Adevěrul, septembrie 1901 (Anul 14, nr. 4344-4373)

1901-09-01 / nr. 4344

Simbată 1 Septembrie 1601 comune şi agenţii să-şi dea deci oste­neala de a convinge de veritatea aces­tor vederi şi pe cercurile macedo-bul­­gare competente». Mitterand decorat împăratul Austriei a acordat cu o­­cazia expoziţiei din Paris mai multe de­coraţii unor francezi ale cărora nume ajung abia acum la cunoştinţa pu­blică. Printre cei decoraţi se află şi ministrul de comerţ Millerand, socia­listul înfocat, care a primit marea cruce a ordinului Coroana de fer. ecatouice Interview cu Miquel Un ziarist german a avut cu Miquel cite­va zile înaintea morței sale, un in­teresant interview privitor la tariful vamal german. Atunci Miquel ii acor­dase răspuns la toate întrebările rugin­­du-l numai să aștepte cu publicarea pină cind tratativele * cu străinătatea, cari sint acum în curs, vor fi terminate. Ziaristul a crezut că după moartea in­­tervievatuluî poate să "publice măcar o parte din declaraţunile lui. Din aceste declaraţiuni cu atît mai interesante cu cît cel ce le-a făcut a fost in poziţiune de a fi bine informat, extragem cele ce urmează. Miquel credea că tariful vamal elabo­rat de guvernul german, poate servi de bază pentru tratatele comerciale. Ger­mania importează cu un miliard mai mult de­cit exportează, ea e deci un debuşeu­ important şi are dreptul să ceară oare­caii favoruri şi să impună a­­numit­e condiţiuni. Continuînd, Miquel a afirmat că crede că tratate comerciale se vor încheia nea­părat, pentru că Germania nu e destul de industrială spre a putea arunca agricultura peste bord, nu e insă nici stat destul de agricol, pentru ca să se poată lipsi de tratate comerciale. Rusia nu va începe războiul vamal, fiind­că n’ar avea în acest caz unde să-şi des­facă griul. In tot cazul Miquel era partizan al tarifelor asupra grinelor şi credea nu­mai că guvernul german va putea in­­cheia tratate comerciale m­enţinindu-le. Viitorul va arăta dacă a avut dreptate. Tariful autonom austriac Din Viena se anunţă că premierul ungar Szeli a avut o convorbire cu ce austriac de Koerber, cu privire la re­luarea discuţiuneî ambelor guverne asupra tarifului vamal autonom. S’a convenit ca proiectul elaborat de guvernul austriac să servească de bază dezbaterilor. Guvernul ungar îşi va ex­prima dorinţele în decursul acestor dez­bateri. Proiectul austriac l-a precedat pe cel german, totuşi el nu va fi schim­bat, de­oare­ce guvernul austriac a prevăzut din capul locului o urcare a tarifelor industriale şi o mică urcare a celor agricole. Guvernul comun nu are intenţiunea de a încheia cu Ger­mania un tratat prin care să îşi asigure tarifele naţiunei celei mai favorisate, ci speră că se va putea încheia un tra­tat pe baza unui tarif care să convină ambilor contractanţi. Luxemburg, Mexico, Noua-Zelanda, O­­landa, India olandezi, Norvegia, Austria, Portugalia, Rominia, Rusia, Serbia, Spa­nia, Turcia, Ungaria, Statele Unite. Congresul filateliştilor.—La Beim s’a ţinut zilele acestea congresul al trei­sprezecelea al filateliştilor (colecţionari­lor de mărci­ germani. După ce preşe­dintele dr. Lux a salutat pe filatelişti, a ţinut o conferinţă locotenentul Maus- Lichtenthal despre Peşta în China. Conferenţiarul s-a ocupat de mărcile chinezeşti şi a ilustrat spusele sale pre­­zentind congresiştilor o colecţiune com­plectă de asemenea mărci. S’a hotărît scoaterea unui ziar cu ştiri confiden­ţiale pentru membrii asociaţiuneî filate­­liste. Mac­Kinley ca familist.—Preşedin­tele Statelor-Unite este cunoscut ca mo­del de familist. Ca militar curagios, el a ajuns pînă la gradul de maior, ’şî-a cîştigat dragostea soţiei sale, o fiică a bogatului Saxton din Ohio. Tatăl la în­ceput n’a vroit să auză de un ginere sărac, dacă mai tirzifi persistenţa în­drăgostiţilor ’i-a mişcat şi a le-a dat bine­­cuvintarea sa. Pe cind in cursul săptă­­mînei preşedintele se ocupa cu afacerile de stat, Dumineca o dedica exclusiv vieţei de familie şi religioase, înainte de amiazi mergea la biserică. Apoi se preumbla în parc, iar restul timpului, îl petrecea în compania soţiei sale şi a fratelui său­ Abnei. Din nefericire d-na Ida Mac­Kinley sufere de o boală cro­nică, pe care o suportă cu o adevărată resemnare. Cu­ tine Mac-Kinley la soţia sa se poate vedea din faptul că pentru a se bucura de societatea ei, n’a mers de cind e preşedinte seara la teatru. In schimb se dau la el din cinciin cinci serate muzicale, o artă pentru care d-na Mac-Kinley are­­multă dragoste. Încolo Mac­Kinley, care muncește toată ziua încordat, de­oare­ce are de rezolvat zil­nic, in afară de alte afaceri, peste o mie de scrisori, evită petrecerile sgomotoase. iMPRESIUNI şi PALAVRE (!)in coresp. lui Chiţibuş cu cititoarele sale Furtună Sărmanul! Cit n’ar fi vrut el să în­veţe carte ! Să se îndoape de ştiinţă, să aibă cunoştinţe vaste, nu să fie incult cum este. Cu patru clase primare, el fu dat la «stăpîn». Inteligent, îşi cîştigă simpatia tuturor superiorilor săi şi in ciţî­va ani ajunse amploiat cu oareşi care vază. Are o scriere frumoasă, lucru care de asemenea ii ajută foarte muit la cîştigarea situaţiei ce ocupă, situaţie natural mică, căci cine în lume e mul­ţumit de poziţia sa! El insă are «dreptul» să murmure:’ Activ, întreprinzător, îl doare că n’a putut înainta în şcoala su­perioară, înaltă, clasică, să urmeze la facultăţi, să dovedească tuturor că cro­iala sa "nu e pentru alîncezi intr’un bi­rou al Bucureştiuluî ci el poate mai mult, sint intr’insul aptitudini mai mari de cit i se cere in postul ce ocupă dar.... n’are carte, e incult. Cind a părăsit clasa IV-a primară, a părăsit-o ca un leneş, nu-i plăcea cartea, abia un an doi in urmă a ciştigat iubirea că­tre ea, dar era prea tirzifi ! Mamei sale, văduvă săracă, nu-î fu cu putinţa a-1 ţine la şcoală. Şi aşa se îngroapă în­­tr’insul un talent poate. Cind vede pe vre-un fericit posesor al vre-unei diplome, simte cum lacrimi îi văd; nu doar că-1 invidiază că va pu­tea ocupa cu diploma o situaţiune ma­terială strălucită , ciţi n’au murit in mizerie cu diploma în buzunar! Dar îl preocupă giidul de poziţia culturală, intelectuală, ce ocupă un diplomat faţă cu dinsul. Şi o furtună se naşte în su­fletul său, ar vrea să protesteze, să ri­dice pumnii, dar către cine ? Cine e de vină de neşansa lui ? Cine l’a împie­dicat sa-şî urmeze impulsul inimei,de a studia ? N’a vrut să studieze pentru alţii, pentru dorul litografiei diplomei, ci’pentru dinsul; el să cunoască pro­fund temele ştiinţei, să nu fie străin de ori­ce chestie s’ar pune. Apoi literatura cit de mult ii place să citească produse bune; el simte, simte mult, ar vrea să scrie, d­e frică, e in­cult ! Mereu se loveşte de această stincă de granit răsărită din mizerie. Mizeria e aceea ce l-a împiedicat să meargă la şcoală să se cultive. Furtuna din sufletul său se acentuiază des, se manifestă din ce în ce mai tare, dar trebue, sărmanul, să o înă­buşe in sine, in neputinţă de a-şi ajuta. Hyppolita MEMENTO Grădina Mitică Georgescu.— In fie-care seară trupa de comedii Niculescu- Buzăki.­­ Grădina Edison.—In fie-care seară reprezentaţiile trupei germane de comedii şi operete. Varietăţi. Terasa Frascati.—Concerte serale. Grădina Triumf.— Orchestra Ru­binstein. Grădina Oppler. — Orchestra mi­litară. Bufetul de la Şosea. — Muzica mi­litară. Hugo de la Şosea.— Orhestră. ------- -­ Felurimi Jubileul Iul Virchow.— In curînd cunoscutul savant Rudolf Virchow va serba a 80-a aniversare a naşterei sale Consiliul comunal al Berlinului a votat drept omagiu pentru Virchow suma de o sută de mii de mărci care se va a­dăuga la Fundaţiunea Virchow. Această fundaţiune care a fost creată cu ocazia aniversarei a 60-a a savantului, a fost destinată chiar de el cercetărilor ştiin­ţifice în domeniul celulei şi al patolo­giei. Virchow a ajutat din această fun­daţiune la multe cercetări şi a regretat numai că n’a avut sume mai mari la dispoziţie. Pentru a aduna o sumă cit mai mare si am­ constituit, conform cu faima internaţională, comitete în urmă­toarele ţări: Egipt, Argentina, Austra­lia, Belgia, Brazilia, India Britanică, Bulgaria, Canada, Chile, Danemarca, Franţa, Grecia, Ang.1^ ItaRom­a, Italia, Liedurile* germane, în care avea să se producă în primele ei concerte de voce e­re se aştepta şi cu o deosebită nerăb­dare, cunoscute fiind calităţile ei extra­ordinare. Ceea­ ce făcea superioritatea d-rei Dogaru era tocmai acest ansamblu de talente cu puteri fermecătoare, ceea­ ce este mai mult de­cît rar. Era o muzi­ciană în puterea cuvîntului, şi ca simţire şi ca technică, şi tocmai aceasta a fost care a atras atenţiunea tuturor artiştilor. Pentru dînsa era un mare viitor deschis, şi în scurt timp era să devină o fată a ţa­rei. Pe lingă toate aceste calităţi divine, natura o mai înzestrase şi cu o frumu­­seţă remarcabilă. Fotografia ce o repro­­ducem este de cîţi­va ani în urmă, ca co­pilă încă, neputînd dispune de una mai recentă. D-ra Dogaru şi sub raportul cultural era o fiinţă superioară , inteli­gentă, cultă şi de o modestie rară. Ori­cine a cunoscut’o a rămas cu cele mai plăcute impresiunî despre dînsa. Moartea ei a produs o con­ternaţiune generală şi o plîng toţi cei ce au cunoscut’o D-ra Natalia Dogar S’a născut în oraşul Piatra.­N, în a­nul 1877, Ianuarie 28. In anul 1881 a tre­cut cu părinţii săi la Iaşi, unde cu pri­mii ani de studii a început şi studiile muzicale. De mică copilă încă s’a remar-­ cat printr’o dispoziţie şi sensibilitate muzicală deosebită. In primul an, la exa­menul de piano, delegatul ministerului regretatul Scheletti, a notat in catalogul ei, la rubrica observaţiunilor , mult talent. După vre­o trei ani de preparaţiuni in şcolile particulare, a trecut la conserva­tor, unde sub conducerea eminentei pro­fesoare d-ra Aspasia Sion şi-a urmat cursurile de piano, cu un deosebit succes, obţinînd în fie­care an premiul II cu cu­nună. Cu­ numirea d-luî Gabrielescu ca profesor de canto la conservatorul din Iaşi d-ra Dogaru s’a înscris şi la canto. Şi aici aceleaşi succese. Ea se distingea prin o voce dulce, dumnezeiască, cum se exprima profesorul ei—mînuită cu justeţă şi o simţire profundă. In acest timp, d-ra Dogaru urma şi cursurile universitare şi ocupaţiunile multiple adueîndu-i un sur­­m­enagiu, şi-a concentrat toată activitatea în studiul muzicei. După terminarea con­servatorului din Iaşi, ca laureată, a trecut în Bucureşti pentru studii de perfecţio­nare. Aci a făcut studii de piano cu di­feriţi artişti de valoare, şi de canto cu eminenta artistă şi profesoară d-na Car­­lotta Leria, ruda sa, căci d-ra Dogaru era nepoata d-lui V. A. Urechiă. In scurt­ timp s’au remarcat superioarele ei calităţi şi o îmbrăţişare caldă şi plină de interes, nu întîrzie a i se deschide în toate cercurile muzicale. In anul 1898- 99, cu venirea conservatorilor la putere d-ra Dogaru obţinu un mic ajutor de la ministerul cultelor şi de la primăria din Iaşi, şi s’a dus la Paris unde urmă cursul de piano cu un celebru artist d. Philippe iar de canto, studiul ei de predilecţie, cu cea mai celebră artistă profesoară d-na Rosine’ laborge. In scurt timp ea devine cea mai favorită elevă a profesorilor ei. D-na Laborde a făcut pentru dînsa ceea ce nu făcuse pentru ,­nimeni, de­şi se angajase numai pentru 2 lecţii pe săp­­tămînă, ea se ocupa cu dînsa în fie­care zi, şi prevăzîndu-i o carieră strălucită î-a spus că-şî poate alege ce voeşte, fie cantatrice pe scenă, fie ca concertistă fie ca profesoară. In acest scop îi şi recomandase u­i număr de lecţiuni sub controlul ei pe care avea să le urmeze în anul următor. Din nenorocire însă lu­crurile s’au schimbat. O schimbare po­litică schimbă tot magiul, oamenii no­ştri politici vin cu toate pasiunile în înaltele scaune pe cari le ocupă. Intrarea d-lui dr. Istrati în ministerul instrucţiu­­nei a fost o lovitură de graţie. Dintr’o pornire pătimaşă faţă cu fa­milia Dogaru, a tăiat micul ajutor ce se da d-rei Dogaru, deşi avea recomanda­­ţiuni speciale din partea ambilor profe­sori de la Paris. După aceasta survenind şi starea de criză financiară şi schimba­rea de regim, speranţele pentru un nori ajutor am­ căzut cu totul. D-şoara Do­garu nu s’a descurajat, ea rămase în Bu­­cureşti unde şi-a urmat cu stăruinţă stu­diile, în cercul artiştilor celor mai de va­­loare, bucurindu-se de sprijinul lor cel mai călduros. Calităţile ei superioare i-au în­lesnit introducerea la palat pe lîngă regină, în faţa căreia a ajuns a se produce atît ca acompaniatoare cit şi ca executantă. Regina, adine mişcată de felul execuţiuneî, a îmbrăţişat-o şi a invitat-o a se duce cît de des la palat, pentru a-l ciuta. In acelaş timp s-a recomandat să se ocupe şi cu transpoziţia, de care va avea absolută nevoie în cariera ei muzi­cală. In luna trecută, Iulie, d-ra Dogaru s’a produs ca pianistă în concertul d-nei Le­ria, la Sinaia. In acest concert de elită s’a relevat ca pianistă distinsă, şi cu toate că era primul ei debut, a avut un succes colosal. Pentru anul viitor era hotarîtă a se duce la Berlin—de­sigur sub o altă protecțiune—unde urma să se ocupe în mod special cu un repertoriu crafiic ales. MILITARE 30 August la regim. 4 Ilfov No. 21.—La regimentul 21 de infanterie a­­niversarea luărei Griviței s’a serbat cum se serbează toate aniversările naţionale la acest regiment, printr’o conferinţă ţinută de unul dintre d-nii ofiţeri, înain­tea celor­ l’alfi ofiţeri şi a intregei trupe. Aceste conferinţe sunt încă o inovaţie a valorosului comandant al acestui regi­ment, d. colonel Alex. Iliotu, şi ele cu­­prind pe lingă o parte istorică, atît de necesară soldaţilor cari nu cunosc isto­ria patriei, şi una înalt moralizatoare, cu care se înalţă patriotismul şi se ex­plică trebuinţa de a ne jertfi pentru ţară, cind interesele ei vor cere. Cine e convins de rolul covirşitor de important pe care 11 are patriotizmul conştient a­­tit in disciplina armatelor cît şi In cîş­tigarea b­ătăliilor, acela va recunoaşte însemnătatea acestor conferinţe, rostite mai in­tot-d’a­una într’un limbaj în­sufleţit şi cit se poate de popular. In faţa d-lui It.-colonel Paleologu, a­­jutorul şefului de corp, a ofiţerilor şi a trupei stricse într’un larg careţi pe cîmpul Cotroceni, d. sub-locotenent To­­direscu a ţinut o splendidă cuvintare. Cu verva unui desăvirşit orator, într’un limbaj colorat cu măreţe imagini, con­ferenţiarul a reuşit să redea toată gran­­diozitatea acestei zile, udă de singe, dar încununată de lauri şi hotăritoare pen­tru viitorul neamului nostru. Nu pu­tem rezuma aci această admirabilă cu­vintare, dar nu ne putem opri de a semnala impresia profundă produsă de ea asupra celor de faţă şi nu deosebi asupra soldaţilor. Eurusiazmul era gene­ral şi cind într’o frumoasă invocaţie conferenţiarul termină, tunete de urale spintecară văzduhul. D. It.-colonel Paleo­logu strînse călduros mina tinăruluî sub-locotenent, exprimindu-şî dorinţa ca de la soldat pină la general, toată armata să fie însufleţită de sentimentele înalt patriotice de care s’a arătat în­sufleţit conferenţiarul. La sfirşit d. sub-locotenent semna­lează că pentru regimentul 21 ziua de 30 August mai are şi altă importanţă : ea e ziua onomastică a d-lui colonel Anghelescu, comandantul brigăzei, şi a d-lui colonel Iliotu, comandantul regi­mentului. Amindorora regimentul 21 le datoreşte recunoştinţă şi le trimete toate urările de fericire. La această fru­moasă atenţiune, atit ofiţerii cit şi sol­daţii răspund cu un călduros ura ! In definitiv o frumoasă aniversare! Dorim ca şi cele­ilalte corpuri de trupă să obicinuiască a serba in acelaş chip datele importante aie istoriei noastre: ar fi uri pr­ogres pe calea educaţiei pa­triotice a armatei noastre. [Primim cu plăcere spre publicare de la d-nii ofiţeri ştiri privitoare la această rubrică. De asemenea şi informaţiuni asupra evenimentelor petrecute in garnizoane, marşuri,­nspecţii, conferinţe, etc). CEREALE Bucureşti, 30 August In pieţele americane griul notează cu jum. cents porumbul cu s/8 cents in scă­dere. Tendinţa generală a continentului pe ziua de astăzi este calmă. In Brăila preţurile iarăşi am­ scăzut, s’a vindrit: griji în greutate de kgr. 68500 cu 20 la sută corpuri streine a lei 10.50 suta de kilograme predat va­gon; în greutate de kgr. 71 cu lei 1100 vagonul, in greutate de kgr. 74 cu lei 1125/1150 vagonul; în greutate de kgr. 76,oa cu lei 9.15 hectolitrul predat slep, în greutate de kgr. 78 cu lei 1250 va­gonul. Secară în greutate de kgr. 67 cu lei 875 vagonul, orz in greutate de kgr. 57/61 cu lei 910/930 vagonul, ovăz în greutate de kgr. 40 cu lei 950 vagonul, în greutate de kgr. 45 cu lei 10.25 suta de kilograme predat magazie. In București s’a vindut: griji, 200 chile în greutate de klg. 74 ju­m. cu lei 60 chila predat la moară, 200 chile in greutate de kgr. 74 cu lei 54 chila gara Titu, 100 chile prima calitate pen­tru săminţă cu lei 78 chila predat de la o moşie din Ilfov la o moşie din Ia­lomiţa ; 15 vagoane porumb nori cu lei 650 vagonul predat in lunile Octombrie Noembrie la gara Gherganî; un vagon săminţă de in cu lei 3100, gara de Nord. _____ Pr' BSBS le­vii pregătiţi în particular pentru şcoala comercială cari la examenele din iunie am­ rămas corigenţi, să fie admişi a trec examenele de corigenţă la şcoalele de comerciale de gradul I şi al II-lea, de­oare­ce sunt prea puţini la număr, pen­tru a le putea constitui comisiuni par­ticulare. D-ra Elvira Zamfirescu profesoară de limba franceză la internatul secundar de fete din Bucureşti, a obţiut un con­cedii­ de un an pînă la 18 Septembrie 1902. Comisiunile pentru elevii pregătiţi In particular, nu s’ami putut alcătui nici eri, din cauză că ministrul încă nu a rezolvat nici chestiunea corigentelor. Pm­ d-nul Tătăranu, secretar general al ministerului de justiţie, a inspectat împreună cu d. Nedelcu lucrările pen­tru amenajarea palatului de justiţie in vederea solemnităţei inaugurărei noulu an judecătoresc, care va avea loc miine D-na Gorăneanu a depus pentru eli­berarea soţului ei drept cauţiune un imobil în valoare de 20.000 lei. Din ordinul ministerului de război şi se vor expedia pe la reşedinţele de cor­puri de armată din ţară cantităţi de pulbere şi cartuşe. Alaltăieri s-a expediat din Galaţi la Tulcea o cantitate de 10.000 kgr. pul­bere, destinată fabricarei de cartuşe pentru divizia activă din Dobrogea. Epidemia de scarlatina care bintuia in oraşul Dorohoi­i, a fost stinsă in urma măsurilor luate. Dri tribunalul de Ilfov secţia vacan­ţelor a reconfirmat, între alte mandate de arestare, pe acelea ale bandei de la Cernica sub şefia bandiţilor Lache şi Băbeanu. La 3 Septembrie se va judeca de că­tre Curtea cu juri de Ilfov procesul crimei de la Băneasa Anul viitor se va construi la Con­stanţa un arest preventiv conform pla­­nului-tip depus încă de acum 3 ani. Această construcţiune nu s’a făcut pină acum din cauză că fondul care fusese afectat pentru dînsa — ca şi acela pen­tru construirea palatului administrativ din Constanţa—a fost deturnat de la destinaţia lui, fiind împărţit ţăranilor lipsiţi de porumb. La direcţiunea generală a penitencia­relor se studiază un proect pentru a se da o mai mare impulsiune industriei mobilierului casnic şi ieftin in închi­sori. Aceasta pentru a se împiedeca intro­ducerea din ţările vecine a diverse o­­biecte cari se pot prea bine lucra în inchisorile noastre, cum sunt de pildă lăzile de Braşov, scobitorile, etc. De asemenea se va da o mai mare impulsiune lucrărilor de artă, ca pic­tura, sculptura, etc., incurajîndu-se de­ţinuţii cari se vor distinge in aceste ra­muri. La penitenciarul de minori de la Mislea sunt gata toate lucrările şi pre­parativele necesare pentru a se începe anul viitor agricultura de către deţi­nuţii minori. Biserica de la acest penitenciar a fost instalată şi picturile terminate. Fru­­moasa timpii a acestei biserici este o operă de sculptură demnă de admirat, lucrată de deţinuţi­ din închisorile noa­stre. Această timplă a fost expusă la expoziţia din Paris unde a fost meda­liată. In curînd biserica va fi tirnosită. La Asociaţia generală studenţească s’a început a se distribui cărţile de mem­bru congresist, pentru congresul de la C.­Lung. Toţi d-nii studenţi cari vor lua parte la congresul studenţesc din C.­Lung sunt convocaţi pentru astă­zi 31 August ora 8 p. m. la localul asociaţiei stu­denţeşti, spre a li se face oare­cari co­municări in privinţa congresului. D. Dimitrie Sturdza, preşedintele con­siliului, şi-a făcut ori dimineaţa apari­ţia, la ora aperitivului, la Kosman. Nu glumim. Primul-ministru, care nul cunoaste aceste localuri, a fost silit sa intre la Bodega pentru a vedea pe un profesor universitar din Berlin care-si lua acolo aperitivul. Intrarea d-lui Sturdza la Kosman a fost eri obiectul celor mai animate con­vorbiri. Doctorul Clement s-a reîntors din străi­nătate şi şi-a reluat funcţiunile. p. Ediţia de dimineaţă INFOILMATITIHI D. Adolf Wagner, profesor de fi­nanţe la universitatea din Berlin, a vizitat alaltăieri Capitala, iar ori di­mineaţă a plecat spre Constanţa, de unde va lua drumul spre Caucaz. Distinsul oaspe a fost primit în vi­zită de d. Dimitrie Sturdza, preşedin­tele consiliului, cu care s’a întreţi­nut mai mult timp. La plecarea sa din Bucureşti, d. C. I. Baicoianu, secretarul general al ministerului de domenii, a condus pe ilustrul profesor german la gară, şi a oferit cu această ocaziune un buch­et de flori d-nei Wagner. O telegramă ne anunţă că prinţul Ferdinand al României a sosit ori la 7.50 m. la Budapesta şi după o oră a plecat la Dolnji Miholac, pentru a asista la manevre. Ministerul instrucţiune! a primit de­­misiunea d-luî B. Iorgulescu, diretorul liceului Hasdem­ din Buzăui, pe ziua de 1 Septembrie. Cu direcţiunea liceului a fost însăr­cinat de profesor Const. Leonescu. Ministerul instru­cțiunei a decis ca e- lasisia ne dă satisfacţie ? •» De la corespondentul nostru din Galaţi am primit următoarea senza­ţională telegramă: Galaţi, 30 August. — O persoană care a sosit chiar astăzi din Odesa a adus o ştire care a produs aci cea mai vie senzaţie. Guvernul rus recunoscind de dreaptă plingerea Romîniei pri­vitoare la trecerea neaşteptată a torpiloarelor ruseşti pe dina­intea Ţiglinei, a hotărât să dea satisfacţie României. Căpitanii comandanţi ai torpiloarelor, cari după cum spune guvernul rus, dintr'un exces de zel şi din propria lor iniţiativă au­ făcut incursiu­nea pe Dunăre, vor fi pedep­siţi Căpitanii declară că au­ vroit să încerce navigabilitatea braţului Chi­lia şi că au profitat numai de oca­zie pentru a merge pînă la Ţiglina De altmintrelea se afirmă acum in mod hotărlt că tor­­piloarele cari au­ trecut prin faţa Ţiglinei făceau parte din escadra marelui duce Alexan­dru Mih­ailovici.—Coresp. ♦ N’avem însă posibilitatea de a controla exactitatea știre! de mai sus. Ni se pare numai puţin probabil câ comandanţii unor torpiloare ce fă­ceau parte dintr’oj escadră pusă sub comanda unui mare duce şi a doui vice-amirali am­ putut să facă o incursiune pe Dunăre şi o călătorie destul de lungă din „propria lor ini­ţiativă“. Dr.STERIEN.WIMI IZ. Pellkangasae.—No. 1O, Viena Consultaţiuni cu celebrităţile medicale şi cu pecialiştii de la facultatea de medicină din Viena 1.946-104 ___ Adeverii! Descoperirea unei înfiorătoare crime la Ploeşti Niculai Const. Talpă Lată Torentul de lumină Am arătat in numărul de eri, că d. judecător de instrucţie Florescu de la tribunalul Ilfov a descoperit în totul crima, cu toate amănuntele ei, atit de fioroase şi de interesante in acelaşi timp. Dar această descoperire se dato­reşte in bună parte şi lui Petrică şi scrisoare! Iul. In adevăr, pe cind d. judecător de in­strucţie Florescu se pregătea să plece in străinătate în virtutea unui conce­diu de o lună, primi o scrisoare din Ploeşti iscălită Petrică Dumitru, care începea cu cuvintele: «Nu plecaţi in concediui, d-le judecător». Acest Petrică Dumitru scria d-luî Flo­rescu : «Soarta a voit ca tot dv. să des­coperiţi şi crima asta. Vream­ să vorbesc de stringerea de git a lui Nae Arnău­­cheanu şi a băiatului Dumitru Dancu. In noaptea crimei, acum un an şi ju­mătate, mă plimbam pe la 10 ceasuri, pe un frig grozav, prin obor, cind văzui sărind din curtea lui Arnăucheanu în stradă un om care se repezi spre mitie, şi mă întrebă cum mă numesc, şi dacă cum­va ii cunosc. Em­ speriat spusei: da, şi el scoase atunci un revolver şi un pumnal, îmi făcu semnul cruce­ pe piept, şi imi zise: de astea vei muri dacă vei scoate o vorbă la cine­va despre ceea­ ce ai văzut. Omoritorul nu este altul de­cit omul acesta, pe care vi-l voiţi spune dacă mă veţi chema la Bucureşti». Acest Petrică Dumitru era lucrător la brutăria lui Gogu Zamfirescu din Ploeşti. D. judecător Florescu găsi că scri­soarea merită oare­care atenţiune, şi hotărî să cheme imediat pe acest Petrică Dumitru, ca să vază cu ce fel de om are de-a face, şi pe urmă să hotărască dacă trebue sari nu să se ocupe de a­­facere. Denunţătorul autor al crimei D. judecător Florescu trimise atunci in taină la Ploeşti un jandarm, care so poftească pe Petrică Dumitru la cabi­netul d-sala din Bucureşti, şi în ade­văr jandarmul sosi cu Petrică a doua zi! D. judecător Florescu cum il văzu intrind pe uşa cabinetului săli, se uită la dinsul cu atenţiune, pentru a’l exa­mina. Petrică vazindu-se cercetat de la prima vedere, îngălbeni pe loc, i se în­cleştară fălcile in așa hal, in cit abia de mai putea vorbi. —Șezi Petrică, ce­ mai faci?.. Dar Petrică începu îndată să întrebe pe d. judecător dacă sari cum­va are niscai bănuelî asupra sa, de­oare­ce dinsul e om cin­stit, nu e hoţ. Această teamă şi aceste vorbe, deşteptară imediat bănueiî d-lui judecător, că ăsta ar putea fi dintre criminali.­­ Petrică crezi tu că eri sint om bun şi că ştim­ să citesc in sufletele oamenilor ? — Da, d-te judecător, fiind­că de asta am venit şi eri la dv.­­ Atunci puce-te numai de cit în genunchi, fiind­că şi tu ai luat parte la această crimă !­­ Pe Petrică îl podidiseră sudorile, cari îi alunecaţi in mari broboane pe faţă, şi abia perceptibil zise : Dar eri sint denunţător, d-le judecător! — Tu nu ai dormit, ai suferit în timpul de un an jumătate, și aceasta te-a împins spre mine ! «Slab, cu frun­tea brobonatâ, Petrică rămase locului impetrit, iar d-1 judecător Florescu continuă : — Ai noroc că nu l-ai strîns de git, căci altmintrelea ar fi putrezit in ocnă. Petrică se uită în ochii judecătorului și ii zise­­speriat : Adevărat ! Bine ai ghicit... Judecătorul ii arătă atunci scrisoarea aşa de fără socoteală redactată, şi zise: Ce crezi tu, mă, că dacă cine­va e de dintr’o curte sărind pe uluci, s’ar putea să te oprească aşa cum spui tu, şi să te întrebe dacă il cunoşti ? Tu nu vezi că n’ai brodit-o, şi că tu ştii lucrurile cu totul din altă parte ? —Mi-am pus capul in gura leului, fu răspunsul lui, şi începu după aceea să spună că a participat şi el la faptă, dar că acela care l’a îndemnat şi care a făcut planul e Costache Rădulescu, un fel de rudă a lui, care se ocupă cu tăerea de porci, şi care e proprietar la Ploeşti în mahalaua Budului. Mărturisirile lui Petrică Petrică acum par’că răsufla; el spuse că de un an jumătate de cinci s’a co­mis crima nu mai avea nici somn, nici odihnă. —Costache Rădulescu m’a dus la crimă, zise el, şi tot eri l’am denunţat. După ce a omorit oamenii mî-a dat trei franci şi mie, in loc de 3000 după cum îmi spuse mai înainte. Acum el dă bani cu dobindă, iar ori cind i-am cerut bani, m’a ameninţat cu cuţitul ! Fiind luat de scurt, el mărturisi in cele din urmă că mai avusese tie to­varăşi pe Nicolai Constantin zis şi Talpă Latăr, şi pe Gheorghe Dumitrescu, ţi­­ganu. Petrică se rugă însă pentru Gheorghe Dumitrescu, zicind ca el a stat afară şi că n’a făcut omor. Toţi criminalii fură atunci puşi in urmărire. Criminalul Costache Rădulescu Se dădură ordine la Ploeşti pentru aducerea lui Niculai Talpă Lată şi a lui Gheorghe Dumitrescu ţiganu, fără să se spună insă pentru ce sunt are­staţi. Cu aducerea lui Costache Rădu­­lescu însă fu însărcinat aghiotantul jandarmilor din Ploeşti Enescu. Cind a doua zi Costache Rădulescu fu adus la cabinetul d-luî judecător Florescu, el era pierdut, şi ochii îi ră­tăceau speriaţi, îşi reciştigă visă calmul şi se arătă de "o şiretenie ne­mai­pomenită. El asculta cu nepăsare şi făcea chiar glume. Tocmai pe la orele 2 din noapte fiind confhinţat cu Petrică, Cavtaerie Dumitrescu se văzu nevoit să mărturi­sească crima, fără să dea insă vre­un amănunt. Fiind întrebat din ce trăeşte, el spuse că e om sărac şi că a lăsat acasă ne­vasta fără mălai. In acest timp, Gheorghe Dumitrescu ţiganu nu fusese prins, iar Niculai Talpă Lată se afla închis in penitenciarul din Ploeşti, pentru un furt de cai. D. Flo­rescu plecă atunci la Ploeşti, pentru a face o percheziţie la domiciliul lui Cos­tache Rădulescu. Aci luă cu d-sa pe d. Petre Carpeteanu distinsul jude-instruc­­tor al parchetului de Prahova, care în dragostea de a conlucra cu d. Florescu la această mare descoperire, se puse la dispoziţia d-sale, împreună cu d. procu­ror Veneri. Pe o ploaie torenţială merseră in ma­halaua Bradului, unde secrestrară totul şi arestară pe nevasta lui Dumitrescu. Femeia Lisaveta declară celor trei magistraţi ca îşi aduce perfect aminte de noaptea crimei, cind soţul ei veni acasă cu bani mulţi, pe cari îi are in­­tr’o cutie cu fundul secret. De cind a comis crima, Costache Ră­dulescu, zise femeia lui, umblă numai beat, n’are somn şi oftează într’una. A doua zi făcură percheziţia. Cutia secretă fu găsită; într’insa eram­ 565 lei şi un catastiv in cari eram­ scrise, dato­rii de 500 lei prin mahala. A treia zi, femeia fu transportată la Bucureşti, şi aci fu confruntată cu so­ţul ei. El văzîndu-se trădat şi de şefia lui, începu să povestească totul. Cine sînt cei trei bulgari ? Costache Dumitrescu mărturisi că cu­­noaştea de 20 ani pe Arnăucheanu şi că ii cunoştea toate apucăturile lui. Arătă apoi cum cunoscuse pe Petrică Dumi­tru, ruda sa, şi cum l-a hotărlt să sfir­­şească cu sărăcia, şi să-l omoare pe Ar­năucheanu, zicindu-i că mai are el doi ai lui: pe Niculai Talpă Lată şi pe Gheorghe Dumitrescu ţiganu care-i dis­­ta circiumă cintînd din cuţit ca din naibi sari din flaut. In ziua comitereî crimei se întilnesc oile­ şi 4 la cafeneaua lui Jean Michai­­lopol, şi de aci am­ plecat la orele 2 d. a. la Arnăucheanu ca să mănînce şi să observe locul. Pină seara, ei am­ umblat doi cite doi, şi prin diferite circiume, ca să prindă caragiri. La orele 8 seara merseră la Arnăucheanu, ca să vază după povaţa lui Costache Dumitrescu cine se culcă la el acasă. Cind in­trară de astă-dată, Niculai Talpă Lată rămase afară, şi cei­l’alţî cerură o odae ca să petreacă şi să mănince. In circiumă eram­: Moise Georgescu, Arnăucheanu şi Mitică băiatul. In odaie unde petreceam­, o odae de culcare, cei trei inşi am­ fost văzuţi de Moise şi de martorul Cristoveleanu, cari am­ decla­rat că li s’a părut că eram­ bulgari. Niculae Talpă Lată intră mai in urmă in odae. Moise se duse la teatru, iar ei după ce se văzură singuri plecară la orele 9. Săvîrșirea crimei Arnăucheanu închise pravălia peste jumătate ceas. Intre orele 9 jum.—10, Costache Rădulescu ii conduse pe cei trei criminali pe din dosul prăvăliei, spre poarta prăvăliei lui Arnăucheanu care dădea în obor. Aci Costache Ră­dulescu se urcă pe gard şi sări în curte. In poartă atirna lacătul care era des­chis, cheile fuseseră uitate in lacăt. El deschise poarta numai de cit şi ii in­troduse în curte pe tovarăşii lui. Într’o odae se vedea lumină. Se apropiară, şi Costache Dumitrescu bătu la uşa unde se vedea lumina. Arnăucheanu le des­chise, şi ei intrară înăuntru. Arnău­cheanu plecă in prăvălie să aducă vin. In acest timp Costache Rădulescu se repezi asupra lui, il trinti jos şi îl su­grumă cu miinile, pe urmă îl legă cu un şervet şi îl strînse cu toată pute­rea, ca nu cum­va Arnăucheanu să mai mişte. Arnăucheanu a luptat disperat, dar la urma urmelor a fost răpus. Niculae Talpă Lată avusese timpul acum să-l apuce şi pe băiatul care ve­nea cu vin din beci­i, să-l ducă în o­daia unde făcuseră chef şi să-l su­grume ca pe un pui de găină. Băiatul era îmbrăcat şi cu căciula în cap, gata de a merge să ia cheia din lacătul de la poartă de din dos. Costache Dumitrescu scoase cheile de la casa de bani din buzunarul lui Ar­năucheanu şi deschise casa de unde luă un pachet cu hirtii şi două pumni cu argint. Costache însă tăgă­dueşte că ar fi luat şi un pachet cu hirtii. Niculae Talpă Lată strigă acum lui Gheorghe Dumitrescu ţiganu şi Pe­trică cari veniseră de afară, ca sâ scoată «cercurile din laba» lui Arnăucheanu, dar aceştia de spaimă nu mai avură curagiul cind priviră la figura hidoasă a victimei. Niculae Talpă Lată se alese cu un ceas de aur pe care il luase din mii­nile lui Costache şi cu 50 Iei, iar Pe­trică cu 3 Iei, rămînînd ca a doiua zi să se facă mpărţ­eala banilor. împărţeala pradei Nimic nu luară din casa de fier care era plină cu giuvaeruri şi ceasornice scumpe, temindu-se că aceste obiecte î-ar putea da de gol. Pachetul de hirtii a rămas însă la Costache Dumitrescu, căci ei nu s’am­ mai întilnit de teamă ca să nu fie des­coperiţi, în mijlocul fierbere! în care se afla poliţia. Niculai Talpă Lată Acum cit­va timp, Niculai Talpă Lată, care îşi face osînda la Ploeşti, fu adus in Bucureşti. Acesta cînd văzu că şi Costache Dumitrescu a spus totul, nu mai ascunse nimic şi mărturisi la fel ca şi tovarăşii lui fapta. Nevasta sa fu şi dînsa arestată şi povesti tot ce ştia de la bărbatul sări despre această crimă, şi cum venise in noaptea crimei acasă cu 50 Iei. Instrucţia terminată D. judecător Florescu a terminat in­strucţia acestei mari şi senzaţionale des­coperiri şi peste cîte­va zile îşî va da ordonanţa. Succesul obţinut de d-sa a produs o adevărată senzaţie atît la Ploeşti, cit şi în Capitală. Modul cum a condus instrucţia a atras abilului judecător numai laude și felicitări. Marin Petrică Dumitru Costache Rădulescu Gheorghe Dumitrescu ţiganu Drama din str. Uranus Reconfirmarea mandatelor Eri după amiază tribunalul secţia va­canţelor a citat spre a compare în faţa sa pe acuzaţii Zâne, Gorăneanu şi Nel­ly Bozianu, trebuind să se decidă­­asupra reconfirmărei mandatelor lor de ares­tare. Am­ asistat la această şedinţă mama şi sora lui Zâne, precum şi d-na Goră­neanu. După o scurtă deliberare, tribunalul a reconfirmat mandatele de depunere ale acuzaţilor, care ar­ ca avocat pe d. Iancu Brătescu. Reconfirmarea mandatelor de depu­nere este o simplă formalitate pe care tribunalul o face la fie­care 15 zile pentru acuzaţii arestaţi preventiv şi in contra cărora nu s’a dat încă ordonanţa definitivă. Aspectul acuzaţilor Nefericiţii eroi ai dramei care a zgu­duit atît de puternic opinia publică a­­veam­ o înfăţişare lamentabilă. Cu faţa lividă, slăbită de suferinţe fizice şi morale, Zane se uita la sora şi la mama sa. In privire îi se citeau du­rerea şi căinţa amară pentru uşurinţa pe care a comis-o şi care a abătut ne­norocirea asupra familiei sale, iar pe dinsul l’a adus intr’o stare de plîns. Din cind în cind, plimbindu-şî pri­virea de la baioneta lucitoare a senti­nelei care-l păzea, la figura nefericitei sale mame—cu ochii roșii de prins și cu părul albit de durere — Zâne își ștergea cite o lacrimă ce-i curgea u­­dîndu-i obrazul. Gorăneanu, palid, zdrobit, cu privirea! Stinsă, stetea drept, fără să facă nici o mișcare, neindrâznind să ridice ochi spre soţia sa şi uitindu-se ţintă in jos. Soţia lui Gorăneanu se afla într’o e­­nervare extremă, făcînd mişcări şi ge­sturi cari trădări iritarea ei şi despera­rea de a’şi vedea bărbatul in halul a­­cesta. Numai Bozianca părea cu desăvirşire nimicită. Faţa ei, cu obrajii intraţi înăuntru lăsînd ca nasul prea aquilin să o des­figureze complecta­mente, iţi inspira groaza. Privirea ei rătăcea’ dezolată prin public, cerşind par’că milă şi in­durare,—o inimă care să compătimească abandonul in care ea se află in această situaţiune îngrozitoare. Scene mişcătoare In momentul cind preşedintele co­munică reconfirmarea mandatelor de depunere, s’am­ produs scene cari am­ mişcat adine pe cei de faţă. Mama şi sora lui Zâne am­ leşinat, în timp ce sentinelele, cu baionetele la arme, conduceau pe acuzaţi spre duba ce avea să-i readucă la Văcăreşti. Cind fură deşteptate din leşin, bie­tele femei începură să-şi plingă cu ho­hote soarta lor şi a nefericitului lor fiun şi frate. Ar trebui accelerată judecarea aces­tei afaceri, ca să înceteze asemenea scene jalnice. * Cinci acuzaţii treceam­ prin coridor ur­maţi de sentinele şi priviţi de nume­roşii curioşi, o a doua scenă nu mai puţin mişcătoare se produse. Bozianca se repezi de­odată spre d. Iancu Brătescu, care se afla şi d-sa in coridor, şi căzindu-i în genunchi ii zise cu lacrămile în ochi: — D-le Brătescu, te rog apără-mă şi pe mine. Sunt singură pe lume, n’am­ rude, n’am pe nimeni care să se inte­reseze de mine, n’am de cit pe cei doui copii cari sint muritori de foame ! Te rog ! te rog ! D. Brătescu, emoţionat de această scenă, încurajă pe Bozianca, promiţînd s’o apere şi asigurînd-o ca copiii ei nu vor muri de foame. Sentinela însă nu îngădui această parlamentare și, zmulgind cu forţa pe Bozianca de lingă d. Brătescu, o sili să ia drumul spre duba ce aştepta in curtea din mijloc a palatului de jris­­titie. C. Statistica recoltelor de vară Serviciul statisticei generale din mi­nisterul de domenii a terminat lucră­rile privitoare la evaluaţiunea recoltelor de vară din întreaga ţară : griji, secară, orz, ovăz, rapiţă şi in. Tablourile cari conţin datele producţiuneî acestor plante, precum şi mijlocia greutăţeî hectolitru­lui de grimi vor apare pînă la sfirşitul acestei săptămîni în Monitorul Oficial. Toate aceste date am­ fost culese de către autorităţile comunale din ţară, după instrucţiunile serviciului statisti­cei generale. Producţiunea totală a griului este de 25 jum. milioane hectolitri, cu mijlocia de 15.60 hl. la hectar. Greutatea mij­locie a griului, după probele făcute la ­v

Next