în sus, pe cari le va bolborosi soacra mea în curs de 24 ore. 3) 21/?, % pe drojdia din butoaele go­lite pe anul vinicol 1900—1901 de nea lan cu Brătescu. 4) 1% pe palmele ce a primit d. de Ceoraneanu la Teatrul National. 5) 7% pe prostiile „Constituţionalu­lui“. 6) 3% pe moştenirile celor ce se sinu­cid din cauza Miţei Biciclista. 7) 11% pe ahturile maestrului Nottara. 8) 9°/° pe apa ce o să vie in iarna asta la moara lui d. Take Ionescu. 9) 99% pe cuvîntările ce va rosti în ăst and. Eugenio Str.Ieseu, şi în fine 10) 1'/2 % pe notele false ale primado­nelor de la Operă. Astfel se va realiza un venit de cel puțin 5 milioane lei anual. Fuff. Agricultura în primejdie Schimbarea de cancelar în Germa­nia ne interesează mai mult de cit s’ar crede. Contele de Bu­llow n’a fost chiemat la greaua sarcină de cancelar numai din cauza afacerilor chineze şi pentru reinoirea triplei alianţe, ci şi în vederea reînoirei tratatelor de co­merţ, chestie de o extremă impor­­tanţă pentru Germania. Protect­onizm­ul agricol hintue acum şi în această ţară. După ce a devenit una din cele d’intîi ţări industriale din lume, Germania rîvneşte să devie şi o mare ţară agricolă. Mijlocul preco­nizat de cei interesaţi, de agrarieni, de cari împăratul ţine mult seamă, e protecţionizmul pe toată linia. Cereale, produse ,animale, carne, legume, etc., să fie taxate greă la intrarea lor în Germania, aşa de greu în­cît aproape să nu mai poată intra. Am sacrificat Germaniei cele mai vitale interese ale noastre, am devenit un „hinterland“ al ei, ne am inteodat la politica ei, în schimbul unui me­diocru debuşcă pentru produsele noa­stre agricole. Acest mic debuşcă a­­meninţă să ne fie închis cu desăvir­­şire. Noul cancelar ne va pocni cu 7,8 lei la suta de chilograme de ce­reale şi la cine ştie cît la carne şi altele. Adio export în Germania! De­sigur că interesele noastre nu vor trage nimic în cumpănă faţă de cele ale agrarienilor germani. Vom fi sacrificaţi pur şi simplu. Dar atunci se impune să ne găsim alte debuşeuri şi pentru aceasta ne­voiţi vom fi să lovim in Germania, Anglia şi Belgia, debuşeuri aproape ilimitate, capabile să ne ia întreaga producţie agricolă, sunt ţări industriale grav ameninţate de Germania. De­­buşeă pentru debuşeă ele ar fi încin­­tate să li l deschidem pe al nostru lo­vind în Germania, ca în schimb să ni-l deschidă şi mai mult pe al lor. E destul să fim puţin energici, de abia patrioţi, cu un grăunte de abili­tate, pentru ca primejdia ce va re­zulta pentru interesele noastre agri­cole din schimbarea de cancelar în Germania să se transforme într’un mare folos. E timpul să reflectăm, căci vremea reînoirea tratatelor se apropie. I. T. COTIDIANE EXCROCI Sint ani de zile de cînd o serie de excrocî, erijaţi în directori de «reviste literare» clandestine, exploatînd vanitatea şi necunoştinţa de cauză a unora şi al­tora, excrochează sume de bani, în nu­mele «literaturei romîneştî». Zilele aceste cîte­va specimene de acestea au scos un ziar cu titlul unei societăţi de curînd în­fiinţată şi au început operaţiile pătrunzind pînă şi la ministere. Parchetul trebue să-şî facă datoria. EXPLICAŢIE — De ce tot pleacă d. Marghiloman în străinătate ? — Apoi nu e ministru al afacerilor străine ?! LA TRIBUNAL Avocatul: (în cursul pledoariei) Să dăm cărţile pe faţă !.. Magistratul: Vă chiem la ordine ! Nu insultaţi magistatura ! Snop GUSTAV ADOLF Prințul de coroană al Suediei a fost proclamat zilele trecute regent al Scoției și Norvegiei. El are titlul de duce de Vermeland. La 1881 s’a căsătorit cu princesa Victoria de Baden, a cărei bunica era princesă de Suedia, din casa Ho­lstein-Hottorp-Vasat. Princesa Victoria e o nepoată a răposatului împărat Wilhelm I al Germaniei. Ducele de Vennpland este foarte po­pular, graţie caracterului săli blind şi graţie asiduităţei cu care contribue la instituţiunile de bine­facere. Actualmente e general suedez şi inspector al şcolilor militare, avînd şi un grad în armata ger­mană. Are trei fii, cel mai mare duce de Scania, iar cei­l­alțî, duci de Suderma­­nia și de Westmanland. CHESTIA ZILEI Fană la ÎS Nocm­brit conflictul cu Bulgaria va fi­ tranşat. D­ati Marghiloman, mi­nistru de externe, i s’a a■ cordat un concediu­ de ÎS zile. (Ziarele) Cornn Petra­che : Bunvoiaj, Alecule! Petrecere bună și dacă '% voi prelungire ţî-o acord — pînă om termina cu Ivancioff! Capitalurile străine în Romînia O idee bună ca aplicări proaste. — Invazia chilipirgiilor. —Ce putem face noi și ce nu.—Ce trebuie să cerem și să așteptăm de la capitalurile străine O idee bună poate să aibă o mie de aplicări proaste. E cazul de a spune a­­ceasta pentru ideea introducere! capita­lurilor străine in Rominia. E incontes­tabil că avem nevoe de concursul ca­pitalurilor străine. Prin noi înşine e a­­proape imposibil să ne mai ridicăm, in ori­ce caz prea încet ne-am ridica. Ceea ce pot pentru o ţară nouă puternicele capitaluri străine, in mod inteligent şi folositor întrebuinţate, se vede in Ru­sia, complect transformată, regenerată, înfloritoare, in urma intrare l a 18 mi­liarde de peste graniţă. Dar trebue de ştiut la ce şi pentru ce trebuesc chiemate capitalurile stră­ine. Sabia e cu două tăişuri, să ne fe­­rim de a o apuca orbeşte. De aceea să aruncăm o ochire asu­pra felului cum se prezintă de­o­cam­dată la noi chestia capitalurilor stră­ine. # Pină astăzi vedem că se îndeasă la treabă numai chilipirgii. Citim mereu prin jurnale că cutare capitaliști propun să facă noi linii de tramvai prin orașele care au deja tramvai, sau să înfiinţeze linii acolo unde nu sunt; alţii cer să facă o nouă fabrică de zahăr; alţii au pus deja mîna pe monopolul hirtiei de ţi­gară ; serviciul de navigaţie e ochit cu lăcomie; se vorbeşte de concesii de pă­duri, şi să nu ne mirăm dacă ni se va propune cesionarea minelor de sare, a monopolului tutunului, a căilor ferate. Iată chilipirgiii la lucru ! Capitaliştii aceştia ne cred sau prea ruinaţi, sau prea proşti. Ei au aerul că caută in Romînia vre-o Chină nouă, vre-un Ma­dagascar mai la indemină. De aşa concurs al capitalurilor stră­ine ne putem lipsi. * Linii de tramvai putem face şi noi. Treaba e aşa de uşoară, de sigură şi de bănoasă ! Nil trebue nimic creat din nou, nici o nouă sursă de bogăţii de destupat. In punga fie­căruia existînd cîte o mică mină de aramă monetizată, de argint şi de bancnote, problema ce se pune e de a te exploata în folosul­ cltor­va acţionari. Ne pricepem la atita lucru, ce dracu ! In privinţa asta n’avem nevoe de lumi­, nile şi de concursul material al occi­dentului. Fabrici de zahăr nu ne mai trebuesc, avem prea multe. Ştim de ce se îndeasă capitaliştii străini la zahăr, fiind­că statul pune vămi mari, asigurînd monopolul consu­maţiei interne, şi dă prime colosale de fabricaţie. Chilipirul era aşa de vădit în­cit s’au grăbit ai noştri să pue mina pe el. Chilipirgiii străini au sosit prea tîrziîi. De-asemenea putem să ne exploatăm singuri pădurile cu esenţe căutate şi aşezate la loc bun. E de ajuns că am dat hirtia de ţigară şi vom da în cinând şi serviciul navi­gaţiei. E deja dureros că două frumoase saline au căzut in ghiara fabricanţilor de sodă din Belgia. Ce chilipir frumos ! Scutire de vămi, de impozite, reduceri la căile ferate, monopolul intern asi­gurat, loc de instalaţie gratis, sare da pomană. E de mirare că capitaliştii străini nu ne-au cerut şi... capitaluri. Cel mai nevolnic dintre noi şi cel mai pîrlit ar putea face industrie la atari condiţiuni. Să ne păzim dar fde chilipirgii. A­­ceştia sunt corbii cami miroase a cada­vru şi vin la mincare de-a gata, să consume ultimele rămăşiţe, să roadă şi oasele, şi apoi să zboare mai departe, după altă pradă. Nu ne trebuesc asemenea capitalişti. De aceştia avem şi in ţară. Cine ne-a adus în halul in car­e sintem, dacă nu chilipirgiii autohtoni ? Introducerea capitalurilor străine in ţară trebue să se facă pe alte baze. Averile pe cari le posedăm, izvoarele pe cari am reuşit să ni le creăm sin­guri, să rămiie ale noastre, pe seama noastră. Cerem capitalurilor străine să creeze noi surse de bogăţii, şi in acelaşi timp ALEKO CONSTANTINOFF BAI-GAN­CIU 23 SAU Povestiri minunate din viaţa unui bulgar din zilele noastre Bai-Gancia jurnalist — Aţi văzut ce s’a întîmplat la ale­gerile trecute. O gazetă care să pro­mită marea cu sarea şi să vedeţi pe urmă cum are să curgă gologanii. Fiind­că bulgarii noştri atît de necă­jiţi,'^nu vor vedea că e o gazetă care să Ie gîdile puţin orgoliul şi se ocupă de nevoile lor, vor alerga cu grămada să o cumpere. Ne facem partidă şi mîine-poimîine punem mi­na pe minister. Şi atunci să vez! chi­lipir ! —* Bravo, bre bai­ Ganciu ! oscla­­znă toţi, ai fost un om şi jumătate. — D’apoi ce credeţi ? Eu vrei să fiu prim-ministru şi la interne. — Nu !—obiectă Gocivolu,—exter­nele să le iei, că eşti mare pehlivan. — Fie şi externele. La finanţe să punem pe Dance Harsîzin,—ori mai bine la războiu. — D’apoi acolo trebue să fie ge­neral sau cel puţin colonel. — Ei, îl facem noi şi general da­că punem mîna pe putere. Tu Go­civolu să iei atunci finanţele, iar Docivolu domeniile. La justiţie punem pa Gine advo­catu, care ne-a scris proclamaţia, şi pentru cele­l’alte ministere găsim noi oameni mai de mîna a doua. — Tii!... bre bai­ Ganciu, mare om ai fost!— zise cu admiraţie Gocivo­lu,— păcat că nu ştie să te preţu­­iască Bulgaria. — Lasă asta —• zise cu modestie baî­ Ganciu — e vorba acum ce titlu să’i dăm gazetei ? — Ştiu eu ? — Tu ce zici, Danco?­­*• Eu­ știu ? — Dar tu, Docivolu ? — Ştiu eu­ ? — Ei!... am pricopsit’o!... Tot eu sa’mi bat capul !.­.. Cînd eţi fi mi­niştrii, tot eu o să vă învăţ ce să faceţi ? Şi bai-Ganciu îşi luă capul în mîini, rezemîndu-se cu coatele de masă şi căzu pe gîndurî. Toţi tăceau cu religiozitate, cînd la o vreme iată că intră Gune avo­catul. In cîte­va cuvinte fu pus în curent cu toate şi baî-Ganciu ’i ceru părerea asupra titlului de gazetă, Gune zîm­bi, îşi răsuci mustaţa şi le zise: — Eu de mult încă mă gîndeam la aşa ceva, am şi titlu gata, am şi articole pentru zece numere. Şi în acelaş timp îşi vuî mîna în buzu­narul din năuntru al redingotei şi scoase un teanc de manuscripte. Să vă citesc cîte­va din articolele ce le-am pregătit. — Lasă, că o să le citim tipărite, —zise bai-Ganciu nerăbdător—spu­­ne-ne titlu. — Apoi titlu este.... Suveranita­tea Poporului. — Ama, bre Gune — strigă bai- Ganciu—tu ești vrednic să fii între noi. Și eu care te socoteam că eşti mai prost ca mine ! — De ! zîmbi Gune. Bine că te-ai încredinţat de ce pot. — A­şa !... Titlu l’am găsit. Acu să ne înţelegem cu tipograful, asta e treaba ta, Godivolu. Du-te chiar acu, spune-i să pregătească toate şi de mîine să începem război. Şi ast­fel a luat naştere ziarul Suveranitatea Poporului—urmă Ghe­ drog — avorturi fenomenale ies de sub pana lu! bai-Ganciu !... El citeşte propriile sale creaţiuni lui Danco Harsîzin, care cu ochii scînteitori de mastică încurajează cu exaltaţie pe maestru: — Dă’i! Dă’l mereu! Da’i!... Tra­ge’!!... Maica ta, Doamne!... De ni­mic să nu te opreşti! De nimic ! Trage’i! — tună Danco Harsîzin ca şi cum ar comanda un atac de arti­lerie. Iartă-mă, indulgente cititor! Ai să găseşti în această cărticică cîte­­va cinice cuvinte şi scene; eu nu le-am putut înlătura, dacă tu poţi să-l zugrăveşti pe bai-Ganciu fără ci­nisme — poftim!... Iartă-mă şi tu, bai-Ganciu, Dumne­­zeu ’mi este martor că în tot­d’a­­una bune sentimente m’au animat scriind istoriile tale. Nici sentimen­tul unei blamabile răutăţi, nici ura, nici nesocotită uşurinţă de a rîde nu au condus condeiul meu­. Şi eu sunt rod ale aceloraşi genuri şi di-­ verse cunoscute împrejurări — poate fără voe să mă fi depărtat de se­vera obiectivitate, dar eu m’am silit a reproduce esenţa tristei realităţi. Fraţii tăi, cred, nu sunt aşa după cum eşti zugrăvit tu, ban­ Ganciu, dar ei sunt de­o­cam­dată pe al doilea şi al treilea plan; ei de acum abia încep .».Îşi manifesta existenţa, dar tu, tu eşti în faţă. Spiritul tău stăpîneşte şi inspiră întreaga orga­nizaţie. Şi politica, şi partidele, şi presa poartă pecetia acestui spirit. Eu nădăjduesc că va veni o­e cînd tu, după ce vei citi această cărticică, te vei gîndi puţin, vei ofta, şi vei zice : „Europeni suntem, dar tot nu sun­tem tocmai­ tocmai“. Iartă-mă, nu e de mirare ca să ne întilnim iar. Tradus de Bt. Georgescu-Sergent FINIT Bai-Ganciu salută pe citi­­torii români şi-i roagă să nu-l uite.

Next