Adevěrul, februarie 1901 (Anul 14, nr. 4136-4163)

1901-02-01 / nr. 4136

joi I Februarie 1901 prod­­us, toată inteligenţa ţâ­rei a fot persecutată, închisă, expulzată, asasinată. Şi in golul produs au venit nulităţile şi oamenii fără caracter, cărora s’au în­cred­inţit destinele poporului. Mai c rar istoria va avea de înregistrat o pagină mai lugubră ca aceea a dom­niei lui Milan asupra poporului sirbesc. * Ori­cit ar fi cine­va de monstruos, trebue să aibă şi cite-va părţi bune, fie că ele s’ar datori numai inconşti­entului. In viaţa lui Milan sint şi cite­ va licăriri de bine. Faptul că cu toată coruptibilitatea lui Rusia n'a reuşit să-l prefacă în in­strumentul ei, e demn de remarcat spre lauda lui Milan. Politica lui ex­ternă a fost constant austro-filă. Prea servită această politică, făcută fără in­teligență, interesată adese­orî, dar în tot cazul cu mult preferabilă unei po­litici ruso-file. Meritul lui Milan a fost cu atit mai mar­e in această privinţă cu cît avea de guvernat un popor’ slav, natural­­m­ente înclinat spre Rusia. Austria pierde in el pe cel mai de­votat agent al ei in peninsula balca­nică, şi poate pe ultimul. Va­­fi o mare nenorocire dacă sin­gura parte bună şi înţeleaptă a poli­ticei lui Milan, politica de împotrivire Rusiei, nu va fi urmată de regele A­­lexandru.* Noi romînii n’avem de ce ne plînge de Milan, de aceea asprimea criticilor noastre nu poate fi bănuită. Prin ori­gina sa, prin rudeniile pe cari le avea în țară, prin copilăria lui, prin căsăto­ria "cu o romîniă, prin politica externă pe care o ducea, Milan era un filo ro­­min hotărit. El iubea ţara rominească. Dacă ar fi fost un rege bun, înţelept, serios, virtuos, Milan ar fi putut con­tribui puternic la apropierea intre cele două popoare vecine. La rom­ini putem exprimi un regret sincer la mormintul acestui om. E pă­cat că și sîrbeii nu pot face acelaşi lucru. Index. IMPRESIUNI şi PALAVRE (Din coresp.hd Chiţibuş cu cititoarele sale) Din memoriile unei nefericite (Fire găsite) 13 Ianuarie ,...Cît de mult este de cînd n'am mai scris nimic în tina, scumpul meu caet, şi cîte lucruri s’au întîmplat în timpul acesta! Mă despart de el, da, mă despart, ai fi putut crede vreo­dată asta, scum­pule cast ? Oare tu, confesorul meu zil­nic de atîția ani, nu crezi că am suferit destul ? Şi­­cît timp am să mai sufăr încă ? Poate pînâ voia muri ! Şi vezi, nu nu-l pot, nu mai am energia şi forţa morală, pentru a suferi, mă simt slăbind. Sînt aşa de tristă şi de descurajată cum nu se poate descrie şi închipui. Nu pot spune nimănui starea în care mă aflu şi mi se pare că sînt îrntrun teribil c­uchemat­­oara va trebui să ia sfîrşit. Dar nu e vis, e realitate, e realitatea îngrozitoare care mă înfioară, am ajuns să mă tem, de el, de el, pe care odată îl iubeam şi II aşteptam cu plăcere. Nu mai stau nici in oraşul meu, mi-e groază şi da el, ano. Suferit prea mult acolo. Eu, care îmi explicam cel mai mic fenomen psihic, acuta­­ara ajuns de nu pot să-mi mai dau seama de ce se petrece cu mine, în min­tea ,«ea este un chaos, am ameţeală des şi mi-e ‘frică să nu înebunesc. Şi ar fi păcat! Sunt încă aşa de tînără, 20 de anî ! Dacă aşi fi avut o so­artă­ bună, aşi fi putut să mai am încă atâţia ani fericiţi! Dar acum s’a isprăvit.­­ Nu mai am încredere în nimic, în viaţă ,şi un viitor, mai puţin ca în cit­ee. Trăesc pentru a cruţa pe buna şi scumpa mea mamă de o nouă durere. Presimt însă că viaţa asta n'are să mai dureze mult, este numai un preludiu jal­nic, înainte de a trece în infinit. Cel pu­ţin de m'ar lăsa el liniştită, de n’ar mai debita atîtea şi atâtea cari imn fac rău ; dacă nu din vre-un­ sentiment care l’a avut vra-o dată faţă de mine, cel puţin din respect faţă de el, ca om. Ce l'ar fi postat, d­ă mi-ar fi lăsat o amintire fru­moasă ? Var fi fost mai bine? Aşi vrea Să uit tot, aşi vrea să am pe cine­va care să mur consoleze, dar singura mea prietenă, care mă înţelege, e departe şi nu poat­e să-mi îndulcească suferinţele. Mi se zice să-l uit, oare nu ştie lumea că şi-a luat el singur sarcina să se facă ui­tat, prin vorbele lui? Dacă s'ar fi purtat nlt'fel mi-ar fi lăsat, cel puţin o amintire frumoasă sau un regret. El nu m'a înţel­es insă nici odată, n’a putut să facă deosebire» între femeea sa, şi femeile pe cari le-a cunoscut mai îna­inte. Mă consider însă prea sus pentru a mă ajunge bîrferile lui, cît despre lume nu iftă nelinişteşte, de­oare-ce sînt puţini la n­umai cei fără minte cari să-l creadă vorbele lui. 24 Ianuarie Tot tristă şi descurajată ! Am plîns azi de multe ori, îmi curgeaţi lacrimile fără fii vreau. Slnt într'o stare de nervi de nedescris, ori­ce mişeare însă îmi face rău, şi face de mi se urca singele în ca­p. Am în mine o tristeţe care nu mai încetează, şi uti cred si mai pot suporta Viata aceasta, iuti perindez în minte toate clipele tari fericite pe care le-am av şi le regret ne mai sperînd nimic de la viitor. Sînt şi puţin cam bolnavă, şi mă simt­­şi m­aî singură ,şi mai depăsată . . . . . . . . De ce am avut o soartă aşa de rea ? Vezi, şi să nu te revoci în contra fir­ei — revoltă zadarnică, ce-i drept — cînd şi-a bătut joc astfel de mine! Ce rău am făcut eu în lumea asta? Nu mai înţeleg nimic, nu mai e dreptate, nu mai e nimic. „De unde ştii cum e mai bine: a fi sau a nu fi ?, s’a zis; şi eu răspund, de si­gur că e mai bine a nu fi, a nu fi nimic, a fi un atom perdut în neant, a nu simţi —şi din nenorocire eu simt prea mult— şi nu cunoaşte nimic din lumea aceasta, căci ce folos că m’am născut, pentru ca să am 11 ani de fericire, să cunosc prin urmare bucuriile vieţei, atunci cînd fiind copii nu-mi puteam da seama de ele, pentru ca pe urmă să mi le ia şi să nu mi le mai redea nici o dată? Şi de la vîrsta de 11 ani, ce a fost viaţa mea de cît, un şir întreg de decepţii, de sbuciu­­mări sufleteşti, de sacrificii nespuse din partea sfintei meie mame, care nu s’a dat în laturi din faţa nici unui obstacol pentru a ne instrui. Şi 4 ani mai tirziu, dedeam lumină generaţiilor viitoare, îmi cheltuiam slaba mea energie vitală, în­­tr’o carieră spinoasă, aveam însă o forţă intelectuală, de care după aparenţa mea debilă, nu m’ar fi crezut nimeni capabilă. Acum însă nu mai am curaj, nu mai am nimic, mi-e groază de ce’mî va aduce ziua de mîine!... Dar mîine seară ce voia mai scrie? Mi se va schimba puţin viaţa? Şi ce schimbare ! Acum spune-mi, Chiţibuş, are dreptate să fie ea aşa de descurajată, şi nu mai poate aştepta nimic de la viaţă ? Aida CÂRŢI şi REVISTE A apărat „Geografia pisică a glo­bului“ pentru cursul superior de liceu şi externatele secundare de gr. II de d. O. I. G­orciu, profesor de geografie la liceul Mihai­ Viteazul din Capitală. Se ştie că prin noua programă s’a in­trodus studiul geografiei şi în cursul su­perior de liceu; manualul de geo­rafie fizică pentru el. V-a de d. profesor Gordiu e primul în literatura noastră didactică, şi numeroase planşe din text îl fac acce­sibil de înţeles pentru ori­cine ; el e făcut conform programei din 99 şi e împărţit în şease capitole: I. Elemente geologice, II. Atmosfera; III. Apa; IV. Clima; V. Uscatul; VI. Regimul biologic (Flora, Fauna și rasele umane). Lucrarea d-lui Gorciu se află în depozit la librăria Alcalay și la autor: str. Dio­­nisie 46. MEMENTO — Mercuri 31 Ianuarie — — TEATRUL NAŢIONAL. — Opera cîntă l­raviata cu d-na d’Asty. Spectacole Sala Edison. De 3 ori pe săptămînă bal mascat. Dumineca, Marte * şi Joia. Sala, splendid iluminată cu electricitate Circul Sidoli. — In fie­care seară mare representaţie cu 80 artişti şi 50 cai. Teatru Boulevard. Sala Eforiei. De 3 ori pe săptămînă bal mascat. CEREALE Bucureşti, 30 Ianuarie, ora 7 seara. Situaţiunea bună a cerealelor in pie­ţele americane nu a rămas fără de e­­fect şi asupra pieţelor europene, ast­fel că cotaţiunile telegrafice de astăzi sunt în urcare generală. Din pieţele noastre avem de relevat o transacţiune de 14.000 hectolitri po­rumb obicinuit, efectuată la Brăila, cu preţul de lei 6 şi 50 bani hectolitrul predat Brăila; acest porumb s’a vindut pe baza unei greutăţi garantată de kgr. 77 hectolitrul. Temperatura aci şi in ţară este astăzi mai uscată. Din Rusia se anunţă că starea semă­năturilor de toamnă este foarte rea și se consideră viitoarea recoltă în parțial in multe guvernăminte ca pierdută. Pr. --—■ ... "Mf . II','mi 1MJS TAEA —De la poresp. noştri particulari- Craiova Poliţia încurajatoare a jocului de cărţi.—Intr’o vreme, acest pagăbitor va­biu ajunsese a fi mal stav,»lit prin luare­­unor măsuri administrative împotriva jo­cului la noroc. Localurile dovedite că permit jocul de cărţi peste marginile în­găduite erau supraveghiate de către po­liţie şî contru­vemeţu„erau daţi în judecată. Prin aceste măsuri bine­făcătoare, multă lume era scăpată întru cît­va de diferitele escrocherii ce provin pe urma jocului în cestiune. Era păgubitor însă faptul, pentru întreprinzătorii localurilor respective. Din această cauză, cafegii şi toţi acei ce întrebuinţaui localurile suspecte, pro­prii jocului la neroi, au cantuit toate mij­loacele şi s’au pus bine cu agenţii poli­­ţieneşti. Aşa fiind lucrurile, aceştia în­chid de la o vreme ochii asupra ori­cărei contravenţii, în schimbul unui bacşiş oare­care. Mulţumită şi neglijenţei prefectului de poliţie, acum jocurile la noroc se plac­ tică pe faţă, fâcînd adevărate ravagii mai ales naivilor. Zilnic ţăranii, cari vin cu lemne sate cu alte lucruri de vînzare prin oraş, sunt prinşi în cursă de către nişte pungaşi anumiţi şi duşi la jocul de cărţi, unde pierd toţi banii ce au. Asemenea lucruri petrecute sub ochii administraţiei cad în sarcina poliţiei lo­cale, care ori de cîte­ ori se întâmplă că excrocaţii să re­cla­me, închide ochii. Deci, trebue ca poliţia să fie vinovată, prin nepăsarea ei. Pentru ca să nu se spună că agenţii poliţieneşti ignorează cele p trecute, voi da şi cîte­va din localurile cari întreţin jocul de cărţi. Intre acestea sunt: toate cafenelele armeneşti din piaţa Elea şi din str. Ma­­dona-Dudu, circiumele din împrejurimile gărei şi cele din str. Carol I.—Dragomir­ T.­Severin Serată teatrală.—Ia seara de 24 ian. a avut loc în sala „Apollo“ o mare se­rată teatrală armată de dans, dat de Com. Israelită­ Spaniolă din localitate, sub pa­­tronagiul doamnei Sofia Abr. Sabe­ay şi cu concursul unui comitet de d-şoare şi cavaleri. S’au jucat:- „Procurorul Mincinos“ co­medie în 2 acte de St Velescu, în care au debutat cu mult succes d-nii Isac S. Semo care a executat rolul lui Semo, actorul, Isac A. Iosef perfect în procu­rorul Verd­escu, Abr. I. Cofin care a fost în­ rolul lui Orzeanu cît se poate de bine, asemenea și Ianob Levy în rolul senato­rului Rozescu. D-rele Dona Arie îneîntâ­­toare în Zoe și Rosa Cohen admirabilă in Marioara. A urmat apoi „Peneş Curcanul“ poem­e versuri de V. Alexandri, recitat de micul elev Sol. Eschenasy, şi foarte mult aplaudat atît pentru modul cum a recitat, cît şi pentru ţinuta militară ce-o avea, fiind în uniforma de Curcan din 77—78. După cererea generală s’a jucat o fru­moasă comedie „Bacalaureata“ de N. Ţincu, jucată cu mult haz de către d-nul Isac S. Semo în rolul lui Sterie, d-ra R. Galano care a fost mult aplaudată în ro­lul Agripinei, şi d-ra Zoe Lina perfectă în Safta servitoare. Adaog că succesul moral al seratei se datoreşte în parte activităţei depuse de d-nii Aron E. Lewy şi Isac S. Semo. In numeroa­sa asistenţă am remarcat frumosul buchet de d-ro compus din : D-rele Popescu, Lucia D. Löwy, O. Feldberg, Clara do Mayo, Rosa Cohen, Metzger, Dona Arie, Robaca B. Joseph, R. Galano, Martha Jacobsohn, Zoe Lilu, Nicolaevici, Sarica Farehy R. Cohen. Printre tinerii dansatori am putut re­marca'pe d-nii, Jac, Sabetay, Albert D. Löwy, Adolf Metzger, David da Mayo, Anastasiu, Isac S. Semo, M de Mayo, Aron D. Löwy, S. Frisch, Fr. W. Beck, looot. Voinescu, lsae B. Iosef, locot Mutu, D. Athias, Iosef Arie, R. Gehen lacob H. Lewy, Abr, Oofinu, Rosentha Rozopol, Sommer etc, etc. Apoi d-na şi d-nu Abr. Sabetry, d-na şi d-nu M. Semo, d-na şi d-nu Stoiano­­vits, d-na şi d-nu d-l Waldmann, d-na şi d-nu Sal. Amar, d-na şi d-nu S. A. Sa­betay, d-na şi d-nu M. Iliescu, d-na şi d-nu Munteanu, d-na şi d-nu Chiţimiea­­d-na şi d-nu M. Ab­alel, d-na şi d-nu Aibala, d-na şi d-nu Eskenasy, d-na şi d-nu Iar. Semo, d-na Oser, d-na Popescu, d-na şi d-nul Sol. P. Levy, d-na şi d-nu Leon Perera, d-na şi d-nu B. Wechsler, d-na şi d-nu Abr. Medina, d-na Maghyr David. Intre acte d-nul Isac S. Semot a spus cu mult talent cite­va foarte frumoase. Stai. Pentru persoanele in­vitată un vest­­mînt simplu aruncat pe umăr e foarte comod. Tiparul unui ast­fel de vestmint îl va procura „MODA ILUSTRATA“ tuturor cititoarelor sale, odată cu nu­mărul de sîmbătă 3 Februarie Ediţia de dimineaţă INFORMATIUFI D. Al. Marghiloman a făcut ori­­ vizită agenţiei sîrbe din Capitală, remiţînd în numele guvernului condo­leanţe pentru moartea ex-regelui Milan. D. Al. Marghiloman a lucrat şa d-sa ori dimineaţa cu regele, ocu­­pîndu-se cu afaceri de serviciu. D. Take Ionescu a făcut ori o lungă vizită d-lui Jean Lahovary la orele 1 jam. d. a., întreţinîndu-se cu d-sa mai mult asupra situaţiei politice. Din Constanţa s-a telegrafiat poli­ţiei Capitalei că cei 4 indivizi sus­pecţi sosiţi din Constantinople, din locurile contaminate de ciumă, au sosit în acel oraş ,şi au fost puşi în pază medicală pînă în ziua cînd vor fi porniţi la Constantinopole cu primul vapor. Liberalii au­ ţinut eri o întrunire în culoarea de Albastru, acasă la d. Cio­­canell­, in strada Poetului, unde au fost adunaţi o mulţime de liberali. In primele zile ale săptămînei vii­toare, comisiunea pentru stabilirea va­ canţelor regionale se va întruni sub preşidenţia d-luî inspector general al învăţămîntului primar Meissner, pentru a stabili în linii generale planul după care se vor aranja aceste vacanţe.—de mare folos pentru populaţiunea rurală-D-şoara J­uny Spielmann s'a logodit cu d-l Max Weis, luni închisoare, împreună şi cu ţigan­ca,­complice la fapte. Tribunalul n-a mai condamnat apoi solidar să plătească reclamanţilor suma de 800 lei. Guvernul Carp rămîne Regele a respins de­misia guvernului Cargl. Seful junimiştilor s’a dus direct de la palat­­a «Fock­ey-club şi a co­municat amicilor săi că reggele i-a respins demisia cabinetului şi că guvernul rămîne astfel cum a fost con­stituit la început. După votarea impozite­lor se va face o remaniare şi d. Take Jenesen va intra in minister. D. G. Cantacuzino a luat angajamentul de a da con­cursul sau guvernului Carp. La ora 7 d. Carp a părăsit palatul, insă nevoind să treacă pe lingă mulţimea adunată în faţa palatului a eşit prin por­tiţa de din dos. De la Jockey-club d-sa s-a dus la d. Cantaruzino, unde se afla adunat comitetul executiv al partidului conservator. O bandă de „producă­­tori“ de bani Tribunalul de Ilfov secţia I a jude­cat ori procesul ţiganilor loan Niculae şi Niculaa Gruia, cari împreună cu o soră a celui din urmă, au jefuit de vr’o 1800 lei douî comercianţi din co­muna Verfişti jud. Ilfov Escrocheria a fost insă foarte nostimă, un gen pi­cant si atractiv in acelaş timp. * Cei douî ţigani şi cu sora lor locu­­esc in strada Foişor, în Capitală, şi dă­duseră vestea in oraş că vor să înmul­ţească francii, făcind dintr'unul douî şi din douî patru. Printre cei cari au fost atraşi de falşii producători de bani sunt şi fraţii Ghiţă Doicescu şi Dumitru Doicescu, co­mercianţi in comuna Vereştî. Venind in Capitală oamenii acum 2 ani, s’au întâlnit cu aceşti hoţi de ţigani şi din vorbă in vorbă au fost ’ atraşi * spre dînşii, i-au condus acasă şi au început să-î convingă de descoperirea pe care au făcut-o,—o descoperire care ii poate îm­bogăţi. In acest scop, oamenii au avut mai multe conciliabule in mahalaua lor, la douî circiumari. Aceştia în pro­ces servesc de martori Fraţii Doicescu au mers la un zaraf care e de asemeni martor in proces, au schimbat suma de 800 lei in aur — şi luîndu-şî restul, d&JăajQÎ pinâ la 1800 lei, au plecat acasă la Neculaî Gruia. Aci sora acestuia aşternind pe jos o scoarţă, a luat nişte tăciuni, o clipă, cenuşe şi alte marafeturi, şi a ascuns toţi banii oamenilor in cenuşe, după aceea a turnat nişte cositor topit de­a­­supra, şi descintecul a fost gata. Dar... ţiganii se prefac că îngălbinesc, încep să strige că s’a stricat metalul, şi cer alţi bani. Bieţii oameni au înţeles că au fost furaţi, şi plecînd au început să se vaite pe stradă. După aceasta ei au mers de au reclamat la poliţie, iar serviciul de siguranţă al Capitalei a făcut cercetări. La cercetare, s’a găsit sub patul ți­­găncei o groapă de curînd astupată. Făcindu-se săpături, ca de 50 —60 de c. m., o comoară întreagă s’a găsit, căci aci se aflau toţi banii pe cari banda de escroci li adunase,—toţi banii numai in monede de aur. Comisarul Corbuleanu, care a condus aceste cercetări, a desco­perit în acelaşi timp întreg misterul operaţiunilor bandei.­­ In faţa tribunalului ţiganii au negat totul,spină şi faptul povestit de martori, că au fost în mai multe rânduri cu cei doi reclamanţi de au băut la circiuma din mahala. * Din partea fraţilor Doiciuleşti a ple­dat d. advocat Butoianu. După d-sa a susţinut rechizitoriul d. procuror Ni­­colau, şi la mură a pledat d. Iancu Brătescu ca apărător al ţiganilor pe cari d-sa ii numea mereu : finii mei. De data asta nea Iancu nu şî-a greşit oa­menii. D-sa a susţinut că nu e nici o probă care să dovedească sumele de ban furate reclamanţilor, nicî dacă li s’au furat chiar bani.­­ Tribunalul s’a pronunţat imediat, condarm­nind pe ţiganii escroci la cite . Prinderea ofiţerului Sfig. O telegramă sosită pri in Capitală din Egipt anunţă că ofiţerul guard de ar­tilerie din ţară, Riga, care dispăruse de peste trei ani, delapidind mari sume de bani din casa regimentului sau, a fost arestat. Acest ofiţer abusiv in ultimul timp se refugiase în Triest, unde in­trase intr’o expediţie ştiinţifică ce se pregătea pentru sudul Africeî. Aci s’au luat măsuri pentru prin­derea lui, — şi cum el se afla deja spre drumul Africeî, consulul Italiei în Brazilia care se bucură de dreptul de protectorat al rominilor aflaţi in această ţară, a primit instrucţiuni pentru a-1 aresta. In adevăr, Riga apăru în Brazilia, curînd după primirea acestui ordin, se dăduse sub adevăratul său nume, și aci’ a fost arestat îndată. El va fi Înaintat in țară cît de curînd. Sfârşitul crizei Aseară după ce s'a aflat soluţiu­­nea crizei, grupuri de deputaţi şi senatori se formau fără întrerupere pînă târziu noaptea, discutind cele întîmplate. Junimiştii jubilau şi spuneau fără sfială că fără Corp partidul conservator nu mai poate avea fi­inţă. Deputaţii conservatori pă­reau demoralizaţi. Ei nu-şi pot Închipui cum d. Take lonescu s’a lăsat a fi jucat cu atita uşurinţă de d. Carp şi de micul dictator. Mulţi Insă dintre aceşti de­putaţi slnt h­otărîţi a nu con­sidera aceasta ca fapt îndepli­nit şi In special nu vor admi­te a vota impositele pe cari ei le-au atacat cu vehemenţă. Foştii radicali iau o atitudine şi mai energică. IŞi cu drept cuvînt,căci la această truptă meschină şi care pare a fi cu totul personală d. Panu n'a luat parte. * Puţin timp după ce s'a cu­noscut soluţiunea dată crizei, d. Nicu Filipescu şi-a făcut intrarea sfidătoare la clubul conservator. Atitudinea sa provocătoare,, ironia cu care privea pe ta­­chişti, a provocat indignarea generală.­­ Din anturajul micului dictator s'a răspîndit svonul că şi d. general Manu ar fi mulţumit cu soluţiutea dată crizei. Ştirea adusă la clubul conservator a întlmpinat o unanimă neîncredere. * Asupra condiţiunilor de împăcare, se afirmă că este o complectă ca­pitulare a d-lui Cantacuzino, care s’a obligat a face să se voteze toate legile financiare d-lui Carp care n’a obiectat de cît la reducerea unei ca­tegorii de patentat­, cu promisiunea vagă, ca după ce se vor vota im­pozitele să se facă o remaniare mini­sterială, prin intrarea d-lor Take Ionescu şi Jean Lahovary în locul d-lor Olănescu şi Ionaş Grădişteanu. * D. G. Panu va fi cel dinţii care va interpela guvernul asupra crizei. • •* Faţă cu nemulţumirea gene­rală ce se observă printre de­putaţii conservatori, se afirmă că s’a simţit necesitatea unei noi consfătuiri la d. G. Gr. Cantacuzino. Înainte de des­chiderea şedinţei Camerei. Amicii d-luî Carp jubilează: — Am salvat şeful! S’a sfîrşit cu .Nababul. Cu Tak­e o sâ ne înțelegem noi! spun carpiştii. * Xteznaniarea cabinetului se va face după 15 zile. Junimiştii contează pe intrarea d-lui Take Ionescu, dar nu s’a ho­ tărit încă cine va intra in locul d-lui G. Olănescu. Aseară a avut loc o con­sfătuire între d-nii Carp, Ma­­iorescu, Marghiloman, Theodor Rosetti, P. Missir şi ciţi­va fruntaşi junimişti din Cameră şi Senat, pentru a se vedea cum trebue de expus situaţia în parlament. Un amic indiscret al d-luî Carp l’a întrebat pe șef: — Cucoane Petrache, cum ai f o întorci înaintea Camerei cu autoritatea mor­alâ și materială pe cari le-ai declarat de per­­dute ? — Apoi la asta mă ghidesc și eu! Dar am să-l consult și pe Take, — răspunse d. Carp. * D. Nîcu Filipescu a adunat eri în diferite locuri pe partizanii săi şi l-a îndemnat ca astăzi la Cameră şi la Senat să organizeze manifes­taţii de simpatie cînd se va prezenta guvernul. Cercurile diplomatice din Capitală au fost cele mai bi­ne informate asupra desno­­dămîntuluî crizei. Oamenii politici cari au a­­vut ocazia să vorbească cu miniştrii străini au­ putut constata că toţi preziceaţi că regele va respinge demisia d-lui Carp. S’au făcut chiar pariuri in corpul diplomatic că acesta va fi rezultatul final al crizei. • în cercurile liberale se face un haz nespus de întorsătura pe care a luat-o criza ministe­rială. In special se fac crude ze­flemele pe socoteala şefului conservatorilor şi se aşteaptă cu nerăbdare să se vadă cum se va prezintă d. Carp înaintea unor Camere cari i-au refuzat acum trei zile atit sprijinul moral cit şi cel material. D. ­tona campanie liberală Imediat ce s’a aflat aseară despre respingerea necondiţio­nată a demisiei guvernului Carp, un însemnat număr de liberali s’au adunat la clubul liberal şi au discutat asupra surprinzătoarei soluţiuni pe ca­re a dat-o regele crizei minis­teriale. Toţi cei de faţă au găsit că acest desnodămint descopere pe rege, căci atit majorităţile conservatoare cît şi partidul liberal s’au declarat în contra impozitelor propuse de d. Carp şi nimeni nu s’ar fi aşteptat ca regele să impună, prin soluţiu­nea pe care a dat-o crizei mini­steriale, impozitele d-lui Carp. Aceasta se consideră în cer­curile liberale ca o adevărată lovitură de stat şi faptul a pro­dus o vie agitaţie în sinul partidului. * Mai mulţi fruntaşi liberali s’au dus de la această impro­vizată întrunire de la club di­rect la d. Dimitrie Sturdza pen­tru a-i comunica impresia ce a făcut-o in partid respingerea demisiuneî d-lui Carp. S’a cerut şefului liberalilor ca în discuţiimea ce va urma în parlament asupra situaţiunei politice, să pună în evidenţă a­­ceasta lovitură de stat şi să a­­rate gravele urmări ce le poate avea. Se face o vie propagandă în cercurile liberale pentru retra­gerea din parlament a întregei opozițiuni liberale. Adevărul D. Dimitrie Sturdza a fost invitat pentru astă-seară la clu­bul liberal spre a comunica vederile sale asupra acestui e­­veniment. Rezultatul audienţei d-lui Cantacuzino De la palat d. Cantacuzino a plecat direct acasă. Aci un redactor al n­ostru care-1 aştepta acolo a întrebat pe şeful conservatorilor care-i rezultatul audienţei şi dacă s’a format cabinetul. D. Cantacuzino a răspuns: — Nu e încă nimic hotărit. Trebue să mă mai înţeleg cu d. Carp. * In momentul cînd ne-a de­clarat aceasta au sosit d-nii Victor Ionescu, Costea Balş, P. Sfetescu, etc., şi alţii cărora, le-a repetat declaraţiunea. * Cu toate astea asupra acestei au­dienţe mai putem da următoarele amănunte precise. La întrunirea ce a avut loc ori dimineaţă la d. Cantacuzino şi la care a luat parte şi d­l. Filipescu, s’a decis în principiu următoarele: D. Cantacuzino să ceară un man­dat nelimitat pentru compunerea mi­nisterului, iar în că dni cînd regele nu-i va acorda aceasta, d. Cantacu­­zino să-şi depue mandatul, recoman­­dind regelui de a respinge demisia d-lui Carp. * Asupra acestei chestiuni s’a în­­vîrtit dîspaţiunea tn această au­dienţă. D. Cantacuzino a cerut an man­dat nelimitat, relevlnd în acelaşi timp că e cu neputinţă de a se lua puterea conservatorilor, cită vreme nu exista nici un motiv constituţio­nal pentru aceasta. In tot cazul d-sa a arătat regalul că dacă nu poate admite a-i a­­corda un mandat nelimitat, să res­pingă demisia d-lui Carp, d-sa ge­­rsntind atunci că o înţelegere se va stabili între d. Carp şi majori­tăţi. Regele n’a dat încă nici un răs­puns definitiv. Demersul șefului conservatorilor se interpretează în senzul câ vrea să sondeze părerea regelui, pe care-1 bănuește că e decis a aduce pe li­­berali la putere. D. P. P. Carp a fost chiemat pen­tru orele 6 la palat. Comitetul executiv conse­r­­vator s’a întrunit la ora 6 la d. G. Cantacuzino. Şeful conservatorilor a con­vocat, comitetul pentru a-i face o expunere a situaţiei, a-i ară­ta rezultatul conferinţelor a­­vute la palat şi toate peripe­ţiile crizei, de altfel cunoscute tuturor. Dacă d. Cantacuzino va fi silit să-şi depună mandatul, va convoca imediat maj­otăţile parlamentare şi le va arăta situaţia partidului conservator. telegranele adeverului Budgetul Austriei Viena, 36 Ianuarie. — Budgetul din 1901 a fost supus azi Camerei deputa­ților. El acuză un excedent de 834.241 de coroane, adică 64.006 coroane mai m­ult ca în 1900. Cheltuel­ie sunt cu 50.08­2.7^7 coroane mai considerabile decit in­ exer­­ciţiul precedent. Din această sumă 12.866.818 coroane privesc cheltuelile comune şi 1. 092.521 constitue intere­sele pentru o noua emisiune de rentă proectată. Veniturile sunt sporite cu 58.146.703 coroane, din care 3.899.300 la captul­ impozitelor directe, 736.700 la vămi, 1.600.000 la taxa asupra alcoolului 5.080.000 la tutunuri, 1.050.000 la za­hăr. Funeralis pentru Milan Viena, 30 Ianuarie.—Rămăşiţele mor­tuare ale regelui Milan vor fî transportate joi la biserică sirbească unde vor­­fi ex­puse; funeraliile vor avea loc Vineri cu so­lemnitate. Se vor­­face onoruri militare. Corpul va fi transportat de la biserică la gară. . Un funcţionar al legaţiunei sl­heştî a fost însărcinat ca să facă un inventariu­ al hirtiilor şi al efectelor cari aparţi­neau regelui Milan. FOIȚA ZIARULUI „ADEVERUL* 73 femeia misterioasă DE GEORGES O MN ET XII — Mă voi grăbi... — Acum pleacă. Am treabă. Fica orna mă așteaptă pentru ca să eșim. — Scumpe patroane, grand mersi și toate respectele mele. Agenta! .de schimb plecă. Liebten­bach nu se sculă nici pen­tru a’i reconduce. El se gîndea. O scrisoare trimisă din Veneţia îî parvenise, scrisoare care pe de o­ Bario îî aducea o mare satisfacţie, pe de alta îi cauza oare şl­care neli­nişte. Sophia Grodsko îi scria : „Praful de răsboini este un succes trimnfant. Experienţele făcute la Spezzia şi la Trieste au dat nişte rezultate pro­digioase pentru tunurile de marină. Plăci de blindagiu de oţel Siemens de C 30 au fost perforate cu o foaie de hîrtie. Am luat două milioane. Restul va urma în curînd. Afacerea va avea măreţe conse­cinţe. Nu tot aşa merge însă cu praful de comerţ. Hans a lucrat de cinci­spre­zece zile, la Swalbach, cu Prunier din Zu­rich. El a avut o mare decepţiune. Toate încercările făcute au fost in­suficiente. El a­ manipulat produsele în di­ferite chipuri. Nimic n’a dat un rezultat bun. Explozivul nu preţueşte mai mult de­cît dinamita. El costă mai puţin, ce-i drept dar sîntem departe de ceea­ ce speram noi că ar putea fi. Probabil că există un secret de fabricaţhin© pa care nu-l cunoaş­tem. Hans îl cântă şi nu dezesperează de a’l găsi. Dar pînă acum fiasco. Nu te descuraja şi fi’mi recunos­cător fiind­câ îţi spun tot adevărul. Agostini îţi trimite cele mai bune amin­tiri ale sale şi te anunță că vei primi în curînd brevetul de baron.“ Liehtenbach murmură : — Baron ! frumoasă mutră voi face dacă afacerea va da greş! El se sculă, făcu un gest de dispreț, și zise : — Nu va da greş! Hans e un chimist abil. El va găsi ••• Și apoi, la nevoe, mă voi întoarce. Nu mă vor prinde atît de lesne...“ El surise. Fică-sa intră. Nu mai era mica pensionară îm­brăcată în uniforma albastră a mî­­năstirei, ci o elegantă şi graţioasă pariziană. Bancherul o privi cu satisfacţie: — Eşti gata ? — Ca tată. Ne înțeleseserăm ca să eşim la ora patra. — Just. Și tu mă duci ? — La desfacerea «»felinelor din AlsaciaiLoroaa... Tu nu poţi spsi de acolo... — Aş fi putut să­­trimet darul meu. — Dar eu trebue să merg acolo... Maica Sainte Alix ţine un comp­toar cu vechi camarade ale m­ele... Şi i-am promis sigur că vin“. — Haide atunci... Precară. In sala Agricultorilor Franţei e bazarul. La intrare auziai un murmur de voci, umbletul mulţimei. Făsoi­ de drapele, într’un masif de flori, un bust al Alsaciei in mar­moră, cu o eşarfă de crep pe piept. Şi pentru a face onorurile, venise şi soţia preşedintelui consiliului, de­putat al Vosgilor, înconjurată de dame din lumea oficială. Tinere delegate veneau și se du­­ceau în lumea vînzătoarelor, condu­­cînd spre comptoare personagiile im­portante. O canapea dublă ocupa mijlocul d­intre cele două rînduri de ghișeuri, în cari numele cele mai cunoscute ale familiilor din Alsacia şi Lorena erau reprezentate prin bunice ca pă­rul alb şi tinere femei elegante, zîmbitoare şi fără griji, crescute sau născute în exil şi găsind Franţa fru­moasă, viaţa agreabilă, chiar şi de­parte de ţară. Liehtenbach şi Marianne, primiţi la sosirea Ior cu bucurie. Se opriră un moment in grupul oficial. Acolo prestigiul financiarului, au­toritatea directorului unui ziar se exercita fără Contrabalanţă. Nu vedea de cit surîsuri şi cu cit opiniile erau maî republicane, cu a-­ tît sa faceau mai multe complimente reacţionarului Liehtenbach. Timidă Marianne căuta cu nelinişte din ochi comptoarul în care vindea maica Sainte-Alix. O tînără delegată, se grăbi să con­ducă pe o aşa bogată moştenitoare, se puse la ordinele tinerei fete şi printre cumpărătoarele cari treceau, şi vînzătoarele cari flecăreau, Ma­rianne ajunse la ghişetul în care foastele ei camarade, inconjurau că­lugărița, și vindeau lucruri de zece bani pe prețul de cinci lei, fără cea mai mică greutate. Genevieve de Tremont, în doliu, dirija raionul bonetăriei. Ea își sărută prietena: — Ești singură? — Oh! nu, tatăl meu a rămas sâ vorbească un moment cu soţia unui senator... — Ta va lăsa aci cît­va timp ? — Nu ştiu. Poate că nu-i va fi u­­şor să vie să mă ia din nou. .Ea se întoarse spre călugăriţa care ţinea casa: —­ Eşti mulţumită de afacerile ce le faci, maică.Reţeta o bană? — Am făcut trei mii de franci de la amiază, copilul meu. Dar e ora cinci, și într’o oră totul se va fi sfîr­șit... Ne rămîne o treime din mărfu­rile noastre. — Ei bine, maică, tot ce nu vei fi vîndut in astă seară, trimite’mi mie, zise simplu tînără fată. — Oh! Copilul meu... ce recu­noscătoare îți sunt!... Dar ce va zice tatal d-tale ? D-șoara Lichten­bach avu un surîs padnic : — Tatăl meu ? El nu’mi refuză nici­odată ni-, mic ! De altmintrelea sunt bogată.“ Ea arătă o pungă plină de aur, și­ adaogă : — Și dacă nu îmi va ajunge, papa îmi va acorda un avans. — Privește în fața noastră! zise Genevieve de Tremont. . E comptoa­rul d-nei Baradier. Amelia este a­­colo.. Marianne roşi cam încurcată. Ea îşi aminti cuvintele tatălui sau privitoare la certurile sale cu Grafit şi Baradier. Ce legături se pot stabili între a­­ceste familii inimice ? Şi de­odată faţa surîzătoare a lui Marcel Baradier, blond, fiu, elegant, se evocă suvenirei sale. Inimiciţiile părinţilor nu leagă pe copii, dat fiind că el primise atît de graţios pe fica lui Liehtenbach,­cînd venise în rue de Provence. Ea îndreptă ochii săi spre partea pe care î-o arătă Genevieve. Aproape de comptoarul în care d-na Baradier și Amelia vindeau, sprijinit de zidul de lemn, Marianne recunoscu pe acela la care se gin­­dea. El surîdea vorbind cu un bătrîn care cumpăra o vază de faianță. El îi o luă din mină, o puse îna­poi un etalaj și de la locul ei Ma­rianne II auzi spunind: —• Asta-i pentru a treia oară, un­chiule, că vindem acesta şi ţi se lasă !... De plătit toţi îl plătesc, dar de lu­at nimeni nu hroeşte sâ’l ia.‘ ( Pa urmat).

Next