Adevěrul, august 1901 (Anul 14, nr. 4313-4343)

1901-08-01 / nr. 4313

Tarifele germane asupra produselor agrico — Cauzele şi efectele lor —■ De ce a urcat Germania tarifele vamale asupra produselor agricole?—Un interview cu un amic al d-lui Bülow.— Ger­mania vrea soldaţi mulţi şi robuşti.—împiedecarea emi­grărilor.—Tarifele ca antidot contra socializmului la sate. — Germania In caz de razboiu. — Consecinţele tarifelor. E foarte interesant de ştiut de ce guvernul german a cedat partidului a­­grarian şi s’a hotărit să urce în mod considerabil tarifele vamale asupra pro­duselor agricole, căci de la cunoaşterea acestor motive vom putea să vedem pină la ce punct tarifele proectate vor ră­­mîne sau nu inflexibile. In acelaşi timp e interesant de ana­lizat ce consecinţe vor avea aceste ta­rife asupra viitorului politic şi economic al Germaniei. Guvernul nu se va explica, probabil, pină ce se va înfăţişa Reichstagului cu tarifele acestea, spre aprobare. Dar a­­micii săi nu se sfiesc a i-o lua înainte, poate că îndemnaţi de sus. Aşa de pildă găsim in ziarul Le Temps reproduse explicaţiile pe care le-a dat un amic al d-lui Buelow. * _ Germania ţine să aibă soldaţi mulţi şi viguroşi, a zis. In substanţă, acest amic al d-lui de Buelow, şi nu şi-l poate recruta de­cit mai ales din populaţia sănătoasă a satelor. Trebue ca ţăranul să fie deci chiabur, ca agricultura să meargă bine. De aceea e nevoe de­ o protecţie serioasă a produselor agricole germane. In afară de aceasta, Germania trebue să-şi desvolte capacitatea de consumaţie a pieţei interne pentru produsele in­dustriale. Cînd ţărănimea va sta bine, ea va consuma mult. «Cind ţăranul are bani, toată lumea are», a zis Bis­marck.* Dar acest amic al d-lui de Buelow a vorbit prea puţin, fie că prea puţine ştia sau că prea puţine ţinea să spună, de-o­cam odată. Pe lingă motivele de mai sus mai sunt, incontestabil, şi altele. E mai intimi un motiv de ordin po­litico-social. luncherii, partidul agrar, erau la cuţite cu guvernul. Din cauza opoziţiei lor n’au putut trece proiectele asupra canalizărei Elbe! şi a Dunărei intr’o ţară încă semi-feodală cum e Ger­mania, partidul nobililor ruralize puter­nic, şi in definitiv împăratul nu poate găsi un sprijin mai natural şi mai serios de cit în acest partid. E foarte explicabil că i s’a cedat. Dar acest motiv nu e suficient pentru a explica urcarea tarifelor vamale pe produsele agricole, chiar adăugat la cele două motive expuse de amicul d-lui de Buelow. Mai sunt și altele, poate mai pu­ternice ca toate cele­l­alte. * In Germania socializmul a ajuns la maximul său­ de desvoltare. Se poate zice că oraşele îl urmează toate, în masă. Ii mai rămîne să cucerească şi satele pentru a fi aproape de-a pune mina pe puterea statului. Propaganda a început pe la sate, nu cu mare succes dar cu un succes­­mai mare ca in ori­ce altă ţară. Ţăranul german nu stă bine, mai a­les in Prusia orientală, de unde emi­grează in mase. încetul cu încetul sa­tele s’ar fi putut ciştiga la socialism. Guvernul german vrea să ridice o barieră socializmului In această direcţie, vrea să menţie intactă marea rezervă naţională de ideile «subversive». Urca­rea tarifelor vamale pe produsele agri­cole ar fi această barieră. Ţăranul asi­gurat sâ’şî desfacă produsele cu un preţ bun, îmbogăţindu-se deci, nu va pleca urechea la propaganda socialistă. In acelaş timp emigrările au ajuns o adevărată primejdie. Sute de mii de oameni în majoritate ţărani, îşi iau in fie­care an lumea in cap. In Prusia o­­rientală golurile produse de emigrări sint atit de simţite incit la un moment dat s’a ventilat ideea de­ a se coloniza această parte a ţării cu italieni. Intru cit guvernul german işî va a­­tinge aceste două scopuri prin urcarea taxelor vamale asupra produselor a­­gricole, numai viitorul ne va putea-o spune. * Dar mai e încă un motiv, colosal de puternic şi acesta: actualmente Ger­mania n'are hrana decit pe 3—4 luni, de­oare­ce e in mare parte tributară străinătăţii din acest punct de ve­dere. Intr’un caz de razboiu, cînd comunicaţiile pe apă ar fi tăiate, şi o bună parte din cele de uscat, ţara ar fi ameninţată de foamete in foarte scurtă vreme. Mai mult, Germania îşi procură o parte din produsele agricole ce-i tretiuesc de la duşmana ei decla­­rată, de la Rusia, iar o altă parte de la o ţară cu care uşor se poate găsi un conflict, de la o zi la alta, de la Statele­ Unite. E o situaţie excepţional de delicată, situaţie care în Anglia şi mai gravă incă, de­oare­ce aceasta dispune şi de mai puţine rezerve agricole interne, iar în caz de rǎzboiu nu mai poate avea co­municaţii cu uscatul. Germania tot ar putea să-şi procure ceva hrană din Austro-Ungaria şi Ro­­mânia, dar cu cite riscuri şi greutăţi. De aceea e natural ca să se fi gîndit la rezolvarea acestei ameninţătoare pro­bleme. Noi credem că acesta e chiar cel mai puternic din motivele ce-au îm­pins-o la o nouă politică vamală. Acei ce-şî închipuesc că noile tarife nu ne vor împedeca importul în Ger­mania, că tot vom vinde şi că numai contribuabilii vor plăti gloaba, se înşală după părerea noastră. Germania vrea cu ori­ce preţ să producă tot ce-i trebue de-ale mîn­­căreî. Reuşi-va ? E probabil că da. S’au vă­zut în Franţa rezultatele tarifelor va­male agricole. Ţara şia îndoit pro­ducţia agricolă in scurtă vreme. Azi Franţa se încumetă să exporte şi ce­­r­eale, şi carne. Acelaşi lucru se va intimpla şi in Germania. Prusia orientală e pe jumă­tate necultivată, smîrcuriie se vor seca, nisipurile şi pămînturile rele se vor a­­menda, cele actualmente cultivate vor fi puse in poziţie să-şi sporească ren­­dementul cu c­el puţin 30 la sută. După ciţi­va ani Germania nu va mai avea nevoe să importe un sigur grăunte şi un singur chilogram de carne. Te pomeneşti că va ajunge in stare să şi exporte. Cine va trăi va vedea. Intr’o ţară cu mari capitaluri, cu po­pulaţia deasă şi harnică, cu cultura şi inteligenţa desvoltate, taxele vamale pro­­tretoare dau rezultate uimitoare. Cine nu ştie ce s’a întimplat cu zahărul ? De cînd cu înfiinţarea primelor de export, Franţa, Belgia şi Ungaria produc sin­gure cit­­i trebue Europei, şi urcarea continuă. Nu că politica aceasta ar fi înţeleaptă şi folositoare în fond, insă din­ punct de vedere al cantităţei reuşeşte. * Suferi-va ceva Germania de pe urma noei sale politici vamale ? Noi credem că va suferi enorm, şi intern şi extern, că va plăti foloasele agricole cu un preţ exorbitant, ruinător poate. Dar experi­enţa trebue să se facă pentru ca toate ţările să se convingă in fine, din prac­tică, ce stupid şi monstruos e protec­­ţionizmul dus pină la prohibiţie. Politiceşte Germania va pierde mult faţă de Austria şi de Italia. De noi nu mai vorbim, că nu prea contăm. Tripla alianţă se va clătina. Economiceşte Germania va merge la un dezastru. Toate pieţele pe cari îşi desface produsele unei industrii colosale, Rusia, Italia, Austro-Ungaria, Statele­ Unite, fiind lovite, vor lovi. Industria germană se va zdruncina din temelii. Ceea­­ ce și-a făcut pină acum succesul faţă de cea engleză şi franceză, a fost eftinătatea produselor ei. Scumpindu-se insă traiul lucrătorilor, industria ger­mană va pierde arma sa cea mai pu­ternică, arma cu care a reuşit pină acum, înăuntru taxele vor produce nemul­ţumiri şi agitaţii printre lucrători. So­cializmul se va întinde. Pentru un ou Germania riscă un bou. Pe aceasta ne bizuim ca s’o vedem re­venind la sentimente mai bune. Index Sin fuga condem­nul Apa Capitalei Cetăţenii se plîng că apa Capitalei este murdară şi că pardon... pute. In prima linie eu cred că cetăţenii n'au dreptate, pentru motivul că chimiceşte vorbind apa trebue să fie fără de gust şi ce ar de­veni cîntecul Dâmboviţă apă dulce ? Cum o să fie dulce, ne­avînd gust ? Că apa Capitalei este murdară iarăşi se explică. Ne spălăm rufele murdare in familie, noi cetăţenii bucureşteni, şi aşa fiind cum voiţi si ne fie apa? Ca argument suprem este şi acesta: Apa Dîmboviţa­ este o apă bogată pen­tru că găsim în ea tot ca se poate în­chipui : pisici moarte, şoareci, cîrpe mur­dare, ghete, vapoarele d-lui Vasiliu şi alţi microbi. Care apă coprinde atîtea lu­cruri? Nici cea de la Viana, care vine tocmai de la Semering nu-i aşa de bogată ca apa Bucureştilor—care chiar dacă... pute, n’are de­cît mirosul naturei al ce­­tăţei lui Bucur. Feriplizon. Trădare naţională Toată lumea este de acord, pînă şi cele două cametre Epoca şi Voinţa Naţională, că dacă ar fi o legătură intre întrevederea de la Abbazia şi închiderea şcoalelor din Macedonia, ar fi o trădare naţională la mijloc. Şi dacă este vorba de o trădare na­ţională, adăogăm noi, ea s’a făptuit în primul rînd de acela care a în­cheiat convenţia romîno-greacă—şi a­­cest acela nu-i de cît suveranul Ro­­mîniei-Această bază a discuţiunei căpă­tată, să vedem dacă în adevăr este o legătură între măsurile luate de guvernul român în Macedonia şi în­trevederea fatală de la Abbazia. In prima linie vin coincidenţele. Prea se potriveşte explicaţiunea dată de noi, cu resultatele faptelor. Imediat după înţelegerea de la Ab­bazia începe goana în Macedonia, şcoalele sînt­ desfiinţate, profesorii cari vor să protesteze sînt daţi pe mîna jandarmilor turci, iar consulul Pădeanu din Bitolia îl pîrăşte au­torităţilor turceşi ca răzvrătitori şi sînt literalmente sechestraţi, ca şi nişte râu făcători. După şcoală, vine biserica. Antim, pe care îl inventaseră tot liberalii, cînd Romînia ducea altă politică, este de­odată apucat de remuşcare că s’a răsvrătit contra patriarhiei greceşti şi aleargă să se pocăiască şi să ceară ertare. Iar pe cînd se întîmplă aceasta, ziarele, cari n’au interes să sape te­melia tronului lui Carol de Hohen­­zollern, ci vor să fie pur şi simplu bine informate, ziarele streine vor­besc de cestiunea alianţei româno-grece şi ele pun în­tocmai ca şi noi. In prima linie vin ziarele greceşti. Acestea laudă guvernul român că a înmormîntat cestiunea romînă în Ma­cedonia, care împiedeca buna înţe­legere între statul român şi cel gre­cesc. Şi ca informaţiune precisă a­­celeaşi ziare greceşti publică că „prin convenţiunea greco-ro­­mână, Grecia a luat asupră-şi sarcina de a face să se predea instrucţiunea romînă şcolarilor romîni, cari frecventează şcoa­lele greceşti din Macedonia. Pentru aceasta Romînia a în­chis şcoalele române din Ma­cedonia“. Această depeşă este venită din Viena şi nu nouă, căci am putea fi acuzaţi că s’a fabricat în interesul cauzei, ci este venită ziarului „ Uni­versul“, care nici gînd nu are să facă politică, ori să lovească în regele Romîniei. Să mergem însă mai departe . Scrisoarea deputatului grecesc din Voios, State G. Cartalli, adresată ziarului Patris din București, polemi­­zînd cu ziarul Conservatorul, ni se pare că este iarăşi o probă zdrobi­toare. In această scrisoare se poate citi că în Macedonia nu sînt de­cît greci şi că sentimentele anti-greceşti —cetiţi romîneşti—ale cîtor­va „indi­vizi“, nu sînt naturale ci artificiale şi aşa fiind azi au dispărut. De alt­fel, adaogă scrisoarea depu­tatului grecesc, „se datoreşte prea multă laudă guvernului ro­­mînesc, mai ales celui ce con­duce azi destinele Romîniei, fiind-că a încetat să susţină u­­topiile politice şi interesele ce­lor ce seamănă ura între ro­­mânî şi greci. Care sunt aceste utopii ? E pre­­tenţiunea noastră de a întreţine în Macedonia focul sacru naţional, de a nu lăsa ca romînii de acolo să fie nici grecizaţi,­­nici bulgarizaţî. Azi însă deputatul grec Cartalli constată cu plăcere că guvernul d-lui Sturdza a încetat de a maî susţine această „utopie“ şi cum această nouă linie de conduită co­­incidează cu întrevederea de la Ab­bazia, trebue să bănuim, cel puţin, că acolo s’a pus la cale părăsirea din partea Romîniei a utopiei romî­­nizmului în Macedonia. Sunt aceste oare fapte concluante, potrivelile aceste nu sunt convingă­toare ? Incontestabil că da. Şi dacă aşa este, ne întrebăm : Nu putem oare numi trădare naţională, aceea­ ce a făcut Carol de Ho­­henzollern la Abbazia? Consta mila. Perele cu 50 şi 60 bani chilogramul , vişinele cînd erau, se vindeau — ascul­taţi, cu 1 leu kile, şi mai pe urmă cu 80 bani, iar după ce se stricasesă cu 60 bani. Vin şi căruţe cu mere şi pere, şi le poţi­­cumpăra cu 20 ori 30 bani chile, dar în schimb le ai sau crude sau pu­trezite. Mă mir ce face administraţia de nu controlează ce se vinde prin comună şi în special poliţia cum de nu ia mă­suri să nu se vînda fructe crude şi stri­cate. Dar nu e de mirare aceasta, avind în vedere următorul fapt care caracteri­zează foarte bine pe oamenii adminis­traţiei : Intr’o zi oameni de la serviciul baro­metric de aici descărcau butoiul cu mur­dării în Prahova în susul Sinaei, in loc să ’1 descarce în josul oraşului, pentru a ’1 scuti de frumoasele mirosuri ce le-ar exala, murdăria fiind tîrîtă de apă pe toată lungimea oraşului. La observaţiile ce li s’au făcut, au răspuns pur şi simplu că primarul le-a dat voe. Şi lucrul acesta a fost văzut chiar de către d-rul Urechiă, care a şi spus poliţaiului: Judecaţi acum şi d-stră. Plinea e infectă, mai ales cea zisă „romînească“ abundă în sfori, excremente şi cozi de şoareci. După toate acestea, cerşetorii şi ţigăncile te ameţesc cu la­mentaţiile lor. Vedeţi clar ce fel de trăia poţi duce la Sinaia . Zarzavaturi scumpe, fructe stricate, administraţia pildă de necură­ţenie, pîine murdară, podurile escortate de cerşetori. Bine au făcut cei ce n’au venit aici şi s’au dus în altă parte. Prins în miinile celor de aici, nu eşi de cît sau jupuiat, sau hăbăuc. 1. Săioanu. POŞTA MICA D-lul Jean F., Loco.—Am cercetat la direcţiunea C. F. R. ai ni s’a răspuns că biletele ce se libe­rează Sîmbătei ziua pentru trenul de plăcere, sunt valabile pînă Luni dimineaţa ca de obiceiu. Faptul că Sf. Maria cade Miercuri, nu dă dreptul de a prelungi termenul, căcî se vor elibera noui bilete valabile de Marţi ziua pînă Joui dimineaţa. Totuşi ni s’a adăugat că, dacii direcţia va fi sesizată de cerere in senzul. ideei d­v este posibil ca să se pre­lungească biletele cu preţ redus, de Stmbătă seara pină Vineri dimineaţa. Deci petiţionaţî ! LA SINAIA , D-lul Const. Mille Directorul „Adevărului" Anul acesta am avut naivitatea ca şi mulţi alţii, de a veni să petrec vara la Sinaia cea atît de mult lăudată. Acuma am fost păcălit, dar a doua oară nu mă vor prinde pe aici. Iată e aproape o lună de cînd am venit şi cu toţii am tot aşteptat că doar doar , s’ar mai ofteni lucrurile, doar or veni sinte­­nii la sentimente maî bune, mai o­­meneştî. De cînd sint aici n’am mîncat un fruct bun, cu toată scumpetea. De precupeţele din piaţă nu te poţi apropia, îţi iau zece preţuri pe ori­ce lucru. în­chipuiţi-vă pătlăgelele vinete şi acum se vind 15 bani bucata ori dacă soarta te favorizează, după multă ciorovoială te poţi scoate cu 25 bani două. CARNETUL MEU Cişmegiul Da atîtea ori ne-am ocupat de grădina Cişmegiului pe care toată lumea o lasă în părăsire, descalificată, compromisă ca adăpost de pungaşi şi loc de întîlnire pentru slujnice şi unguroaice. Cişmegiul a ajuns o grădină populară, pe cînd el ar putea să fie locul de întîlnire a tutu­­ror straturilor sociale. E situat în mijlocul Bucureştilor, este frumos, are toate însu­şirile unui parc în toată puterea cu­­vîntuluî. Ori­cum ar fi, chiar dacă Cişmegiul este vizitat numai de mitocănime noi nu pricepem de ce de pildă, nu cîntă de două ori pe săptămînă, cel puţin, dacă nu în t­ote zilele, muzica militară ? Avem, slavă Domnului! atîtea regimente în Ca­pitală , de ce pe rînd nu ar cînta la Ciş­­megiu , pentru că şi cel sărac şi mito­canul are nevoe de petrecere şi cu atît mai mult cu cît ar fi un început de e­du­­caţiune populară muzicală ? La noi poporul se delectează în lipsă de ceva maî bun cu muzica orinilă a flaşnetarului; de ce adică nu i s’ar da şi lui concerte populare? In străinătate se anunţă prin ziare grădina publică unde va cînta muzica militară şi grădina geme de lume. Cine n’a asistat de pildă la Luxemburg la unul din a­ceste concerte? Şi apoi poate muzica militară, ar a­­trage şi altă lume, şi încetul cu încetul Cişmegiul ar căpăta faima de altă dată. Primăria chiar ar putea să încerce şi alt ceva. De ce adică n’ar inzista pe lingă d-l Capşa, ca să facă o sucurs­­ia a cofetăriei sale pe u­a din peluşele Ciş­­megiului? Capşa ar atrage lume bună, s’ar putea permite şi trăsurilor să treacă prin Cişmegiu şi cine ştie. s’ar reedita la Bucureşti Cascada de la Bois de Bou­logne din Paris, bine înţeles păstrînd toate proporţiunile. C. fii. CUR­STI­A ZILEI La baa — Da murdar mai ești. De cîte luni nu aî luat bae ? — Nu vezi ca' tocmai acum es din bae, dar ce vrei, e bae cu apa fil­trată de a primăriei Capitalei ! POLITICA EXTERNA Situaţia în Bulgaria.—Rivalitate între prinţ şi guvern Nu este vorba de situaţi­unea in Bul­garia faţă cu congresul macedonean şi cu procesul Sarafoff. In această privinţă telegramele corespondenţilor noştri sint în toate privinţele atit de complecte In cît n’am­ mai avea nimic de adăogat. E vorba însă de situaţiunea politică generală a Bulgariei şi in astă privinţă sint veşti foarte rele. Ia primul rînd este caracteristic că din cauza Rusiei s’a ivit o gravă neînţelegere între prinţ şi guvernul Karaveldif, neînţelegere pro­venită din faptul că prinţul voeşte să’şi atribue sie’şi meritul tuturor favorurilor acordate de Rusia Bulgariei, pe cind rusofilul Karaveldff, are tot interesul ca poporul să creadă că lui şi numai lui îi datorează Bulgaria toate favoru­rile ruseşti. Această rivalitate dintre prinţul Fer­dinand şi primul său ministru s’a ma­nifestat şi cu ocazia vizitei escadrei ruse la Varna. Iată c-3 se scrie in astă privinţă: Principele Ferdinand a avut intenţiu­­nea să meargă la Varna spre a saluta escadra rusă, şi in această’intenţiune a sa l’a întărit primirea ce s’a făcut es­cadrei în Romînia şi invitaţia pe care regele Carol a adresat-o comandantul­­ui escadrei, amiralul Hildebrandt. Primul ministru Karaveloff l-a rugat insă cu inzistenţă să nu vie la Varna. Explicaţia acestei rugăminţi este gelozia guvernului bulgar, care­ voeşte să arate opiniei publice, că vizitele ru­seşti nu sunt adresate— cum s’a zis— prinţului, ci naţiunei bulgare şi ţărei şi că deci salutarea trebue s’o facă* re­prezentanţii guvernului. Uniunea Cretei După cum se anunţă de-abia acum, Camera cretană a fost, cu ocaziunea în­chidere! sale, care a avut loc la 18 iu­lie, teatrul unei emoţionante manifes­­taţiuni pentru uniunea cu Grecia. în discursul său de Închidere preşe­­dintele Camerei şi-a exprimat dorinţa ca să fie permis deputaţilor cretani ca la viitoarea seziunea să se adune in sala parlamentului grec. Acest discurs a fost primit cu aplauze furtunoase şi cu stri­găte de: trăiască uniunea cu Grecia, trăiască comisarul general principele Gh­eorghe şi trăiască familia regală greacă. Inceputul Independenţei bulgare Ştiri din ce în ce mai grave sosesc din Bulgaria. S’a anunţat acum cit­va timp că Bulgaria se va proclama în cu­­rind independentă şi regat. Această ştire cîrmuitorii din ‘Sofia s’au grăbit să o desmintă. Iată însă că ziarul Berliner Tage­blatt tot­dea­una bine informat în ches­tiunile balcanice, aduce o ştire din Con­­stantinopole, care dovedeşte că principa­­tul vecin a făcut primul pas spre inde­pendenţă. Iată despre ce e vorba : Bulgaria a plătit zilele acestea tri­butul său de două sute de mii pfunzi turceşti către Turcia, a adăugat însă totodată că aceasta a ultima plată de tribut pe care o face. Ori­ce alta mai caracterizează vasali­tatea Bulgariei faţă cu Turcia de cit plata tributului? Or, a refuza plata a­­cestuî tribut însemnează a proclama da fapt independenţa chiar dacă n’o con­sfinţeşti printr’o lege sau printr’un act solemn. Caracteristic este că ziarul berlinez dind ştirea de maî sus adaogă: «sa crede că Rusia a încurajat pe Bulgaria in acest demers al sau». Alianţa militară sirbo-rusă.—Tripla alianţă balcanică Un om politic german scrie din Vi­­ena ziarului Muenchener N. N. : In peninsula balcanică se manifes­tează de cit­va timp tendinţe, cari tre­­buesc din vreme împiedicate, dacă nu vroim ca poporul german să fie respins de la concurenţă pentru dezvoltarea e­­conomică a peninsulei balcanice, de că­tre statele slave şi romanice. Cu moartea regelui Milan s’a prăbu­­şit in Serbia ultimul, de­şi—ce-i drept— adesea ori şubredul sprijin al influenţei austriace.Majoritatea poporului sirbesc în­clină spre prin singe şi religie înrudita Rusie, iar tinărul rege, pe care ţarul la acoperit oare­cum la căsătoria sa primind să-i fie nun, arde de dorinţă ca să-şî manifesteze recunoştinţa faţă cu stăpini­­torul tuturor Rusiilor. Dacă toate aparenţele nu ne înşeală, Serbia a Încheiat cu Rusia o con­­venţiune militară, care pune armata sirbă, evacuată de ruşi la 250.000 oa­meni, cu totul in serviciul politicei ruseşti. Slanicul­ Moldovei D-lul P. S. Aurelian ministru deţinterne Dedic această forţă d-lul P. S. Au­relian, ministru de interne, pentru că aşezămintele sf. Spiridon stau şi sub controlul ministerului de interne, iar budgetele acestei instituţiunî sunt supuse aprobarea Camerei. Regret că nici unul din d-nii mi­niştrii cari au nevoe de Carlsbad n’au venit la Slănicul­ Moldovei. Dacă un ministru şi-ar face cura la Slănic poate măcar din recunoştinţă pentru restabi­lirea sănătăţei sale, ar contribui la înăl­ţarea şi dezvoltarea acestei staţiuni balneare. O călăuză oficială a Slănicului, editată de epitropia sf. Spiridon, pune Slănicul în rind cu Carlsbad, Vichy, Reichen­hall, Aix-les-Bains, etc. Slănicul nu e nici Reichenhall şi cu atit mai puţin Aix-les-Bains. Drumul la Slănic, de la Tg.-Ocna, nu e nici drumul de la Salzburg sau de­ la Muen­­chen la Reichenhall şi nici acel de la Lyon la Aix-les-Bains. De la Tg.-Ocna,­ unde ajungi zdrobit de oboseală din cauza unui detestabil itinerariu şi a schimbăreî trenurilor, n’ai cu Slănicul de­cît o comunicaţie primitivă, te duci cu postaciul Willner pe un drum mize­rabil, prin gropi și peste poduri pri­mejdioase, pe cînd s’ar fi putut de zeci de ani de cînd se exploatează aceste băi să avem o splendidă aleie străbă­tută de un tren electric sau de o cale tarată. lată dar un mare, un colosal inconvenient care de sigur împedică foarte multă lume să vină la Slănic. Tot din această cauză vizitatorii Slăni­­culuî stau închişi ca într’o cetate. Es­­cursiunile sint aci foarte dificile. N’ai un ascensor in munţi ca in Monchs­­berg-ul din Salzburg ; n’ai trenuri lo­cale in împrejurimi cum are Rei­­chenhall; n’aî măcar alei bune şi nici parcul staţiunei nu corespunde cu cerinţele Slănicului. Tot ce al la Slă­nicul-Moldovei se datoreşte naturei care a fost darnică, mai darnică poate de­cît cu localităţile din valea Prahovei. Oamenii de la Sf. Spiridon au făcut puţin pentru a atrage lumea in această frumoasă regiune a Moldovei. Epitro­­pii acestui aşezămint au fost pină mai deunăzi numai boeri moldoveni şi cu toate acestea ei n’au făcut pentru a­­ceastă localitate maî nimic. Nici un boer moldovean n’are măcar o vilă la Slănic,—aceasta m’a îndurerat. Un fost epitrop şî-a construit o vilă frumoasă şi de ani de zile e in părăsire, se rui­nează. Apoi dacă acest fost epitrop Îşi îngrijeşte ast­fel propria sa avere ne putem închipui cum a îngrijit de ave­rea aşezămintelor Sf. Spiridon. Mai toate cele­l­alte vile se speculează in sezonul băilor. Pe mulţi ne-a mihnit adine această dezinteresare culpabilă a moldovenilor faţă de Slănic, singura staţiune din Moldova, cu un oare­care confort mo­dern şi cu un viitor splendid. * Tot ce s’a făcut in Slănic e un ho­tel grandios, in stilul marilor hoteluri europene, un hotel cum intr’adevăr nu e la Reichenhall. Dar mare greşală că s’a ales o poziţie improprie, pe cînd e­rau multe ale splendide poziţiuni*) O clădire admirabilă, care da iarăşi un aspect de staţiune modera­t Casinul. Dar băile au rămas instalate în nişte barace prin care şueră vintul, pe pere­ţii cărora mucegaiul se întinde ca în nişte beciuri infecte. Noroc că anul a­­cesta s’a încredinţat conducerea băi­lor unor medici buni şi foarte con­ştiincioşi, cari au fă­cut tot posibilul să salveze aparenţele printr’o riguroasă şi excelentă dirijare a serviciilor balneare. Aceste barace trebue insă să dispară cît mai curind. Un contrast izbitor sunt apoi nenu­măratele custe şi barace pin jurul par­cului. Alăturea de cele două clădiri mo­numentale, vezi nişte chichineţe de şin­drilă putredă cam­ la un chibrit ar lua toate foc. Lingă pavilionul de muzică e o baracă pentru inhalaţiuni de aer comprimat şi pe cînd muzica ţine încordată atenţiunea lumeî cu splen­didul intermezzo din «Cavaleria A rus­ticana», badea Gheorghe dă drumul maşinei cu aburi din baraca de inhala­ţii şi umple ast­fel văzduhul de şueră­­turî infernale. Iar pe cînd stai la masă pe terasa splendidului Casino zefirul îţi aduce mirosul de la zarzavagiii şi mă­celarii cari îşi au depozitele la cîţî­va metri! Aceasta te revoltă. Pentru a pune ca­păt unei asemenea stări de lucruri nu maî ai nevoe nici de milioane, nici de genii. Salubritatea localurilor publice ale staţiunei lasă de dorit. Isvoarele Slăni­­culuî au mai cu seamă efecte eroice şi *) Hotelul acesta modern, cu electrici­tate şi cu un confort englezesc, n’are însă. .apă I imediate asupra stomacului. Ar trebui clar ca în primul loc administraţia să se fi îngrijit ca hotelurile şi vilele să aibă closete sistematice, vespasiane, ca­nalizări, etc. Afară de cele de la hotelul principal, toate cele­ l’alte closete sunt primitive şi infecte. Trebue să vorbesc şi de aceste puţin parfumate locuri, de oare­ce mi s’a părut inexplicabil cum intr’o locali­tate unde din toate părţile curg izvoare de apă, unde s’au construit vile mari şi frumoase, s’a neglijat cu totul construi­rea acestor dependinţe cari într’adevăr constitue o necesitate inexorabilă la Slănic! Dar nu sunt nici canaluri şi în jurul birturilor şi al circiumelor zac mormane de gunoae cari distrug mir’osul brazilor şi peşti forează atmosfera. Aceasta ar fi treaba primarului, dar săteanul care conduce primăria Slănicului de­şi poartă incă haina ţărănească pare a fi adoptat deja linele moravuri ale vestiţilor pri­mari din micile comune urbane cari se pun în serviciul unui antreprenor pen­tru a şicana pe un altul şi căruia puţin ii pasă de curăţenia comunei sale. Dar cu­ restaurantele şi cu birturile cum stă Slănicul ? Anul acesta a fost o adevărată răs­coală a vizitatorilor în contra restaura­torului care a luat în antrepriză Caşinul. Iată ce citim in călăuza oficială a a băilor de la Slănic, la pag. 4. Pentru ca efectele miraculoase ale ape­lor de băut să nu fie diminuate întru­­nimic, restauratorii sunt obligaţi­­anul a­­cesta ca să pregătească şi bucate compa­tibile cu apele minerale, aşa cum­ se face la Carlsbad şi alte staţiuni balneare si­milare“. Ei bine, la Casino e acum o bucă­tărie execrabilă. Oamenii cari au venit să-şî dreagă stomacurile, se ridică de la masă bolnavi. Casinul e singurul loc propriu, terasa fiind admirabilă, aerul curat şi priveliştea splendidă. Toată lumea preferă dlar să ia masa pe această terasă. Aci mănincă epitropii Sf. Spiridon, toată lumea mai avută și cu toate acestea nu s’a luat nici o mă­sură pentru a se sili antreprenorul să se conforme regulamentului băilor care la art. 16 prevede expres că trebue să aibă o bucătărie corespunzătoare dietei ce se impune acelor cari fac cură pen­tru boale de stomac. E fenomenal ca tocmai­ o staţiune care excelează prin isvoare tămăduitoare de boli de stomac să fie compromisă de un bir­­taş hropaciit şi exploatator. Acum cite­­va zile am citit că primarul din Bey-G­reuth a chiemat pe un hotelier şi l-a avertizat că dacă va continua să ex­ploateze publicul, va preveni oficial pe vizitatori să se ferească de hotelul sau. De ce n’ar face aceasta administra­ţia din Slănic, de ce nu ar expulza din local pe abuzivul antreprenor? Iar o toleranţă culpabilă care atinge bunul renume al Slănicului. Restau­rantele la Slănic trebuesc să fie ire­proşabile. Acolo să se aducă un restau­rator absolut cinstit şi cuviincios, care să fie o garanţie pentru toată lumea. Supreveghierea să fie riguroasă prin toate birturile. Alt­fel se va goni lu­mea şi dacă anul viitor nu se va re­para această greşală neertată, de sigur că nici a patra parte din lumea de azi nu va mai veni la Slănic. Dar sunt multe cari se pot face în cursul unui sezon la Slănic. Mai toată administraţia centrală a epitropiei ge­nerale a Sf. Spiridon din Iaşi, s-a in­stalat anul acesta cu un epitrop în frunte, la Slănic. De­sigur că acest a­­parat a fost adus pentru a studia ce-i de făcut pentru anul viitor, pentru a observa lipsurile şi greşelile. Reintorcindu­-se in birourile epitro­­pieî vor elabora probabil un plan de îm­bunătăţiri, căci se pot face îmbunătă­ţiri fără a cheltui numai de cit milioane. De pildă, se pot ridica toate baracele din jurul parcului, piaţa de zarzavaturi şi măcelăria sunt uşor de mutat în altă parte, closete se pot face, restaurante bune iarăşi şi alte mici dar indispen­sabile ameliorări se pot realiza cu foarte mici sacrificii. Se zice însă că aşezămintele Sf. Spi­ridon sunt încărcate de datorii şi nu­­mai pot suporta greutăţile cari reclamă­­sistematica exploatare a Slănicului. Să găsească dlar epi­tropii o soluţie pentru a trece această staţiune bal­neară statului sau unei asociaţiuni de capitalişti. Aşa cum se administrează şi se exploatează acum Slănicul se va compromite cu totul şi renumele sta­ţiunei şi finanţele aşezămintelor S. Spi­­ridon. Nu învinuim de loc administra­ţia actuală pentru Întreaga stare de lu­cruri de care ne-am ocupat, ea e rezul­tatul lipsei de iniţiativă, chiar o in­capacitate a fostelor administraţiuni, e o moştenire încurcată, dar ea trebue o­­dată descurcată căci e păcat să se pri­veze ţara de o splendidă staţiune bal­neară. De aceea am dedicat aceste rinduri d-lui P. S. Aurelian. Dacă d. ministru de interne poate să se deplaseze pentru o zi două din Bucureşti, să viziteze Slă­­nicul, căci probabil că la discuţia bud­getului deputaţii cari au făcut aci cuva anul acesta vor aduce in dezbatere şi starea acestei staţiuni şi prin urmare bine ar fi să găsească pregătit şi pe ministrul de interne, D. Aurelian, care e bun patriot, va apăra staţiunile noastre balneare şi, intre altele, poate va reuşi să decidă curtea regală să-şî facă un cuib şi la munţii Moldovei, pentru că aşa e lumea mare de la noi, se duce acolo unde e şi cuibul regal. Acei care propagă vizitarea staţiune­­lor noastre balneare, nu vor reuşi nici­odată a opune stavilă tendinţei de a trece hotarul, cită vreme însăşi lumea oficială, ne dă exemple contrarii. D-rul Marinescu a fost la Slănic, unde a trimes şi mai mulţi clienţi ai săi. Sunt încredinţat că eminentul pro­fesor nu va dezminţi relele pe cari le-am semnalat, rele cari trebuesc ne­greşit îndreptate pentru ca intr’adevăr Slănicul să devină o staţiune model, centrul de atracţie al transilvănenilor si chiar al ungurilor. Vila Anastasiu. ''S A. Ch. H. P. S. Terminînd aceste rîndurî ploile au reuşit să rupă acele podeţe de seînduri de pe drumul de la T.-Ocna la Slănic. Lumea care a venit azi la Slănic va fi si­lită să stea vre-o 24 de ore la T.-Ocna, iar cei cari vor să plece de aci sunt închiși ca într’o cetate. Asemenea accidente se în­registrează aci ori de cîte ori plouă ceva mai tare.—N­.

Next