Adevěrul, ianuarie 1901 (Anul 14, nr. 4107-4135)

1901-01-01 / nr. 4107

FONDATOF V. ISESIAîOMAPSni Abonamente i/f* a* SseutsHi TwTJtuftâ in t«& ..... TSTfcl 715 ,fie; fa BtrS.in&tafce. . 50 * 2­ » 18 « i$a barai în t*alî țara 15 „ iírmnataí© Un nutm­ăr veciWf* bani 9 sSragin «lifte 0 Două eră — 1901 — Anul care închee secolul a fost a­­nul dovezilor, anul învăţămintelor. Cu secolul care începe, Romînia, for­­ţamente, trebue să intre într’o fază nouă. Cei doui ani din urmă, ori cît de teribili şi de trişti au fost, au a­­vut însă marea însuşire ca sâ ne des­chidă ochii şi să vedem cum un în­treg sistem politic şi social a dat fa­liment. Nu vom vorbi de întregul secol, căci la începutul veacului al 19-lea propriu zis nici nu existam. Noi am mers mult mai repede. In cinci­zeci de ani, am avut timpul să ne naştem la viaţa politică, să trăim şi să ve­dem in două pătrate de veac că drumul început nu ne putea duce de­cît la ruină şi la peire. Acest secol care vine trebue să fie la începutul lui cel puţin secolul ex­­piaţiunei. Ambele partide politice au dat dovadă că au fost mai pa jos de menirea lor. Trebue de inaugu­rat o nouă linie de conduită. Declara­­ţiunile făcute atît de partidul conser­vator cît şi de partidul liberal sînt dovada că totul este de reînceput. Şi trebue să nu dăm seamă că re­forma nu-i numai politică, ci mai cu seamă socială. Trebue să ne pre­­st­em moravurile şi, pentru a împros­păta ignerele subţiat şi stricat al pă­turilor c­on«v,cătoare, trebue sâ ne a­­ţintim ochii spr«­ naturile populare, spre acel rezervoriu sănătos­ şi încă plin de viaţă, îa care, tine­re vea­curi, ne-am păstrat sănătoasa ţara limba şi neamul. Anul care se duce ne-a dat satis­­facţiune, nouă celor cam­ două-zeci de ani propovăduim că mergem spre ruină, ne-a dat satisfacţiunea, tristă de alt-fel—de-a ni se confirma în to­tul zisele noastre. Dacă am fi fost ascultaţi de atunci şi nu s’ar fi aş­teptat ca evenimentele să facă a­­ceastă dovadă, de multe crude în* corv.jrî a of. pa ţara Mal hi**- ' urzsa de cît nie? odn.t& mas. ^ista-z) dovada fiind făcută, să sperăm că o nouă eră va începe pentru Romî­nia şi că cel puţin crudele lecţiuni ale trecutului ne vor folosi. De alt­fel noi, dacă am perdut credinţa în clasele noastre conducă­toare,—oribil amalgam din drojdiile tuturor naţiunilor — avem încrederea neclintită în vitalitatea poporului ro­mân şi pe cît timp el trăeşte încă, Romînia nu va pieri, ori­cît de im­becili şi de­zmintiţi vor fi fost şi vor fi acei cari au condus-o, o conduc şi o vor conduce. Const, mile Luni, 1 Ian i­­arie, 1901 7 DIRECTOR POLITIC cr&m­m T. mîlLE BIROURILE ZIARULUI * r­a­d­a Să­r­in­o ar-- H TELEFON ANUL NOU Străine, ce mînios, la poarta lu­ni­ei, baţi decis să intri cu orî­ce preţ, noî te primim, ori care ar fi gîndul tău! Un singur miez de noapte­­vo mai trece c- ~--ruul mu—al unuia singur — va stăpîni întreagă ome­nirea. Nu te cunoaştem încă nimeni. Cu faţa învelită în năframa viito­­ruluî, soseştî mîndru, căcî nu ne este dat să ţî-o descoperim de cît pe zi ce trece. In toată splendoarea ta, nu te vom cunoaşte de­cît atunci, cînd ultimul miez de noapte îţi va suna şi ţie. Şi atunci va fi prea tîrziu. Iai seama dar. Te sui pe un tron, pe care nă­meţii de zăpadă ţi l’ar putea dura înalt de neînchipuit. Aibi grije însă ca la timp să ţi’l împodobeşti cu florile primă-vereî, cu grînele vereî şi cu poamele toamnei, dacă vrei ca popoarele să te prea-marească şi ta­­ mintea viitorime! să rămîî vecinic­­ neuitat. Eşti puternic, cit nimeni nu te­­ poate clinti din voinţa ta—o, de-aii­ fi atît de bun pe cit eşti de mare £3 Şi cînd ornicul îţi va suna de- i tronarea, cînd puterea ta se va spui- f bera în faţa noului venit, omeniei rea—nepărtinitorul judecător al ce­i lor ce o guvernează—regretîndu-te, i ţî-o săpa mormintul în inima eî, ori­­ blestemîndu-te, ţî-o şterge şi cea­­­ mai searbădă amintire. De nenumărat fost-a numărulj celor ce au format şiragul pe care ■ de­ocam­dată îl închei tu. Şi dia­­ mulţimea lor abia cîţî poţi număra­­ pe degete au rămas drept pildă ce- ţ lor ce vor veni după eî... Dar să-ţi mai vorbesc, timp nul­ este. O bătae sonoră anunţă agonia celui dinaintea ta. Cea de a doua-­­ spre-zecea va trimbiţa începutul­­ domniei tale. ţ Deci, înainte de-a păşi pragul lu­me! ori, care ar fi gîndul tău, noi îţi strigăm : „Bine ai venit“ 1 X. M. Nirvan. DIN FUGA CONDEIULUI ■ Cadouri de anul nou l S’au primit următoarele cadouri de căt»e persoanele de mai jos : * 1) 184 de paiaţe cari fac „an-ani", cîta una de l­e­c»la kinder din Cameră. 2) doi iepuri gata \ în aţi au fost dă­ruiţi eminentului vînător conu Petrache Carp. 8) C­­­uifcaţii de cap lui Bai-Gan«''!*;«“» cadou de anul nou din part«® Donnita D-zeu. „ , , , . 4) Deficitul Operei, cadou d-lui vvacn­­^amn din partea ministerului instrucţiune.. b) o cerere colectivă a creditorilor, ca­­dou al Aistieî „Adevărului“ pentru auts* Puff. 1900 în străinătate Pe ziua de azi scăpăm şi noî de fai­mosul «fin de siecle». Şi anul cu care •l-air» incheiut •»; «o pruiintâ plin de­­v'i ni men te «in gâmass-Si sii.,,.^ t, ara__ doxe şi contradictorii. Cu puţin timp după conferinţa de la Haga, despre care mulţi idealişti iş!­ia- i cinpuiau că este începutul unei ere de­­ pace, începutul realizărei idealurilor u- ■ manitare cari au fost proclamate la­­ sfirşitul secolului al XVIll-a, ne-am pomenit cu două războae, unul mai­­ singeros de­cît cel­lalt, amindouă de­opotrivă de crude, de barbare şi de o­­puse principiilor de umanitate şi de ci­­vilizaţiune cu cari ne lăudam. La începutul veacului XX, care după spusa multor idealişti şi oameni de bine trebuia să vadă proclamată per­fecţiunea socială, perfectul echlibru­­ social, prin desfiinţarea stăpânirilor de­­ clasă şi prin desfiinţarea posibil­itâţei de a acumula bogaţii, vedem un popor e­­u­roic luptind desperat pentru libertatea sa, fără ca strigatele sale după ajutor să fie ascultate de cine­va, vedem eu­ropeni civilizaţi mergind in China, spre­­ a comite barbarii cari te fac să roşeşti de indignare şi de ruşine — şi toate a­ , ceste» i» numele civilizaţiuneî şi al u­­manităţii.... In societate lupta de clasă devine tot mai violentă, şi cu mizeria crescindă devine tot mai feroce. Am văzut cum în Italia regele Umberto a căzut vic­tima unui atentat, şi cum asemenea a­­tentate s’au repetat contra mai multor persoane sus-puse, cari au scăpat cu viaţă numai ca prin minune. In­cotro te uiţi nu vezi de­cît cea mai crasă contrazicere intre fapte şi frazele de civilizaţie, umanitate, etc­, cari se perorează in toate parlamentele şi in toate cafenelele. Cind citeşti la Evanghelie descrierile celor ce se vor petrece înainte de a sa aşeza pacea pe pkfhrieL. şi vezi ce se petrece acum in lume, măr că devii optiîirs*--^Iţi spui : şi totuşi dreptatea şi pacea - ior vr MHK»P c SECOLUL XX ! ii Mîine Întreaga lune civilizată păşeşte şi în al XX-lea secol­­ erei creştine. Deşi te în definitiv, împărfirea aceasta a vreme!­c ce se scurge in luni, ani, secole n’are d în sine de cît importanţa unei simple h numărători, oamenii au obicinuit să o dea un caracter deoebit sfirşiturilor şi fi începuturilor acestor subdiviziuni ale h timpului. La fie­care lună menajurile a îşi închee socotelile, la fie­care an toate ci marile întreprinderi îşi închee bilan­ţul, la fie­care seco­le se sfirşeşte o­ îi menirea inches şi ea bilanţul social,­­ politic, artistic, ştiinţific, etc., caută să-şi îi dea seama de rezultatele activităţei ei ti pe toate terenurile posibile. * p Ciclurile pe cari le prezintă aceste c activităţi nu corespund exact cu cuprin- d­ ■ cum peisajele şi p •alice ale pămîn- n exact cu o îm- g prafeţei lui in mi-, ildă. O mişcare se rr la o altă epocă de rr­i nu se sfirşeşte n odată cu sfirşitul lui, ci mai încoace sau dincolo. Unele mişcări se întind a­­supra mai multor veacuri. Oţudulaiu­­nile progresului şi ale regresului ome­­plrsî, din ori­ce punct de vedere le-am socoti, ati o viaţă şi o întindere proprie cu totul independente de împărţir­ea timpului în ani şi secole. Totuşi e posibil să li se închee bilan­ţul dintr’un secol, cu condiţia ca par­tida să rămîie mereu deschisă pentru a înregistra necontenit noile date ce se ţin lanţ. Cite­odată e chiar cu putinţă să se desluşească şi să se fixeze carac­teristica unui secol prin diferitele fapte ce s’au petrecut în decursul lui şi prin diferitele idei ce s’au vinturat in anii lui. Aşa de pildă se poate zice că se­colul al XlX-lea a fost secolul aburului fiind­ că aplicarea aburului în decursul lui s’a făcut pentru întîia oară şi şi-a atins apogeul. De­ aci încolo e probabil că electricitatea ii va lua locul. De asemenea secolul ce se sfîrşeşte, într’un alt ordin de fapte şi de idei, se poate numi secolul naţionalismului, căci în timpul scurgerea lui s’a văzut pen­tru prima oa­ră inchegindu-se ţările du­pă consideraţiunî de naţionalitate. A­­ceastă denu­mire ar fi insă mai puţin caracteristică de oare­ ce ideea n’a fost pe-”deplin Realizată şi tot­ea singură e cea mai importantă dintre ideile ce s’au a­­gitat şi s’au aplicat. De alt­mintrelea secolul al XIX în materie de idei poate fi considerat mai mult ca un pamînt în care s’au semă­nat şi au germinat mai toate, ră­min­ind ca secolele viitoare să le vadă des­vol­tarea trunchiurilor, a ramurilor, înfle­­rirea şi roadele. Maî raţional ar fi ca să se formeze grupuri de secole, să se caracterizeze mersul omenire! pe perioade de 3, 4. 500 de ani. Pe o aşa întindere de timp se poate lua o idee mare de la naştere şi duce pină la rodirea deplină sau pî­nă la peirea ei şi înlocuirea cu o alta. Progresul urmind un mers din ce în ce mai accelerat, cu cit căutăm în ur­mă cu atît va trebui să considerăm o perioadă mai lungă pentru a putea de­gaja o caracteristică complectă şi vice­versa. Aşa de pildă Renaşterea îşi îm­­plintă rădăcinile în veacurile XII şi XIII şi de-abia în al XVIII-lea îşi atinge a­­pogeul. Pe viitor un secol va fi de a­­juns ca să se vadă naşterea, viaţa şi declinul unei idei mari, şi intr’un vii­tor foarte îndepărtat poate că jumătă­ţile, sferturile, decadele de veac vor fi suficiente. Cititorul unui ziar cotidian vrea to­tuşi, ţine cu ori­ce preţ, ca să i se răs­pundă la întrebarea pe care şi-o pune spiritul lui nerăbdător : ce caracterizează secolul al XIX-lea şi ce va caracteriza pe al XX-lea ? Cere deci ziarului sau de predilecţie să poseadă toată ştiinţa vea­cului şi darul profeţiei pe de­asupra. Fără a poseda nici una nici alta, căci amindouă depăşesc puterea oamenilor, vom încerca a răspunde acestei între­bări, sau mal exact a exprima o părere, o dorinţă asupra părţeî de s doua a întrebăreî. Talentatul nostru desenata^ d. N­­Mantii, ne-a dat o puternică mină de ajutor plasticizînd în desen*! de maî sus profeţia noastră, dorinţa per care am voi s’o împlinească, mai bine ras, seco­lul ce începe. Iar in corpul ilarului ci­titorii vor găsi exprimate opiniile celor mai însemnaţi oameni de ştiinţă, poli­tici, etc., din Viena asupra prim­ei părţi a întrebăreî: ce caracterizează, secolul care s’a sfirşit ? Făcînd un singur grup din secolele XVIII, XIX şi XX, al XIX-lea ne apare ca o reacţiune asupra celui trofcat. Re­voluţia cea mare,, care a fost ca un vul­can in desfăşurarea istoriei omenirei, şî-a văzut înlăturate, sau ori puţin re­duse şi falsificate o bună parte din vendicaţiunile ei esenţiale Libertatea, Egalitatea şi Fraternitatea, cu tate ga­ranţiile morale şi materiale intnite să le întărească pe vecie, nu s’au realizat de­cit parţial şi după grele fapte in contra spiritului reacţionar. Trupe ea o­­menirea de la starea animalică în care domnesc patimele şi puterea celui mai tare la starea spirituală, ca să zicem ast­fel, a dreptăţii, echităţii şi solidari­tăţii, nu s’a putut face lnisc şi deplin. Explozia din 1789 a slăbit numai te­meliile lumei vechi dar nu le-a surpat. Pentru ca o mină de om­eni, obscuri şi neinarmaţî cum au fost revoluţiona­rii din 1789 să fi putut svirsi­za con­tra unei alcătuiri sociale veche de vea­curi, întărită cu atitea prejudecăţi înră­dăcinate şi cu o formidabilă armată de slujitori orbi şi devotaţi, ceea­ ce au să­­virşit, şi pentru ca opera lor de doî­­treî ani să­ nu se fi şters de atot­pu­ternicia Bisericei unită cu capetele în­coronate şi cu clasele sociale protivnice progresului, ba încă să fi căpătat, zi cu zi, tot mai multă îndreptăţire şi putere de viaţă, a trebuit ca ideea ce călăuzea mişcarea să fie tot aşa de naturală, de inflexibilă, de inexorabilă ca legile ce guvernă universul fizic. In mersul eî omenirea nu s’a putut încă degaja de ritmicitatea mişcărilor ei, pentru ca omul, luat în mase pro­funde, e încă bestie maî mult, pentru că intelectualul n’a covirşit şi n’a su­pus încă definitiv şi total pornirea şi firea animalică. De aceea vedem—şi cine ştie cît timp se va mai vedea—acţiunea mereu urmată de reacţiune, paşii îna­inte urmaţi de paşi înapoi. Cind omul se va călăuzi numai de raţiunea pură, supunindu-i şi instincte, şi prejudecăţi, şi sentimente, reacţiunile vor dispare din istorie care nu va mai avea să înregis­treze de­cit­mersuri egale, uniforme, înaintări progresive fără salturi, ca şi iară opriri şi dări înapoi, suprim­îndu-se pentru zeci de mii de ani, pină la în­ceperea decadenţei finale, aplicarea le­gei ritmului, a ondulatelor cu suişuri şi scoborişuri, la oameni. Atunci omul va deveni stăpin şi pe sine însuşi, după ce va fi devenit şi pe natură, atunci raiul întrevăzut in ceruri se va realiza pe pamînt, atunci spiritul va domina de­plin materia. Dar pină atunci va trebui ca săminţa aruncată de secolul al XVlII-lea să răs­­bată prin îniehitaţi, prin interese, prin patimi,­ prin singe şi să rodească in to­talul eî. Gunoiul adunat de secolul al XlX-lea cu intenţia de-a o înăduşi, de-a o steriliza, de-a o ucide, ii va fi servit mai curînd ca s’o apere şi să-i dea te­renul gras prielnic. Dorinţă pe care o exprimăm, cererea pe care o facem e ca să se adeverească simbolul din desenul de mai sus, ca se­colul XX să ia din mâinile celui de-al XVIII lea drapelul marilor revendicări şi să le realizeze, pentru a înlesni vea­cului al XX-lea inaugurarea unei ere de progres uimitor, care să eclipseze tot ce-a fost şi să întreacă tot ce-au vi­sat cei mai îndrăzneţi iubitori de oa­meni. Sunt oare semne că aşa va fi ? Da, credem că sunt semne foarte îmbucură­toare, că veacul al XX-lea, realizatorul e- '­vangheliei revoluţionare din al XVIII- lea, a început deja de ani, că săminţa viitorului Încolţeşte de o decadă încoace. Aşa se explică chiar ultima desfăşurare a reacţionarizmului. Dar e prea tîrziu. Clericalizm, antisemitizm, imperializm, fr­ilitarizm, etc., îşi epuizează ultimele puteri, se zvircolesc nu dintr’un prisos­­ de energie ci cu mișcările convulsive,­ ale agoniei. * Congresul pacei de la Haga, legile pentru proteguirea latine ei din toate ţările civilizate, acordarea tot mai largă a votului universal din ce in ce mai perfecţionat, lupta ce se ridică in Franţa in contra clericalizmului, valurile din ce în ce maî uriaşe ale socializatului in­ternaţional, pînă şi călătoria lui Krüger in Franţa, şi într’un colţ al Germaniei cu care ocazie cele două popoare răz­boinice la culme şi-au manifestat oroa­rea lor pentru sînge şi dorinţa de­ a ve­dea instituindu-se arbitragiul interna­ţional, organizarea tot mai întinsă şi mai conştientă a maselor, imunitatea lor admirabilă în contra virusului cle­rical, antisemit, cezarist, simbolist, spi­ritist, etc., care descompune pătura do­minantă, acestea şi multe altele sunt semnele care caracterizează sfirşitul de secol şi determină calea celui nou. Secolul al XX-lea va vedea triumful drepturilor omului, I. Teodorescu.

Next