Adevěrul, aprilie 1901 (Anul 14, nr. 4195-4221)

1901-04-01 / nr. 4195

Editia die seară [interview cu ministrul de interne al Măriei Hristos a înviat! S’au­ împlinit două mii de ani, de cînd după unii Domnul întrupat în fiul său, s’a scoborît pe pămînt să facă dreptate, iar după alţii un om, cu puteri mai de-asupra fire!, şi-a luat sarcina să dezrobească jalnica omenire. Batea vîntul sărăciei ca şi acum, cel mic şi slab tot oropsit era, bogatul şi cel puternic îşi bateau joc de cei obijduiţî, de cei blînzi, dar fără de putere. Fiul lemnarului Iosif, fiu de sărac, a năzuit să facă dreptate pentru să­raci. A plecat in lume, propovădu­ind cu graiul său­ dulce, fermecind lumea cu blîndeţea chipului sau, cu vraja ochiului lui, dînd nădejde ce­lor slabi, putere celor fără de vlagă, ducînd după el ca un împărat un alaiu de oameni, fără de fireturi şi fără de căşti, alaiu alcătuit din pes­cari, din muncitori, din femei cari îi aduceau prinosul recunoştinţei lor. Ii­eşea înainte mulţimea care ve­dea în el pe trimisul lui D-zeu, răs­colea vorba lui întreaga lume, tre­murau fariseii şi cărturarii cari robi­seră mulţimea norodului prin min­ciuni şi frică şi cu toţii jurară moar­tea răzvrătitorului. Pe blîndul Naza­­rinean l’au prins, l’au judecat cum judecă cei mari pe cei mici, l-au o­­sîndit la moarte şi i-au dat porunca să-şi ducă crucea, încununat de spini, bătut de soldaţi, înjurat de aceia cari nu-l pricepeau măreaţa lui ţintă. De cite ori în viaţă nu eşti bătut cu pietre de aceia tocmai pentru care-ţi jertfeşti viaţa ! — Lăsaţi-î, că nu ştiu ce fac! şoptea blîn­dul Isus şi cu greu ri­dica coasta ce-l ducea la locul caz­nei unde pe cruce îi era dat să moară, răstignit între doni tîlhari... S’a întunecat cerul, catapeteazma templului s’a despicat, fulgerul şi tu­netul s’au arătat mulţîmei speriate, iar F.­ îşi dădea sufletul, după ce i s’a dat oţet să bea, după ce coasta «Jp» străpuns-o suliţa soldaţilor, dună ,^ce şi-a văzut moartea cu och­ii atîta Timp, pe cînd din miinile lui bătute cu piroane, din picioarele lui zdro­bite de cuie curgea sîngele său ro­şuu­ şi nevinovat... " Cei puternici răstignind pe Isus,­­răstigneaţi dreptatea, răstigneau po­­­­porul şi el răstignit a rămas mereu, din corpul lui de două mii de ani n’a încetat să curgă singe, de pe­­fruntea lui nu s’a ridicat coroana de spini... Şi de cite ori ca şi Hristos, în acest răstimp, nu s’a încercat noro­dul ca să se deştepte, să învie, ■ dar fariseii şi cărturarii vreunei veci­nie l’au răpus, vecinie l’au răstignit din nou pe cruce, l’au adăpat cu fiere şi cu otravă şi sub biciu şi lăncii ‘ l’au pus din nou sub robie. Şi dacă a trecut robia pumnului, a venit vor­­bia banului, mai apăsătoare de cit cit cea d’intîiu, cu legături mai trai­nice ferecînd pe cei slabi şi obij­­duiţi, pe cei mulţi, dar totuşi fără de putere... ) N’a pierdut însă credinţa poporul— ca şi Isus—şi atunci cînd cine­va i-a arătat mîntuirea şi lumină i s’a făcut în minte, s’a aruncat nebun şi plin de sete spre ea. Au căzut în luptă mulţi, mulţi s’au pierdut, dar poporul tot n’a pierdut nădejdea că­­ odată şi odată soarele biruinţei şi al fericirei va luci pentru el. E vecini­­cul învins poporul, dar învingătorul de miine. Se arată zorii roşii la ră­sărit, minţile se deşteaptă de-a bi­nele, e o primăvară în suflete, după două mii de ani pare că din nou Hristos s’a scoborît pe pămînt. Cînd azi creștinătatea serbează învierea lui Hristos de acum două mii de SKTVIEREA TARASIME I Anal XIV. — No. 419b. FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU ABONAMENTE Un an Şase luni Trei luni In țară ..... 30 leî 15 lei In străinătate. 50 „ 25 „ 10 "bani în toată țara 15 „ „ străinătate Un număr vechili 20 bani. 8 Iei 13 „ Duminică 1 Aprilie 1901 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE ANUNCIURÎ Sdnia pagina IY Loî................ 0.50 bani BIROURILE ZIARULUI . — 11 ani, să se gîndească că el cu ade­vărat a început să învieze, să se uite împrejur și să vadă că de-abia acum minunea începe să se facă, mi­nune tot așa de mare ca aceea a liberare! din robie a evreilor in E­­gipt. Eu care mă întorc de la o înviere, care am văzut cu ochii minunea mare a poporului de la ţară înviat, eu necredincios din firea mea, par’că îmi vine să zic ca toată lumea, să spun tuturor: Hristos a înviat! Const. Miile de studii sociale ca temelie a partidului conservator ! .­ D. Costică Mitrea va da un banchet amicilor săi Algiu și Iarca pentru trium­furile lor electorale—iar subsemnatul a spus aci cîte­va crude adevăruri spre a se deosebi de cele­lalte 364 zile pa an. Bnm. Sin fuga condeiului ! Aprilie Următoarele farse se vor face pe ziua de azi : 1) Se va prezenta Nababului nota să plătească ouăle­ sparte în partidul con­servator. 2) Se vor publica în Monitor suprimă­rile de funcţiuni. 8) Se va face o nouă încercare de fu­ziune a junimiştilor cu conservatorii. 4) D. Panu va ţine d-luî N. Filipescu o interesantă conferinţă asupra cercului D. G. Palm În trecut şi In prezent — Sau ce devin noţiunile de morală şl ce devine bunul simţ clnd slnt puse In serviciul poli­­ticei de poterii şl de in­terese personale — De cind d. Panti s’a izolat pe o in­sulă, ea Robinson, ca ori­ce punct singuratic in spaţiu d-sa a devenit mai vizibil ochilor tuturor, şi mulţi s'au pus să-l descrie, să-l scruteze, să-l aprecieze. Aşa de pildă Conservatorul şi La Roumanie ii numesc «Panu-Chitanţă», îl fac cu ou şi cu oţet, pretinzind că ori­cind vor avea nevoe vor şti cu ce preţ să-i recapete concursul, şi i-l vor recăpăta la sigur de ar avea nevoe de dinsul. In vremea asta, Voinţa Naţională care-l numea «şarla­tan», «dentist», etc., pe cind ziarele conservatoare se onorau de prezenta sa in partidul pe care îl serveau, publică in extenso discursurile d-lui Panu, iar banca ministerială, in tim­pul ultimelor şedinţi ale Camerei, a­vea pentru fostul şef al radicalilor, pentru fostul conservator asimilat şi pentru actualul Robinson cele mai dulci surisuri şi cele mai delicate provenienţe. Nu ştim ce va d­eiine. Dar ce a fost şi ce este e destul de edificant. In politica noastră noţiunea de mo­rală e in absolută contradicţie cu noţiunea filosofilor, a nepoliticianilor şi a vulgului.­­ A scuipa unde ai adorat şi a adora ce ai scuipat, iată practica curentă a acestei morale, iată crezul politi­­cianilor, linia de conduită, felul lor de a fi­­ Hi trebue un om, ai nevoe de ser­viciile lui. II ridici in slava cerului chiar de-ai crede că tot sufletul lui e o singură pată si toată viata lui nu perpetuă scandal. Nu mai ai nevoe de el sau a trecut la partea adver­sarilor ? Minjeste-l cu noroi de sus pină in jos, toart­ă-i în cap injuriile cu găleata, chiar de-a crede că e curat ca zăpada de­ pe munţi, capabil pină la genialitate. Asta-i partea celor ce-l atacă pe d. Panu după ce l-au susţinut, şi vice­versa. Dar e şi partea d-sale. Ea se compune mai ales din incu­rabilă naivitate. Pe cine atacă astă­zi d. Panu ? Pe d. Take Ionescu ale căruia merite le-a slăvit şi al căruia budget l-a votat fără discuţie, şi care, de bine, de rău, a avut măcar intenţia de a-i întoarce serviciile. Şi pe cine lasă in umbră şi în uitare? Pe d. N. Fiti­pescu care a făcut tot ce l-a stat prin putinţă ca să-l respingă de la un portofoliu ministerial, preferîndu-î o personalitate absolut ştearsă ca aceea a d-lui I. Grădişteanu, poate anume cu intenţia de a-l umili. Fără a pretinde numai­de­cit să dăm cui­va lecţii de conduită în viaţă şi in politică, am ţinut să în­registrăm acestea ca pe nişte simple fapte demne de atenţie. Trecutul ne-a învăţat să nu mai neglijăm şi să nu mai nesocotim nimic din cele ce se petrec in viaţa noastră politică. Ad. „Adeverii!“ la Sofia „Adevărul“ poate să înregistreze şi o operă patriotică, şi un frumos suc­ces ziaristic, prin activitatea ce a des­făşurat-o cu ocazia ultimelor eveni­­mente din Bulgaria. Intr’adevăr,interviewurile corespon­dentului nostru din Sofia cu d-nui Da­­neff şi Michail Sarafoff,—unul minis­tru de externe, cel­ l’alt ministru de interne,—au o importanţă politică ne­spus de mare, căci ele au făcut ca să se manifesteze la mod public şi cate­goric părerea guvernului bulgar asu­pra conflictului cu România. D-l Daneff, un bărbat de o cultură adevărat europeană, a vorbit în ter­menii cei mai frumoşi despre Rominia, d-l Sarafoff de asemenea, ambii ’şi-au exprimat in mod categoric energica hotărire de a face ca să se dea curs liber justiţiei, să se suprime mişcarea subversivă a comitetelor ma­cedonene, şi să se dea ast­fel dreaptă satisfacţie unui stat amic şi să se a­­sigure pacea atct de ameninţată. Credem că dacă nouii miniştri bul­gari vor traduce în fapt spusele lor, apoi în cur­ând vechile relaţiuni de a­­miciţie dintre România şi Bulgaria vor putea fi restabilite. Ad, cele cu caracter general, bine î­­­­ţeles revoluţia codificată, perma­nentizar­ea cîştigurilor celor mici asupra lăcomiei şi nedreptăţeî celor mari, după grele, lungi şi sîngeroase lupte. Nu vedem noi oare pe conser­­vatori ca şi pe liberali, pe oamenii pretinşi de ordine şi de guvernă­­mint, călcînd mereu legile, şi pe democraţi cerînd mereu aplicarea lor ? E natural, căci orî-ce lege e înfrînarea poftelor şi a relelor in-' stincte ale celor de sus. Şi cîte fraze tot atît de profunde în înţeles sînt în Evanghelii ! Citiţi-le, citiţi-le n?tre* *'! cu luare aminte, voi toţi cîţi vă pretindeţî creştini, cu mari şi cu mici! Fantasio CRONICA Cartea sfântă Măcar în zilele Paştilor ar trebui ca fie­care să citească Evangheliile. E o carte foarte frumoasă şi foarte instructivă, pe care subsemnatul, deşi necredincios, o are în permanen­ţă pe colţul biroului său şi nu arare ori o răsfoeşte. Creştinii bine cre­dincioşi ca şi cei făţarnici, se mul­ţumesc să asculte o dată pe an, în genunchi, micile crîmpee pe cari le cîntă popa pe nas—cînd le as­cultă. Păcat că obiceiul acesta mecanic nu se, transformă în obiceiul con­sent de a citi Evangheliile în în­tregime, cit mai des, în pacea ore­lor libere, la colţul căminului sau pe jilţul biroului. Săracii după munca grea a zilei ca şi bogaţii după viţiile nopţeî, asupriţii ca asupritorii, oamenii buni ca şi cei răi, ar găsi în Evanghelii ceea ce le lipseşte. Fie­care ar deveni mai bun şi mai drept, mai bun şi mai drept în cugetul ca şi în faptele lui, dacă s’ar inspira adesea din învăţăturile lui Hristos. In această privinţă or­todoxia stă cu mult mai pe jos ca protestantizmul, care a impus a­­depţilor săi citirea zilnică, prin eî înşi­şi, a cărţilor sfinte. O frază din Evanghelie ar merita, mai mult ca ori care altele în mo­mentul de faţă, să fixeze asupra-i atenţia tuturor romînilor. Hristos a zis : Să nu gîndiţî că am venit să desfiinţez legea sau profeţii, ci am venit să împlinesc. (Mateiu, V—17). De oare facem noi alta de­cît să cerem punerea în practică a cu­vintelor celui ce s’a jertfit pentru binele semenilor săi, cînd cerem Domnia legilor ? Romînia ar deveni de necunoscut într’un deceniu, atît de mari ar fi progresele eî de tot soiul şi atît de puternic sborul ei intelectual şi consolidarea eî naţio­nală, dacă legile, aşa precum sint, s’ar aplica integral şi sincer. Credincioşii ca şi necredincioşii să mediteze profund asupra acestei fraze. In­deobşte se crede că re­voluţionar e acela ce vrea să dă­­rîme legile. Eroare. Revoluţionar, în sensul bun al cuvîntuluî, e acea ce luptă pentru aplicarea lor. In această privinţă fraza de mai sus din Evanghelii, care la prima ve­dere pare conservatoare, e profund revoluționară. Legile sunt mai în­tot­deauna. POEZII de CINCINAT PAVELESCU Christ Atunci, pe lumea ’nbătrinită In rele, ’n vik­i şi in crimă, S’a ridicat o auroră Strălucitoare şi sublimă ! Era Isus cel blind şi dulce, Ce-a ispăşit pe cruce greu Nenorocirea de-a fi geniu Şi crima de-a fi Dumnezeu­ Sunt ochi.... Sunt ochi adinei ca un abis Ce-ascund In noaptea lor secrete Sau nălucirea vr’unui vis Ce nu’ncetează să-i imbete. Sunt ochi cu ape de smarald Şi vagi şi reci ca unda mărei, Şi poate’n ei un suflet cald Şi’nneacă chinul intristăreî. Sunt ochi albaştri de s­afir Sau cum e floarea de cicoare Ce creşte ades în cimitir Pe groapa moartelor fecioare. Sunt ochi mîhniţi ca un păcat, Ce poartă’n taina lor nebună , Sau rem­uşcărî ce n’o s’apună, Sau visul alb şi îngropat, Sunt ochi vioi, sunt ochi şiret! Care zimbesc, aşa’n neştire, Cum pl­inge rima la poeţi Ce vor să scrie de iubire. Sunt ochi de pală curtezană Cu zimbet tragic şi fatal Ce’ngroapă ’n valuri de tizană Un imposibil ideal. Sunt ochi de mistică virgină, Ce’mbată liricele minţi, Căci sunt nebuni şi sunt eumint, Şi’noată’n umbră şi’n lumină. * Dar dintre toţi de mî-aşî alega Iubirea ’ntrinşiî să-mi răsfring, Şi jalea zilelor pnbege, Eu mî-aş lua ochii care plîng. Romanţa tristă Eu sunt un haos de’ntuneric, tfi* biet smintit fără noroc: — Tu ciuta! glasul tău in noap. _ . [le-mi E ca o jerbie de foc! Copilă, viaţă’mî solitară E lanţ de chinuri şi plînsorî. — Tu rizi! in trista mea Sahara Din risul tau vor creşte flori. Pe cînd in inima mea arsă Durerea înfige dinţi de searpa Lumina o­hilor tăi varsă Melancolia unei harpe. Şi e destul ca rochea-ţi albă Intr’o alee să răsară Ca’n s­­fletu’mi de iarnă rece Să crească flori de primă­vară. Cronica Literară Ateneul român din Dorohoi a luat lăudabila iniţiativă de a publica în broşuri toate conferinţele cari ar trata istoria şi literatura naţională. O ase­menea broşură a şi apărut, şi poartă titlul „Cîte­va cuvinte despre litera­tura populară“,—o conferinţă ţinută de d. G­h. Burghele. Subiectul a­­les de conferenţiar este vast de tot, el a furnizat pînă acum materialul pentru o întreagă şi bogată litera­tură, şi totuşi e departe încă de a fi epuizat. Cu toate acestea litera­tura noastră populară este departe de a fi ajuns un bun al întregului popor, produs din vechi al acestuia, ea a fost adunată pînă acum în vo­lume groase prevăzute cu prefeţe savante şi savant adnotate, aşa că a fost prea puţin scrutată de citi­tori, şi n’a ajuns la cunoştinţa aces­tora de­cît în mod fragmentar. Pen­tru aceste motive nu putem de­cît să salutăm cu plăcere încercările oa­menilor noştri culţi, cari au putut pătrunde în comoara nepreţuită a li­teraturei noastre populare, şi cari vor să deschidă sufletul şi mintea semenilor loi pentru priceperea ope­rei ce­l saa­ mare al nostru bard naţional,—majestatea sa poporul. D. Burghele a parcurs în conferinţa sa toate genurile de producţiune ale literature! noastre populare. Stăpîn desăvîrşit subiectul pe ce-l tra­tează, d-sa nu afirmă nimic fără să întărească cele afirmate printr’o citaţiune bine aleasă, nu dintr’o co­­lecţiune, ci din întreg materialul fol­cloristic adunat de vremuri. Ba ici-colo d. Burghele ne ci­tează şi cîte ceva, mai ales din Ma­ramureş, ce se pierdea poate dacă n’o reproducea în conferinţa d-sale... Şi n’ar fi fost oare păcat să se piardă versuri atît de duios de ve­sele ca cele următoare : Bădiţă, fi’ţî-ar păcat, C’aseară te-am aşteptat Tot ca dor şi cu lumină Şi cu foc la inimă .. Cînd văzui că nu­­mai vii Făcui dorul căpătâi, Cu dragostea mă ’nvăliî, Doamne, rău mă odihnii!..­. Multora aceste versuri li se vor părea ca o revelare, căci aşa e poe­zia populară român­ă: ori de cîte ori dai peste vre-una, după ce ţi-am în­cărcat sufletul cu complicata şi ra­finata poezie modernă, ea îţi apare ca o revelaţiune. Citiţi de pildă ur­mătoarele : Astă noapte m’am visat Că badea m’a sărutat... M’am sculat şi-am pipăit Dar nimica n'am găsit. Numai dorul inimei, Scris pe faţa perineii Cu cerneala ochilor­, Ochilor, furiaţilor, Şi cu pana genelor, Genelor surorilor !... Conferinţa d-lui Burghele am ci­­tit’o cu mult interes, după cum nu mă îndoesc că a fost ascultată cu un interes şi mai mare, căci cuvîn­­tul vorbit impresionează în genere mai mult de­cît cel scris... * Doamna Smara a publicat un vo­lum de versuri întitulat Calvar. Des­tul de cunoscută ca o conferenţiară, care ca nici un alt conferenţiar a reuşit să pătrundă chiar şi la­­sate, de pildă la Dărmăneşti, doamna Smara, de­sigur că va fi tot atît de apreciată şi ca poetă. In noul volum, prevăzut cu por­tretul autoarei şi în care pe 188 de pagini se răsfaţă peste o sută de poezii,—găsim atinse toate coardele poeziei, de la sentimentele cele mai mari pînă la simplele descrieri, de la cele mai înalte idei şi pînă la a­­ceea­ ce comunul senz pricepe... To­tul fără pretenţie, căci Cititorule h­îrtia nefiind de mare preţ Si ea suferind s’asculte şi pe trist şi pe 'j«u)îî7 Povesti-voî o 'ntîmplare, precutp vezi, ce-î [scrisă ’n rime... Poeziile doamnei Smara sínt pro­dusele momentului, ele cînd debor­dează de veselie, cînd sínt de o du­rere ucigătoare. Frumos e cînd ne povesteşte : Am trecut prin astă lume ca şi cel mai [vitreg fiu­ Şi din cele petrecute azi nimica nu mai [ştie De nimica eu de acuma nu mai am­ să [mai mă tem... Dar autoarea ştie că în lumea a­­ceasta totul e pe dos, că cine ar trebui să rîdă, plînge, şi cine ar trebui să plîngă, unde : Unul plînge, altul chită în­ concertul ome­­nireî... A! ce armonie e cuprinsă 'n tactul­ firei... In lumea aceasta totul e zadarnic, şi d-na Smara exclamă : Zadarnic mintea îţi frăm­întî Profundul meu cugetător ; Toate se sting, chiar regii mor ; Iar slava lor zadarnic cînţi! In Droh Dudor se ating cele mai înalte probleme, se caută rostul de a fi al omului, ce-i drept fără a se găsi soluţia problemului : Omule, în omenire, care este al tau­ mers ? In ce pui tu fericirea, cum o chiţi,­­Pe care vers Iţi arăţi tu întristarea, ura, dorul sau­­iubiri ? Şi poezia aceasta sfîrşeşte cu ex­clamaţia : Voi păgâni făr’de credinţă carii, după nici­­un rit, Schingiuiţi a voastre trupuri Chiar cu voi fiind tirani Şi tot visul nu vă este de­cât: aur, aur, bani... Iubirea este Leitmotivul versurilor doamnei Smara, acea iubire despre care şi sfinxul şi poetul în deplin a­­cord afirmă : Sfinxul: Comoara e iubirea Iar cine-o simte a priceput ce e dumne­[zeirea. Poetul: Căci e comoară fără preţ, pe om [mobilează Şi străluceşte ca o stea, in inimi când ve­[ghează... Şi totuşi doamna Smara a suferit mult, căci ne spune d-sa : M’am muşcat aî mei ca şerpii, m’a invent­inat iubirea ; Fină astăzi nu ştiut'am nici ce este mul­­ţumirea Ca să mă­­deprind cu dă'nsa’mi vine se nţelege greu : Urcanul viermele cind lasă, moare pentru lamarul său! Iar în Tua­res agitur defineşte amorul în modul cel mai categoric, cînd se întreabă: „Ştii tu că amorul insemnează suferinţă ? Spaţiul nu-mi permite să mai ci­tez, dar tot aşa e întreg; volumul în­ decursul căruia ba te ridici în slava cerului, cu acea greutate cu care se ştie un Calvar, ba te pomeneşti că­zut jos de tot pe pămînt, şi aceasta se întîmplă adesea ori chiar în de­cursul aceleiaşi poezii. Calvarul e la înălţimea Schiţelor din Târgovişte şi a Schiţelor şi amin­tirilor din Italia. * Ultimul curier ne-a adus o carte care merită cea mai mare atenţiune. E un Almanach al învăţătorilor şi învăţătoarelor din Romînia, pe anul 1901. Almanachul este publicat de „Revista învăţătorilor şi învăţătoa­relor“ care îşi datoreşte apariţiunea iniţiativei unui grup de 18 învăţă­tori din diferite părţi ale ţarei. Este de prisos să mai inzist aci asupra marelui rol ce-1 au învăţăto­rii în această ţară, al căreia viitor e cu totul in mîna lor. După căde­rea francezilor la Sedan, s’a spus că în aceasta luptă a învins sub­ofiţerul prusian; atunci un mare om politic a exclamat: nu subofiţerul prusian, ci dascălul prusian a învins, în faimoasele sale scrisori către na­ţiunea germană. Fichte a arătat că nu se poate renaştere, nici consoli­dare a unei naţiuni, de cît printr’o educaţiune serioasă a copiilor cari vor forma generaţiunea viitoare. Di­n Biblie încă se ştie că renaşterea po­porului lul Israel nu s’a putut face, de cît după ce vechea generaţiune a pierit, şi după o rătăcire de patru­zeci de ani prin pustiu, s’a ridicat o generaţiune tin­ără şi nouă care fusese educata în vederea nouilor idealuri, evitîndu-se perpetuarea ve­chilor cusururi. De la educaţiunea ce se dă copiilor depinde viitorul ţarei şi viitorul naţiunei, şi dacă ai­ aceasta în vedere, cum să nu res­­pecteze, să nu urmăreşti cu cea mai mare atenţiune, toate mişcările cor­pului nostru didactic, şi în special ale celui rural ? „Almanachul învăţătorilor şi învă­ţătoarelor“ este­ o­ manifestaţiune a unei îmbucurătoare mişcări printre aceştia. O carte interesantă, plină de variate ,articole şi notiţe de cari învăţătorii­ are nevoe în exer­citarea spinoasei, sale misiuni,­ alma­­nachul este şi o­­ carte de interes general, pentru cribei dă, posibilita­tea de a arunca o privire şi de a aprecia prodigioasa activitate a ace­lora cari lucrează fără zgomot şi fără pretenţii la un strălucit viitor al României !... De aceea voia şi re­veni asupra acestei cărţi. B. Brănişteanu.

Next