Adevěrul, ianuarie 1901 (Anul 14, nr. 4107-4135)
1901-01-01 / nr. 4107
FONDATOF V. ISESIAîOMAPSni Abonamente i/f* a* SseutsHi TwTJtuftâ in t«& ..... TSTfcl 715 ,fie; fa BtrS.in&tafce. . 50 * 2 » 18 « i$a barai în t*alî țara 15 „ iírmnataí© Un nutmăr veciWf* bani 9 sSragin «lifte 0 Două eră — 1901 — Anul care închee secolul a fost anul dovezilor, anul învăţămintelor. Cu secolul care începe, Romînia, forţamente, trebue să intre într’o fază nouă. Cei doui ani din urmă, ori cît de teribili şi de trişti au fost, au avut însă marea însuşire ca sâ ne deschidă ochii şi să vedem cum un întreg sistem politic şi social a dat faliment. Nu vom vorbi de întregul secol, căci la începutul veacului al 19-lea propriu zis nici nu existam. Noi am mers mult mai repede. In cincizeci de ani, am avut timpul să ne naştem la viaţa politică, să trăim şi să vedem in două pătrate de veac că drumul început nu ne putea duce decît la ruină şi la peire. Acest secol care vine trebue să fie la începutul lui cel puţin secolul expiaţiunei. Ambele partide politice au dat dovadă că au fost mai pa jos de menirea lor. Trebue de inaugurat o nouă linie de conduită. Declaraţiunile făcute atît de partidul conservator cît şi de partidul liberal sînt dovada că totul este de reînceput. Şi trebue să nu dăm seamă că reforma nu-i numai politică, ci mai cu seamă socială. Trebue să ne prestem moravurile şi, pentru a împrospăta ignerele subţiat şi stricat al păturilor con«v,cătoare, trebue sâ ne aţintim ochii spr« naturile populare, spre acel rezervoriu sănătos şi încă plin de viaţă, îa care, tinere veacuri, ne-am păstrat sănătoasa ţara limba şi neamul. Anul care se duce ne-a dat satisfacţiune, nouă celor cam două-zeci de ani propovăduim că mergem spre ruină, ne-a dat satisfacţiunea, tristă de alt-fel—de-a ni se confirma în totul zisele noastre. Dacă am fi fost ascultaţi de atunci şi nu s’ar fi aşteptat ca evenimentele să facă această dovadă, de multe crude în* corv.jrî a of. pa ţara Mal hi**- ' urzsa de cît nie? odn.t& mas. ^ista-z) dovada fiind făcută, să sperăm că o nouă eră va începe pentru Romînia şi că cel puţin crudele lecţiuni ale trecutului ne vor folosi. De altfel noi, dacă am perdut credinţa în clasele noastre conducătoare,—oribil amalgam din drojdiile tuturor naţiunilor — avem încrederea neclintită în vitalitatea poporului român şi pe cît timp el trăeşte încă, Romînia nu va pieri, oricît de imbecili şi dezmintiţi vor fi fost şi vor fi acei cari au condus-o, o conduc şi o vor conduce. Const, mile Luni, 1 Ian iarie, 1901 7 DIRECTOR POLITIC cr&mm T. mîlLE BIROURILE ZIARULUI * rada Sărino ar-- H TELEFON ANUL NOU Străine, ce mînios, la poarta luniei, baţi decis să intri cu orîce preţ, noî te primim, ori care ar fi gîndul tău! Un singur miez de noaptevo mai trece c- ~--ruul mu—al unuia singur — va stăpîni întreagă omenirea. Nu te cunoaştem încă nimeni. Cu faţa învelită în năframa viitoruluî, soseştî mîndru, căcî nu ne este dat să ţî-o descoperim de cît pe zi ce trece. In toată splendoarea ta, nu te vom cunoaşte decît atunci, cînd ultimul miez de noapte îţi va suna şi ţie. Şi atunci va fi prea tîrziu. Iai seama dar. Te sui pe un tron, pe care nămeţii de zăpadă ţi l’ar putea dura înalt de neînchipuit. Aibi grije însă ca la timp să ţi’l împodobeşti cu florile primă-vereî, cu grînele vereî şi cu poamele toamnei, dacă vrei ca popoarele să te prea-marească şi ta mintea viitorime! să rămîî vecinic neuitat. Eşti puternic, cit nimeni nu te poate clinti din voinţa ta—o, de-aii fi atît de bun pe cit eşti de mare £3 Şi cînd ornicul îţi va suna de- i tronarea, cînd puterea ta se va spui- f bera în faţa noului venit, omeniei rea—nepărtinitorul judecător al cei lor ce o guvernează—regretîndu-te, i ţî-o săpa mormintul în inima eî, ori blestemîndu-te, ţî-o şterge şi cea mai searbădă amintire. De nenumărat fost-a numărulj celor ce au format şiragul pe care ■ deocamdată îl închei tu. Şi dia mulţimea lor abia cîţî poţi număra pe degete au rămas drept pildă ce- ţ lor ce vor veni după eî... Dar să-ţi mai vorbesc, timp nul este. O bătae sonoră anunţă agonia celui dinaintea ta. Cea de a doua- spre-zecea va trimbiţa începutul domniei tale. ţ Deci, înainte de-a păşi pragul lume! ori, care ar fi gîndul tău, noi îţi strigăm : „Bine ai venit“ 1 X. M. Nirvan. DIN FUGA CONDEIULUI ■ Cadouri de anul nou l S’au primit următoarele cadouri de căt»e persoanele de mai jos : * 1) 184 de paiaţe cari fac „an-ani", cîta una de lec»la kinder din Cameră. 2) doi iepuri gata \ în aţi au fost dăruiţi eminentului vînător conu Petrache Carp. 8) Cuifcaţii de cap lui Bai-Gan«''!*;«“» cadou de anul nou din part«® Donnita D-zeu. „ , , , . 4) Deficitul Operei, cadou d-lui vvacn^amn din partea ministerului instrucţiune.. b) o cerere colectivă a creditorilor, cadou al Aistieî „Adevărului“ pentru auts* Puff. 1900 în străinătate Pe ziua de azi scăpăm şi noî de faimosul «fin de siecle». Şi anul cu care •l-air» incheiut •»; «o pruiintâ plin dev'i ni men te «in gâmass-Si sii.,,.^ t, ara__ doxe şi contradictorii. Cu puţin timp după conferinţa de la Haga, despre care mulţi idealişti iş!ia- i cinpuiau că este începutul unei ere de pace, începutul realizărei idealurilor u- ■ manitare cari au fost proclamate la sfirşitul secolului al XVIll-a, ne-am pomenit cu două războae, unul mai singeros decît cellalt, amindouă deopotrivă de crude, de barbare şi de opuse principiilor de umanitate şi de civilizaţiune cu cari ne lăudam. La începutul veacului XX, care după spusa multor idealişti şi oameni de bine trebuia să vadă proclamată perfecţiunea socială, perfectul echlibru social, prin desfiinţarea stăpânirilor de clasă şi prin desfiinţarea posibilitâţei de a acumula bogaţii, vedem un popor euroic luptind desperat pentru libertatea sa, fără ca strigatele sale după ajutor să fie ascultate de cineva, vedem europeni civilizaţi mergind in China, spre a comite barbarii cari te fac să roşeşti de indignare şi de ruşine — şi toate a , ceste» i» numele civilizaţiuneî şi al umanităţii.... In societate lupta de clasă devine tot mai violentă, şi cu mizeria crescindă devine tot mai feroce. Am văzut cum în Italia regele Umberto a căzut victima unui atentat, şi cum asemenea atentate s’au repetat contra mai multor persoane sus-puse, cari au scăpat cu viaţă numai ca prin minune. Incotro te uiţi nu vezi decît cea mai crasă contrazicere intre fapte şi frazele de civilizaţie, umanitate, etc, cari se perorează in toate parlamentele şi in toate cafenelele. Cind citeşti la Evanghelie descrierile celor ce se vor petrece înainte de a sa aşeza pacea pe pkfhrieL. şi vezi ce se petrece acum in lume, măr că devii optiîirs*--^Iţi spui : şi totuşi dreptatea şi pacea - ior vr MHK»P c SECOLUL XX ! ii Mîine Întreaga lune civilizată păşeşte şi în al XX-lea secol erei creştine. Deşi te în definitiv, împărfirea aceasta a vreme!c ce se scurge in luni, ani, secole n’are d în sine de cît importanţa unei simple h numărători, oamenii au obicinuit să o dea un caracter deoebit sfirşiturilor şi fi începuturilor acestor subdiviziuni ale h timpului. La fiecare lună menajurile a îşi închee socotelile, la fiecare an toate ci marile întreprinderi îşi închee bilanţul, la fiecare secole se sfirşeşte o îi menirea inches şi ea bilanţul social, politic, artistic, ştiinţific, etc., caută să-şi îi dea seama de rezultatele activităţei ei ti pe toate terenurile posibile. * p Ciclurile pe cari le prezintă aceste c activităţi nu corespund exact cu cuprin- d ■ cum peisajele şi p •alice ale pămîn- n exact cu o îm- g prafeţei lui in mi-, ildă. O mişcare se rr la o altă epocă de rri nu se sfirşeşte n odată cu sfirşitul lui, ci mai încoace sau dincolo. Unele mişcări se întind asupra mai multor veacuri. Oţudulaiunile progresului şi ale regresului omeplrsî, din orice punct de vedere le-am socoti, ati o viaţă şi o întindere proprie cu totul independente de împărţirea timpului în ani şi secole. Totuşi e posibil să li se închee bilanţul dintr’un secol, cu condiţia ca partida să rămîie mereu deschisă pentru a înregistra necontenit noile date ce se ţin lanţ. Citeodată e chiar cu putinţă să se desluşească şi să se fixeze caracteristica unui secol prin diferitele fapte ce s’au petrecut în decursul lui şi prin diferitele idei ce s’au vinturat in anii lui. Aşa de pildă se poate zice că secolul al XlX-lea a fost secolul aburului fiind că aplicarea aburului în decursul lui s’a făcut pentru întîia oară şi şi-a atins apogeul. De aci încolo e probabil că electricitatea ii va lua locul. De asemenea secolul ce se sfîrşeşte, într’un alt ordin de fapte şi de idei, se poate numi secolul naţionalismului, căci în timpul scurgerea lui s’a văzut pentru prima oară inchegindu-se ţările după consideraţiunî de naţionalitate. Această denumire ar fi insă mai puţin caracteristică de oare ce ideea n’a fost pe-”deplin Realizată şi totea singură e cea mai importantă dintre ideile ce s’au agitat şi s’au aplicat. De altmintrelea secolul al XIX în materie de idei poate fi considerat mai mult ca un pamînt în care s’au semănat şi au germinat mai toate, răminind ca secolele viitoare să le vadă desvoltarea trunchiurilor, a ramurilor, înflerirea şi roadele. Maî raţional ar fi ca să se formeze grupuri de secole, să se caracterizeze mersul omenire! pe perioade de 3, 4. 500 de ani. Pe o aşa întindere de timp se poate lua o idee mare de la naştere şi duce pină la rodirea deplină sau pînă la peirea ei şi înlocuirea cu o alta. Progresul urmind un mers din ce în ce mai accelerat, cu cit căutăm în urmă cu atît va trebui să considerăm o perioadă mai lungă pentru a putea degaja o caracteristică complectă şi viceversa. Aşa de pildă Renaşterea îşi împlintă rădăcinile în veacurile XII şi XIII şi de-abia în al XVIII-lea îşi atinge apogeul. Pe viitor un secol va fi de ajuns ca să se vadă naşterea, viaţa şi declinul unei idei mari, şi intr’un viitor foarte îndepărtat poate că jumătăţile, sferturile, decadele de veac vor fi suficiente. Cititorul unui ziar cotidian vrea totuşi, ţine cu orice preţ, ca să i se răspundă la întrebarea pe care şi-o pune spiritul lui nerăbdător : ce caracterizează secolul al XIX-lea şi ce va caracteriza pe al XX-lea ? Cere deci ziarului sau de predilecţie să poseadă toată ştiinţa veacului şi darul profeţiei pe deasupra. Fără a poseda nici una nici alta, căci amindouă depăşesc puterea oamenilor, vom încerca a răspunde acestei întrebări, sau mal exact a exprima o părere, o dorinţă asupra părţeî de s doua a întrebăreî. Talentatul nostru desenata^ d. NMantii, ne-a dat o puternică mină de ajutor plasticizînd în desen*! de maî sus profeţia noastră, dorinţa per care am voi s’o împlinească, mai bine ras, secolul ce începe. Iar in corpul ilarului cititorii vor găsi exprimate opiniile celor mai însemnaţi oameni de ştiinţă, politici, etc., din Viena asupra primei părţi a întrebăreî: ce caracterizează, secolul care s’a sfirşit ? Făcînd un singur grup din secolele XVIII, XIX şi XX, al XIX-lea ne apare ca o reacţiune asupra celui trofcat. Revoluţia cea mare,, care a fost ca un vulcan in desfăşurarea istoriei omenirei, şî-a văzut înlăturate, sau ori puţin reduse şi falsificate o bună parte din vendicaţiunile ei esenţiale Libertatea, Egalitatea şi Fraternitatea, cu tate garanţiile morale şi materiale intnite să le întărească pe vecie, nu s’au realizat decit parţial şi după grele fapte in contra spiritului reacţionar. Trupe ea omenirea de la starea animalică în care domnesc patimele şi puterea celui mai tare la starea spirituală, ca să zicem astfel, a dreptăţii, echităţii şi solidarităţii, nu s’a putut face lnisc şi deplin. Explozia din 1789 a slăbit numai temeliile lumei vechi dar nu le-a surpat. Pentru ca o mină de omeni, obscuri şi neinarmaţî cum au fost revoluţionarii din 1789 să fi putut svirsiza contra unei alcătuiri sociale veche de veacuri, întărită cu atitea prejudecăţi înrădăcinate şi cu o formidabilă armată de slujitori orbi şi devotaţi, ceea ce au săvirşit, şi pentru ca opera lor de doîtreî ani să nu se fi şters de atotputernicia Bisericei unită cu capetele încoronate şi cu clasele sociale protivnice progresului, ba încă să fi căpătat, zi cu zi, tot mai multă îndreptăţire şi putere de viaţă, a trebuit ca ideea ce călăuzea mişcarea să fie tot aşa de naturală, de inflexibilă, de inexorabilă ca legile ce guvernă universul fizic. In mersul eî omenirea nu s’a putut încă degaja de ritmicitatea mişcărilor ei, pentru ca omul, luat în mase profunde, e încă bestie maî mult, pentru că intelectualul n’a covirşit şi n’a supus încă definitiv şi total pornirea şi firea animalică. De aceea vedem—şi cine ştie cît timp se va mai vedea—acţiunea mereu urmată de reacţiune, paşii înainte urmaţi de paşi înapoi. Cind omul se va călăuzi numai de raţiunea pură, supunindu-i şi instincte, şi prejudecăţi, şi sentimente, reacţiunile vor dispare din istorie care nu va mai avea să înregistreze decitmersuri egale, uniforme, înaintări progresive fără salturi, ca şi iară opriri şi dări înapoi, suprimîndu-se pentru zeci de mii de ani, pină la începerea decadenţei finale, aplicarea legei ritmului, a ondulatelor cu suişuri şi scoborişuri, la oameni. Atunci omul va deveni stăpin şi pe sine însuşi, după ce va fi devenit şi pe natură, atunci raiul întrevăzut in ceruri se va realiza pe pamînt, atunci spiritul va domina deplin materia. Dar pină atunci va trebui ca săminţa aruncată de secolul al XVlII-lea să răsbată prin îniehitaţi, prin interese, prin patimi, prin singe şi să rodească in totalul eî. Gunoiul adunat de secolul al XlX-lea cu intenţia de-a o înăduşi, de-a o steriliza, de-a o ucide, ii va fi servit mai curînd ca s’o apere şi să-i dea terenul gras prielnic. Dorinţă pe care o exprimăm, cererea pe care o facem e ca să se adeverească simbolul din desenul de mai sus, ca secolul XX să ia din mâinile celui de-al XVIII lea drapelul marilor revendicări şi să le realizeze, pentru a înlesni veacului al XX-lea inaugurarea unei ere de progres uimitor, care să eclipseze tot ce-a fost şi să întreacă tot ce-au visat cei mai îndrăzneţi iubitori de oameni. Sunt oare semne că aşa va fi ? Da, credem că sunt semne foarte îmbucurătoare, că veacul al XX-lea, realizatorul e- 'vangheliei revoluţionare din al XVIII- lea, a început deja de ani, că săminţa viitorului Încolţeşte de o decadă încoace. Aşa se explică chiar ultima desfăşurare a reacţionarizmului. Dar e prea tîrziu. Clericalizm, antisemitizm, imperializm, frilitarizm, etc., îşi epuizează ultimele puteri, se zvircolesc nu dintr’un prisos de energie ci cu mișcările convulsive, ale agoniei. * Congresul pacei de la Haga, legile pentru proteguirea latine ei din toate ţările civilizate, acordarea tot mai largă a votului universal din ce in ce mai perfecţionat, lupta ce se ridică in Franţa in contra clericalizmului, valurile din ce în ce maî uriaşe ale socializatului internaţional, pînă şi călătoria lui Krüger in Franţa, şi într’un colţ al Germaniei cu care ocazie cele două popoare războinice la culme şi-au manifestat oroarea lor pentru sînge şi dorinţa de a vedea instituindu-se arbitragiul internaţional, organizarea tot mai întinsă şi mai conştientă a maselor, imunitatea lor admirabilă în contra virusului clerical, antisemit, cezarist, simbolist, spiritist, etc., care descompune pătura dominantă, acestea şi multe altele sunt semnele care caracterizează sfirşitul de secol şi determină calea celui nou. Secolul al XX-lea va vedea triumful drepturilor omului, I. Teodorescu.